Anulare act. Sentința nr. 564/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 564/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 564/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 564
Ședința publică din 21 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. E.
GREFIER: R. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamantul B. G., domiciliat în comuna Vârfuri, ., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Permanent Județean al Uniunii Naționale pentru Progresul României cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, prin care se solicită anularea deciziei nr.325/29.12.2014 emisă de pârât.
Cererea timbrată cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței nr._/26.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul B. G. personal, lipsă fiind pârâtul Biroul Permanent Județean al Uniunii Naționale pentru Progresul României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că s-au depus la dosarul cauzei, din partea numitului R. M., precizări, înscrisuri și cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Tribunalul, din oficiu, pune în discuția părților excepția necompetenței funcționale a Secției a II a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, apreciind că nu este competent din punct de vedere funcțional să soluționeze prezenta cerere de chemare în judecată.
Reclamantul B. G. depune la dosarul cauzei adresa nr.62/24.04.2015 emisă de PSD Organizația Județeană Dâmbovița.
În ceea ce privește excepția necompetenței funcționale, învederează faptul că înțelege să lase la aprecierea instanței.
Tribunalul rămâne în deliberare asupra excepției necompetenței funcționale a Secției a II a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul B. G., domiciliat în comuna Vârfuri, ., a chemat în judecată pârâtul Biroul Permanent Județean al Uniunii Naționale pentru Progresul României cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, solicitând anularea deciziei nr.325/29.12.2014 emisă de pârât ca nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii, reclamantul susține faptul că este membru al Partidului Uniunii Naționale pentru Progresul României din anul 2011, vicepreședinte al Organizației Comunale Vârfuri și consilier local până în luna ianuarie 2015.
Se susține faptul că în funcțiile pe care le-a deținut, și a îndeplinit obligațiile statutare, a fost activ la toate activitățile organizației.
Sub aspect procedural, art.4 alin.2 din Statutul UNPR, excluderea unui membru se face cu aprobarea majorității organului sau organizației din care face parte, statutar constituită și avizul Comitetului Național Executiv.
Se arată de reclamant că excluderea sa este nestatutară și pentru faptul că trebuia făcută de adunarea generală a Organizației Comunale Vârfuri și nu de ex președintele R. M..
Totodată, se arată că decizia nr. 325/29.12.2014 încalcă prevederile alin.2 din Statutul UNPR, motiv pentru care se solicită anularea deciziei întrucât este nelegală, nedovedită și neîntemeiată.
În dovedirea cererii, s-au anexat, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr.327/29.12.2014, Statutul UNPR, Hotărârea nr. 2/23.01.2015, contestația nr.4/12.01.2015, Decizia Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr.23 /13.01.2014
Analizând excepția de necompetență funcțională Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Dâmbovița, invocată de instanță din oficiu, în raport de actele și lucrările cauzei și de dispozițiile legale incidente, tribunalul urmează să o admită pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit disp. art. 248, alin. 1 din C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Pe de altă parte tribunalul reține că potrivit disp. art. 132, alin. 1 din C.pr.civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să se stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, iar potrivit disp. art. 136, alin. 1 din C.pr.civ, dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
Așa fiind, tribunalul constată că, în raport de obiectul cauzei, contestație împotriva Deciziei nr.325/29.12.2014 și de Decizia CCR nr. 530/12.12.2013 publicată în M.Of. nr. 23/13.01.2014, decizie prin care au fost declarate ca fiind neconstituționale prevederile art. 16, alin. 3 din Legea nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.550 din 6 august 2012, potrivit cu care „Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului.”, o astfel de cerere în anulare apare ca fiind admisibilă, în această materie controlul judecătoresc neputând fi realizat decât asupra statutului și a regularității desfășurării procedurii statutare în fața organelor cu atribuții jurisdicționale ale partidului, și nu asupra oportunității sancțiunii aplicate.
Astfel, așa cum a reținut instanța de contencios constituțional, instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei cereri prin care se contestă sancțiunea excluderii din partid urmează să analizeze respectarea normelor statutare privind stabilirea și aplicarea sancțiunii și să verifice dacă dreptul părții la apărare și la opinie a fost efectiv asigurat.
Dată fiind plenitudinea de competență materială acordată tribunalelor ca instanțe de fond, prin dispozițiile art. 95, alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul apare ca fiind instanța competentă material în soluționarea unui astfel de litigiu.
Întrucât actul a cărui anulare și suspendare se solicită, nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1, lit. c din Legea nr. 554/2004, dispoziția nr. 1123/29.11.2013 nefiind emis de o autoritate publică în sensul disp. art. 2 alin. 1, lit. b din Legea nr. 554/2004, (partidul politic nefiind o autoritate publică ci doar o persoană juridică de interes public), ci dimpotrivă reprezintă un simplu act de jurisdicție internă a partidului, litigiul dedus judecății nu este unul de contencios administrativ, astfel încât să fie de competența funcțională a Secției a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Dâmbovița.
Prin urmare, competența funcțională de soluționare a cauzei revine Secției a I-a Civilă din cadrul Tribunalului Dâmbovița, cauza urmând a fi declinată în favoarea acestei secții .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Dâmbovița.
Declină competența soluționării cererii formulată de reclamantul B. G., domiciliat în comuna Vârfuri, ., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Permanent Județean al Uniunii Naționale pentru Progresul României cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița,în favoarea Secției I-a Civilă a Tribunalului Dâmbovița.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică din 21.05.2015.
PREȘEDINTE Grefier
F. E. R. M.
Red.EF
Tehn. RM
4 ex/9.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 374/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 377/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
