Contestaţie la executare. Decizia nr. 148/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 880/284/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 148
Ședința publică din data de 5 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: C. M. G.
Judecător: M. I.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil promovat de recurenta contestatoare O. (V.) D. A., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură B. I. L. cu sediul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 800 din 23 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimată fiind . sediul în București, .. 6A, Sector 2, dosarul având ca obiect recurs contestație la executare.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 231 lei, conform chitanței nr. 4940 din 22.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la acest termen procedura este legal îndeplinită cu părțile, cererea de recurs fiind legal timbrată.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 1591 alin. 4 din codul de procedură civilă de la 1865, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Tribunalul, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răcari sub numărul_ /06.06.2014 contestatoarea O. (fostă V.) D. A. în contradictoriu cu intimata . contestat actul de executare reprezentat de adresa emisă la data de 19.05.2014 și comunicată de către Biroul Executorului Judecătoresc S. N. C. prin care i s-a pus în vedere terțului poprit ca în baza articolului 454 alineatul2 și 456 din Codul de Procedură Civilă să procedeze la poprirea și consemnarea sumelor de bani până la concurența sumei de 2253,72 lei în cadrul dosarului de executare numărul 121/2012, s-a solicitat anularea actului de executare atacat și contestarea executării silite ca fiind închisă prin achitarea întregii sume supuse executării.
S-a formulat contestație și împotriva titlului executoriu în temeiul articolului 712 alineatul 2 din Codul de Procedură Civilă, cerându-se anularea clauzelor abuzive prevăzute la articolele 4.1 și 4.3 din contractul de credit de consum încheiat sub numărul 724CIS_ prin care s-a stabilit în mod abuziv comisionul de 0,3 % ce reprezintă comision de administrare lunară, suma achitată fiind 753,78 lei, interzis a fi percepută de către bancă și clauza abuzivă prin care, după 90 zile de la încheierea contractului ii se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în lei în vigoare la acel moment, precum și restituirea în totalitate a comisionului de administrare lunară de 0,3 % și diminuarea dobânzii de la suma incertă, neexplicată de către bancă la valoarea de 9,95 % pe an pentru toată perioada contractuală.
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat că s-a pornit executarea silită împotriva sa în cadrul dosarului de executare silită numărul 121/2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc S. N. C., s-a transmis apoi adresa de poprire către angajatorul său, . până la concurența sumei de 6025,10 lei și prin adresa ce i-a fost transmisă la data de 28.03.2012 i s-a comunicat înființarea popririi pentru debitul restant de 5768,36 lei plus 1002,83 lei onorariu și cheltuieli de judecată.
A mai susținut creditoarea că în perioada noiembrie 2011 – februarie 2014 angajatorul a reținut și virat lunar suma de 250 lei până la concurența sumei de 6771,19 lei așa cum rezultă din adresa numărul 189/31.03.2014 pe care a eliberat-o terțul poprit și care este însoțită de scadențarul ce cuprinde suma reținută, luna și numărul cu data ordinelor de plată prin care s-a făcut virarea sumelor de bani. Astfel s-a solicitat executorului judecătoresc să confirme lichidarea debitului iar acesta a comunicat că în baza articolelor 454 alineatul 2 și 456 din Codul de Procedură Civilă trebuie poprite și consemnate sumele de bani până la concurența sumei de 2253,72 lei debit restant și cheltuieli de judecată.
Acest act de executare, a considerat creditoarea, este abuziv pentru că s-au recuperat integral cheltuielile de executare, așa cum rezultă din procesul verbal de cheltuieli și din dovada acoperirii sumei poprite inițial. În privința calculului dobânzilor, a arătat contestatoarea, creditoarea a transmis tabelul cu sumele recuperate în timpul executării silite și calculul sumelor restante înregistrate de către împrumutat, calculate de la data acordării creditului, 29.05.2007 și până la data de 21.05.2014, unde apar pe lângă principalul restant, sumele ce reprezintă comisionul administrare restant, dobânda restantă și dobânda penalizatoare.
A mai precizat contestatoarea că datele la care banca a înregistrat plățile sunt mult întârziate față de datele la care sumele au fost efectiv virate și banca a emis în calcul 1799,95 lei, iar executorul transmite o sumă totală de 2253,72 lei, presupunând că diferența reprezintă onorariul.
În privința titlului executoriu s-a cerut diminuarea dobânzii la valoarea de 9,95 % pentru ca orice clauză prin care banca lasă la libera sa apreciere cuantumul și modul de calcul al dobânzii reprezintă în realitate o clauză abuzivă în lumina prevederilor Legii numărul 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
S-a solicitat ca instanța să dispună diminuarea dobânzii contractuale de la valorile nedetaliate impuse forțat de către bancă la valoarea inițială prevăzută pentru primele 90 zile de la încheierea contractului, respectiv 9,95 % majorată cu cinci puncte procentuale, așa cum prevede articolul 4.2 din contract. Banca, însă, a susținut contestatoarea, a calculat două tipuri de dobândă, una restantă și alta penalizatoare.
În plus, s-a arătat și că impunerea unui comision de administrare este abuzivă și nejustificată, fiind apreciată în practică ilegală.
Așadar, s-a cerut anularea actului de executare reprezentat de adresa de înființare a popririi din 19.05.2014 și să se constate că articolele 4.1 și 4.3 din contract sunt abuzive.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 711 și următoarele din Codul de Procedură Civilă și Legea numărul 193/2000.
S-au depus la dosar înscrisurile următoare: adresa numărul 189/31.03.2014, scadențarul, contractul de credit de consum, copii ale dosarului de executare numărul 121/2012, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 28.03.2012, adresele către terțul poprit și dovada achitării taxei de timbru.
Biroul Executorului Judecătoresc S. N. C. a înaintat la dosar dosarul de executare numărul 121/2012.
Prin sentința civilă nr.800/23.09.2014, Judecătoria Răcari arespins contestația la executare formulată de către contestatoarea O. (fostă V.) D. A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținutcă, în calitate de contestatoare O. D. A. a solicitat anularea actului de executare reprezentat de adresa emisă la data de 19.05.2014 de către Biroul Executorului Judecătoresc S. N. C. pentru recuperarea sumei de 2253,72 lei din dosarul de executare numărul 121/2012 precum și anularea clauzelor contractuale numerele 4.1 și 4.3 din contractul de credit de consum numărul 724CIS_ ce reprezintă comisionul de administrare lunară și aplicarea unei dobânzi variabile în cadrul contestației împotriva titlului executoriu.
Din probele administrate în cauză s-a reținut că împotriva contestatoarei s-a început executarea silită de către executorii bancari, executare continuată în cadrul dosarului de executare silită numărul 121/2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc S. N. C. pentru suma de 6025,10 lei, care a fost achitată în urma popririi efectuate (prin intermediul terțului poprit Liberty Group SA s-a poprit suma de 5768,36 lei debit restant plus 1002,83 lei onorariu și cheltuieli de executare).
La momentul solicitării confirmării lichidării debitului executorul judecătoresc i-a comunicat terțului poprit că în baza articolelor 454 alineatul 2 și 456 din Codul de Procedură Civilă,trebuie să procedeze la poprirea și consemnarea sumelor de bani până la concurența a 2253,72 lei ce reprezintă debit restant și cheltuieli de executare, această sumă fiind contestată acum pe calea cererii de față.
Aceste sume au apărut în tabelul întocmit de către bancă, după prezentarea celor recuperate, calculul lor fiind efectuat potrivit prevederilor contractuale prin care contestatoarea s-a angajat să plătească un comision penalizator pentru întârzieri în plată, pentru orice sumă datorată.
Față de aceste considerente s-a reținut că susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate și că datorează această nouă sumă care izvorăște din același titlu executoriu.
Referitor la nelegalitatea titlului executoriu și constatarea caracterului abuziv al celor două clauze contractuale vizate, instanța a avut în vedere că se poate cere de către partea interesată, în speță contestatoarea, pe calea dreptului comun, să se constate caracterul abuziv și nelegal al acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal contestatoarea, cu motivarea că instanța nu a analizat cu atenție actele, având in vedere ca a considerat ca este întemeiata cererea băncii de obligare a subscrisei la plata unor comisioane penalizatoare in condițiile in care smna în plus solicitata este compusa din debit principal si onorariu executor calculate iu plus la aceasta suma.
In al doilea rând, apelanta a formulat si contestație la titlu in temeiul Legii nr. 193/2000 si a OUG nr. 50/2010, situație față de care, instanța retine ca "se poate cere de către partea interesata, contestatoarea, pe calea dreptului comun, sa se constate caracterul abuziv si nelegal al acestora"". Consideră ca instanța avea posibilitatea sa disjungă contestația la titlu si sa formeze un dosar separat sau, să respingă ca inadmisibil capătul de cerere cu privire la clauzele abuzive. In opinia sa, instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest capăt de cerere, fapt ce impune desființarea sentinței atacate si analizarea cauzei in concret de către instanța de apel.
In fapt, apelanta arată că a formulat:
- contestație la executare - prin care a solicitat anularea actului privind completarea popririi pentru suma de 2.253.72 lei având in vedere că banca a emis un calcul de 1.799,95 lei, iar executorul transmite o suma totala de 2.253,72 lei, presupunând ca diferența reprezintă onorariul iar acest fapt este un abuz de drept deoarece cheltuielile de executare au fost integral recuperate, asa cum rezulta din procesul verbal de cheltuieli si dovada acoperirii sumei poprite inițial. Totodată, datele la care banca a înregistrat plățile sunt mult întârziate față de datele la care sumele au fost efectiv virate, fapt ce se poate observa prin simpla comparare a tabelului transmis de terțul poprit cu tabelul creditoarei B..
Totodată, din tabelul rezultat din adresa emisa de B. nr. 408/06.06.2014, rezulta că, după ce inițial s-a transmis adresa de poprire având in vedere debitul restant in valoare de 5.380,71 lei, in prezent se solicita de creditoare o completare de suma prin majorarea debilului principal la suma de 7.130 lei. Consideră ca este abuziva si nedovedita aceasta majorare dat fiind ca nu provine din dobânzi ci, dintr-o eroare asupra cuantumului debilului principal. Aceasta modificare a debitului principal nu este explicata in niciun fel si nici dovedită, astfel încât, apelanta nu poate fi obligata in plus la plata unei sume pe care creditoarea, unilateral, abuziv si fără justificare o intitulează creanța principala.
- contestație la titlu - prin care a solicitat anularea clauzelor abuzive prevăzute la art. 4.1. si art. 4.3. din Contractul de credit de consum nr. 724CIS_ si obligarea creditoarei la restituirea sumei totale de 6,174,95 lei (compusa din 753,78 lei, reprezentând comision de administrare percepții abuziv si 5.421,17 lei reprezentând diferența de dobânda.
In ceea ce privește clauzele abuzive, se arată că la data de 11.06.2010 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (""OUG nr. 50/2010") care s-a aplicat și contractelor de credit în derulare, banca fiind obligată în temeiul art. 95 din forma inițială a OUG nr. 50/2010 să asigure conformitatea Convenției de credit cu noile dispoziții legale; că acest contract de credit este compus din doua părți - condiții generale și condiții speciale și constă într-un contract de adeziune, toate clauzele cuprinse în acesta fiind prestabilite de bancă, tară a se da posibilitatea de a putea modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze cuprinse în contractul standard; că nu a avut posibilitatea să negocieze nicio clauză din convenția de credit aceasta fiind în integralitate impuse de bancă în ziua semnării, în forma respectivă, sub forma unor tipizate; că acest aspect rezultă și din faptul că și alte convenții de credit și acte adiționale încheiate de bancă în perioadă respectivă conțin clauze identice, convenția de credit și actele juridice fiind contracte pre-formulate; că temeiul de drept - Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori; că cererea având ca obiect analiza caracterului abuziv al clauzelor contractuale, este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, în varianta din data de 31.12.2007, în aplicarea principiului neretroactivității legii civile exprimat prin adagiul tempus regit actum, dat fiind faptul că validitatea actelor juridice și, implicit nulitatea acestora, se apreciază potrivii condițiilor stabilite de legea în vigoare la momentul încheierii actului juridic; că în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; că potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv; că potrivit disp. art. 2 alin. 3 din lege, împrejurarea că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului. în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant; că dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens; că, pentru ca o clauză să fie abuzivă se cer a fi îndeplinite următoarele cerințe care rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Leg ea nr. 193/2000; (i) clauza contractuală să nu fi fost negociată direct cu consumatorul și (ii) această clauză, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe. un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; că alin. 2 al art. 4 din același act normativ definește, pe de o parte, noțiunea de clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul ca fiind clauză contractuală stabilită iară a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ci. iar. pe de altă parte, instituie o prezumție de calificare a clauzei ca nefiind negociată direct cu consumatorul, pentru ipoteza contractelor standard preformulate și a condițiilor generale de vânzare practicate de comerciant pe piața serviciului respectiv; că art. 4.3 reprezintă o clauză abuzivă, întrucât permite băncii să modifice unilateral dobânda în detrimentul reclamantei și nu este raportată la un indicator precis, individualizat, ci menționează generic "schimbări semnificative pe piața monetară", fiind de netăgăduit ca piața monetara evoluează diferit în funcție de criteriul sau indicele la care te raportezi; că această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea băncii, servind doar intereselor acesteia, fără a da posibilitatea împrumutatului (consumatorului) de a putea verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă era necesară și proporțională scopului urmărit; că o atare clauză ridică probleme și sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul discreționar de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta urmând a fi doar înștiințat; că potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării imediate a clientului, care să aibă. de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul; că referitor la comisionul de administrare, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 193/2000. orice contract încheiat între comercianți și consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate; că potrivit alin. (1) lit. g) din .Anexa la Legea nr. 193/2000 este considerată abuzivă clauza care dă dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale; că în primul rând, terminologia folosită cu privire la comisionul de administrare nu este descrisă în cuprinsul Convenției de credit pentru ca împrumutatul să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la justificarea perceperii unor sume semnificative cu titlu de comision de administrare; că de asemenea, nu pot fi făcute aprecieri cu privire la legalitatea acestor clauze, din moment ce motivația perceperii acestui comision acestui comision nu este detaliată în cuprinsul Convenției de credit; că prin urmare, prevederile cu privire la comisionul de administrare au fost și continuă să reprezinte clauze abuzive, de la . Convenției de credit, astfel cum acestea sunt definite de art. 4 din Legea nr. 193/2000; că având în vedere caracterul imperativ al normelor încălcate, dar și interesul general pe care ele îl protejează, apreciază că sancțiunea care intervine în situația caracterului abuziv al acestor clauze este nulitatea absolută.
Se solicită admiterea apelului, desființarea in totalitate a sentinței atacate, iar pe fond admiterea contestației la executare cât si contestația la titlu, cu consecința obligării creditoarei la achitarea către contestatoare a sumei de 6.174,95 lei reprezentând comision de administrare în cuantum de 753.78 lei si diferența de dobânda calculata cu nerespectarea clauzelor contractuale in cuantum de 5.421,17 lei.
In drept, se invocă dispozițiile art. 466 si urm. C.. art. 717 C.. Legea nr. 193/2000.
S-a solicitat proba cu înscrisurile de la dosar și expertiza contabila.
Prin întâmpinarea formulată, intimata .> a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat pentru următoarele motive:
In motivarea întâmpinării, referitor la cuantumul creanței se detaliază situația financiară a debitoarei, indicându-se și sumele recuperate în cadrul procesului de executare de către executorul bancar, cu mențiunea că, în condițiile impuse de adoptarea Legii nr.287/2011, privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiar nebancare, acestea sunt nevoite să continue procedura de executare silită în dosarele aflate în derulare prin realocarea acestora birourilor de executori judecătorești; dosarul de executare al debitorului a fost alocat în data de 28 martie 2012 executorului judecătoresc STANGA N. C..
Se mai arată că, referitor la clauzele pe care contestatorul le consideră a fi astăzi abuzive, se impune a se avea în vedere că, atâta vreme cât acesta a formulat cerere de acordare credit, a deschis cont la bancă pentru derularea creditului și a și plătit câteva rate, conform graficului de rambursare, acest contract fiind semnat de contestator pe fiecare pagină, situație ce dovedește că acesta a citit înainte de semnare și, văzând că produsul corespunde dorințelor și nevoilor sale, în cunoștință de cauză l-a semnat.
Mai mult, B. SA modifică dobânda aplicată creditului, în funcție de cotația ROBOR, stabilită de BNR o dată la 3 luni, situația modificării dobânzii fiind extrem de clară, atâta timp cât banca nu face altceva, în afară de a reface calculul dobânzii, în funcție de cotația ROBOR, având în vedere că, creditul a fost în lei, și nu în euro.
Se solicită respingerea apelului ca netemeinic, iar pe fondul cauzei a se constata că sentința atacată este temeinică și legală.
In drept, se invocă dispozițiile art.205 și urm. Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea de ședință din 10.03.2015, tribunalul a calificat drept recurs calea de atac exercitată împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond și amână cauza în vedere întregirii completului de judecată cu al treilea judecător.
Prin cererea înregistrată la instanță în data de 06.04.2015, recurenta-reclamantă aduce la cunoștință instanței că, întrucât adresa de poprire a sumelor suplimentare pe care le-a contestat a fost comunicată angajatorului său, ., acesta a procedat conform legii, în sensul cotei de 1/3 din salariu, sumă consemnată lunar de către executorul judecătoresc; suma menționată în adresa de completare a popririi a fost în totalitate oprită din salariul său și transmisă executorului; după acoperirea respectivei sume, angajatorul său a fost contact telefonic de executor, cu mențiunea că ea, apelanta mai datorează încă 800 lei, astfel că va comunica în scris o altă completare a popririi; prin poștă a fost comunicată adresa datată 27.03.2015, prin care se solicita înființarea popririi pentru suma de 676,86 lei, reprezentând debit restant și cheltuieli de executare, fiind deci o completare a sumei poprite.
Față de acestea, se solicită a se avea în vedere și acest nou act de executare silită de completare pentru a doua oară a sumei poprite, compusă din debit principal și cheltuieli de executare.
La termenul de judecată din 07.04.2015, tribunalul a amânat cauza pentru neîndeplinirea procedurii de citare cu recurenta-reclamantă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
Motivul de recurs invocat de recurentă în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestația la titlu este fondată întrucât prima instanță nu a examinat criticile formulate de contestatoare cu privire la nelegalitatea titlului executoriu respectiv contractul de credit de consum încheiat de cele două părți și constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de administrare lunară și dobânda variabilă, deși, potrivit art. 400 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, avea competența dar și obligația de a soluționa contestația la titlu în condițiile în care aceasta viza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdicție.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 și 61 Codul de procedură civilă de la 1865, va admite recursul declarat și, întrucât hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii - art. 400 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, iar instanța a cărei hotărâre a fost recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului‚ va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care va ține seama și de cealaltă critică a recurentei referitoare la calculul eronat al sumelor datorate, punând în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize de specialitatea pentru a verifica dacă sumele solicitate ulterior cu titlu de dobânzi și dobânzi penalizatoare au fost corect calculate în baza contractului de credit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de recurenta contestatoare O. (V.) D. A., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură B. I. L. cu sediul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 800 din 23 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimată fiind . sediul în București, .. 6A, Sector 2.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.05.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. DuvalmăCristina M. G. M. I.
GREFIER,
S. E. S.
j.f. A. V.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Red. SD
Tehnored. SD
3 ex./20.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 376/2015. Tribunalul... | Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 163/2015.... → |
|---|
