Contestaţie la executare. Decizia nr. 237/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 11090/315/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 237
Ședința publică din data de 6 aprilie 2015
Președinte – R. M.
Judecător – G. C.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.4212 din 13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. executorului judecătoresc D. A., cu sediul în cu sediul în Târgoviște, . 51, ., județul Dâmbovița, județul Dâmbovița și N. V., domiciliat în ., cu domiciliul ales la Cabinet avocat A. G. din Târgoviște, ., ., ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul N. V. prin avocat A. G., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/6.04.2015, lipsă fiind apelanta contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și intimatul B. executorului judecătoresc D. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru, cererea de apel este motivată, intimatul N. V. a formulat întâmpinare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul intimatului precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții prezente pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Pentru intimatul N. V., avocat A. G. având cuvântul, a pus concluzii de respingerea apelului, potrivit susținerilor din întâmpinare, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond pe care o apreciază legală și temeinică. A arătat că termenul de o zi în care debitorul este somat să plătească este prevăzut chiar de legea de procedură civilă, privilegiul de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2002 în favoarea instituțiilor publice a fost respectat de executorul judecătoresc, de asemenea, pe calea contestației la executare nu poate fi contestat un titlu executoriu, care este o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Creanța este certă și exigibilă, iar în ce privește lichiditatea, cuantumul dobânzii a fost determinat de organul de executare. Va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 05.11.2013 sub nr._ contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a formulat, în contradictoriu cu intimații B.E.J. D. A. și N. V., contestația la executare împotriva somației din data de 25.10.2013 și a încheierii emise în dosarul de executare nr. 535/2013 și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că, prin adresa din data menționată executorul judecătoresc a somat Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște la plata unor sume de bani reprezentând dobânda legală și cheltuieli de executare silită, că în mod nelegal executorul judecătoresc a stabilit un termen de 1 zi în vederea punerii în executare a titlului de creanță, că nu s-a dat posibilitatea instituției debitoare de a întreprinde măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Astfel creditorul poate să procedeze la executarea silită potrivit dreptului comun numai în situația în care debitorul instituitei publice nu își îndeplinește în mod voluntar obligația de plată în termen de 6 luni de la primirea somației.
Prin decizia nr. 213/4.03.2010 Curtea Constituțională a constatat ca este neîntemeiată susținerea potrivit căreia OG nr. 22/2002 contravine disp.art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, deoarece permite statului s-a împiedice, să anuleze sau să interzică în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa.
S-a stabilit ca într-adevăr prin instituirea unui termen de 6 luni în care debitoarea este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, se prelungește durata procedurii de executare a titlului. Insă Curtea a observat ca în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Burdov contra Rusiei ( 2002 ) s-a statuat ca deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa lichidității pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, mod excepțional, se admite ca o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil . Aceasta întârziere nu trebuie să se eternizeze astfel încât să aducă atingerii substanței înseși a dreptului protejat art. 6 par. 1 din convenție pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Curtea Europeană a considerat spre exemplu în cauza Moroko contra Rusiei ca un interval total de 9 luni în care autoritățile au executat hotărârea judecătorească nu era nerezonabil din punct de vedere al Contravenției. Caracterul rezonabil al unui asemenea interval trebuie determinat în funcție de complexitatea procedurilor de executare, de comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente precum și în funcție de natura și cuantumul creanței stabilite de hotărâre.
Creditorul nu s-a adresat instituției în vederea executării voluntare a obligației stabilite prin această hotărâre apelând la serviciile executorului judecătoresc .
Solicitarea este cu totul îndreptățită, deoarece pentru a putea efectua plata acestor sume, se întocmește în mod obligatoriu o documentație în conformitate cu disp. Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 2626/2010 privind aprobarea procedurii operaționale PO-05.02 verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român.
Creditorul nu a făcut dovada ca s-a adresat instituției cu o cerere prin care să solicite restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare și cheltuieli de judecată, precum și restituirea dobânzii legale.
Art. 117 din OG 92/2003 privind restituiri de sume menționează la art.1. Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: pct. f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau alte altor organe competente potrivit legii.
Contestatoarea a solicitat instanței să oblige intimatul să facă dovada titlului executoriu prin care este obligată la plata sumelor pretinse, iar în cazul în care intimatul nu va putea face această dovadă, să se constate că măsurile de executare au fost întreprinse abuziv, cu nerespectarea prevederilor legale.
În privința cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare formulate în baza sentinței 3469/2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, contestatoarea a arătat că, întrucât prin emiterea somației s-a trecut la executarea silită, pentru a nu prejudicia bugetul de stat, în urma executării silite pornite nelegal de executorul judecătoresc s-a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, pe cale de consecință suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, în temeiul art. 718 C.p.c., având în vedere totodată și faptul ca eroarea aparține creditorului prin nedepunerea la instituție a unei cereri pentru executarea voluntară.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Intimatul B.E.J. D. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că susținerile contestatorului sunt neîntemeiate întrucât din chiar analiza titlului executoriu rezultă obligația de achitare a dobânzilor ce fac obiectul executării silite, acestea fiind calculate așa cum prevăd art. 628 C.p.c. A depus și precizări scrise prin care a arătat că înțelege să invoce și excepția lipsei calității sale procesual pasive.
S-au atașat dosarului de fond și copii ale actelor de la dosarul de executare silită nr. 535/2013.
Prin sentința civilă nr. 4212/13.11.2014, Judecătoria Târgoviște a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. D. A., invocată de acesta, a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu intimatul B.E.J. D. A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 25.10.2013, a respins capătul de cerere formulat de către contestatoare, având ca obiect contestație la executare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 25.10.2013, ca tardiv formulat, a respins cererea de chemare în judecată formulată de către contestatoare în contradictoriu cu intimatul N. V., ca neîntemeiată și a obligat contestatoarea la plata către intimatul N. V. a sumei de 500,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate de către părți ori din oficiu (art. 237 alin. 2 și 248 C.p.c.) instanța hotărând admiterea acestora pentru următoarele motive:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului executor judecătoresc, instanța de fond a reținut că, prin contestația la executare formulată în prezenta cauză, astfel cum a fost precizată, partea contestatoare a solicitat anularea actelor de executare silită, motivat de împrejurarea că existe impedimente ce țin de caracterul cert lichid și exigibil al creanței invocate de către partea creditoare.
Potrivit art. 711 alin. 1 C.p.c se poate formula contestație la executare printre altele și în cazul în care organul de executare refuza să înceapă executarea silita ori sa îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Într-o astfel de situație organul de executare este parte în proces întrucât acesta este cel obligat în raportul juridic litigios atâta timp cât contestația poartă asupra unui refuz exprimat în sensul celor menționate anterior.
În toate celelalte cazuri citarea și participarea executorului nu se justifică având în vedere că acesta nu are calitatea de parte în faza executării silite (neputând fi asimilat nici categoriei terților interesați) ci doar de participant abilitat în temeiul legii să îndeplinească un serviciu de interes public (art. 643 coroborat cu art. 644 C.p.c.).
Calitatea procesuală pasivă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Or, în cauză, executorul judecătoresc nu este parte în raportul juridic din care s-a născut obligația ce se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Nu poate fi primită apărarea părții contestatoare în sensul că participarea executorului este justificată de împrejurarea că se contestă cheltuielile de executare și că actele contestate sunt întocmite de către executor.
Întocmind acte de executare silită, inclusiv cele prin care se stabilesc cheltuielile de executare silită, executorul judecătoresc nu dobândește calitatea de titular al drepturilor și obligațiilor ce se nasc prin acest act juridic.
Mergând pe argumentarea părții s-ar ajunge la concluzia eronată că pentru toate actele de executare întocmite de executor contestațiile la executare ar trebui formulate în contradictoriu și cu executorul judecătoresc.
In privința excepției tardivității formulării contestației la executare împotriva încheierii executorului de stabilire a cheltuielilor de executare silită, instanța de fond a reținut că, deși formal, în petitul acțiunii formulate, partea contestatoare a arătat că înțelege să conteste și încheierea executorului de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
Potrivit art. 714 alin. 2 C.p.c. contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.
Prezenta contestație la executare a fost formulată la data de 05.11.2013, astfel cum rezultă din viza de primire a cererii și înregistrare a acesteia.
Obiectul contestației, astfel cum a fost menționat, îl reprezintă, printre altele, și încheierea executorului de stabilire a cheltuielilor de executare silită, încheiere comunicată părții în data de 28.10.2013, astfel cum rezultă din actele dosarului de executare silită (și anume dovada de comunicare a încheierii de la f-20 din dosarul de executare silită).
Potrivit prevederilor sus menționate și față de motivele invocate de contestator în susținerea contestației, termenul de 5 zile în care trebuie introdusă contestația se raportează așadar la data comunicării încheierii executorului. Din procesul verbal de comunicare al acestui act, rezultă că partea contestatoare a luat cunoștință de somație și de încheierea atacată la data menționată.
S-a constatat că prezenta contestație la executare a fost introdusă peste termenul de 5 zile de la comunicarea încheierii executorului prevăzut de art. 714 alin. 2 C.p.c.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că, prin titlul executoriu reprezentate de sentința nr. 3469/2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, contestatoarea a fost obligată la plata către intimat unor sume de bani reprezentând taxă de poluare și dobândă legală, că la data de 08.05.2013 partea intimată a formulat cerere de executare silită a obligațiilor stabilite prin titlurile menționate solicitând de asemenea și recuperarea cheltuielilor de executare.
Instanța de fond a constatat că până în prezent contestatoarea nu a făcut nicio dovadă în sensul că ar fi achitat sumele datorate în baza titlurilor menționate.
Potrivit art. 711 alin. 1 C.p.c. împotriva executării silite, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În prezenta cauză contestatorul solicită anularea actelor de executare reprezentate de somație și încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită motivat de lipsa caracterului cert și lichid al creanței și de faptul că partea creditoare nu ar fi urmat o procedură administrativă prealabilă prevăzută de Ordinul nr. 2626/2010.
Partea nu a contestat așadar legalitatea din punct de vedere formal a actelor de executare silită și nici cuantumul cheltuielilor de executare stabilite. Pentru acest motiv, instanța reține că acțiunea este neîntemeiată, nefiind dovedit un motiv de nelegalitate a acestui act de executare silită.
Cu privire la două motive invocate, instanța nu le poate reține ca reprezentând impediment la executare reale și întemeiate față de împrejurarea că:
Astfel cum a susținut și intimatul, în chiar cuprinsul titlului executoriu ce stă la baza declanșării executării silite, sentința civilă pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, se menționează expres obligația de a achitare a dobânzilor aferente debitului principal, dobânzi care potrivit considerentelor hotărârii, sunt cele legale. Așadar deși cuantumul sumei datorate cu titlu de dobândă legală nu este determinat prin chiar titlu, el este determinabil, ceea ce îndeplinește cele două condiții ale certitudinii și lichidității creanței (art. 662 C.p.c.).
Sunt întemeiate și susținerile părții creditoare în sensul că partea contestatoare avea obligația să stabilească dobânda cuvenită părții potrivit titlului executoriu.
Legat de cel de al doilea motiv, al neurmării procedurii administrative prealabile de către partea creditoare, instanța constată că și acesta este neîntemeiat având în vedere că astfel cum a arătat și intimatul, a fost adresată în prealabil o cerere părții contestatoare, în urma căreia însă au fost restituite doar taxa de poluare.
Chiar dacă creditorul a formulat cererea de executare silită înainte de împlinirea termenului de 6 luni, se constată că până în prezent partea contestatoare nu a procedat la executarea tuturor obligațiilor, deși invocă nerespectarea procedurii administrative prealabile.
Oricum dispozițiile invocate nu vizează și situația în care partea creditoare a urmat deja procedura prealabilă administrativă, procedură finalizată printr-o decizie de respingere a cererii de restituire a taxei de poluare, decizie care a fost atacată ulterior în contencios administrativ, fiind emise în final titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătorești.
Instanța de fond a reținut că finalitatea dispozițiilor invocate a fost deja atinsă, prin urmarea de către partea creditoare a unei proceduri prealabile și ulterior a unei proceduri jurisdicționale, ca și a uneia administrative ulterioare emiterii titlului (chiar dacă nu ar fi așteptat împlinirea termenului, în condițiile în care nici până în prezent debitorului nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor), astfel că impunerea unei alte proceduri, reprezintă în realitate o îngrădire a dreptului fundamental al părții creditoare de acces la o instanță, prin lipsirea unei hotărâri judecătorești de efectul obligativității și al puterii executorii.
Astfel, cum se reține constant în jurisprudența CEDO, executarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești nu poate fi considerată ca rezonabilă atunci când nu este justificată de: complexitatea procedurii, atitudinea părților și a autorităților naționale implicate, precum și obiectul hotărârii judecătorești de executat, încălcându-se astfel prevederile articolului 6 paragraful 1 (dreptul de acces la instanță) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și prevederile articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție (dreptul la protecția proprietății).
Curtea a reiterat în mai multe cauze principiile consacrate în jurisprudența anterioară, în materia neexecutării ori a executării cu întârziere a hotărârilor judecătorești interne definitive (a se vedea în acest sens, cauza Hornsby c. Greciei, nr._/91, 19 martie 1997; cauza T. c. României, nr. 746/02, 29 septembrie 2005; cauza O. c. României, nr. 1486/02, 12 octombrie 2006; cauza P. c. Moldovei, nr._/99, 18 mai 2004; și cauza Piștireanu c. României, nr._/02, 30 septembrie 2008).
Dreptul de acces la o instanță deși nu impune statului obligația de a lua măsuri pentru executarea fiecărei hotărâri judecătorești civile în orice fel de condiții (a se vedea în acest sens, cauza Sanglier c. Franței, nr._/99, 27 mai 2003), obligă statul la invocare și dovedirea unor circumstanțe particulare care să justifice întârzierea, întârzierea fiind necesar a nu aduce în final atingere substanței dreptului protejat prin articolul 6 paragraful 1 din Convenție (a se vedea în acest sens, cauza Burdov c. Rusiei, nr._/00, 7 mai 2002).
În același timp, pentru a stabili dacă a fost respectată exigența executării hotărârii într-un termen rezonabil, Curtea a statuat a se lua în considerare complexitatea procedurii, atitudinea părților și a autorităților naționale implicate, precum și obiectul hotărârii de executat (a se vedea în acest sens, cauza D. și alții c. României, decizia din 4 septembrie 2012, nr._/08).
În ceea ce privește articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, Curtea a considerat că legiuitorul trebuie să se bucure de o deplină libertate de acțiune în punerea în aplicare a politicilor sociale și economice pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public ce reclamă o soluție legislativă, cât și asupra alegerii acestei soluții. Curtea a reamintit că a stabilit deja în cauze anterioare că măsurile luate în scopul protejării echilibrului bugetar între cheltuielile și veniturile publice pot fi considerate ca urmărind un scop de utilitate publică (a se vedea cauza M. și S. c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr._/11 și_/11).
Curtea a insistat asupra faptului că atingerea adusă dreptului de proprietate trebuie să păstreze un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele de protejare a drepturilor fundamentale ale persoanei. Astfel, atunci când se ridică o chestiune de interes general, autoritățile publice sunt ținute să acționeze în termen util de o manieră corectă și coerentă (a se vedea cauza M. A. și alții c. României, nr._/05 și_/06, 12 octombrie 2010).
Aplicând principiile enumerate mai sus la cauza de față, instanța reține că impunerea unei noi proceduri administrative prealabile printr-un act normativ de valoare inferioară, ulterior emiterii titlului executoriu, în condițiile în care partea deja a urmat toate procedurile stabilite prin lege, reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale menționate.
Instanța de fond a apreciat întemeiată cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C.p.c. care prevăd că poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată partea care cade în pretenții.
În prezenta cauză contestatorul a căzut în pretenții întrucât acțiunea formulată s-a dovedit a fi neîntemeiată, astfel că în temeiul răspunderii civile delictuale (dispozițiile menționate nefiind altceva decât o aplicație a răspunderii civile delictuale) este ținută a acoperi prejudiciile cauzate părții adverse.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel contestatoarea, apreciind soluția nelegală și netemeinică, in consecința solicitând desființarea acesteia, iar pe fond, respingerea cererii pentru următoarele motive.
Se critică sentința mai sus menționata sub aspectul faptului ca instanța de fond face o eroare când respinge contestația la executare, întrucât executorul judecătoresc a emis somația prin care s-a solicitat ca in termen de 1 zi sa fie achitata suma reprezentând dobânda legala stabilita prin titlul executoriu.
Impotriva acestei somații si a tuturor actelor de executare s-a formulat contestația la executare întemeiata pe prevederile art. 711 Cod proc. civila, potrivit căreia contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesata solicita instanței desființarea actelor de executare nelegale sau clarificarea înțelesului, întinderii si aplicării titlului executoriu.
In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in acest scop o alta cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Conform art. 1, 2, 3 din O.G. 22/2002 „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
In cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. "
Conform art. 127 din O.G. 92/2003 „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”.
Conform art. 120 din O.G. 92/2003 nivelul penalității de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere. In conformitate cu art. 117 din O.G. 92/2003 „Se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii si potrivit art. 70 din O.G. 92/2003 „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”.
Dispozițiile art.662 Cod proc.civila arată că executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Intimatul nu a urmat procedura prevăzută de OG nr.92/2003, iar executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 2 si 3 din O.G. 22/2002, referitoare la termenul de 6 luni, acordând un termen de 1 zi si continuând procedura de executare silita potrivit dreptului comun.
Suma reprezentând dobânda legala nu reprezintă o creanța certa, lichida si exigibila, nu se cunoaște modul de calcul al dobânzii legale, procentul aplicat, așa cum prevăd dispozițiile art. 628 cod procedura civila.
Conform art. 672 Cod procedura civila, in afara de cazul in care legea prevede altfel, actele de executare silita nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat in somație si potrivit art. 703 Cod proc. civila, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silita însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum si a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 si următoarele fiind aplicabile in mod corespunzător.
Se precizează că, in conformitate cu prevederile art. XV alin. 4 din OUG nr. 8/2014, "in cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plații taxei de poluare, orice procedura de executare silita se suspenda de drept".
Conform prevederilor art. XV din OUG nr. 8/2014 potrivit căruia: „(1)
Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate pana la data plații integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora.
(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, in termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata transelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu.
(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).
(4) In cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept.
(5)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite in temeiul prezentei ordonanțe de urgenta, se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul N. de S..
(6) Procedura de efectuare a plații titlurilor executorii va fi stabilita prin ordin comun al ministrului mediului si schimbărilor climatice si al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
(7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise pana la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta si pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)."
Apelanta consideră ca nu mai exista temei legal pentru emiterea formelor de executare de către birourile executorilor judecătorești, iar contestația la executare formulata este întemeiata.
Având in vedere ca nu sunt respectate cerințele art. 672 Cod proc. civila raportat la art. 2 si 3 din O.G. 22/2003, ca nu a fost urmata procedura prevăzuta de O.G. 92/2003 si creanța nu este certa, lichida si exigibila, s-a solicitat a se constatata ca instanța de fond in mod eronat a respins acțiunea.
Apelanta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii, anularea somației si a actelor de executare subsecvente întocmite in dosarul de executare.
In drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 si următoarele Noul Cod Procedura Civila, art.172 alin.3 din OG 92/2003 Cod Procedura Fiscala.
Apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 223 alin.3 Cod procedură civilă.
Intimatul N. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele considerente.
Termenul de o zi în care debitorul este somat să plătească este prevăzut chiar de legea de procedură civilă, care este reglementarea obligatorie pentru executorul judecătoresc, acesta nefiind un motiv de nelegalitate.
In ce privește privilegiul de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2002 în favoarea instituțiilor publice, este respectat de executorul judecătoresc, prin aceea că nu a întreprins niciun act de executare timp de 6 luni de la emiterea somației de executare silită și este acordat doar în ipoteza în care instituția publică nu dispune de fondurile necesare pentru începerea sau continuarea executării.
Intimatul mai susține că pe calea contestației la executare nu poate fi contestat un titlu executoriu, care este o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Dispozitivul hotărârii este în conformitate cu dreptul european care a statuat în cazul taxelor încasate nelegal de la contribuabili, că statele datorează dobânzi până la restituirea efectivă a sumelor.
Creanța este certă și exigibilă, iar în ce privește lichiditatea, cuantumul dobânzii nu este determinat prin titlul executoriu, dar este determinabil și a fost determinat de organul de executare, potrivit art.628 alin.2 Cod procedură civilă.
Potrivit alin.7 al art.XV din OUG nr.8/2014 „Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, se efectuează cu respectarea prevederilor alin.(1)-(6)”, deci eșalonarea prevăzută de OUZG nr.8/2014, precum și suspendarea de drept a executărilor silite nu se aplică executărilor începute înainte de ..
Intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Examinând materialul probator prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin sent. civ. nr.3469/19.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița a fost obligată să restituie intimatului creditor N. M. suma de_ lei încasată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală și 1539 lei cheltuieli de judecată.
În urma pronunțării acestor hotărâri judecătorești, titluri executorii și conform Codului de procedură civilă, s-a formulat cerere de executare silită, în urma cărora s-a întocmit de B. A. D., dosarul de executare silită nr.535/2013. Cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin decizia nr. 222 din 09.10.2013 a Tribunalului Dâmbovița, iar prin somația din 25.10.2013 s-a pus în vedere debitorului să achite suma de 1.354,95 lei dobândă legală și 716,90 lei cheltuieli de executare.
Conform art. 711, alin.1 Codul de procedură civilă, partea interesată sau vătămată prin executare poate face contestație împotriva executării silite, a încheierii date de executorul judecătoresc precum și împotriva oricărui act de executare. Art.171 C.P.Fisc. prevede că „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
Deci, contestația la executare prevăzută de art. 711 cod procedură civilă și de dispozițiile codului de procedură fiscală, reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesată solicită instanței desființarea actelor de executare nelegale.
În conformitate cu art.117, alin.1, lit. f din OG 92/2003 se vor restitui debitorilor, la cerere, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.
În speță, tribunalul apreciază că intimatul a respectat procedura descrisă de dispozițiile fiscale redate anterior, făcând dovada formulării anterior momentul înregistrării cererii de executare silită, cerere la organul fiscal în vederea recuperării debitului stabilit prin hotărâre judecătorească și recuperând doar debitul propriu zis. A., la fila 8 din dosarul de executare se află cererea de restituire formulată de intimat și adresată organului fiscal în cuprinsul căreia acesta solicită atât restituirea debitului principal cât și a dobânzii legale, așa cum a fost prevăzută în dispozitivul titlului executoriu.
Conform art.XV, alin.1, 4 din OUG 8/2014 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. În cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În speță, hotărârea judecătorească a devenit titlu executoriu, anterior datei de 31.12.2015 astfel încât este îndeplinită condiția impusă de textul de lege citat anterior.
În privința susținerii făcută de apelantă că potrivit art. XV alin. 4 din O.U.G. nr. 8/2014, în cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept, fără a mai exista temei legal pentru emiterea formelor de executare de către birourile executorilor judecătorești, astfel cum rezultă din dispozițiile art. XV din actul normativ menționat, tribunalul reține că în conformitate cu pct. 7 al art. XV suspendarea executării silite și plata eșalonată a acestor sume de bani se aplică titlurilor executorii emise până la . acestei ordonanțe și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.
Făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. XV pct. 7 tribunalul constată că procedura eșalonării pe 5 ani prevăzută de O.U.G. nr. 8/2014 nu se aplică în speța de față deoarece în cauză procedura de executare silită a fost demarată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv în iulie 2013.
Pentru aceste considerente, potrivit art.480 Codul de procedura civila, tribunalul va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.4212 din 13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. executorului judecătoresc D. A., cu sediul în cu sediul în Târgoviște, . 51, ., județul Dâmbovița, județul Dâmbovița și N. V., domiciliat în ., cu domiciliul ales la Cabinet avocat A. G. din Târgoviște, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6.04.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
R. M. | G. C. |
GREFIER
N. D.
j.f S. I. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Red. C.G./Tehnored D.N.
5 ex./8.04.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 555/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 83/2015.... → |
|---|
