Contestaţie la executare. Decizia nr. 1013/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1013/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1013/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1013
Ședința publică din data de 16 decembrie 2015
Președinte – B. Brînzică
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de contestatoarea C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 21.09.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. C., domiciliată în București, sector 2, ..46, . obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru, s-au formulat întâmpinare și răspuns la întâmpinare, după care:
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând din oficiu dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, socotindu-se lămurit, declară cercetarea procesului încheiată, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 8.10.2014 sub nr._ contestatoarea C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DÂMBOVIȚA, în contradictoriu cu intimata M. C., a formulat contestație la executare împotriva încheierii nr. 386 din 29.09.2014 emisă de executorul judecătoresc prin care au fost stabilite cheltuielile de executare.
In motivarea contestației s-a aratat că s-a stabilit în sarcina contestatoarei cheltuieli de executare în sumă totală de 2327 lei, că se impune cenzurarea acestora în ceea ce privește diminuarea onorariului de avocat în cuantum de 400 lei, cuantum ce nu poate fi justificat, activitatea acestuia fiind limitată la formularea unei cereri privind începerea executării silite, iar onorariul executorului judecătoresc, onorariu stabilit în cuantum de 1500 lei se impune diminuarea acestuia, în condițiile în care, în ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006 anexa 1 pct. 1, onorariul stabilit putea fi de maxim 400 lei.
Instanța trebuie să aibă în vedere că executorul judecătoresc și avocatul au solicitat onorariile incluse în cheltuielile de executare atât comisiei Județene cât și comisiei locale sunt doi debitori diferiți, dar titlul executoriu este unic ceea ce presupune o singură cerere a executorului în vederea încuviințării executării silite, o somație pentru ambii debitori, o singură încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, un singur dosar de executare.
Totodată s-a solicitat suspendarea executării silite, iar instanța prin încheierea din 9.02.2015 a respins cererea având ca obiect suspendarea executării silite pentru motivele arătate în încheierea respectivă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și referindu-se la onorariul de avocat respectiv 400 lei pentru contestatoare, nu îl consideră excesiv, ci modest, având în vedere că avocatul este din București și acesta trebuie să urmărească permanent executarea și să țină legătura cu executorul judecătoresc, dar și să se deplaseze pentru orice activitate de executare.
Critica referitoare la cuantumul onorariului executorului, în opinia intimatei, nu este întemeiată, având în vedere Legea 188/2000 și OMJ 2550/2006 modificat prin Ordinul 2561/2012 .
Prin titlul executoriu pus în executare s-a stabilit ca obligație de îndeplinit, inclusiv punerea în posesie cu privire la suprafețele de teren pentru care contestatoarea este obligată să emite titlul de proprietate.
Potrivit punctului 2 teza a IV din anexa OMJ 2550/C/2006 pentru executările silite având ca obiect puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc., onorariul maximal este de 2200 lei pentru debitorul persoană juridică și 5200 lei pentru debitorul persoană juridică.
Nimic nu o împiedica pe contestatoare și pe cealaltă debitoare să-și execute în acest interval de timp și de bună voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
S-a depus la dosar titlul executoriu pus în executare, instanța a solicitat copie de pe actele dosarului de executare, iar contestatoarea a achitat suma ce reprezintă costul cheltuielilor cu înaintarea dosarului.
Prin încheierea din 21.09.2015 Judecătoria Târgoviște a respins contestația la executare.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că intimata a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă 3525/7.11.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul_ .
Executorul judecătoresc a obținut încuviințarea executării silite la data de 10.09.2014, iar prin încheierea din 29.09.2014 a stabilit contravaloarea cheltuielilor de executare și în ceea ce o privește pe contestatoarea din prezenta cauză, suma datorată de aceasta, fiind de 2327,00 lei.
Contestatoarea, în conformitate cu disp.art. 714 alin 2 Cod Procedura Civila, a formulat contestație împotriva încheierii emisă de executor pentru cheltuielile de executare, contestând onorariul de avocat în sumă de 400 lei și suma de 1500 lei reprezentând onorariu executare silită obligație de a face .
În somația emisă către contestatoare aceasta avea obligația să se conformeze dispozitivului hotărârii judecătorești și să emită titlul de proprietate stabilite prin sentința 6085/23.12.2008 și pronunțată de Judecătoria Targoviste în dosarul nr._ , iar executorul a încadrat cererea de executare la obligație de a face .
Potrivit Ordinului 2550/14.nov. 2006 anexa 1 referitoare la onorariile minimale și maximale pentru executările directe constând în puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc., în această categorie incluzându-se și obligația de a face ce îi revenea contestatoarei, onorariul maximal este de 5200 lei pentru debitor persoană juridică, contestatoarea încadrându-se în categoria persoanelor juridice, instituție publică.
Onorariul maximal fiind de 5200 lei, suma de 1500 lei pe care executorul judecătoresc a menționat-o în încheiere pentru debitoarea contestatoare din prezenta cauză, dar și pentru cealaltă debitoare este în limita prevăzută de lege, astfel că, susținerea contestatoarei în sensul că s-ar fi depășit limita maximă de către executor nu este reală.
Este adevărat că instanța de judecată poate să micșoreze onorariile avocaților potrivit celor prevăzute în tabloul onorariilor minimale, când constată că sunt nepotrivite în raport de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat .
La dosarul cauzei se află înscrisuri din care rezultă contractul de asistență juridică încheiat între Asociația de avocați și intimată dar și chitanța din 16.07.2014 înregistrată sub nr. 149 din care rezultă că, intimata a achitat un onorariu de avocat în sumă de 800 lei pentru ca în numele său, avocatul să facă demersurile necesare în vederea executării titlului executoriu de care beneficia.
Contestatoarea a fost înștiințată de intimată prin intermediul avocatului G. R. să emisă titlul de proprietate pentru suprafețele de teren stabilite în hotărârea judecătorească, iar în caz contrar va demara procedurile legale.
Intimata a fost nevoită să demareze procedura de executare silită, iar suma pretinsă de către avocat și menționată de executor în cheltuielile de executare nu este o sumă nepotrivită în raport de valoarea pricinii sau față de muncă pe care va trebui să o îndeplinească avocatul, în sensul de a ține în permanent legătura cu executorul judecătoresc să se deplaseze la fața locului dacă va fi necesar.
Instanța de fond a apreciat că nu se impune diminuarea onorariului de avocat în sumă de 400 lei, contestatoarea putea să evite plata acestei sume dacă își executa de bunăvoie obligațiile și nici suma ce reprezintă onorariul executorului judecătoresc care este în limita admisă de lege.
Impotriva încheierii instanței de fond a declarat apel contestatoarea, solicitând cenzurarea cheltuielilor efectuate cu întocmirea actelor de executare 400 lei reprezentând onorariu avocat, care nu poate fi justificat, activitatea acestuia fiind limitată la formularea unei cereri privind începerea executării silite. Onorariul este disproporțional în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat.
A mai solicitat și diminuarea onorariului executorului judecătoresc stabilit în cuantum de 1500 lei și 360 lei TVA, deoarece potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr.2550/2006 anexa 1 pct.1, onorariul putea fi de maxim 400 lei.
Raportat la munca prestată cheltuielile sunt mari și nejustificate, chiar dacă sunt doi debitori diferiți este vorba despre un singur titlul executoriu.
S-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formular, iar pe fond admiterea contestației la executare și diminuarea onorariului executorului judecătoresc raportat la limita maximă stabilită de prevederile legale ce reglementează materia și a onorariului avocat față de volumul muncii prestate și lipsa de complexitate a acesteia.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și respingerea cererii de suspendare a executării ca nefondată.
Apelanta nu a indicat motivele pentru care s-ar impune suspendarea executării, a solicitat doar cenzurarea cheltuielilor de executare și nu anularea executării însăși.
Cheltuielile de executare au fost deja plătite de către apelantă, astfel că cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect.
Onorariul executorului judecătoresc este legal și stabilit în conformitate cu prevederile legii nr.188/2000 și ale OMJ 2550/C/2006 modificat prin Ord.2561/2012. și nicidecum potrivit pct.1 din același act normativ așa cum sugerează apelanta.
In ce privește onorariul de avocat, acela de 400 lei nu este excesiv, având în vedere că avocatul este din București, în dosar sunt două debitoare, iar avocatul trebuie să urmărească permanent executarea și să se deplaseze pentru orice activitate de executare care implică prezența părții sau a avocatului.
Intimata înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.223, art.411 Cod pr.civilă.
După fixarea primului termen de judecată, apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că suma de 2327 lei reprezentând prestațiile avocatului și cheltuielile de executare este nejustificată în raport cu diligențele depuse în cauză. S-au solicitat cheltuieli de două ori atât comisiei județene, cât și comisiei locale.
S-a solicitat admiterea apelului iar pe fond admiterea contestației la executare.
Examinând incheierea civilă apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că față de dispozițiile Ordinului nr.2550/2006 anexa 1 referitoare la onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, onorariul în cuantum de 1500 lei, stabilit de executorul judecatoresc prin incheierea nr. 386/_, nu apare ca excesiv, el încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ menționat pct.2 teza 4.
Tribunalul are în vedere faptul că prin sentința civilă nr.3525/7.11.2011 pusă în executare se dispune obligarea pârâtelor C. locală și C. județeană la întocmirea documentației necesare pentru eliberarea titlului de proprietate, înaintarea acesteia către comisia județeană, punerea în posesie a reclamantei și eliberarea titlului de proprietate, obligații care se circumscriu punctului I, teza 4 din Anexa 1 la Ordinul nr.2550/2006 și pentru care onorariul executorului judecătoresc poate fi stabilit pentru debitorii persoane juridice între limitele de 60 lei 5200 lei.
În acest context, tribunalul constată că onorariul executorului judecătoresc de câte 1500 lei, stabilit în sarcina fiecăreia dintre cele două debitoare ( cărora le incumbă obligații de a face distincte), nu este exagerat ci chiar rezonabil față de limita maximă de 5200 lei prevăzută de actul normativ sus menționat.
Nici onorariul de avocat în cuantum de 800 lei (câte 400 lei pentru fiecare debitoare) nu este excesiv, chiar dacă în această fază procesuală rolul avocatului nu este atât de pregnant ca în faza judecății, la aprecierea acestuia trebuind să se țină seama însă și de faptul că anterior cererii de executare silită formulată de avocat, acesta a expediat pârâtelor notificări de executare voluntară a obligațiilor precum și de împrejurarea că în îndeplinirea mandatului ce i-a fost încredințat avocatul trebuie să urmărească permanent executarea silita și să țină legătura cu executorul judecatoresc (eventual să fie prezent la punerea în posesie), activități care nu se materializează întotdeauna printr-un act scris prin care să se facă dovada muncii prestate de avocat și care sa îi justifică onorariul.
Nu este de neglijat nici faptul că sentința civilă pusă în executare datează din anul 2011, astfel că toate aceste cheltuieli de executare considerate excesive de către contestatoarea C. Județeană Dâmbovița ar fi putut fi evitate prin executarea voluntară a obligațiilor.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.480 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, împrejurare față de care nu se va mai pronunța pe cererea de suspendare a executării silite, aceasta rămânând fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoarea C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 21.09.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. C., domiciliată în București, sector 2, ..46, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.12.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
B. Brînzică | I. S. |
GREFIER
N. D.
j.f F. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Red. B.B./Tehnored D.N.
4 ex./21.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1004/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1014/2015. Tribunalul... → |
|---|
