Contestaţie la executare. Decizia nr. 1004/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1004/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 1004/2015
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1004
Ședința publică din data de 11.12.2015
Instanța compusă din:
Președinte: M. I.
Judecător: G. S.
Grefier: O. N.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta intimată Primăria M. Târgoviște - Direcția Economică - Serviciul Taxe Și Impozite, cu sediul în municipiul Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1443 pronunțată la data de 06.04.2015 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Regele C. I, nr. 64, județul Dâmbovița, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, precum și faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._, în data de 20.11.2014, contestatorul I.P.J. Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul Primăria M. Târgoviște, Direcția Economică, Serviciul Taxe și Impozite, a formulat contestație la executare prin care a solicitat obligarea intimatei să pună în executare titlul executoriu . nr._/01.08.2014.
În motivare a arătat că potrivit dispozițiilor art. 39 alin 1 lit. a și art. 39 alin 2 din O.G. nr. 2/2001 a înaintat, în vederea executării silite, către intimat, procesul-verbal devenit titlu executoriu, în termenul legal, iar intimatul l-a restituit, cu motivarea că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost comunicat în termen de o lună, că organele de executare fiscală din cadrul Primăriei M. Târgoviște, Direcția Economică, Serviciul Taxe și Impozite refuză în mod nejustificat efectuarea actelor de executare silită întrucât procesul-verbal a fost comunicat potrivit confirmării de primire pe care este aplicată ștampila Oficiului Poștal P. la data de 13.08.2014, fiind returnată cu mențiunile „Avizat. Reavizat. Expirat termen de păstrare. Se aprobă înapoierea.” la data de 28.08.2014, precum și că ulterior, contestatorul, în conformitate cu prev. art. 27 din OG nr. 2/2001, a procedat la afișarea procesului-verbal la data de 05.09.2014 în prezenta unui martor asistent, că prin decizia 10/2013 a ICCJ s-a statuat modalitatea comunicării procesului-verbal în conformitate cu disp. art. 27 din OG 2/2001, că ulterior comunicării prin poștă a procesului-verbal a fost restituit agentului constatator după 14 zile, acesta a procedat la operațiunea subsidiară de comunicare a actului sancționator potrivit Deciziei 10/2013 a ICCJ, că ÎCCJ mai precizează că în această ipoteza, în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare, avându-se în vedere că returnarea plicului cu mențiunea „avizat”, neavizat, expirat termen păstrare „nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenționale”, că i se acordă posibilitatea contravenientului de a depune plângere contravențională în termenul legal, termen care se calculează în acest caz de la data când a fost afișat procesul-verbal, condiția de bază fiind aceea de a intra efectiv în posesia actului sancționator. A mai arătat că agentul său a făcut demersuri pentru comunicare conform Deciziei 10/2013 al ICCJ înăuntrul termenului de prescripție însă procesul-verbal a fost afișat ulterior din motive independente de acesta, că apreciază că procesul-verbal a fost comunicat în termenul legal, termenul de prescripție fiind întrerupt cât timp actul sancționator nu s-a aflat la agentul constatator iar contravenientul avea posibilitatea să formuleze plângerea contravențională de la data când s-a afișat procesul-verbal, că rațiunea celor expuse mai sus este confirmată de aspectele precizate de ICCJ în decizia aflată în discuție, că potrivit disp. art. 141 alin. 8 din OG 92/2003 organul fiscal are dreptul să restituie agentului constatator acele titluri executorii care nu cuprind, printre altele, dovada comunicării procesului-verbal către contravenient, ori, în cauza de față, agentul constatator a înaintat organului fiscal dovada comunicării prin poștă cât și procesul- verbal de afișare, că organul fiscal nu are calitatea necesară pentru a contesta modul în care s-a îndeplinit procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție, ci poate să restituie titlul executoriu atunci când acesta nu este însoțit în materialitatea sa de dovada comunicării.
Totodată contestatorul a menționat că prin sentința civilă nr. 6614/14.04.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C. s-a reținut că organul de executare cu încălcarea propriilor atribuții a făcut aprecieri asupra împlinirii termenului de prescripție a executării sancțiunii contravenționale și că invocarea prescripției executării contravenționale poate fi realizată doar de contravenient, pe calea contestației la executare, urmând ca instanța competentă să facă verificări cu privire la regularitatea comunicării titlului executoriu, incidența cauzelor de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție.
Intimata a formulat întâmpinare, susținând că în mod corect organul fiscal de executare a refuzat efectuarea actelor de executare silită a amenzii contravenționale stabilite prin procesul-verbal de constatare a contravenției și a procedat la restituirea actului sancționator, întrucât în cauză au devenit incidente disp. art. 141 alin. 8 C.proc.civ. Astfel, s-a arătat că actul sancționator întocmit la data de 01.08.2014 a fost comunicat prin afișare peste termenul de 30 de zile prevăzut la art. 25 alin. 2 din OG nr. 2/2001, aceasta echivalând cu lipsa dovezii comunicării procesului verbal, ceea ce dă dreptul organului fiscal de executare să restituie titlul executoriu organului emitent, că punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale stabilită prin procesul verbal de constatare a contravenției s-a efectuat cu neobservarea împrejurării că aceasta era paralizată de neîndeplinirea obligației de comunicare a procesului verbal de contravenție în termenul de o lună prevăzut de art. 25 alin. 2 și art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și că ulterior s-a realizat o a doua comunicare către contravenient prin afișarea procesul verbal de constatare a contravenției la domiciliul acestuia, procesul verbal de afișare fiind întocmit la 05.09.2014, deci față de data întocmirii actului sancționator, respectiv 01.08.2014, comunicarea s-a realizat cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege. Intimata a mai arătat că niciuna din modalitățile de comunicare a procesului verbal prev. de art. 27 din OG nr. 2/2001 nu a fost realizată în termenul prev. de art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal precum și înștiințarea de plată, comunicare se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii. S-a mai arătat că împrejurarea că anterior afișării procesului verbal, agentul constatator a efectuat comunicarea acestuia în modalitatea transmiterii prin poștă, nu este de natură să înlăture susținerile sale, câtă vreme însuși agentul constatator a considerat comunicarea prin poștă nerealizată, revenind cu o nouă comunicare către contravenient, prin afișarea procesului verbal de contravenție la domiciliul acestuia și că, având în vedere că data comunicării procesului-verbal este foarte importantă, de la acest moment, curgând termenul de formulare a plângerii prev. de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, prin raportare la această dată urmând a se stabili totodată și dacă procesul-verbal a devenit sau nu titlu executoriu art. 37 din OG nr. 2/2001. Rezultă că, în speță data comunicării procesului-verbal nu poate fi determinată exact, lipsa comunicării în termenul de o lună prevăzut de art. 26 alin 3 din OG nr. 2/2001 putând fi opusă organului de executare fiscală pe calea contestației la executare. A concluzionat că o condiție prealabilă executării silite propriu-zise, aceea a comunicării în termenul legal a procesului-verbal, nu este îndeplinită, astfel că împlinirea acestui termen atrage după sine și stingerea dreptului de a cere executarea silită de către organul fiscal de executare.
La data de 30.03.2015, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în cuprinsul Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ se menționează opinia procurorului general că termenul de prescripție este întrerupt la data depunerii procesului-verbal la oficiul poștal indiferent de data la care a ajuns la destinatar, că ulterior comunicării prin poștă, când procesul-verbal a fost restituit agentului constatator după 14 zile, acesta a procedat la operațiunea subsidiară de comunicare a actului sancționator, prin afișare, returnarea plicului neconstituind momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii, că agentul constatator a făcut aceste demersuri în termenul de 30 de zile însă procesul-verbal a fost afișat ulterior din motive independente de agentul constatator și că procesul-verbal a fost comunicat în termenul legal de prescripție, ce a fost întrerupt cât timp actul sancționator nu s-a aflat la agentul constatator. A mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 8 din OG 92/2003, organul fiscal are dreptul de a restitui agentului constatator acele procese-verbale care nu cuprind printre altele dovada comunicării către contravenient, în cauza de față fiind înaintate atât dovada comunicării atât prin poștă, cât și procesul-verbal de afișare, că organul fiscal nu are calitatea necesară pentru a contesta modul în care s-a îndeplinit procedura de comunicare, că textul legii nu prevede expres că avizul de primire trebuie să fie semnat de către destinatar așa cum se menționează în alte acte normative, cum ar fi art. 177 pct. 8 C.pr.pen., că se reține culpa contravenientului care nu a ridicat corespondența, deși din verificările efectuate rezultă că acesta nu și-a schimbat domiciliul de la momentul constatării contravenției și că singurul ce are interesul de a contesta executarea este debitorul.
Prin sentința civilă nr. 1443/06.04.2015 Judecătoria Târgoviște a admis contestația la executare și a obligat intimata la punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal . nr._ din data de 01.08.2014, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate iar potrivit art. 39 punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercita calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege (alin. 1 lit. a), organ care în vederea executării amenzii, va comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen (alin. 2), organelor de specialitate ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică, pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale (alin. 2 lit. a).
În cauză, toate aceste condiții expuse anterior sunt îndeplinite, aspect de altfel necontestat de către părți.
Potrivit art. 39 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale și anume conform prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, art. 141 alin. 8 din acest act normativ prevede că în cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
Acest text de lege reglementează cazuri ce constituie excepții de la prevederile art. 141 alin. 1 și 6 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ce stabilesc regula potrivit căreia organul de executare este obligat să procedeze la executare. Prin urmare, textul de lege este de strictă interpretare și aplicare.
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că doar lipsa dovezii de comunicare a titlului executoriu, în speță, procesul-verbal de contravenție, dă dreptul și obligă în același timp organul de executare să restituie titlul executoriu și deci să nu purceadă la executare.
Așadar, momentul la care s-a efectuat comunicarea nu are nici o relevanță sub acest aspect, odată ce i s-a înaintat procesul verbal de contravenție împreună cu dovada de comunicare, organul de executare este obligat să procedeze la executarea silită a acestuia.
În același timp, instanța de fond a reținut că singura persoană care poate invoca prescripția executării sancțiuni contravenționale este contravenientul.
Astfel, conform art. 707 alin. 1 C.proc.civ., prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate, iar dispozițiile art. 14 alin. 2 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale, nu poate fi considerată ca stabilind o excepție de la această regulă, ci doar o dispoziție ce dă posibilitatea instanței de a tranșa o chestiune ce vizează executarea silită, în cadrul plângerii contravenționale, însă în condițiile prevăzute de lege.
Adică, pentru ca instanța să poată constata prescripția trebuie ca persoana interesată să o invoce, prin urmare, în raport de acest aspect (lipsa invocării prescripției de către persoana prevăzută de lege) și de cadrul procesual existent (în lipsa contravenientului), instanța de fond nici nu s-ar putea pronunța asupra aplicabilității în cauză a normei privind prescripția executării silite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata, susținând că obligând organul fiscal la punerea în executare a procesului-verbal de contravenție .. nr._ din 1.08.2014, necomunicat contravenientului în termenul legal, instanța de fond a pronunțata o soluție nelegala întrucât o condiție prealabilă executării silite propriu-zise, aceea a comunicării in termenul legal a procesului-verbal de contravenție către contravenient, nu este îndeplinita, astfel că, împlinirea acestui termen atrage după sine si stingerea dreptului de a cere executarea silita de către organul fiscal de executare, că nu se poate retine motivația potrivit căreia „doar lipsa dovezii de comunicare a titlului executoriu, in speța, a procesului verbal de contravenție, da dreptul organului de executare sa restituie titlul executoriu” întrucât daca am admite aceasta susținere, executarea însăși ar fi paralizată, lipsa comunicării în termenul de o luna prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, putând fi opusa organului de executare fiscal pe calea contestației la executare, cu consecința suportării cheltuielilor de judecata ocazionate de o astfel de cerere formulata de către persoana interesata in contradictoriu cu organul fiscal de executare - căruia nu-i poate fi imputata necomunicarea in termenul legal - si nu cu organul emitent al actului sancționator.
Apelanta a mai susținut că data comunicării către contravenient a procesului-verbal de sancționare a contravenției este foarte importantă, de la acest moment curgând termenul de formulare a plângerii prevăzute de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin raportare la aceasta data urmând a se stabili totodată și dacă procesul-verbal a devenit sau nu titlu executoriu (art. 37 din O.G. nr. 2/2001), că instanța de fond, analizând motivele contestatoarei, nu a reținut ca niciuna din modalitățile de comunicare a procesului-verbal de contravenție prevăzute de art. 27 din O. G. nr. 2/2001, nu a fost realizata in termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, iar împrejurarea ca, anterior afișării procesului-verbal, agentul constatator a efectuat comunicarea acestuia în modalitatea transmiterii acestuia prin poștă, nu este de natură să înlăture susținerile noastre, câta vreme însuși agentul constatator a considerat comunicarea prin poștă nerealizată, revenind cu o nouă comunicare către contravenient, prin afișarea procesului-verbal de contravenție la domiciliul acestuia, astfel că, în aceste condiții, restituirea actului sancționator despre care nu se poate stabili daca a devenit sau nu titlu executoriu și care, în aceste condiții, nu poate fi temei al executării silite, este legală și justificată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, precizând că organul de executare nu are competența verificării regularității comunicării titlului executoriu și că cel care poate invoca prescripția executării sancțiunii contravenționale este numai contravenientul, pe calea plângerii contravenționale sau contestației la executare.
Examinând sentința civilă în raport de motivele de apel, de actele și lucrările dosarului ca și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul va respinge apelul pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de apel potrivit căruia prin obligarea organului fiscal la punerea în executare a procesului verbal de contravenție fără a fi comunicat contravenientului în termen legal instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, acesta este neîntemeiat.
Conform dispozițiilor art. 141 alin. 8 din OG nr. 92/2003 organul fiscal poate restitui agentului constatator titlurile executorii care nu cuprind printre alte condiții și dovada comunicării procesului verbal către contravenient însă în cauză așa cum în mod corect s-a reținut s-a făcut dovada îndeplinirii condiției respective, neavând relevanță modalitatea de comunicare a titlului executoriu.
Atâta timp cât a fost făcută dovada comunicării procesului-verbal către contravenient organul de executare nu putea să restituie titlul executoriu ci avea obligația să procedeze la executarea silită a acestuia.
Susținerile apelantei în sensul că însuși agentul constatator a considerat că este nerealizată comunicarea prin poștă, revenind cu o nouă comunicare către contravenient prin afișarea procesului-verbal de contravenție la domiciliul acestuia nu pot constitui temei pentru admiterea căii de atac având în vedere că dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu impune obligația de semnare a confirmării de primire iar demersurile întreprinse de către agentul constatator nu pot echivala cu necomunicarea procesului-verbal către contravenient.
Așadar, față de considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta intimată Primăria M. Târgoviște - Direcția Economică - Serviciul Taxe Și Impozite, cu sediul în municipiul Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1443 pronunțată la data de 06.04.2015 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Regele C. I, nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. G. S.
GREFIER,
O. N.
Jud. fond M. M. I.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. SG/tehnored. A.G-
4 ex./30.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1003/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1013/2015. Tribunalul... → |
|---|
