Pretenţii. Decizia nr. 640/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 640/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 640/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 640
Sedința publică din data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. C.
Judecător: A. S.
Grefier: E. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanții reclamanți: S. V., S. I., S. M., S. A. M., domiciliați în comuna Cojasca, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 925/03.03.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți: L. R. M. și L. C., domiciliați în comuna Cojasca, ., județul Dâmbovița, având ca obiect – pretenții.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 427,5 lei,
conform chitanței nr. 7930 din 26.06.2015.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 29.09.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 06.10.2015.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâților L. R. M. și L. C., înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /4.06.2014 reclamanții S. V., S. I., S. S. M. și S. A.-M. au solicitat obligarea acestora la plata sumei de_ lei daune morale.
Motivând cererea, reclamanții au arătat că la data de 8.08.2012 au fost supuși de către pârâți la agresiuni violente, fiind bătuți cu o bâtă și o rangă de fier, au suferit multiple leziuni grave și au fost internați de urgență, iar dosarul penal nr. 4939/P/2012, care a avut ca obiect plângerile reciproce ale părților, a fost soluționat prin ordonanța din data de 27.05.2013 de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ.
S-a menționat că reclamanții au fost chemați în judecată, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Târgoviște de către Spitalul Județean de Urgență Târgoviște pentru achitarea cheltuielilor de spitalizare și că în urma incidentului S. V. a rămas cu disfuncții neurovegetative permanente la nivelul creierului și ochiului drept și cu disfuncții morfo-funcționale ale mâinii lovite cu ranga.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar actele de care au făcut vorbire în acțiune.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 998-999 Cod civil, respectiv 1357 și urătoarele.
Pârâții au formulat întâmpinare în sensul respingerii cererii, arătând că reclamanții sunt cei care au venit la poarta lor și au declanșat conflictul, și ei fiind răniți și transportați cu ambulanța la spital și au suferit pagube materiale.
La solicitarea părților au fost admise probele cu înscrisuri, interogatorii și au fost audiați martorii Z. G. R., Z. S. C. și B. F. pentru reclamanți și R. M. pentru pârâți.
S-a atașat dosarul penal nr. 4939/P/2012.
Prin sentința civilă nr.927/3.03.2015 s-a admis în parte cererea și au fost obligați pârâții la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune morale și la 855 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că ca situație de fapt că la data de 8.08.2012 a avut loc un incident între părți, acestea lovindu-se reciproc și cauzându-și leziuni grave, cu consecințe pe termen lung. Astfel, din numeroasele acte medicale depuse de reclamanți la dosar, rezultă că aceștia au avut nevoie de 25 zile de îngrijire medicală-S. V., 8-9 zile S. I., 8-9 zile S. M., în urma conflictului dintre părți. De asemenea, s-a avut în vedere că S. V. a efectuat ulterior mai multe controale oftalmologice și neurologice în vederea tratării leziunilor suferite. Având în vedere aceste aspecte și față de localizarea leziunilor și natura lor (fractură de piramidă nazală), durata zilelor de îngrijiri medicale, s-a apreciat că prin acordarea sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale se asigură repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat reclamanților.
S-au calificat cererile reclamanților, ca fiind întemeiate pe dispozițiile art.1357 Cod civil, privind răspunderea delictuală, potrivit cărora, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
S-a concluzionat că în cauză s-a făcut dovada existenței faptei ilicite (sub aspect penal, aceasta fiind sancționată cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ) și existența vinovăției (în speță fiind vorba de vinovăția penală sub forma intenției, care este cea mai gravă formă de vinovăție, fiind înglobată vinovăției civile).
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la plata sumei de
_ lei, reprezentând daune morale, instanța reține că fapta cauzatoare de prejudicii a fost săvârșită de cei doi pârâți împreună, fiindu-le imputabilă, iar sub acest aspect, în cauză sunt incidente prevederile art. 1382 C.C., răspunderea celor doi fiind una solidară.
Referitor la cuantumul sumei solicitate, s-a considerat că daunele morale nu reprezintă un echivalent al suferințelor cauzate, ci doar o modalitate de reparare a prejudiciului moral cauzat prin fapta ilicită.
Pe de altă parte, infracțiunea de lovire, prin natura ei, este reglementată în vederea protejării integrității corporale și a sănătății persoanei, și mai puțin în vederea protejării demnității acesteia.
S-a evidențiat că urmare a săvârșirii faptei infracționale, reclamanților le-au fost cauzate suferințe fizice și psihice urmare loviturii, suferințe ce nu pot fi cuantificate, aducându-se atingere integrității corporale și sănătății acestora – atribute ale persoanei de o deosebită însemnătate fără de care persoana nu se poate bucura pe deplin de viață și de celelalte atribute inerente ale acesteia, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale aflate la dosar, dar, pe de altă parte și reclamanții au provocat pârâților același gen de suferințe, participând activ la faptă, astfel încât o despăgubire de 5000 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de reclamanți.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, criticând-o cu motivarea că suma de 5.000 lei acordată de instanța de fond este derizorie raportat la intensitatea traumelor suferite la practica judiciară și la modul în care s-a desfășurat conflictul, reclamanții nefăcând altceva decât să se apere de agresiunile cu răngi de fier la care au fost supuși de către pârâți.
S-a arătat că deși nu există criterii legale de cuantificare a daunelor, instanța era datoare să asigure o reparație bazată pe un raport echitabil între faptele pârâților și prejudiciul suferit în plan psihic de către reclamanți.
Apelanții au subliniat că în practică s-au stabilit anumite criterii pentru stabilirea acestor prejudicii, pe care judecătoria nu le-a luat în considerare, și anume, numărul zilelor de îngrijiri medicale, gravitatea leziunilor, compensarea suferințelor, consecințele negative suferite de cei în cauză în plan psihic, fizic și afectiv, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice, repercusiunile asupra situației sociale a victimei, în planul familiei, atingerea adusă onoarei și demnității etc.
În continuare, s-au detaliat rezultatele traumelor suportate, evidențiindu-se că S. V. a suferit „fractură bază oase metacarpiene IV-V mana dreaptă, contuzie cutie toracică ”, ce au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale (certificat medico legal 761/10.08.2012 ), S. I. a suferit plăgi suturate, echimoze, plagă frontală, aripă nazală, buza superioară, leziuni traumatice ce au necesitat 8-9 zile de îngrijire medicală (certificat medico –legal 791 /16.08.2012 ), S. M. a suferit plăgi frontale, traumatism acut plagă frontală, contuzie piramidă nazală, contuzie toracică, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale (certificat medico –legal nr.758/10.08.2012 ), S. A.- M. a suferit lovituri pe membre, echimoze, un plus de disconfort fiind femeie și fiind mult mai afectată de știrbirea imaginii în comunitatea din care face parte. Dezvoltând critica, apelanții au învederat că nu poate fi primită motivarea instanței conform căreia „reclamanții au provocat pârâților același gen de suferințe participând activ la faptă” deoarece nu a fost investită cu o cerere din partea pârâților iar din dosarul de urmărire penală atașat rezultă că pârâții au inițiat conflictul .
De asemenea, se consideră nelegală lipsa cuantificării daunelor morale ceea ce face imposibilă punerea în executare a sentinței .
Se apreciază ca nelegală obligarea reclamanților la plata taxei de timbru ce nu era datorată conform legii.
În drept se invocă art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, art. 45 alin. 1 lit a) și art 29 alin. 1 lit i) din OUG nr. 80/1993.
Se solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în sensul majorării daunelor morale la_ lei, al cuantificării daunelor morale astfel: pentru S. V. - 5.000 lei, pentru S. I. -4.000 lei, pentru S. A. - M. 3.000 lei și pentru S. M. 3.000 lei și al restituirii taxei judiciare de timbru.
Intimații au formulat întâmpinare în sensul respingerii apelului ca nefundat, susținând în esență că pretenția de majorare a daunelor nu se întemeiază pe nicio probă nouă, iar instanța de fond a considerat că prin acordarea sumei de 5.000 lei, se asigură repararea prejudiciului cauzat reclamanților fără a ține cont de soluția dată în dosarul penal și de împrejurarea că în virtutea art.1371 cod civil a fost vorba despre o vinovăție comună, că reclamanții au intrat în curtea pârâților, contribuind cu intenție la cauzarea și mărirea prejudiciului, fugărindu-i în propria curte și punând în primejdie viețile copiilor minori, aflați în curte la momentul incidentului.
Pe de altă parte se apreciază că nu se poate cere cuantificarea daunelor morale pentru că nu este un motiv temeinic de apel și nici la instanța de fond nu s-a cerut acest lucru.
În ședința publică din 29.09.2015, apelanții au învederat că renunță la critica privitoare la restituirea taxei de timbru întrucât înțeleg să se adreseze în acest sens instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul precizează apelul ca fiind fondat, însă în limita și pentru considerentele ce se vor expune în continuare .
Se reține că sub aspectul cuantificării daunelor morale pentru prejudiciile suferite de către apelanți ca urmare a actelor de agresiune săvârșite de către intimați, soluția instanței de fond este temeinică întrucât incidentul consumat la data de 08.08.2012 nu a avut valențele unor infracțiuni, astfel cum reiese din Ordonanța 4939/P/ 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă, iar pe de altă parte îndrituirea victimelor conflictului la despăgubiri morale nu poate constitui sursă de îmbogățire.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare, de esența reparației morale este în primul rând stabilirea vinovăției autorilor faptelor sancționate de lege precum și stabilirea și acordarea daunelor morale proporțional cu gravitatea leziunilor provocate, cu intensitatea cu care au fost percepute de către cei vătămați, consecințele suportate în planul sănătății și al relațiilor sociale, exceptând atingerea adusă onoarei și demnității pentru că faptele deduse judecății au fost îndreptate împotriva integrității corporale și sănătății apelanților.
Se mai are în vedere că martorii audiați nu au putut evidenția aspecte deosebite în privința modului în care apelanții au suportat consecințele faptelor de lovire, doar Z. G. R. declarând că ar fi auzit că unul dintre reclamanți ar fi paralizat, aspect neprobat în cauză.
Așadar cuantumul despăgubirilor morale se apreciază ca fiind justificat în raport cu probatoriul administrat, însă instanța de fond avea obligația de a individualiza daunele solicitate pentru fiecare reclamant în funcție de natura și gravitatea leziunilor suferite, prin prisma constatărilor cuprinse în certificatele medico legale, în condițiile în care reclamanții persoane fizice sunt subiecte de drept distincte, deși contrar criticilor apelanților, nu există nici un impediment la punerea în executare a sentinței deoarece oricare intre reclamanți ar fi putut solicita obligarea oricăruia dintre pârâți sau a ambilor, în solidar, la plată, modul în care judecătoria a ales să se pronunțe fiind acela al stabilirii unei obligații indivizibile atât sub aspect activ cât și pasiv.
Însă în considerarea celor expuse, tribunalul consideră că apelantul S. V. este îndreptățit la 2.000 lei daune morale, întrucât leziunile traumatice cu care a fost diagnosticat au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, S. I. este îndrituit la 1300 lei deoarece a necesitat 8-9 zile pentru vindecare, S. M. se apreciază îndreptățit la 1100 lei, în împrejurarea în care a necesitat 7-8 zile pentru vindecare iar S. A. M. care deși nu a necesitat îngrijiri medicale a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, în data de 08.08.2012, se privește ca îndreptățită la acordarea daunelor în cuantum de 600 lei .
Față de cele ce preced, în temeiul art. 480 (2) Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul în limitele evidențiate și va schimba în parte hotărârea atacată numai sub aspectul individualizării daunelor morale.
Văzând și dispozițiile art.453 (1) Cod procedură civilă, vor fi obligați intimații și la plata onorarului apărătorului apelanților (1000 lei) mai puțin taxa de timbru pe care tribunalul nu a perceput-o în considerarea art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți: S. V., S. I., S. M., S. A. M., domiciliați în comuna Cojasca, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 925/03.03.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți: L. R. M. și L. C., domiciliați în comuna Cojasca, ., județul Dâmbovița.
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul diferențierii daunelor morale în cuantum de 5000 lei, după cum urmează: S. V. – 2000 lei; S. I. – 1300 lei; S. M. – 1100 lei și S. A. - M. – 600 lei.
Obligă pe intimați la 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.10.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
G. C. A. S. E. B.
J.f. L. S.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. A.S./Tehnored. A.S./A.Gh.
2.11.2015/9 exemplare
| ← Pretenţii. Decizia nr. 638/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 289/2015. Tribunalul... → |
|---|
