Contestaţie la executare. Decizia nr. 376/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 376/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 1262/284/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.376
Ședința publică din 21 mai 2015
Instanța compusă din:
Președinte: M. M.
Judecător: B. L.
Grefier: Acxinia N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții – contestatori F. S. (CNP_) și F. L. (CNP_), domiciliați în . Dragomirești Deal, ., . domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat A. Lutu, cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.1290/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimați fiind B. C. Română, cu sediul în București, ..5, sector 3 și S.C. Producție A. Potlogi S.R.L.– prin lichidator judiciar B. M., cu sediul în Târgoviște, ., ., parter, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect contestație la executare.
Prezența, dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 14 mai 2015, care face parte integrantă prin prezenta, când instanța în aceeași componență a amânat pronunțarea la data de 21 mai 2015, pronunțând următoarea decizie civilă:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răcari sub numărul_ din data de 13.08.2014 contestatorii F. S., F. L. și Producție A. Potlogi în contradictoriu cu intimata B. C. Română, au contestat executarea silită din dosarul de executare numărul 212/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc P. A..
Prin contestația la executare s-a solicitat admiterea contestației și anularea executării silite, iar în subsidiar anularea în parte a acelor acte de executare silită pentru ceea ce depășește debitul principal, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de executare silită generate de acest litigiu.
Contestatorii au motivat că prin contractul de credit numărul 2/28.07.2006 intimata BCR a acordat societății S.C. Producție A. Potlogi SRL un credit pentru investiții în sumă de 2.204.752 lei, rambursarea urmând a fi făcută potrivit graficului prestabilit în cuprinsul acestui contract și ulterior, prin actul adițional numărul 02 g/15.11.2007 s-a stabilit de comun acord diminuarea creditului pentru investiții acordat inițial cu suma de 531.540 lei, respectiv de la suma de 2.204.752 lei la 1.673.212 lei.
Se arată că societatea a achitat o parte din acest credit dar a intrat în imposibilitate de plată și, din acest motiv, s-a modificat contractul succesiv prin 17 acte adiționale, prin cel cu numărul București CC WTC 2 R/29.10.2010 stabilindu-se suma rămasă de achitat și ultimul grafic de rambursare.
Pe fondul contestației la executare s-a arătat de către contestatori că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a fost dată fără respectarea cerințelor prevăzute de articolul 665 alineatul 3 din Codul de procedură civilă, că dreptul de a obține executarea silită era prescris potrivit articolului 705 din codul de procedură civilă și răspunderea sub aspectul accesiunilor este înlăturată ca efect al impreviziunii în contracte.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 711 din Codul de Procedură Civilă.
S-au depus la dosar înscrisuri în dovedirea acțiunii.
A fost atașat dosarul de executare silită numărul 212/2014.
Intimata B. C. Română a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a invocat excepțiile de netimbrare, inadmisibilitate și a răspuns cu privire la excepția privind prescripția.
În cadrul răspunsului la întâmpinare, contestatorii și-au exprimat punctul de vedere privitor la excepțiile invocate și cu privire la fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.1290/09.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Răcari au fost respinse excepțiile netimbrării și inadmisibilității invocate de către intimată și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către contestatori și a fost respinsă contestația la executare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a arătat că a avut în vedere că între părți s-a încheiat contractul de credit numărul 2/28.07.2006, creditul acordat fiind de 2.204.752 lei ce urma a fi rambursat conform graficului din cuprinsul contractului, contract care a fost modificat prin mai multe acte adiționale. Pentru că nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și actele adiționale la data de 09.05.2014 s-a înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc P. A. cererea de executare mobiliară și imobiliară formându-se dosarul de executare silită numărul 212/2014 împotriva . SRL și garanților F. L. și F. S..
În privința excepțiilor invocate, instanța de fond a apreciat că acestea urmează a fi respinse, constatându-se că a fost timbrată corespunzător contestația și că potrivit articolului 711 din Codul de Procedură Civilă se poate formula contestația la executare, privitor la teoria impreviziunii la care au făcut trimitere contestatorii aceasta fiind apreciată ca o simplă apărare care poate sau nu să fie avută în vedere în contextul probator administrat.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța fond a apreciat neîntemeiată excepția dată fiind întreruperea cursului termenului prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune este vizată făcută de către cei în folosul cărora a curs prescripția la data de 28.11.2013 când s-a formulat cererea de eșalonare a debitului principal și de anulare a dobânzilor și penalităților aferente contractului de credit, așa încât sunt incidente dispozițiile articolului 708 alineatul 1 din Codul de Procedură Civilă.
Pe fondul cauzei instanța a motivat că nu poate reține ca fiind întemeiate susținerile contestatorilor, date fiind dispozițiile articolelor 711 și 712 din Codul de procedură civilă referitoare la contestația la executare, neexistând motive de nelegalitate a executării silite sau a vreunui act de executare silită.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii Fratila S. și Fratila L., solicitând în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul constatării dreptului de a cere executarea silită ca fiind prescris; iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii contestației la executare ca întemeiată.
Prin motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a apreciat că nu ar exista motive de nelegalitale a executării silite sau a vreunui act de executare silită, însă, susțin apelanții, în realitate, instanța de fond nu a motivat în niciun fel critica lor referitoare la lipsurile încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite.
Au mai motivat apelanții că instanța de fond nu a motivat în niciun fel respingerea susținerilor contestatorilor referitoare la (1) inopozabilitatea adresei nr.46 fata de garanții ipotecari. (2) Împrejurarea ca adresa nr.46 nu echivalează cu o recunoaștere expresă, clară, voluntară, pură, simplă, necondiționată (3) faptul că adresa nr.46 este ulterioară împlinirii termenului de prescripție aferent ratei 1. nefiind astfel întreruptivă de prescripție.
Au arătat apelanții că executarea silita este nulă în raport de faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a fost data fără respectarea cerințelor legale prevăzute de art.665 alin.3 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu a analizat si nu a motivat în niciun fel susținerile contestatorilor. Astfel, solicită apelanții să se observe ca încheierea de încuviințare a executării silite nu face nicio referire la suma pentru care s-a încuviințat executarea silita, nici la debitul principal, nici la accesorii, contrar dispozițiilor art. 665 alin.3 Cod procedură civilă.
Deși au învederat prin contestația la executare ca executarea silita a fost încuviințata și se demarează în prezent fără să existe un control al instanței asupra cuantumului sumelor executate și deși au invocat suspiciuni cu privire la modul de calcul al penalităților, BCR nu a înțeles să facă nicio apărare sub acest aspect, nedepunând niciun mod de calcul al penalităților.
În doctrina s-a stabilit că "chiar daca titlul executoriu pus în executare cuprinde și alte sume, nu vor putea fi urmărite bunuri pentru alte debite decât cele prevăzute în încheierea de încuviințare""" or, în aceste condiții apreciază apelanții că executarea silită și implicit actele de executare silită sunt lovite de nulitate absolută.
Au arătat contestatorii că executarea silită este prescrisă. Cu intenția de a lămuri instanța de control judiciar, față de împrejurarea ca instanța de fond nu a analizat în niciun fel susținerile contestatorilor, au arătat cronologic următoarele chestiuni faptice: Prin actul adițional BUCUREȘTI CC WTC 2 R/29.10.2010 s-a stabilit ca societatea Producție Animala Potlogi datorează suma de 414.105,59 ron, conform unui grafic de rambursare, respectiv: 23.11.2010-rata 1 în cuantum de 121.580,62 ron; 10.12.2010 - rata 2 în cuantum de 97.507 ron; 10.05.2011- rata 3 în cuantum de 97.507 ron; 25.07.2011 - rata 4 in cuantum de 97.507 ron.
Prin contractul de garanție reala imobiliara autentificat la data de 14.05.2007 apelanții, în calitate de garanți ipotecari, s-au obligat să constituie în favoarea băncii o ipoteca de rang 1 asupra terenului proprietatea apelanților, în vederea garantării rambursării de către debitorul principal Producție Animala Potlogi SRL a sumelor de bani aferente contractului nr.02/28.07.2006.
BCR a început executarea silită la data de 09.05.2014 - data la care s-a înregistrat la B. P. A. cererea de executare silita atât împotriva debitorului principal Producție Animala Potlogi SRL cât si împotriva apelanților în calitate de garanți ipotecari. BCR depune la dosarul cauzei adresa nr.46 din data de 28.11.2013 în ideea de a arăta ca termenul de prescripție a fost întrerupt prin recunoașterea dreptului. Astfel, arătă apelanții, ratele 1 si 2 în cuantum de 219.087,62 plus penalitățile aferente acestor rate sunt prescrise.
Potrivit art.705 C.proc.civ. "dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani (...). Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silita".
Fiind vorba de rate scadente și neplătite la termen, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.l2 din Decretul nr. 167/1958, care prevăd ca: "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebita.
Astfel, în raport de graficul de rambursare stabilit prin actul adițional nr. BUCUREȘTI CC WTC 2 R/29.10.2010 și în raport de data la care intimata BCR a formulat cerere de executare silita la B. P. A. (09.05.2014), dreptul la executare silită pentru ratele 1 si 2 este stins, prin trecerea termenului de prescripție de trei ani, același regim urmând să le fie aplicat și dobânzilor și penalităților aferente acestui debit.
Cu privire la adresa nr.46 din data de 28.11.2013 prezentata de intimata BCR ca fiind întreruptivă de prescripție, apelații solicită a se avea în vedere că: În principal, aceasta adresa nu este opozabila garanților ipotecari. Potrivit art. 1872 din vechiul cod civil „ întreruperea civila a prescripției, făcuta în contra unuia din debitorii solidari, are efect în contra tuturor celorlalți codebitori ai săi" si art. 1873 " întreruperea civila a prescripției, făcută în contra debitorului principal, are efecte și în contra cauțiunii. Întreruperea făcuta în contra cauțiunii nu poate opri cursul prescripției datoriei principale. "
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă ca întreruperea de prescripție realizată de unul dintre debitorii solidari produce efecte și față de ceilalți debitori solidari iar întreruperea de prescripție realizată de debitorul principal produce efecte si față de fideiusor.
F. de împrejurarea că aceste prevederi legale sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind posibilă extinderea lor și la alte situații neprevăzute de lege și întrucât apelanții nu au nici calitatea de codebitori solidari ai societății Producție Animala Potlogi, nici fideiusori ai acestei societăți, se apreciază că recunoașterea pretinsă a fi făcută prin adresa nr. 46 din data de 28.11.2013 nu le este opozabilă.
În acest sens este și practica ICCJ "în mod greșit instanța de apel a extins aplicarea art. 42 alin. (2) Cod comercial la contractele de ipotecă punând semnul egalității între garantarea prin ipotecă și garantarea prin fidejusiune. Or pârâții, persoane fizice au garantat restituirea împrumutului luat de societate cu contractul de credit ipotecar pe imobile determinate, având calitatea de garanți ipotecari al căror regim juridic este stabilit prin dispozițiile art. 1774 și art. 1776 Cod civil și nu pot fi asimilați fidejusorului. (I.C.C.J.. secția comercială, decizia nr. 1024 din 17 martie 2004 )
De asemenea. Curtea de Apel București a statuat ca "Art. 1872 Cod civil prevede ca întreruperea civila a prescripției, făcuta contra unuia dintre debitorii solidari, are efect în contra tuturor celorlalți codebitori ai săi iar art. 1873 Cod civil dispune ca întreruperea civila a prescripției, făcuta în contra debitorului principal, are efecte si in contra cauțiunii. Contractul de ipoteca din cauza garantează executarea unui contract comercial, respectiv a convenției angajament nr. 1223/1998. (...) Deoarece ipoteca este o garanție reală care poarta asupra unui bun imobil, garantul ipotecar nu are calitatea de fidejusor al debitorului principal. Ca urmare, nu se aplica prevederile art. 42 alin. 2 Cod comercial si cele ale art. 1873 Cod civil referitoare la efectele întreruperii prescripției executării contra debitorului în ceea ce privește prescripția executării contra fîdejusorului. (...) Neexistând solidaritate între garantul ipotecar și debitoarea S.C. G. S. S.R.L. cu privire la achitarea debilului datorat de debitoare, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 1036. art. 1045 si art. 1872 Cod civil. care privesc efectele întreruperii prescripției executării contra debitorului principal asupra prescripției executării contra codebitorilor. " (C., sentința comerciala nr.l39/15.09.2008)
Față de cele menționate, având în vedere ca în situația apelanților cazul de întrerupere de prescripție este pretinsa recunoaștere de datorie, fapt ce ține exclusiv de poziția debitorului principal, cu atât mai mult se justifică neaplicarea dispozițiilor menționate. Pretinsa recunoaștere de datorie poate să producă efecte doar împotriva autorului.
În subsidiar, în măsura în care apreciază instanța că adresa în discuție este opozabila contestatorilor aceasta nu este întreruptiva de prescripție.
Practica a statuat ca "în cazul în care recunoașterea datoriei este voluntară, neîndoielnică, pură și simplă, nefiind afectată de nicio condiție sau rezervă din partea autorului ei, ea este de natură să producă efectul întreruptiv al cursului prescripției dreptului material la acțiune, potrivit art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958. Astfel. în măsura în care recunoașterea îndeplinește condițiile mai sus prezentate, ea produce efectul întreruptiv de drept (ipso iuris). conform art. 17 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 167/1958 chiar dacă este făcută în cursul derulării procedurii de executare silită. (ICCJ, Secția a 11-a civilă. Decizia nr. 404 din 5 februarie 2013)
Or, prin adresa 46/28.11.2013. Societatea Producție Animala Potlogi a efectuat în scris o solicitare „în sensul aprobării de către BCR a eșalonării debitului principal rezultat din contractele de credit nr.2 din 28.07.2006, nr WRC-CC 59/799 din 15.11.2007. nr.WTC-CC 85/4897 din 29.12.2009 și anulării dobânzilor și penalităților de întârziere aferente în condițiile in care ne vom onora obligația de plata a debitului principal așa cum va rezulta din noua eșalonare pe care ar urma sa o încheiem cu BCR".
În primul rând, prin adresa respectiva NU ESTE INDICAT EXPRES CUANTUMUL SUMEI RECUNOSCUTE. În mod logic, față de împrejurarea că termenul de prescripție curge în favoarea apelanților, adresa poate fi interpretată în sensul ca societatea Producție Animala Potlogi SRL a recunoscut cel mult sumele neprescrise la momentul pretinsei recunoașteri. Prima rata, din 23.11.2010 în cuantum de 121.580,62 era prescrisă la momentul recunoașterii. Este ilogic să dam o altfel de interpretare adresei în discuție.
În practică s-a stabilit ca "În cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită. Totodată, plata unei facturi nu poate constitui o recunoaștere a altei creanțe, față de care curge un termen de prescripție diferit, și cu atât mai mult a unei creanțe constatată printr-o factură ulterioară. (Curtea de Apel Ploiești, Secția a II-a civilă, de C. Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 654 din 9 februarie 2012)
În al doilea rând, așa zisa recunoaștere NU ESTE P. SI SIMPLA, fiind condiționata de acordul băncii de a eșalona creditul principal neprescris la acel moment si de a anula penalitățile neprescrise la acel moment, fapt neîndeplinit.
În al treilea rând, așa zisa recunoaștere NU A FOST VOLUNTARA, ci determinata, sub iminența demarării procedurii de executare silita împotriva societății Producție Animala Potlogi SRL. Intimata BCR, prin adresa CC WTC 3470/14.12.2010 le-a comunicat transferul la Direcția Managementul Riscului de Credit Clienți Corporate - Departamentul Workout iar prin adresa nr.DMRCC -1019/24.03.2011, Departamentul Restructurare Financiara si recuperare le-a solicitat să achite debitul restant în termen de 10 zile de la data primirii adresei, în caz contrar banca procedând la declararea exigibilității întregului credit.
În analiza actului întreruptiv de prescripție, apelanții solicită să se aibă în vedere ideile directoare stabilite de ICCJ in jurisprudența sa: "în privința recunoașterii făcuta de debitor, ca si cauza întreruptivă în lumina art.16 din Decretul nr.167/1958, instanța judecătoreasca nu este chemata sa analizeze decât caracterul clar, concis, în sensul de expres, neechivoc al acesteia. Prin urmare simpla constatare a faptului că declarația de recunoaștere a debitorului este neechivocă și explicită este suficientă pentru a se reține aplicarea cazului de întrerupere a cursului prescripției extinctive prevăzute de art. 16 alin.1 din Decretul nr.167/1958" (ICCJ, Decizia nr.1475/29.04.2010).
Apelanții au precizat că rata 1 in cuantum de 121.580,62 ron, plus penalitățile aferente acesteia este prescrisa.
Practica este unanima in a considera ca "Recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, în conformitate cu art. 16 alin.1 lit .a din Decretul nr.167/1958. are ca efect întreruperea, numai în situația în care recunoașterea a intervenit în cursul termenului de prescripție. (ICCJ, Secția Comerciala, Decizia nr.1148 din 3 aprilie 2009). Or, față de împrejurarea ca pretinsa recunoaștere a intervenit după ce s-a împlinit termenul de prescripție pentru prima rată, apreciază ca apelanții nu datorează rata 1 si accesoriile aferente acesteia.
Au solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 711 si urm.C.proc.civ., art. 717 C.proc.civ. raportat la art.650 alin.3 si art.466 si urm.C.proc.civ
S-au atașat adresa CC WTC 3470/14.12; adresa nr.DMRCC - 1019/24.03.2011, încheierea pronunțata in dosarul_ /a1, taxa de timbru.
La termenul de judecată din data de 14 mai 2015, apelanții contestatori prin apărător, au depus la dosarul cauzei copia sentinței nr. 813/09.12.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ /a1, dovada că apelul a fost respins ca tardiv motivat și practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin sentința civilă nr.1290/09.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Răcari au fost respinse excepțiile netimbrării și inadmisibilității invocate de către intimată și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către contestatori și, pe fond, a fost respinsă contestația la executare.
Cu privire la situația de fapt ce a generat litigiul dintre părți, tribunalul reține că prin contractul de credit numărul 2/28.07.2006 intimata BCR a acordat societății S.C. Producție A. Potlogi SRL un credit pentru investiții în sumă de 2.204.752 lei, rambursarea urmând a fi făcută potrivit graficului prestabilit în cuprinsul acestui contract. Ulterior, prin actul adițional numărul 02 g/15.11.2007 s-a stabilit de comun acord diminuarea creditului pentru investiții acordat inițial cu suma de 531.540 lei, respectiv de la suma de 2.204.752 lei la 1.673.212 lei.
După ce S.C. Producție A. Potlogi SRL a achitat o parte din acest credit, a intrat în imposibilitate de plată și, din acest motiv, s-a modificat contractul succesiv prin 17 acte adiționale, prin cel cu numărul București CC WTC 2 R/29.10.2010, s-a stabilit suma rămasă de achitat și ultimul grafic de rambursare care conținea un număr de 4 rate astfel: rata 1 în sumă de 121.580,62 lei – scadentă la 23.11.2010; rata 2 în sumă de 97.507 lei – scadentă la 20.12.2010; rata 3 în sumă de 97.507 lei – scadentă la 10.05.2011 și rata 4 în sumă de 97.507,97 lei – scadentă la 25.07.2011. Executarea silită a început la data de 09.05.2014 prin cererea adresată de BCR către B. P. A. și formarea dosarului de executare silită nr. 212/2014.
Cu privire la modul în care instanța de fond a soluționat cererile cu care a fost învestită, tribunalul constată că soluția instanței de fond este practic nemotivată întrucât nu a răspuns motivelor contestației la executare. Singurul motiv cu privire la care instanța de fond a răspuns este cel al prescripției dreptului de a cere executarea silită, dar răspunsul nu analizează toate aspectele situației concrete a speței de față. D. urmare, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, tribunalul, în limita motivelor de apel, urmează a judeca prin evocarea fondului.
Primul motiv al contestației la executare, dar și al apelului de față, este acela că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a fost dată fără respectarea dispozițiilor art. 665 alin. 3 Cod procedură civilă, în forma în care acest articol era la data începerii executării silite, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014.
Reține tribunalul că, în conformitate cu dispozițiile acestui text de lege, încheierea de încuviințare a executării silite va cuprinde, în afara mențiunilor prevăzute la art. 233 alin.1, arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma cu toate accesoriile pentru care s-a încuviințat urmărirea, când s-a încuviințat urmărirea silită a bunurilor debitorului, modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta, și autorizarea creditorului să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu.
Din analiza încheierii pronunțată de Judecătoria Răcari în camera de consiliu la data 22.05.2014 în dosarul nr._, tribunalul constată că aceasta conține doar enumerarea titlurilor executorii pe baza cărora urmează a se face executarea silită, fără a menționa suma ce urmează a se executa, accesoriile, penalitățile, modalitatea de executare sau autorizarea creditorului de a trece la executare. În aceste condiții tribunalul apreciază că acest motiv de apel este întemeiat, încheierea astfel pronunțată, fiind lovită de nulitate.
Câtă vreme actul care a stat la baza începerii executării silite este nul, însăși executarea silită apare ca nelegal începută. D. urmare, apreciază tribunalul, nici nu ar mai fi necesară analizarea și a celorlalte motive de apel. Cu toate acestea în cazul în speță, tribunalul apreciază că prezintă relevanță și analizarea motivului de apel ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită a ratelor 1 și 2 din contractul de credit astfel cum acesta a fost eșalonat în data de 29.10.2010.
Cu privire la această problemă de drept s-a pronunțat definitiv Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ /a1 prin sentința nr. 813/09.12.2014 ce a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de către BCR ca tardiv motivat, prin decizia nr. 346/18.05.2015 a Curții de Apel Ploiești.
Reține tribunalul că prin această sentință definitivă a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea Producție A. Potlogi SRL, societate în insolvență, prin administrator special F. S., în contradictoriu cu intimații B. C. Română SA-BCR SA și administratorul judiciar și au fost constatate prescrise debitele reprezentând ratele 1 și 2 stabilite prin actul adițional CC WTC 2R/29.10.2010, la contractul de credit nr. 2/28.07.2006, precum și dobânzile aferente acestor debite.
D. urmare, motivul de apel legat de prescripția dreptului de a cere executarea silită a ratelor 1 și 2 din actul adițional la contractul de credit din data de 29.10.2010 este întemeiat, sumele respective fiind prescrise. Întrucât acest aspect juridic a fost deja soluționat definitiv de către o instanță judecătorească, tribunalul nu va mai răspunde susținerilor făcute de apelanți cu privire la aceste aspecte.
Față de toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite apelul, a schimba în tot sentința instanței de fond și a dispune anularea tuturor actelor de executare silită, inclusiv încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 22.05.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, acte de executare silită întocmite de B. P. A. în dosarul de executare silită nr. 212/2014.
Tribunalul urmează a lua act că apelanții vor solicita cheltuieli pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite apelul declarat de apelanții – contestatori F. S. (CNP_) și F. L. (CNP_), domiciliați în . Dragomirești Deal, ., ., . domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat A. Lutu, cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.1290/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimați fiind B. C. Română, cu sediul în București, ..5, sector 3 și S.C. Producție A. Potlogi S.R.L.– prin lichidator judiciar B. M., cu sediul în Târgoviște, ., ., parter, județul Dâmbovița
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite contestația și anulează toate actele de executare silită întocmite de B. P. A. în dosarul de executare silită nr. 212/2014, inclusiv încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ .
Ia act că apelanții vor solicita cheltuieli pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
M. M. | B. L. | Acxinia N. |
Judecătoria Răcari
Dosar nr._
Judecător fond A. V.
Red MM/ tehnored A.Gh /M.M.
Ex.7/18.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 149/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 148/2015. Tribunalul... → |
|---|
