Pretenţii. Decizia nr. 638/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 638/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 638/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 638
Ședința publică din data de 06.10.2015
Instanța compusă din:
Președinte: G. C.
Judecător: A. S.
Grefier: E. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanții-pârâți P. M. și P. Nuța, ambii domiciliați în comuna Poiana, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1280/04.14.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata N. S., domiciliata in comuna Poiana, ., județ Dambovita, CNP_, reprezentata de cabinetul de avocatura " V.M.D. " cu sediul in Gaesti, . 35 A, jud Dambovita, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura la CIA D. A., in Răcari, .. 88, județ Dambovita, având ca obiect – pretenții.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 255 lei, conform chitanței nr._/05.05.2015.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 29.09.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra sentinței la 06.10.2015.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._, reclamanta N. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. M. și P. Nușa obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în esență că la data de 21.02.2012 în timp ce se deplasa spre domiciliul său, trecând pe lângă proprietatea pârâților, care avea deschise porțile de la gardul împrejmuitor, i-a observat pe cei doi pârâți ținând de lesă câte un câine, care nu purta botniță. Reclamanta s-a adresat acestora în sensul că îi este teamă de căini, pârâții asigurând-o că nu sunt câini agresiv, moment în care, pentru a-i dovedi acest lucru au dat drumul câinilor din lesă. În acel moment câinii s-au năpustit asupra reclamantei, mușcând-o pe
aceasta de mână de coapsă, de spate, timp în care pârâții nu au făcut nimic în apărarea reclamantei. Reclamanta a fost salvată, într-un final de un vecin pe nume A..
Mai arată reclamanta că pârâții obișnuiesc să participe la lupte cu câini.
În urma agresiunii, reclamanta a fost internată în Spitalul de Urgență Floreasca la secția de chirurgie plastică, fiindu-i eliberat un certificat medico-legal potrivit căruia i-au fost produse leziuni ce au necesitat un număr de 25-30 zile pentru vindecare.
Reclamanta arată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1357 C Civil, respectiv în subsidiar 1375 C Civil
S-au solicitat, în susținerea acțiunii; proba cu înscrisuri, interogatoriul, testimonială.
În drept se invocă art 1357 C Civil și art 1375 Civil.
Odată cu cererea de chemare în judecată a fost depus un set de acte ( fila 9-23)
Pârâții au depus întâmpinare ( fila 32) prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată motivat de faptul că reclamanta a provocat câinii prin aceea că a aruncat cu bulgări de zăpadă în aceștia. Mai arată că după atacul care a avut loc, pârâții i-au acordat primul ajutor reclamantei.
Prin încheierea din data de 19.03.2014 ( fila 53) s-a dispus încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și martori pentru ambele părți.
Cauza a fost soluționată prin sent.civ. nr.1280/04.12.2014 prin admiterea în parte a acțiunii, obligarea pârâților în solidar la plata către reclamantă a sumei de 8000 lei reprezentând daune materiale și 15.000 lei daune morale.
În considerentele sentinței s-a reținut că pârâții sunt proprietarii unor câini, așa cum rezultă din carnetul de sănătate aflat la fila 9 și celelalte înscrisuri, dar și din răspunsul la interogatoriu, declarațiile martorilor.
La data de 21.02.2012, reclamanta se îndrepta către locuința sa, în drumul său aceasta a trecut pe lângă proprietatea pârâților.
La un moment dat, câinii proprietatea pârâților, care se aflau în curte, fără a fi asigurați în vreun fel, au reușit să scape din curtea pârâților și au atacat-o, fără motiv aparent pe reclamantă. Imediat, cei doi pârâți au încercat eliberarea reclamantei din atacul celor doi câini, după care martorul M. A. G. ( fila 79), care auzind țipete și lătrat de câne, s-a deplasat la fața locului, i-a acordat primul ajutor reclamantei. În același timp, martorul N. M. ( fila 82), care se afla la o vecină, auzind la rândul său lătrat de câine și țipete, a ieșit din curte și a observat-o pe reclamantă trântită la pământ iar câinii pârâților atacând-o, acesta a contactat telefonic pe fiul reclamantei, care a sosit la fața locului, ducându-și mama la spital.
Reclamanta a fost internată în Spitalul de Urgență Floreasca, unde a primit îngrijirile necesare. În urma investigațiilor medicale s-a constatat că aceasta a suferit leziuni de violență ce s-au putut produce prin mușcare repetată
( posibil de un câine), ce pot data din 21.02.2012 și necesită un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale. ( fila 13).
Pentru a aprecia cu privire la acțiunea reclamantei, instanța pornește de la împrejurarea că normele legale aplicabile sunt cele referitoare la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale potrivit art. 1375 C Civil, și nu cele ale răspunderii civile pentru fapta proprie prev de art 1357 C Civil.
Potrivit art 1375 C Civil proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Raportat la acest text de lege instanța constată că din probele existente la dosar rezultă că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile a pârâților pentru prejudiciul cauzat de animale.
Potrivit actelor depuse la dosar ( carnetele de sănătate, tabelul privind vaccinarea antirabică), răspunsul la întrebarea nr. 1 a interogatoriului luat pârâților, declarațiile celor trei martori, rezultă că pârâții sunt proprietarii a doi căini.
Din declarațiile celor trei martori audiați în cauză, răspunsul la întrebarea nr. 5 a interogatoriilor luate pârâților rezultă că cei doi căini deținuți de pârâți au atacat-o pe reclamantă în data de 21.02.2012.
Potrivit actelor existente la dosar ( certificat medico-legal, scrisoare medicală, bilet de ieșire din spital, ) planșa foto depusă de reclamantă la dosar, declarațiilor martorilor, în special martorii propuși de reclamantă M. A. G., N. M., rezultă că reclamanta a suferit un prejudiciu prin violențele exercitate de câini asupra părții vătămate. Prejudiciul concretizându-se atât prin suferințe fizice cauzate prin mușcătura câinilor, prejudicii de natură psihică, concretizate atât prin teama continuă pe care reclamanta o resimte raportat la câini indiferent de rasă, dar și sentimentul de neputință, de incapacitate determinat de scăderea rezistenței reclamantei pentru a efectua muncă fizică. În același timp reclamantei i-a fost cauzat și un prejudiciu concretizat în limitarea stării de bine, pe care orice persoană are dreptul a o trăi, prin aceea că reclamanta trăiește într-o continuă stare de temere, a devenit mai irascibilă, are insomnii.
Din probele existente la dosar ( în special declarațiile martorilor care au văzut efectiv derularea atacului) rezultă că atacul câinilor a fost posibil urmare a scăpării acestor de sub paza pârâților. Instanța nu va putea reține în cauză provocarea câinilor de către reclamantă prin aruncare de bulgări întrucât această apărare a pârâților nu a fost probată în cursul judecății de aceștia.
Nici chiar martora propusă de aceștia, V. M. ( ale cărei declarații instanța nu le va avea în vedere în totalitate, ci doar cu privire la confirmarea atacului câinilor, raportat la împrejurarea că aceasta a declarat că se află în dușmănie cu reclamanta, dușmănie pe care i-o poartă de mai mulți ani).
Reține instanța că, această martoră, prezentă în curtea pârâților, nu a declarat că ar fi existat o provocare a câinilor din partea părții vătămate, ci doar a confirmat atacul,
În continuare față de restul declarației acestei martore, instanța apreciază că este greu de imaginat că o persoană își poate întrerupe munca pentru a își satisface curiozitatea de a vedea cine țipă după ajutor, însă își reia liniștit munca după ce observă că un om este atacat de căini, iată încă un argument pentru care instanța apreciază că declarația acestei martore este subiectivă, marcată de sentimentele negative pe care le simte de atâta timp față de reclamantă..
În același timp, instanța nu va putea reține nicio asmuțirea câinilor de către pârâți, întrucât acest aspect nu a fost probat de reclamantă.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, instanța reține în ceea ce privește pagubele materiale că acestea sunt probate în parte. astfel este cert că reclamanta a suferit pagube materiale, aspect ce reiese din actele eliberate de spital, aceasta a fost internată, a urmat tratament contra mușcăturii de căini, precum și pentru vindecarea rănilor, iar potrivit celor doi martori propuși rezultă că suma cheltuită în acest scop a fost de 8.000 lei.
În ceea ce privește daunele morale, instanța va încuviința în parte această cerere, apreciind că raportat la traumele suferite urmare a atacului câinilor suma de 15.000 lei este suficientă pentru a asigura o reparare echitabilă pentru suferințele psihice și fizice cauzate.
În consecință, având în vedere faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii pârâșilor pentru prejudiciile cauzate de animale în baza art. 1375 C Civil, instanța a admis în parte acțiunea dispunând obligarea în solidar a pârâților la despăgubirea reclamantei cu suma de 8.000 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale.
Împotriva acestei sentințe P. M. și P. Nuța au declarat apel.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că din probatoriul administrat nu rezultă că reclamanta a efectuat cheltuieli în valoare de 8.000 lei reprezentând daune materiale și 15.000 lei daune morale, neexistând nici un mijloc de probă care să ateste plata acestor sume de bani.
Instanța și-a întemeiat soluția pe depozițiile celor doi martori, unul dintre aceștia fiind rudă prin alianță cu reclamanta intimată, nici unul dintre aceștia nepercepând în mod direct faptele relatate.
Nici un alt înscris înafară de cele privind spitalizarea și eliberarea certificatului medico legal nu atestă că reclamanta a avut nevoie de vreo îngrijire medicală.
Reclamanta intimată a urmărit obținerea unei sume de bani foarte mare, formulând plângere penală împotriva apelanților, care la data de 27.03.2013 a fost soluționată în sensul scoaterii de sub urmărire penală, formulându-se în scop șicanator plângere împotriva acestei rezoluții, deși fapta era dezincriminată.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri și martori.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, dovada temeiniciei pretențiilor reclamantei, contrar afirmațiilor apelanților, fiind realizată prin depozițiile martorilor care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar.
Și existența prejudiciului moral a fost dovedită prin înscrisuri și depozițiile martorilor, instanța de fond reținând corect că reclamanta a suferit un prejudiciu moral.
Apelanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că nici reclamanta intimată nu are reprezentarea exactă a valorii prejudiciului suferit, având în vedere că aduce la cunoștințță că a suportat anumite costuri, fără a le cuantifica.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
În fapt, așa cum a reținut și instanța de fond apelanții pârâți sunt proprietarii unor câini, așa cum rezultă din carnetul de sănătate aflat la fila 9 și celelalte înscrisuri, dar și din răspunsul la interogatoriu și declarațiile martorilor.
La data de 21.02.2012, câinii proprietatea apelanților, care se aflau în curte, fără a fi asigurați în vreun fel, au reușit să scape din curte și au agresat-o pe intimată, fără motiv aparent. Cei doi apelanți au încercat eliberarea reclamantei din atacul celor doi câini, după care martorul M. A. G. ( fila 79), care auzind țipete și lătrat de câne, s-a deplasat la fața locului, i-a acordat primul ajutor intimatei. În același timp, martorul N. M. ( fila 82), care se afla la o vecină, auzind la rândul său lătrat de câine și țipete, a ieșit din curte și a observat-o pe intimată trântită la pământ, iar câinii apelanților atacând-o.
Intimata a fost internată în Spitalul de Urgență Floreasca, unde a primit îngrijirile necesare. În urma investigațiilor medicale s-a constatat că aceasta a suferit leziuni de violență ce s-au putut produce prin mușcare repetată ( posibil de un câine), ce pot data din 21.02.2012 și necesită un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale (fila 13).
Potrivit art 1375 C Civil proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Raportat la acest text de lege instanța constată că din probele existente la dosar, contrar celor reținute de instanța de fond, nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile a apelanților pentru prejudiciul cauzat de animale.
Răspunderea civilă delictuală presupune întrunirea cumulativă a patru elemente: fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei.
Fapta ilicită este acea acțiune sau inacțiune prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduce un prejudiciu drepturilor subiective sau
intereselor legitime ale unei persoane. Fapta ilicită a apelanților constă nesupravegherea corespunzătoare a câinilor și neluarea tuturor măsurilor necesare pentru a evita producerea unui prejudiciu prin comportamentul acestora.
În speță, este îndeplinită doar parțial condiția privitoare la prejudiciul cauzat de fapta ilicită. Astfel, prejudiciul este definit ca fiind efectul negativ patrimonial sau nepatrimonial suferit de o persoană, ca urmare a săvârșirii de către o altă persoană, a unei fapte ilicite. În funcție de posibilitatea evaluării bănești prejudiciul poate fi patrimonial și nepatrimonial. Prejudiciile nepatrimoniale sunt consecințele dăunătoare suferite de o persoană care nu au o valoare economică, neputând fi evaluate pecuniar, care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personal nepatrimoniale. Reprezintă prejudicii nepatrimoniale cele care aduc atingere onoarei, reputației și demnității unei persoane, libertății sale, vieții de familie, prejudicii constând în suferințe psihice, prejudiciu estetic, prejudiciu de agrement.
Legea impune pentru repararea prejudiciului îndeplinirea unor condiții: prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur atât sub aspectul existenței, cât și sub cel al posibilității de evaluare.
Este neîndoielnic că intimata a suferit un prejudiciu în urma agresiunii produse de câinii apelanților, însă cuantumul prejudiciul material suferit nu este dovedit cu certitudine.
Ambii martori audiați – M. A. G. și N. M. – filele 79-82 dosar fond, au declarat că știu din spusele reclamantei intimate că aceasta a cheltuit cu îngrijirile medicale suma de aproximativ 8.000 lei, declarațiile lor fiind deci bazate pe aspecte cunoscute indirect, neasistând în mod direct la faptele descrise. Mai mult decât atât, deși este de necontestat că leziunile intimatei au necesitat zile de îngrijiri medicale, la dosar nu există nici un fel de înscris care coroborat cu declarațiile martorilor să dovedească valoarea daunelor materiale suferite de aceasta.
Într-adevăr la dosar există înscrisuri medicale ce constată că intimata a fost internată în spital, a suferit leziuni în urma agresiunii în urma cărora a fost necesară o intervenție chirurgicală, i s-au făcut o . analize, etc. însă în nici unul dintre aceste înscrisuri nu se face referire la costul acestor operațiuni, cu atât mai mult cu cât unele dintre ele, se suportă din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. În aceste condiții, în lipsa unor probe certe, instanța nu poate discerne între acele îngrijiri medicale ale căror costuri au fost suportate de intimată și cele care eventual au fost suportate de stat în baza asigurării sociale de sănătate.
Pentru aceste argumente, în opinia tribunalul acordarea daunelor materiale, nu se justifică, prejudiciul material suferit de reclamanta intimată, nefiind unul cert sub aspectul posibilității de evaluare.
În ceea ce privește daunele morale, tribunalul apreciază că existența prejudiciului rezultă chiar din materialitatea faptei, nici una dintre părți necontestând faptul că a avut loc un atac al câinilor asupra intimatei în urma căruia aceasta a suferit o . leziuni. În mod evident, aceste leziuni și în special modul în care s-au produs – printr-un atac neașteptat din partea câinilor – au avut un impact puternic asupra psihicului intimatei, necesitatea refacerii sănătății, conducând totodată și la o restrângere a a vieții familiale și sociale.
Totuși, în opinia tribunalului suma de 15.000 lei acordată de instanța de fond este prea mare în raport de traumele psihice suferite de victima agresiunii, astfel încât în vederea unei juste reparări a prejudiciului suferit, tribunalul va proceda la reducerea daunelor morale la suma de 7.500 lei.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 codul de procedura civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâților intimați doar la plata sumei de 7500 lei reprezentând daune morale.
Potrivit art.451 și urm. codul de procedura civilă, tribunalul va reține culpa procesuală a intimatei în determinarea efectuării cheltuielilor de judecată, și o va obliga la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu apărător conform chitanței nr.33/05.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții-pârâți P. M. și P. Nuța, ambii domiciliați în comuna Poiana, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1280/04.14.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata N. S., domiciliata in comuna Poiana, ., județ Dambovita, CNP_, reprezentata de cabinetul de avocatura " V.M.D. " cu sediul in Gaesti, . 35 A, jud Dambovita, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura la CIA D. A., in Răcari, .. 88, județ Dambovita.
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de acordare a daunelor materiale și al diminuării daunelor morale la 7500 lei.
Obligă intimata la 1500 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G. C. A. S. E. B.
Red. C.G.
Tehnored. B.E.
5 ex./16.10.2015
- comunicat 3 ex. decizie părților -
| ← Evacuare. Decizia nr. 637/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 640/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
