Obligaţie de a face. Decizia nr. 126/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 126/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 126
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
Președinte – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelurilor civile declarate de reclamantul S. G., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița și de pârâții P. V., N. D. și N. E., domiciliați în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 318 din 23.06.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, având ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul reclamant S. G. reprezentat de avocat H. L., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014 (fila 5), apelanții-pârâți P. V. și N. E. asistați de avocat T. C., apelantul pârât N. D. reprezentat de același avocat, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/25.11.2014 (fila 16).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de apel este timbrată de către apelanții pârâți cu suma de 40 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr._/25.11.2015 (fila 15) cererea de apel formulată de reclamant este netimbrată, cererile de apel sunt motivate, apelanții au formulat întâmpinări, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul apelantului reclamant depune la dosar chitanțele nr._/9.02.2015 și nr._/10.02.2015 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă d 10 lei și chitanța nr.30/9.02.2015 privind plata onorariului apărător în sumă de 800 lei.
Apărătorul apelanților pârâți depune la dosar chitanța nr. 27/2.02.2015 privind plata onorariului de avocat în sumă de 1000 lei.
Instanța pune în discuție calea de atac a recursului exercitată de pârâți.
Avocat T. C. solicită ca cererea în alea de atac să fie încadrată ca apel, fiind numai o eroare de dactilografiere, instanța având posibilitatea să treacă peste această eroare.
Avocat H. L. a solicitat a se reține de către instanță că pârâții au ales o cale de atac neprevăzută de lege și solicită respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere dispozițiile art.466 alin.1 Cod procedură civilă care prevăd că hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel dacă legea nu prevede în mod expres altfel. Ca atare sunt incidente dispozițiile art.457 alin.1 din Noul Cod de procedură Civilă potrivit cu care hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite, indiferent de mențiunile din dispozitivul hotărârii.
Instanța apreciază că se poate recalifica calea de atac exercitată de pârâți ca fiind apelul, cale de atac indicată și de instanța de fond în hotărârea apelată, față de precizările făcute de apărătorul apelanților pârâți în sensul că din eroare a fost denumită calea de atac „recurs”, astfel sunt incidente dispozițiile art-.457 (1) potrivit cu care hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar în conformitate cu dispozițiile art.22 alin.4 din Noul Cod de procedură Civilă judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
Apărătorul apelanților pârâți precizează că menține criticile formulate prin cererea de apel, nu are alte motive de apel de formulat.
Apărătorul apelantului reclamant solicită încuviințarea efectuării unui supliment la raportul de expertiză pentru a se stabili dacă în prezent în imobilul proprietatea sa sunt infiltrații și de unde provin, dacă imobilul intimaților are puț absorbant, dacă aceștia au edificat sistem de canalizare pentru apele pluviale, menajere și pentru resturile fecale de la animale, dacă înșiruirea de burlane întrunește caracteristicile unui sistem de canalizare, expertul să propună variante pentru edificarea de către pârâții intimați a unui sistem de canalizare și colectare și să stabilească modalitatea în care se colectează resturile fecale animale de pe proprietatea pârâților. Solicită această probă întrucât expertiza efectuată la fond nu a fost completă și nici avută în vedere de către instanța de fond care a găsit necesar să efectueze o cercetare locală. Mai solicită și proba testimonială cu doi martori, indicați în cererea de apel dar și în fața instanței de fond, probă asupra căreia instanța nu s-a mai pronunțat și nu a mai administrat-o.
Apărătorul apelanților pârâți se opune la cererea de probatorii, fiind susțineri care nu se bazează pe înscrisurile aflate la dosar. In ce privește faptul că
nu s-au audiat martori, instanța de fond a avut în vedere cercetarea locală și raportul de expertiză tehnică judiciară, iar prin încheierea din 21.10.2013 instanța s-a pronunțat cu privire la proba cu martori respingând-o. Cu privire la suplimentarea raportului de expertiză, a susținut că la fond s-au efectuat două expertize, iar cu privire la infiltrațiile de apă expertul a răspuns printr-o completare la raportul de expertiză, la care nu s-au mai formulat obiecțiuni. Din raportul de expertiză inițial reiese modul de dirijare a apelor menajere și pluviale și cele rezultate din dejecții animale. Toate aspectele sesizate în cererea de apel a reclamantului au fost avut în vedere la instanța de fond, unde s-au efectuat și două cercetări locale.
Apărătorul apelantului reclamant susține că instanța de fond a făcut constatări la fața locului, cu ocazia cercetărilor locale, cu ochiul liber, fără să țină cont de părerea unui expert specialist. De asemenea, proba cu martori a fost respinsă nejustificat, deși reclamantul putea dovedi situația de fapt, că este prejudiciat de pârâți.
Instanța, cu privire la probele solicitate de către apelantul reclamant prin apărătorul său, în conformitate cu dispozițiile at.479 (2) din Noul Cod de procedură Civilă care prevăd că instanța de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 478 alin. (2) din același cod, având în vedere că la instanța de fond s-a administrat un probatoriu complet și suficient în raport de care instanța de apel poate soluționa cererile de apel formulate de părți împotriva sentinței instanței de fond.
Apărătorii părților precizează că nu mai su cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, consideră cercetarea judecătorească terminată, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, prin apărătorii lor, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Pentru apelantul reclamant S. G., avocat H. L. având cuvântul, a susținut motivele scrise de apel, considerând soluția instanței de fond nelegală și netemeinică, arătând că, deși în cauză s-a întocmit un raport de expertiză, instanța de fond nu face vorbire în considerentele sentinței decât despre cercetarea locală, ocazie cu care a observat infiltrațiile de apă din fundația casei, însă a reținut greșit că nu s-a făcut dovada de unde provin infiltrațiile, deși acestea nu provin decât din curtea pârâților care nu au sistem de colectare a apelor pluviale și menajere, iar sistemul de scurgere edificat în prezent este rudimentar, alcătuit din burlane îngropate la suprafață care oricând pot îngheța și ceda. In mod greșit instanța de fond a găsit neîntemeiat al doilea capăt de cerere de edificare a puțului absorbant pentru colectarea resturilor fecale de la animale, întrucât, cu ocazia deplasării pe teren, instanța nu a găsite deșeuri animale și tot cu ocazia cercetării locale instanța a constatat existența gardului, însă a apreciat că șanțul edificat pe lângă gard și imobil său nu ar afecta proprietatea apelantului. Deși s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța de fond a considerat mai eficientă cercetarea la fața locului. Cu privire la capătul de cerere reconvențională admis pârâților, anume desființarea wc-ului prin demolare, astuparea foselor și vidanjarea acestuia, a arătat că este vorba despre o construcție dezafectată, nefolosită, care nu prejudiciază pe pârâți. A solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, pe fond admiterea celor trei capete de cerere ale acțiunii și respingerea cererii reconvenționale.
Apărătorul apelanților pârâți P. V., N. D. și N. E., a pus concluzii de respingerea apelului declarat de reclamant ca neîntemeiat, potrivit mențiunilor din întâmpinare, susținând că în motivele invocate de apelantul-reclamant nu se indică temeiul de drept în baza căruia înțelege să-și apere interesele și privesc primele trei capete de cerere așa cum au fost motivate prin acțiunea principală. Cu privire la primul capăt de cerere, instanța de fond, în urma efectuării cercetării locale, a stabilit că nu se poate trage concluzia culpei pârâților, întrucât nici o probă administrată în cauză nu demonstrează că infiltrațiile care s-ar produce în clădirea apelantului-reclamant se datorează scurgerii apei meteorice ori menajere de pe proprietatea apelanților-pârâți, acestea pot proveni ca urmare a viciilor de construcție a imobilului apelantului ori a vechimii acestuia. Cu privire la scurgerea apelor menajere de pe proprietatea pârâților către imobilul reclamantului, instanța de fond a analizat materialul probator administrat în cauză și a concluzionat că nu există probe care să confirme susținerea acestuia. De asemenea, cu ocazia celei de a doua cercetări locale, s-a constatat că pârâții dețin un sistem de scurgere a apelor pluviale de pe acoperișul clădirilor, apa meteorică este direcționată prin burlane fixe într-o conductă îngropată, care dirijează apele în afara curții imobilului. Si cel de al doilea capăt de cerere a fost analizat de către instanța de fond, în raport cu constatările efectuate cu ocazia cercetării locale, când s-a stabilit că pe proprietatea pârâților nu sunt deversate dejecții animale, potrivit și concluziilor raportului de expertiză în care se precizează că terenul din curtea pârâților are o pantă accentuată de cea 5% dinspre gardul delimitator spre casa lor, pantă creată în timp tocmai pentru a împiedica scurgerea apelor spre proprietatea apelantului reclamant. Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, s-a stabilit că este neîntemeiat, configurația terenului proprietatea pârâților fiind de natură ca apele să fie direcționate în interiorul curții lor și nu afectează proprietatea reclamantului.
A susținut motivele detaliate în scris de apelanții pârâți, criticând sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul modalității de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. V. referitor la cererea de desființare a foselor de captare a apelor menajere și a ferestrelor imobilului reclamantului și a modalității de soluționare a cererii de plată a cheltuielilor de judecată. In mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. V. întrucât, întrucât potrivit contractului de vânzare-cumpărare 3774/31.07.1996, acesta a înstrăinat imobilul către pârâții N. D. și E., păstrând numai folosința, situație în care toate actele de dispoziție privind imobilul rămân de drept nudului proprietar, care dobândește calitate procesuală. De asemenea, în mod greșit instanța de fond a respins cererea pârâților-reclamanți, întrucât fosele de captare a apelor menajere au fost edificate în așa fel încât apele se scurg pe terenul proprietatea lor, greșit s-a apreciat și că prin aplicarea autocolantului la ferestre s-a rezolvat servitutea de vedere. Instanța era obligată să dispună ca ferestrele să fie desființate sau vopsite, pentru a împiedica vederea reclamantului pe proprietatea pârâților. De asemenea, în mod greșit s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care acțiunea principală a fost respinsă ca neîntemeiată. Reclamantul ar fi trebuit să fie obligat să plătească cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru achitată pentru cererea reconvențională și onorariul de apărător. A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul celor trei motive de apel, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
Avocat H. L., pentru apelantul reclamant S. G., având cuvântul asupra motivelor de apel formulate de pârâți, a solicitat respingerea apelului declarat de apelanții pârâți, ca nefondat. Astfel, a arătat că uzufructul constituie un dezmembrământ al dreptului de proprietate și dă dreptul titularului său de a folosi bunul și a-i culege fructele, titularului dreptului de proprietate îi rămâne nuda proprietate sau dreptul de dispoziție asupra bunului, care întregește prerogativele dreptului de proprietate. Transmisiunea posesiei și folosinței nu a operat către cumpărători, calitate procesuală activă în acțiunea obligației de a face pentru apărarea dreptului său de uzufruct, respectiv a nudei proprietăți, având-o doar nudul proprietar. Cu privire la motivul doi de apel al pârâților, desființarea foselor de captare a apelor menajere de pe hotarul apelantului reclamant și desființarea ferestrelor, a arătat că aceste lucrări sunt edificate pe terenul reclamantului la distanță de linia de hotar tocmai pentru a preîntâmpina scurgerea apelor pluviale și menajere pe terenul pârâților, iar ferestrele băii imobilului său sunt numai ferestre de aerisire care au fost acoperite cu folie pentru a împiedica vederea în curtea părților adverse. A solicitat și obligarea apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Moreni la data de 17.06.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul-pârât S. G. a chemat în judecată pe pârâții-reclamanți P. V., N. D. și N. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să obligați pârâții să edifice un sistem de canalizare pentru colectarea apelor pluviale și menajere la imobilul proprietatea acestora; să edifice un puț absorbant pentru colectarea resturilor fecale animale; să desființeze șanțul edificat pe lângă gardul imobilului reclamantului; să ridice deșeurile animale de lângă imobilul proprietatea sa; să plătească reclamantului despăgubiri aferente cheltuielilor de judecată avansate pentru desfășurarea litigiului.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâții sunt proprietari ai unui imobil învecinat cu cel a reclamantului și nu dețin un sistem de canalizare cu puț absorbant pentru colectarea apelor pluviale, menajere și al deșeurilor animale, rezultând astfel infiltrarea apei în fundația gardului și a casei proprietatea reclamantului, că pârâții au edificat un șanț de colectare lipit de fundația imobilului reclamantului în lungime de 10 m și depozitează deșeuri animale lângă acest imobil.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 527 și următoarele din Codul civil.
Pârâții-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au arătat că susținerile reclamantului sunt total nefondate, infiltrațiile de apă provin în realitate de la wc-ul reclamantului, edificat pe hotarul dintre proprietățile părților și de la fosele de colectare a apelor menajere construite de reclamant lângă hotar.
Pârâții-reclamanți au formulat și cerere reconvențională prin care au solicitat ca instanța să dispună obligarea reclamantului: să desființeze fosele de captare a apelor menajere edificate pe hotarul despărțitor al proprietăților; să desființeze ferestrele edificate la imobilul său cu vedere înspre proprietatea reclamantului; să desființeze wc-ului edificat de acesta pe linia de hotar; să plătească pârâților-reclamanți despăgubiri aferente cheltuielilor de judecată avansate pentru desfășurarea litigiului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 611 din Codul civil.
Reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâților să ridice deșeurile animale de lângă imobilul său, deoarece ulterior promovării acțiunii pârâții au îndeplinit această solicitare.
In urma administrării probelor cu interogatoriu luat pârâților-reclamanți, cu înscrisuri, o expertiză tehnică în specialitatea construcții civile și două cercetări locale, prin sentința civilă nr. 318/23.06.2014, Judecătoria Moreni a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. V., invocată de acesta prin întâmpinare, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți N. D. și N. E., invocată de reclamantul-pârât, a respins cererea principală având ca obiect obligație de a face formulată de reclamantul-pârât, a respins cererea principală, a respins ca rămasă fără obiect cererea privind executarea de către pârâți a unui sistem de canalizare pentru colectarea apelor pluviale și menajere, a respins ca neîntemeiată cererea de construire a unui puț absorbant pentru colectarea resturilor fecale provenite de la animale, a respins ca neîntemeiată cererea privind desființarea șanțului edificat lângă gardul ce desparte proprietățile părților, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți, a obligat reclamantul-pârât să desființeze wc-ul, prin demolarea construcției, vidanjarea și astuparea fosei colectoare, a respins capetele de cerere vizând obligarea la desființarea de către reclamantul-pârât Eroare! Marcaj în document nedefinit. a foselor de captare a apelor menajere și a ferestrelor imobilului său și a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3474 din 31.07.1996 de Biroul Notarului Public N. N., pârâtul P. V. a înstrăinat pârâților N. D. și N. E. nuda proprietate a imobilului compus din teren și construcții, situat în ., sat Ghirdoveni, ., imobil ce se învecinează în partea de est cu imobilul aflat în proprietatea reclamantul-pârât S. G., așa cum rezultă din planul de amplasament și delimitare.
Referitor la excepția prin care pârâtul P. V. a invocat lipsa calității procesuale pasive, în ceea ce îl privește, în raport de cererea principală formulată de reclamantul-pârât S. G., caracterul neîntemeiat al acesteia rezultă din aceea că pârâtul are obligația de a exercita dreptul său de uzufruct asupra imobilului compus din teren și construcții, situat în ., sat Ghirdoveni, ., cu respectarea anumite restricții impuse de raporturile de bună vecinătate, care impun, printre altele, obligații legate de colectarea dejecțiilor animaliere și a apelor pluviale ori obligații legate de condițiile de efectuare a unor lucrări lângă proprietatea învecinată.
În ceea ce privește excepția invocată de reclamantul-pârât S. G. privind lipsa calității procesuale active a pârâților-reclamanți N. D. și N. E., cererea reconvențională se întemeiază pe dispozițiile art. 612 și art. 615-616 din Codul civil, ce reglementează drepturi și obligații ale proprietarilor fondurilor învecinate.
În calitate de proprietari a imobilului învecinat cu cel al reclamantului-pârât S. G., pârâții-reclamanți N. D. și N. E. beneficiază de drepturile prevăzute de art. 612 și art. 615-616 din Codul civil, putând cere proprietarului vecin respectarea acestora.
De aceea, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Codul de procedură civilă, pârâții-reclamanți N. D. și N. E. au legitimare procesuală activă în ceea ce privește cererea reconvențională, fiind nerelevant că aceștia au în patrimoniul lor numai nuda proprietate a imobilului.
Instanța a mai reținut din conținutul cererii principale rezultă că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 603 din Codul civil (prevederile art. 1527 din Codul civil, indicate ca temei de drept de către reclamant, neavând aplicabilitate în speță, întrucât se referă la executarea silită a unor obligații deja stabilite), care impun limite în exercitarea atributelor dreptului de proprietate în scopul asigurării bunei vecinătăți, sau, altfel spus, în scopul protejării intereselor pe care proprietarul imobilului învecinat le are în legătură cu acesta.
Cu ocazia cercetării locale desfășurate la 19.12.2013 instanța a constatat că ceea ce a determinat reclamantul să formuleze primul capăt de cerere este în principal faptul că într-una dintre camerele casei sale, în podeaua căreia s-a săpat o fosă de formă cubică, adâncă de aproximativ 50 de cm, lângă fundația clădirii, s-ar produce infiltrații de apă de pe terenul învecinat, aflat în proprietatea pârâților. Reclamantul a explicat acest fenomen prin aceea că în urmă cu aproximativ 15 ani, pe terenul pârâților s-a săpat o groapă de var de aproximativ 1m3, care ulterior a fost astupată, dar terenul a rămas afânat și astfel se produc infiltrații în clădirea sa, prin comunicarea apei de la o proprietate la alta. Nicio probă administrată în cauză nu demonstrează însă că infiltrațiile care s-ar produce în clădirea reclamantului se datorează simplei curgeri a apei meteorice ori menajere pe proprietatea învecinată, iar nu unor vicii de construcție a imobilului reclamantului ori vechimii acestuia. Nici în privința apelor menajere nu există probe din care să rezulte că pârâții deversează apele menajere spre proprietatea reclamantului.
Cu ocazia celei de a doua cercetări locale, s-a constatat că pârâții au efectuat un sistem de scurgere a apelor pluviale de pe acoperișul clădirilor, astfel încât prin apa meteorică este direcționată prin burlane fixe într-o conductă îngropată, care dirijează apele în afara curții imobilului, în șanțul adiacent drumului public, iar unul dintre burlane deversează apa pluvială în mijlocul curții pârâților, la aproximativ 2 metri de gardul care marchează limita față de proprietatea reclamantului.
Analizând cel de al doilea capăt de cerere referitor la construirea unui puț absorbant pentru colectarea materiilor fecale animaliere, instanța de fond a constatat că nu rezultă din probele administrate că pe proprietatea pârâților sunt deversate asemenea dejecții, cererea fiind probabil în legătură cu cea legată de obligarea pârâților-reclamanți să ridice deșeurile animale depozitate pe proprietatea lor (cerere la care reclamantul a renunțat, întrucât pârâții au îndeplinit solicitarea).
Cu privire la capătul al treilea al cererii principale, atât din raportul de expertiză tehnică, cât și după cercetarea la fața locului, instanța de fond a constatat că pe proprietatea pârâților-reclamanți nu există un șanț propriu-zis de-a lungul gardului existent între proprietățile părților, ci în curtea imobilului pârâților-reclamanți terenul are o înclinație de aproximativ 5%, astfel încât curgerea apelor este direcționată către interiorul curții pârâților, că în grădina pârâților-reclamanți există un șanț cu o adâncime de aproximativ 15 cm, lângă fundația din ciment a gardului despărțitor, rezultat în urma executării unor biloane pentru cultivarea plantelor. Caracteristicile denivelării respective nu indică faptul că aceasta este de natură să afecteze proprietatea reclamantului și fundația gardului despărțitor, iar reclamantul nu a adus probe în acest sens.
Capătul de cerere vizând desființarea foselor de captare a apelor menajere a fost considerat de instanța de fond ca neîntemeiat, întrucât, contrar susținerilor pârâților-reclamanți, aceste lucrări nu sunt edificate pe hotarul despărțitor al celor două proprietăți, ci pe proprietatea reclamantului, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză (relevantă fiind schița efectuată de expert, în care sunt evidențiate o minifosă și canalizare cu burlan colector și cămin de trecere.
Capătul de cerere vizând servitutea de vedere a fost considerat de către instanța de fond, de asemenea, neîntemeiat, întrucât, așa cum a rezultat din cercetarea locală și din raportul de expertiză tehnică, pe peretele casei reclamantului, situat la aproximativ 0,8 m de linia despărțitoare a proprietăților părților, există amplasate două ferestre cu dimensiunea de 75x45 de cm, cu vederea perpendiculară pe proprietatea pârâților-reclamanți, prin caracteristicile lor, ferestrele respective sunt ferestre de lumină în sensul art. 616 din Codul civil, fiind situate la o înălțime (măsurată de la sol la baza ferestrei) de 2 m raportat la zidul exterior și, respectiv, 1,73 de m raportat la zidul interior.
Tot cu ocazia cercetării locale s-a constatat de către instanța de fond că reclamantul a aplicat pe cele două ferestre un autocolant care estompează vederea, condiții în care, în temeiul art. 616 din Codul civil, reclamantul are dreptul de a păstra ferestrele respective, indiferent de distanța față de proprietatea învecinată.
Cea de-a treia pretenție formulată prin cererea reconvențională a fost considerată de instanța de fond întemeiată, întrucât, cu ocazia cercetării locale s-a constatat că reclamantul a construit pe terenul său un WC, lipit de linia despărțitoare a celor două proprietăți ale părților, care la data efectuării cercetării locale nu era vidanjat, având fosa de colectare plină.
Prin aceasta, reclamantul a încălcat dispozițiile art. 612 din Codul civil privind distanța minimă față de proprietatea învecinată, precum și dispozițiile art. 603 din Codul civil, care impun limite în exercitarea dreptului de proprietate, în speță interesând cele legate de respectarea dreptului proprietarilor fondului învecinat la un mediu curat iar, pentru restabilirea dreptului pârâților-reclamanți, se impune demolarea construcției WC-ului, precum și vidanjarea și astuparea fosei colectoare.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul-pârât, considerând soluția instanței de fond nelegală și netemeinică.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii sub aspectul celor trei capete de cerere și respingerea capătului de cerere al pârâților reclamanți, de asemenea, obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând cererea, apelantul a arătat că, deși în cauză s-a întocmit un raport de expertiză, instanța de fond nu face vorbire în considerentele sentinței decât despre cercetarea locală.
Cu ocazia cercetării locale instanța a observat infiltrațiile de apă din fundația casei, însă reține greșit că nu s-a făcut dovada de unde provin infiltrațiile, deși acestea nu provin decât din curtea pârâților care nu au sistem de colectare a apelor pluviale și menajere, iar sistemul de scurgere edificat în prezent este rudimentar, alcătuit din burlane îngropate la suprafață care oricând pot îngheța și ceda.
De asemenea, instanța de fond a găsit neîntemeiat al doilea capăt de cerere de edificare a puțului absorbant pentru colectarea resturilor fecale de la animale, întrucât, cu ocazia deplasării pe teren, nu au fost găsite deșeuri animale.
Tot cu ocazia cercetării locale instanța de fond a constatat existența gardului însă a apreciat că șanțul edificat pe lângă gard și imobil său nu ar afecta proprietatea apelantului.
In cauză s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, însă instanța de fond a considerat mai eficientă cercetarea la fața locului.
Apelantul solicită în apel suplimentarea raportului de expertiză în sensul de a se stabili dacă în prezent în imobilul proprietatea sa sunt infiltrații și de unde provin, dacă imobilul intimaților are puț absorbant, dacă aceștia au edificat sistem de canalizare pentru apele pluviale, menajere și pentru resturile fecale de la animale, dacă înșiruirea de burlane întrunește caracteristicile unui sistem de canalizare, expertul să propună variante pentru edificarea de către pârâți a unui sistem de canalizare și colectare și să stabilească modalitatea în care se colectează resturile fecale animale de pe proprietatea pârâților.
Apelantul mai arată că instanța de fond nu a mai administrat proba cu martori, probă pe care apelantul o solicită în calea de atac a apelului, în sensul audierii martorilor N. V. și S. D..
Se precizează, cu privire la capătul de cerere reconvențională admis pârâților reclamanți și anume desființarea wc-ului prin demolare, astuparea foselor și vidanjarea acestuia, că este vorba despre o construcție dezafectată, nefolosită, care nu prejudiciază pe pârâți.
Pârâții-reclamanți au declarat recurs, calificat de instanță apel, împotriva sentinței instanței de fond, pe care o consideră netemeinică și nelegală sub aspectul modalității de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. V. referitor la cererea de desființare a foselor de captare a apelor menajere și a ferestrelor imobilului reclamantului și a modalității de soluționare a cererii de plată a cheltuielilor de judecată.
Motivând cererea, apelanții pârâți-reclamanți au arătat că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. V. întrucât, așa cum rezultă și din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3774/31.07.1996 întocmit de BNP N. N., acesta înstrăinase imobilul către pârâții N. D. și N. E., păstrând numai folosința, situație în care toate actele de dispoziție privind imobilul rămân de drept nudului proprietar, care dobândește calitate procesuală.
In mod greșit instanța de fond a respins cererea pârâților-reclamanți, întrucât fosele de captare a apelor menajere au fost edificate în așa fel încât apele se scurg pe terenul proprietatea acestora, afectând rezistența construcțiilor, de asemenea, greșit s-a apreciat că prin aplicarea autocolantului la ferestre s-a rezolvat servitutea de vedere.
Instanța de fond era obligată să dispună ca ferestrele să fie desființate sau vopsite, pentru a împiedica vederea reclamantului pârât pe proprietatea pârâților reclamanți, așa cum prevăd dispozițiile legale.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care acțiunea principală a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin urmare, reclamantul pârât ar fi trebuit obligat să plătească cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru achitată pentru cererea reconvențională și onorariul de apărător.
Apelanții pârâți-reclamanți au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător în calea de atac a apelului.
Cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art.488 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă.
Apelanții pârâți reclamanți au formulat întâmpinare la apelul declarat de apelantul reclamant pârât S. G., solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Motivele invocate de apelantul-reclamant reprezintă o înșiruire de situații rară a indica temeiul de drept în baza căruia înțelege să-și apere interesele.
Motivele de apel privesc primele trei capete de cerere astfel cum au fost motivate prin acțiunea principală.
Cu privire la primul capăt de cerere, urmează a se observa că, în virtutea rolului activ, instanța de fond, în urma efectuării cercetării locale a stabilit raportat la situația din teren, că nu se poate trage concluzia culpei pârâților, întrucât nici o probă administrată în cauză nu demonstrează că infiltrațiile care s-ar produce în clădirea apelantului-reclamant se datorează scurgerii apei meteorice ori menajere de pe proprietatea intimaților-pârâți ci, deopotrivă, infiltrațiile pot proveni ca urmare a viciilor de construcție a imobilului apelantului ori a vechimii acestuia.
Cu privire la scurgerea apelor menajere de pe proprietatea intimaților către imobilul apelantului, instanța de fond a analizat materialul probator administrat în cauză și a concluzionat corect în sensul că nu există probe care să confirme susținerea acestuia.
Cu ocazia celei de a doua cercetări locale, s-a constatat că intimații-pârâți dețin un sistem de scurgere a apelor pluviale de pe acoperișul clădirilor, astfel încât apa meteorică este direcționată prin burlane fixe într-o conductă îngropată, care dirijează apele în afara curții imobilului. Susținerea apelantului că acest sistem de captare a apelor este rudimentar este total nefondată și într-o contradicție totală atât cu constatarea tăcută de către judecător cu ocazia cercetării locale cât și cu concluziile expertului ce a efectuat expertiza de specialitate.
In ceea ce privește al doilea capăt de cerere, se apreciază că și acesta a fost analizat de către instanța de fond, raportat la constatările efectuate cu ocazia cercetării locale, ocazie cu care s-a stabilit că pe proprietatea intimaților pârâți nu sunt deversate dejecții animale, concluzie ce se desprinde și din conținutul raportului de expertiză în cuprinsul căruia se precizează faptul ca terenul din curtea pârâților are o pantă accentuată de cea 5% dinspre gardul delimitator spre casa pârâților, pantă creată în timp tocmai pentru a împiedica scurgerea apelor spre proprietatea apelantului.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, urmează a se observa că, raportat la concluziile trase urmare a cercetărilor locale, coroborat și cu concluziile raportului de expertiză, s-a stabilit că cererea este neîntemeiată urmare a faptului că configurația terenului proprietatea intimaților-pârâți este de așa natură încât apele sunt direcționate în interiorul curții pârâților și deci nu afectează proprietatea reclamantului apelant.
În ceea ce privește faptul că nu au fost audiați martorii, s-a avut în vedere cercetarea locală și raportul de expertiză tehnică judiciară și, raportat la situația dedusă judecății, probele juridice efectuate au fost suficiente pentru ca instanța să-și formeze convingerea privind situația reală a conținutului acțiunii și a cererii reconvenționale, pronunțând soluția pe care reclamantul înțelege să o apeleze.
Apelantul reclamant-pârât S. G. a formulat întâmpinare la motivele de apel formulate de apelanții pârâți reclamanți, arătând că aceștia și-au ales o cale de atac neprevăzută de lege, care atrage inadmisibilitatea cererii în condițiile prevederilor Noului Cod de Procedură Civilă.
Astfel, potrivit art.466 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevedere în mod expres altfel.
Sunt incidente în cauză dispozițiile art.457 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă potrivit cu care hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de leg, în condițiile și termene stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar la alin.3 al aceluiași articol se prevede că, dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunilor inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecată.
In subsidiar, apelantul reclamant a solicitat respingerea apelului declarat de apelanții pârâți, întrucât din punct de vedere judiciar, uzufructul constituie un dezmembrământ al dreptului de proprietate și dă dreptul titularului său de a folosi bunul și a-i culege fructele, reunind asupra sa „usus” și „fructus” din prerogativele dreptului de proprietate, în timp ce titularului dreptului de proprietate îi rămâne nuda proprietate sau dreptul de dispoziție asupra bunului, care întregește prerogativele dreptului de proprietate.
Cum transmisiunea posesiei și folosinței nu a operat către cumpărători, calitate procesuală activă în acțiunea obligației de a face, pentru apărarea dreptului său de uzufruct, respectiv a nudei proprietăți, o are doar nudul proprietar.
Cu privire la motivul doi de apel al pârâților, și anume desființarea foselor de captare a apelor menajere de pe hotarul apelantului reclamant și desființarea ferestrelor, apelantul reclamant a arătat că aceste lucrări sunt edificate pe terenul său la distanță de linia de hotar tocmai pentru a preîntâmpina scurgerea apelor pluviale și menajere pe terenul pârâților, iar ferestrele băii imobilului său sunt numai ferestre de aerisire care au fost acoperite cu folie pentru a împiedica vederea în curtea părților adverse.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor părților, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată apelurile nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la apelul declarat de reclamantul pârât S. G., tribunalul constată că acesta a criticat sentința instanței de fond pe motiv că, deși a solicitat proba cu martori, instanța nu s-a mai pronunțat în niciun mod asupra acesteia.
Critica este neîntemeiată întrucât, prin încheierea din 21.10.2013, instanța de fond a respins proba cu martori și a încuviințat probele cu înscrisuri, expertiză tehnică în specialitatea construcții și interogatoriul tuturor părților.
De asemenea, apelantul reclamant a susținut că, deși în cauză s-a întocmit un raport de expertiză, nu se face vorbire despre acesta în considerentele instanței, aceasta analizând doar proba cu cercetarea locală efectuată în cauză.
Nici această critică nu este fondată, întrucât instanța de fond face referire la proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcții, probă pe care o coroborează cu cercetarea la fața locului efectuată de instanță și cu celelalte probe administrate în cauză, acordând valoare probantă egală tuturor mijloacelor de probă pe baza cărora și-a fundamentat soluția pronunțată.
O altă critică se referă la faptul că, prin sentința apelată, nu s-a dat o rezolvare temeinică primului capăt de cerere prin care s-a solicitat ca pârâții să-și edifice un sistem de canalizare pentru colectarea apelor pluviale și menajere la imobilul proprietatea lor și că, deși cu ocazia cercetării locale s-au observat infiltrațiile de apă din fundația casei și dintr-o cameră, instanța ar fi dat o explicație care nu are corespondent în realitate în sensul că nu s-a făcut dovada de unde provin aceste infiltrații.
Nici această critică nu este fondată.
Din cuprinsul sentinței civile apelate rezultă că infiltrațiile, care se produc în fundația casei reclamantului și într-una din camere, nu se datorează curgerii apei meteorice ori menajere de pe proprietatea învecinată, că pârâții au efectuat un sistem de scurgere a apelor pluviale de pe acoperișul clădirilor, aspect constatat cu ocazia celei de a doua cercetări locale, astfel încât apa meteorică este direcționată prin burlane fixe într-o conductă îngropată, care dirijează apele în afara curții imobilului, în șanțul adiacent drumului public, iar unul dintre burlane deversează apa pluvială în mijlocul curții pârâților, la aproximativ doi metri de gardul care marchează limita față de proprietatea reclamantului.
Argumentele invocate de instanța de fond în cele ce preced au la bază constatări proprii ale acesteia ca urmare a cercetării la fața locului, se bazează pe raportul de expertiză întocmit în cauză și pe completarea raportului de expertiză, acesta din urmă având ca obiectiv a răspunde care sunt cauzele infiltrațiilor despre care reclamantul pretinde că se produc în fosa centralei termice, situată în bucătăria sa, lângă peretele exterior al locuinței, în imediata apropiere a proprietății pârâtului și să precizeze ce posibilități tehnice de stopare a pretinselor infiltrații există, cu referire la operațiunile necesare pe proprietățile ambelor părți.
Expertul a precizat că aceste infiltrații pot fi cauzate de existența în imediata vecinătate a acestui perete exterior, a coșului de fum, iar ca posibilitate tehnică de stopare a infiltrațiilor propune refacerea în acea zonă a trotuarului împrejmuitor cu placă din beton slab armat și dop de bitum între placa trotuarului, placa așează pe un strat de nisip și peretele exterior al casei reclamantului.
Expertul a precizat în completarea raportului de expertiză și ce măsuri ar trebui luate pe proprietatea pârâților, însă instanța de fond a apreciat că aceste măsuri nu se impun a fi luate, întrucât pârâții au efectuat acel sistem de scurgere a apelor pluviale prin burlane fixe într-o conductă îngropată prin care se dirijează apele în afara curții.
S-a mai susținut prin motivele de apel că a fost analizat superficial și capătul de cerere referitor la obligarea pârâților de a-și edifica puț absorbant, susținere contrazisă de probatoriul administrat în cauză, din analiza căruia rezultă că de pe proprietatea pârâților nu sunt deversate asemenea dejecții pe proprietatea reclamantului.
S-au formulat critici de către apelantul reclamant și cu privire la respingerea capătului de cerere referitor la obligarea pârâților să desființeze șanțul edificat pe lângă gardul și imobilul reclamantului, susținându-se că, deși instanța a constatat existența acestui gard, la cercetarea locală, a stabilit că nu-i afectează proprietatea, acordând eficiență mai mare cercetării la fața locului și eludând concluziile raportului de expertiză.
Nici aceste critici nu sunt fondate.
Din cuprinsul raportului de expertiză și din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului rezultă că pe proprietatea pârâților reclamanți nu există un șanț de-a lungul gardului existent între proprietățile părților, ci terenul aferent imobilului pârâților reclamanți are o pantă accentuată de circa 5% dinspre gardul delimitator spre casa pârâților, pantă creată în timp tocmai pentru a împiedica apele colectate prin jgheaburi și burlane să curgă spre proprietatea reclamantului pârât.
Referitor la apelul declarat de pârâții reclamanți, tribunalul constată că s-au formulat mai multe critici, prima dintre acestea fiind a modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. V..
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. V. cu motivarea corectă că acesta, în calitate de uzufructuar asupra imobilului compus din teren și construcții, situat în ., sat Ghirdoveni, ., are obligația de a-și exercita dreptul de uzufruct cu respectarea regulilor impuse de raporturile de bună vecinătate referitoare la obligația de colectare a dejecțiilor animaliere, a apelor pluviale, ori de efectuare a unor lucrări lângă proprietatea învecinată.
Obligația de a respecta regulile impuse de raporturile de bună vecinătate îi revin atât uzufructuarului, cât și nudului proprietar, aceștia având calitate procesuală pasivă în această cauză.
S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond le-a respins cererea referitoare la desființarea foselor de captare a apelor menajere, susținere neîntemeiată deoarece, din cuprinsul raportului de expertiză, lucrările nu sunt edificate pe hotarul despărțitor al celor două proprietăți, ci pe proprietatea reclamantului.
Neîntemeiată este și critica vizând modul de soluționare al capătului de cerere referitor la servitutea de vedere, deoarece ferestrele edificate la casa reclamantului pârât sunt ferestre de lumină în sensul art.616 din Codul civil, fiind situate la o înălțime de doi metri raportat la zidul exterior și de 1,73 metri raportat la zidul interior, ferestre care au aplicate pe ele un autocolant care estompează vederea, împrejurare constatată cu ocazia cercetării locale din data de 9.04.2014.
O ultimă critică vizează compensarea de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată, apelanții pârâți susținând că reclamantul S. G. ar fi trebuit să plătească cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru la cererea reconvențională și onorariul de apărător, în condițiile în care acțiunea principală a fost respinsă și admisă în parte cererea reconvențională.
Potrivit art.453 din Codul de procedură civilă, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată iar, dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a apreciat că se impune compensarea cheltuielilor de judecată, întrucât fiecare dintre părți a avut angajat apărător, iar pârâților reclamanți li s-a admis un singur capăt de cerere, respingându-se celelalte solicitări, iar aprecierea compensării cheltuielilor de judecată revine instanței de fond care stabilește limita în care aceste cheltuieli pot fi compensate.
Pentru cele ce preced, tribunalul, în baza art.480 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate apelurile și va păstra sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile civile declarate de reclamantul S. G., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița și de pârâții P. V., N. D. și N. E., domiciliați în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 318 din 23.06.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._ .
Păstrează sentința instanței de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.02.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
j.f D. C. D.
Judecătoria Moreni
Dosar fond_
Red. C.N./Tehnored D.N.
6 ex./4.03.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Uzucapiune. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
