Cereri. Sentința nr. 1460/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1460/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1460/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA-SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1460
Ședința publică din data de 8 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. M.
GREFIER - M. P.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect cerere autorizare deschidere forțată caseta de valori, formulată de reclamanta B. C. ROMÂNĂ S.A. cu sediul în București, .. 5, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul P. N., CNP_, domiciliat în comuna Dragodana, . nr.106, județul Dâmbovița.
Cererea timbrată, conform chitanței nr._/31.03.2015, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită .
Grefierul de ședință învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită iar cauza se află la primul termen de judecată.
Tribunalul, verificând din oficiu competența generală, materială și teritorială, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod de procedură civilă și având în vedere că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, rămâne în deliberare cu privire la competența materială a tribunalului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 21.04.2015 pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, reclamanta B. C. ROMÂNĂ SA, în contradictoriu cu pârâtul P. N. a formulat cerere de autorizare deschidere forțată casetă valori prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 2198 alin. 3 Cod civil: autorizarea de a deschide caseta de valori nr. 38/158 din cadrul unității bancare BCR Sucursala Județeană Dâmbovița precum și încuviințarea vânzării obiectelor descoperite în limita acoperirii prejudiciului cauzat.
În motivarea cererii se arată de către reclamantă că, la data de 13.12.2012 între pârât, în calitate de beneficiar și BCR SA s-a încheiat contractul de închiriere nr._ pentru caseta de valori nr. 38/158 din cadrul BCR SA- Sucursala Dâmbovița pe o perioadă de 6 luni, fiind ulterior prelungit prin actele adiționale din 14.06.2013 și 13.11.2013, cu acordul părților, până la 12.05.2014. Susține că după această dată, pârâtul nu s-a mai prezentat la bancă pentru o eventuală prelungire respectiv pentru predarea cheilor și eliberarea casetei. La data de 08.11.2014 și 20.11.2014, pârâtul client a fost notificat cu adresă cu privire la deschiderea forțată a casetei de valori și la plata comisioanelor potrivit art. 3.1 din contract, precum și cu privire la consecințele deschiderii forțate a casetei de valori, respectiv plata costurilor aferente acestei operațiuni. Se arată în continuare că până în prezent, pârâtul nu s-a prezentat la bancă pentru prelungirea contractului de închiriere și achitarea sumelor datorate în temeiul contractului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2198 Cod civil.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 13.08.2015 – primul termen la care părțile au fost legal citate, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Găești. Prin sentința civilă nr. 970/13 august 2015, judecătoria Găești a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Găești și a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Găești a reținut că în temeiul art.248 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale invocate din oficiu. Pentru soluționarea acesteia, instanța reține că temeiul de drept invocat de reclamantă este art. 2198 Cod civil, care dispune: A.. 1 la împlinirea termenului prevăzut în contract, după expirarea unei perioade de 3 luni de la notificarea adresată clientului, prestatorul poate cere instanței de judecată, pe cale de ordonanță președințială, autorizarea de a deschide caseta de valori. Notificarea clientului se poate face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunoștința instituției de credit. A.. 2 Deschiderea casetei de valori se face în prezența unui notar public și, după caz, cu respectarea măsurilor de prudență stabilite de instanță. A.. 3 Instanța de judecată poate, de asemenea, să dispună măsuri de conservare a obiectelor descoperite, precum și vânzarea acestora în măsura necesară acoperirii chiriei și cheltuielilor efectuate de prestator, precum și, dacă este cazul, a prejudiciului cauzat acestuia.
A reținut instanța că această cerere a fost formulată pe dreptul comun, reclamanta neinvestind instanța cu ordonanță președințială. Sub aspect material, cererea de autorizare de a deschide caseta de valori precum și cererea de încuviințarea vânzării obiectelor descoperite în măsura necesară acoperirii chiriei și a cheltuielilor efectuate de prestator și a prejudiciului cauzat sunt de competența tribunalului în baza art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă care consacră plenitudinea de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Art. 94 pct. 1 Cod procedură civilă nu dispune o competență a judecătoriei în soluționarea unor astfel de cereri și nu există o altă lege care să prevadă expres competența judecătoriei în această materie, pentru a deveni aplicabile prevederile art. 94 pct. 4 Cod procedură civilă.
A mai reținut Judecătoria Găești că o astfel de cerere privind autorizarea deschiderii casetei de valori nu poate fi apreciată ca încadrându-se în dispozițiile art. 94 pct. 1 lit h Cod procedură civilă (cereri privind obligațiile de a face sau de a nu face ), întrucât nu se solicită obligarea pârâtei să facă ceva, ci obiectul este reprezentat de autorizarea reclamantei de a face ceva, respectiv de a deschide caseta de valori.
După declinarea competenței s-a format dosarul nr._ al Tribunalului Dâmbovița. La termenul de judecată din data de 8 octombrie 2015, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, tribunalul a procedat la verificarea propriei competențe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate din oficiu, tribunalul reține că reclamanta B. C. Română, în contradictoriu cu pârâtul P. N. a formulat cerere de autorizare a deschiderii forțate a casetă valori nr. 38/158 din cadrul unității bancare BCR Sucursala Județeană Dâmbovița precum și încuviințarea vânzării obiectelor descoperite în limita acoperirii prejudiciului cauzat, în temeiul dispozițiilor art. 2198 alin. 3 Cod civil.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă iar dacă se declară necompetentă, hotărârea pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competențe.
Coroborând aceste dispoziții de ordin general cu dispozițiile art. 94, alin.1, lit. h Cod procedură civilă în conformitate cu care judecătoriile judecă, în primă instanță, cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe, tribunalul apreciază că judecătoria este instanța competentă.
Pentru a ajunge la această concluzie tribunalul apreciază că textul nu distinge dacă obligația de a face se referă la reclamant sau la pârât și, având în vedere izvorul contractual al obligației precum și împrejurarea că acest gen de cauză nu este de competența tribunalului, nefiind dată în competența sa de vreun text legal, este evident că doar judecătoria este instanță competentă.
În plus, este evident că este vorba de o ordonanță președințială, nefiind necesar ca reclamanta să precizeze expres acest lucru deoarece precizarea este făcută de chiar textul dispozițiilor art. 2198 Cod civil.
Pe cale de consecință, față de aceste considerente, tribunalul urmează a admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu, a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești și a trimite cauza instanței competente potrivit legii.
În temeiul dispozițiilor art. 133 și 134 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a constata că în cauză există un conflict negativ de competență, situație în care urmează a suspenda din oficiu cauza și a înainta dosarul instanței competente să soluționeze conflictul, respectiv Curții de Apel Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂTĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița și declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta B. C. ROMÂNĂ S.A. cu sediul în București, .. 5, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul P. N., CNP_, domiciliat în comuna Dragodana, . nr.106, județul Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Găești.
Constată existența conflictului negativ de competență și înaintează dosarul Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării.
Dispune suspendarea din oficiu a judecării cauzei în temeiul art. 134 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. M. P.
Tehnoredactat M.M.
Ex.2/19.10.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 728/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Evacuare. Decizia nr. 637/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
