Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 10716/315/2014
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 52 cc
Ședința din camera de consiliu
din data de 06.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – S. I.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de creditoarea CNADNR București reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, ..401A, Sector 6, împotriva încheierii de ședință din data de 12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._/29.12.2014, prin care s-a respins cererea de încuviințare a executării silite înaintată de B. M. A. D., cu sediul în Târgoviște, Calea București, nr.4, ., ., indicându-se drept titlul executoriu procesul verbal de contravenție . numărul_/31.01.2012, intimată debitoare fiind . SRL, cu sediul în Târgoviste, ..
Apelul este timbrat cu chitanța nr._/17.10.2014, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei .
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, au lipsit apelanta și intimații .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizarea că apelul este timbrat, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr._, B. M. A. D. a solicitat încuviințarea executării silite, cerere de executare formulată de CNADNR SA, indicat drept creditor, reprezentat de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu privire la . SRL, indicat drept debitor, invocându-se, ca titlu executoriu, procesul verbal de contravenție . numărul_/31.01.2012, întocmit de creditoare.
Prin încheierea de ședință din data de 12.11.2014, dată în cameră de consiliu de către Judecătoria Târgoviște a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, este de esența încuviințării executării silite a se stabili dacă înscrisul invocat ca titlu executoriu are/nu are caracter de titlu executoriu dar și că, stabilirea unui asemenea caracter nu se poate face decât în strictă concordanță cu legea.
Instanța de fond a constatat că, așa cum s-a arătat în doctrină (vezi ,,Tratat teoretic și practic de executare silită”, vol. I, pagina 398, continuare pagina 399, autori E. O., I. G.), scopul procedurii de încuviințare a executării silite constă în analizarea temeinciei și legalității cererii de executare silită, în cadrul căreia instanța va face verificări privind calitatea părților din procedura de executare silită, inclusiv sub aspectul unor eventuale preluări de legitimare procesuală pe cale legală sau convențională.
Cu atât mai mult, s-a apreciat, o instanță sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite, trebuie să stabilească dacă înscrisul poate fi calificat ca titlu executoriu iar determinarea acestui caracter este într-o indisolubilă legătură cu realizarea comunicării pe calea prevăzută de lege, dovadă care (fiind vorba despre un fapt pozitiv determinat) trebuie atașată cererii de încuviințare a executării silite.
În speță, se solicită încuviințarea executării silite în legătură cu o sumă de bani ce ar reprezenta contravaloare tarif de despăgubire stabilit în baza art.8 alin 3 din OG 15/2002, invocându-se, ca titlu executoriu, procesul verbal de constatare a contravenției care nu este semnat de contravenient și care a fost comunicat debitorului de astăzi doar prin afișare, în conformitate cu art. 27 din OG2/2001.
Nu s-a făcut dovada că ar fi avut loc o comunicare a procesului verbal și prin poștă, cu aviz de primire.
Alineatul 5 al articolului 665 Cod de procedură civilă prevede când anume poate fi respinsă cererea de încuviințare a executării silite, și anume numai dacă: 1.cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
Potrivit art. 632 alin 1 Cod de procedură civilă, executarea silită se poate efectua dacă există un titlu executoriu.
OG 2/2001 conține (la Capitolul V-art. 37- art. 42) norme referitoare la executarea sancțiunilor contravenționale, atât în privința sancțiunilor principale, cât și în privința sancțiunilor complementare (art. 40-42).
În speță, se invocă această ultimă situație, mai exact, se invocă situația reglementată de art. 42 raportat la art. 39 (interpretat per a contrario): executarea silită a despăgubirii stabilită pe bază de tarif, executare care (spre deosebire de executarea amenzii contravenționale, care se realizează în condițiile executării silite a creanțelor fiscale) se face la cererea părții vătămate, în condițiile dreptului comun.
Din interpretarea art. 37 teza 1 coroborat cu art. 31 din OG 2/2001, rezultă că procesul verbal de contravenție neatacat în termenul prevăzut de lege, reprezintă titlu executoriu. Deși nu se arată expres, din motivarea cererii de executare silită formulată, în speță, de către creditoare, se deduce că se invocă o asemenea situație.
Potrivit tezei 2 a art. 37 coroborat cu art. 31 din același act normativ, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu. În speță nu s-a invocat o asemenea situație caz în care ar fi trebuit depus numai dispozitivul hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea contravențională (art. 39 alin 2 ce se referă la punerea în executare a amenzii, articol la care face trimitere art. 42 în privința comunicării ).
Ca urmare, pentru ca instanța sesizată cu o cerere de executare silită să poată stabili caracterul de titlu executoriu al înscrisului invocat de creditor (proces verbal de contravenție neatacat), este necesar a se depune, după caz, fie dovada comunicării acestuia, comunicare care trebuie să fie făcută în condițiile legii, fie dispozitivul hotărârii sau hotărârea prin care s-a soluționat procesul verbal de contravenție.
În speță, întrucât se invocă faptul că procesul verbal nu ar fi fost atacat și întrucât procesul verbal nu este semnat de contravenient, ar trebui depusă dovada comunicării procesului verbal de contravenție, comunicare făcută în condițiile legii.
Prima instanța a apreciat că, într-o situație de tipul celei incidente în speță, singura dovadă care se poate face pentru a se stabili că procesul verbal este titlu executoriu, este dovada comunicării procesului verbal de contravenție; apreciind astfel, instanța s-a întemeiat pe faptul că, neatacarea procesului verbal este un fapt negativ nedeterminat care nu poate fi dovedit în mod direct, ci (în cadrul eventualei contestații la executare) printr-un fapt pozitiv contrar (atacarea procesului verbal- dovadă pe care doar contravenientul o poate face).
Art. 27 din OG 2/2001 prevede care sunt modalitățile de comunicare a procesului verbal de contravenție.
Potrivit dispozitivului deciziei în interesul legii 10/2013 publicată în Monitorul Oficial 450/23.07.2013:
,,În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Reținând cele stabilite prin decizia amintită mai sus, obligatorie pentru instanțe, prima instanța a apreciat că trebuie să fie depusă la dosar și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire (și nu doar dovada comunicării prin afișare la domiciliul/sediul contravenientului).
Instanța mai apreciat că, prin invocarea unei decizii în interesul legii, nepronunțată la momentul la care a avut loc comunicare, nu se pune problema ,,retroactivității acesteia”, pentru că dispoziția legală exista și la acel moment, numai interpretarea obligatorie este ulterioară.
De asemenea, nu se pune problema unei culpe a creditoarei, de vreme ce au fost instanțe care au dat interpretarea care (probabil) a fost dată de creditoare. Dacă nu s-ar fi dat și această interpretare de către respectivele, atunci problema de drept nu ar mai ajuns în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii care a rezolvat tocmai această problemă de drept.
Cu toate acestea, nu se poate considera că procesul verbal ar avea valoare de titlu executoriu numai pentru că organul constatator a urmat o procedură acceptată (la acel moment) de către unele din instanțele de judecată.
Deși o decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, dacă totuși, prin absurd, în această procedură (a încuviințării executării silite) această decizie ar fi ignorată și s-ar încuviința executarea silită, într-o eventuală contestație la executare debitorul ar putea invoca decizia în interesul legii și iarăși s-ar pune problema înlăturării aplicării deciziei (pentru că nu se poate socoti că, la încuviințare, procesul verbal ar avea valoare de titlu executoriu și că și-ar pierde această valoare dacă se exercită contestație la executare).
S-ar ajunge însă la nerespectarea deciziei în interesul legii, în condițiile în care aceasta este obligatorie, nu prin prisma momentului la care a avut loc comunicarea, ci prin prisma momentului la care o instanță dă soluția.
D. dacă o instanță de judecată dăduse soluția irevocabilă/definitivă mai înainte de momentul publicării deciziei în interesul legii, aceasta din urmă nu s-ar mai putea aplica respectivei spețe deja soluționată.
În concluzie, nefiind făcută dovada (în condițiile legii) cu privire la comunicarea procesului verbal de contravenție, înseamnă că nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. punctul 4 al art. 665 Cod de procedură civilă.
Împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Târgoviște, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a declarat apel.
Prin motivele de apel, apelanta a arătat că potrivit art.27 din OG 2/2001 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Potrivit art.31, alin.1 din OG 2/2001 împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, debitorul neformulând această cale de atac.
Instanța ar fi trebuit să dea eficiență dispozițiilor art.638, 640 Noul Cod de Procedura Civila și art.37 din OG 2/2001 și să constate că procesul verbal neatacat în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect urmând a fi verificat pe calea contestației la executare.
În drept, art.665, alin.6, 466, și urm. Noul Cod de Procedura Civila. Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Analizând încheierea apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._/31.01.2012 s-a aplicat contravenientului sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 225 lei, acesta fiind obligat și la plata despăgubirii în valoare de 120,34 lei. Procesul verbal a fost comunicat contravenientului prin procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din data de 31.01.2012 – fila 7 dosar fond.
Potrivit art. 632 cod procedura. civilă „executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”. Art.665, alin.5, din codul de procedura civilă prevede că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1.cererea de executare silita este de competenta altui organ de executare decat cel sesizat; 2.hotararea sau, dupa caz, inscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3.inscrisul, altul decat o hotarare judecatoreasca, nu intruneste toate conditiile de forma cerute de lege; 4.creanta nu este certa, lichida si exigibila; 5.debitorul se bucura de imunitate de executare; 6.titlul cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire prin executare silita; 7.exista alte impedimente prevazute de lege.
Art.37 din OG 2/2001 prevede că procesul-verbal neatacat in termenul prevazut la art. 31, precum si hotararea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plangerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
Împrejurarea vizând modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție, dacă acesta a fost comunicat în mod legal, dacă a fost adus efectiv la cunoștință contravenientului, nu înlătură caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de contravenție în această fază procesuală, nefiind de natură să constituie un impediment la executare, asemenea chestiuni reprezentând aspecte de fond, care nu pot face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite și care pot fi tranșate numai cu ocazia exercitării altor căi de atac prevăzute de lege.
Este adevărat că prin decizia în interesul legii 10/2013 publicată în Monitorul Oficial 450/23.07.2013 s-a stabilit că: ,,în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal”, însă modalitatea de comunicare nu poate face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite în cadrul căreia se analizează formal, dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă și dacă procesul verbal a fost comunicat contravenientului, aspectele privind legalitatea sau nelegalitatea comunicării procesului verbal constituind apărări de fond ce pot fi invocate numai de către partea care dovedește o vătămare pe calea procedurilor prevăzute de lege, cu caracter contencios, în condițiile în care pentru dovedirea acestei vătămări sunt necesare probe care se încuviințează și administrează cu respectarea principiului contradictorialității părților, fiind imposibil din punct de vedere legal ca la momentul încuviințării executării silite instanța să invoce de plano, împrejurări ce vizează nulitatea relativă ce reprezintă atributul exclusiv al persoanei care ar fi suferit o vătămare în acest sens.
În caz contrar, ar însemna ca prin respingerea cererii de încuviințare a executării silite, creditoarea, deși deține titlu executoriu, să fie împiedicată să-și exercite dreptul de a-l pune în executare în vederea recuperării creanței sale, ceea ce este inadmisibil, contrar dispozițiilor legale în materia executării silite.
Pentru aceste motive, tribunalul potrivit art.480 codul de procedura civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința, în sensul încuviințării executării silite a titlului executoriu – proces verbal de contravenție ., nr._/31.01.2012 în privința sumei de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de creditoarea CNADNR București reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, ..401A, Sector 6, împotriva încheierii de ședință din data de 12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._/29.12.2014, intimată debitoare fiind . SRL, cu sediul în Târgoviste, ..40, ., judet Dâmbovița.
Schimbă în tot încheierea apelată în sensul că încuviințează executarea silită a titlului executoriu, procesul verbal ., nr._/31.01.2012.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.02.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
S. I. | C. G. | A. Ghiorghița |
Red SI/ tehnored.
5 ex / 12.02.2015
Judecator fond T. E. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 79/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 121/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
