Contestaţie la executare. Decizia nr. 289/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 289/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 289
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Președinte – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, jud. Dâmbovița și apelului incident declarat de intimatul Z. C. I., domiciliat în . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.3354 din 22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat fiind Biroul executorului judecătoresc T. T. M., cu sediul în cu sediul în Târgoviște, ..4A, ., județul Dâmbovița, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cererea de apel formulată de contestatoare este scutită de plata taxei de timbru, cererea de apel este motivată, apelantul intimat a formulat întâmpinare și a depus la dosar o cerere prin serviciul registratură, la data de 20.04.2015, cerere la care a atașat copia actului de identitate, prin care a adus la cunoștință instanței faptul că renunță la apelul incident declarat în cauză, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Tribunalul, având în vedere că nu s-au formulat cereri prealabile, că nu sunt incidente de soluționat, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ din data de 17.04.2014, contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul Z. C. I. și B.E.J. T. M.-T., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr. 33/2014 al B.E.J. T. M.-T., solicitând instanței de judecată să dispună și suspendarea executării până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației la executare s-a arătat că dispozițiile art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 prevăd plata eșalonată a creanței, pe parcursul a 5 ani calendaristici, iar în cursul acestei perioade orice procedură de executare se suspendă de drept, astfel că nu mai există temei legal pentru emiterea formelor de executare. În plus, s-a arătat că executarea silită a fost pornită în mod greșit împotriva sa, în condițiile în care din sentință rezultă că debitori ar fi Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Fondului de Mediu, D.G.F.P. Ploiești neavând calitatea de debitor.
Totodată, s-a invocat stabilirea în mod nelegal a unui termen de o zi în vederea punerii în executare a titlului de creanță, contrar dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, care instituie un termen de 6 luni în care instituția publică debitoare are posibilitatea să facă demersurile necesare pentru a își îndeplini obligația de plată, precum și că executarea silită nu se poate face asupra oricăror resurse ale sale. Totodată, s-a învederat că intimatul nu s-a adresat contestatoarei în vederea executării voluntare, contrar dispozițiilor prevăzute de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2626/2010 și art. 117 din O.G. nr. 92/2003. Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a arătat că această măsură este necesară pentru a nu se prejudicia bugetul de stat, în condițiile în care executarea silită nu se poate face asupra oricăror resurse ale sale, iar în cazul în care nu s-ar dispune s-ar crea o perturbare gravă a activității instituției publice.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 711, 715 C.proc.civ. și O.G. nr. 22/2002.
Cererii i-au fost anexate înscrisuri: somație din data de 04.04.2014, încheiere din data de 04.04.2014, încheiere din data de 03.04.2014, înștiințare de plată, dovadă de comunicare, sentința nr. 2695 din data de 10.09.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, încheiere de încuviințare a executării silite.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la judecată.
Contestatoarea a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ.
Instanța de fond a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. T. M. T. și a admis această excepție, considerând că în cererile de executare silită și cele ce au ca obiect contestație la executare, calitate procesuală au părțile implicate în raportul de executare, respectiv creditor și debitor, nu și organul de executare silită – care se află în exercitarea unor atribuții conferite de lege. B.E.J. T. M. T. – neavând drepturi de natură a fi afectate de procedura de executare, nu poate avea calitate de parte în proces, nefiind necesară citarea acestuia ca atare, cu excepția situațiilor când se formulează o contestație la executare – pentru că acesta refuză să execute un act de executare în condițiile legii.
S-au atașat copiile certificate de pe toate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 33/2014.
Prin sentința civilă nr.3354/22.09.2014, Judecătoria Târgoviște a admis contestația la executare, a anulat executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 33/2013 al B.E.J. T. M.-T., constând în toate actele de executare întocmite, a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul B.E.J. T. M.-T., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect, a obligat contestatoarea la plata către B.E.J. T. M.-T. a sumei de 17 lei, cu titlul de cheltuieli ocazionate de efectuarea și transmiterea copiilor certificate de executor de pe actele dosarului de executare și a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 2695 din data de 10.09.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul Z. C. I. și s-a dispus obligarea Administrației Finanțelor Publice Târgoviște și Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, printre alții, la restituirea către reclamant a sumei de 3.825 lei, încasată cu titlul de taxă specială pentru autovehicule și autoturisme și taxă de poluare, cu dobânda aferentă și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 547,3 lei.
Prin H.G. nr. 520/2013 s-a dispus înființarea contestatoarei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, potrivit art. 23 din același act normativ, prin transformarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, și prin fuziunea prin absorbție a mai multor direcții generale ale finanțelor publice județene, inclusiv a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița.
La data de 26.06.2013, intimatul s-a adresat în mod direct Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, solicitând plata sumei dobânzii legale aferente calculate de la data plății efective, conform sentinței nr. 2695 din data de 10.09.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
La data de 17.01.2014, intimatul s-a adresat B.E.J. T. M.-T. în vederea punerii în executare silită a hotărârii anterior menționate pentru suma de dobânda calculată conform dispozitivului sentinței, s-a constituit dosarul de executare nr. 33/2014, iar executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Târgoviște prin încheierea din data de 04.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ .
Prin încheierea emisă la data de 03.04.2014 de B.E.J. T. M. T., acesta a stabilit că dobânda datorată de contestatoare este de 5.825,09 lei, reprezentând dobândă calculată pentru perioada 28.04._12.
Instanța de fond a constatat că, potrivit art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. (…) (4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. (…) (7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)”.
Deși contestatoarea a susținut că executarea silită se suspendă de drept, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 8/2014, instanța a constatat că, potrivit pct. 7 din art. XV al acestui act normativ, procedura de executare se suspendă de drept și se urmează procedura prevăzută de art. XV din OUG 8/2014 doar în cazul plăților restante la sumele aferente titlurilor emise până la data intrării în vigoare a ordonanței pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 8/2014, respectiv 28.02.2014, situație ce nu se regăsește în speță, executarea silită fiind declanșată la data de 17.01.2014.
Este irelevantă susținerea potrivit căreia titlul executoriu nu prevede expres obligarea Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești la plata debitului întrucât, ca urmare a fuziunii prin absorbție reglementate de art. 23 din H.G. nr. 520/2013, contestatoarea a dobândit atât drepturile, cât și obligațiile Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, instituție obligată prin dispozitiv la plata debitului, astfel că în mod legal executarea silită a fost îndreptată împotriva contestatoarei.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilire prin titluri executorii „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
S-a mai reținut că prevederile art. 1 din O.G. nr. 22/2002 instituie obligația în sarcina autorităților executive de a stipula în bugetele autorităților publice anuale a unor sume de bani cu destinația specială a achitării creanțelor stabilite prin titluri executorii. O astfel de procedură este rezonabilă și reprezintă, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în numeroase decizii (ex: Decizia nr. 176/08.02.2011, nr. 529/11.10.2005, nr. 444/20.11.2003 etc.), o normă de protecție de interes general, respectiv de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfășurării activității lor în condiții optime.
În ceea ce privește art. 2 din același act normativ, acesta prevede că „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
În legătură cu prevederile legale sus-citate, instanța de fond a apreciat că ele nu instituie, astfel cum în mod neîntemeiat susține contestatoarea, un termen de grație de 6 luni de zile, în favoarea instituțiilor publice executate silit, care operează în orice condiții și care împiedică începerea procedurii de executare silită, ci reprezintă norme cu caracter excepțional și derogator de la dispozițiile de executare de drept comun, care nu pot opera decât în condițiile strict prevăzute de lege, respectiv numai dacă debitorul dovedește lipsa fondurilor necesare executării silite. Or, o astfel de probă nu a fost efectuată în nici un mod de către contestatoare în cauză.
Ca atare, deși, prin somația expediată contestatoarei, acesteia i s-a acordat un termen de 1 zi să efectueze demersurile necesare executării obligației sale, instanța apreciază că somația a fost în mod legal întocmită, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În ceea ce privește afirmația că intimatul nu s-ar fi adresat contestatoarei în vederea executării voluntare a obligației de plată, instanța reține că potrivit art. 117 alin. 1 lit. f din O.G. 92/2003, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii se restituie, la cerere. Totuși, contrar susținerilor contestatoarei, intimatul a formulat o cerere de restituire la data de 26.06.2013, aflată în dosarul de executare, în cuprinsul căreia intimatul a menționat expres că solicită restituirea dobânzii legale aferente taxei de poluare conform sentinței nr. 2695 din data de 10.09.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
Pe de altă parte, obiectul executării silite din dosarul nr. 640/2013 al B.E.J. T. M.-T. îl constituie, așa cum rezultă din încheierea din data de 03.04.2014, emisă de executorul judecătoresc, suma de 5.825,09 lei, reprezentând dobânda legală calculată ca fiind cea datorată de contestatoare în temeiul sentinței civile nr. 2695 din data de 10.09.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
Această creanță nu este certă, întrucât modul de calcul al acesteia este diferit de cel la care se face referire prin titlul executoriu care stă la baza executării silite.
Astfel, conform încheierii emise de executorul judecătoresc la data de 03.04.2014 în dosarul de executare, creanța a cărei executare silită se solicită a fost calculată ca dobândă legală fiscală începând cu data plății nedatorate a taxei de poluare până la data achitării efective a debitului.
Pe de altă parte, în cuprinsul considerentelor titlului executoriu se face trimitere la dispozițiile Codului de procedură fiscală și la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, potrivit cărora dobânda fiscală se calculează din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile în care organul fiscal are obligația de a soluționa cererile de restituire ale contribuabililor, așa cum reiese din coroborarea art. 120 alin. 7, art. 124 alin. 1 și art. 70 alin. 1 Cod proc.fiscală.
Având în vedere că în considerentele sentinței se face trimitere la dispozițiile în materie fiscală în ceea ce privește dobânda, care presupun ca termenul legal pentru soluționarea cererii de restituire a unei creanțe principale să fi expirat pentru a se calcula o dobândă legală aferentă, iar în cauză nu s-a făcut dovada că termenul de 45 de zile de restituire al creanței principale a fost depășit, instanța reține că nu s-a făcut dovada existenței unei creanțe actuale constând în dobândă legală la care se face referire prin titlul executoriu.
Instanța de fond a constatat că, cererea având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 452 Cod proc.civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor.
În cauză, contestatoarea nu a făcut dovada existenței cheltuielilor de judecată solicitate constând în cheltuieli ocazionate de efectuarea și transmiterea copiilor certificate de executor de pe actele dosarului de executare ci, dimpotrivă, a recunoscut că nu a efectuat plata acestor cheltuieli. Or, acordarea cheltuielilor de judecată presupune ca partea care le-a efectuat să facă dovada acestora, respectiv a plății lor, o astfel de dovadă putând fi făcut numai cu respectarea dispozițiilor art. 1499 - 1504 Cod civil.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel contestatoarea, apreciind soluția nelegală și netemeinică, solicitând desființarea acesteia, iar pe fond, respingerea cererii pentru următoarele motive.
Apelanta critică sentința sub aspectul faptului ca instanța de fond face o eroare când o obligă la plata către executorul judecătoresc a cheltuielilor ocazionate de efectuarea si transmiterea copiilor certificate de pe actele dosarului de executare.
Actele întocmite in cadrul dosarului de executare au fost anulate de instanța constatându-se împrejurări care invalidează aceste documente.
Obligația de a achita suma solicitata de executorul judecătoresc, reprezentând cheltuieli ocazionate de efectuarea si transmiterea copiilor certificate de pe actele dosarului de executare, ii revine intimatului deoarece are culpa procesuala in declanșarea procesului.
Dreptul executorului judecătoresc de a recupera aceste cheltuieli este incontestabil fiind expres recunoscut de dispozițiile legale, însă obligarea contestatarei la plata este o soluție lipsita de sens, însemnând ca apelanta să le solicite ulterior de la intimat sub forma cheltuielilor de judecata.
Nu exista nici un impediment legal de a pune direct în sarcina părții care a pierdut procesul obligația de a achita aceste cheltuieli.
Dispozițiile art. 453 din Noul Cod de Procedură civilă prevăd situațiile în care instanța de judecata poate stabili în sarcina cui rămâne obligația de a plăti aceste cheltuieli, aceasta fiind partea care a pierdut procesul.
Apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a dispozițiilor sentinței apelate, in sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor ocazionate de efectuarea si transmiterea copiilor certificate de pe actele dosarului de executare.
In drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art.453, art. 466 si următoarele Noul Cod de Procedura Civila .
Apelanta a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.223 alin.3 Cod proc. civilă.
Intimatul Z. C. I. a formulat apel incident, apreciind sentința instanței de fond nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente.
Motivând cererea, apelantul intimat a arătat că debitoarea avea posibilitatea să achite dobânda aferentă după un calcul întocmit de către aceasta, urmând ca, în situația în care nu ar fi fost considerat corect, să fie contestat.
Cu toate acestea, debitoarea nu i-a plătit apelantului intimat nicio sumă de bani cu titlu de dobândă, deși a solicitat expres prin cererea formulată la data de 17.01.2014.
In conformitate cu prevederile art.628 alin.2 și 3 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc are dreptul să stabilească cuantumul dobânzilor, penalităților sau altor sume, dacă prin titlul executoriu a fost acordată fără a fi stabilit cuantumul acesteia.
Modul de calcul al dobânzilor este corect, în concordanță cu dispozitivul titlului executoriu, considerentele acestuia și dreptul comunitar în materie.
In temeiul art.476 Cod procedură civilă, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, s-a solicitat proba cu înscrisuri și întrucât apelanta contestatoare a contestat modul de calcul al dobânzilor, apelantul intimat a solicitat ca aceasta să comunice suma pe care o datorează în raport de calcul pe care îl va face.
Pe fond, apelantul intimat a solicitat respingerea apelului.
Prin întâmpinare, apelantul intimat a solicitat admiterea apelului pe care îl consideră fondat, iar în conformitate cu prevederile art.453 NCPC, cheltuielile de judecată sunt în sarcina părții care a pierdut procesul.
La data de 20.04.2015 apelantul intimat Z. C. I. a depus la dosar o cerere prin care înțelege să renunțe la apelul incident declarat în prezenta cauză.
Analizând cererea de renunțare la apelul incident, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.406 (1) din Noul Cod de Procedură Civilă, „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”.
Având în vedere că apelantul intimat a formulat cerere scrisă de renunțare la apelul incident, întrucât consfințirea acestui drept nu poate fi condiționată în cauză, tribunalul urmează să ia act de renunțarea la apelul incident.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată apelul nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art.716 alin.2 din Noul Cod de procedură Civilă instanța sesizata cu o contestație la executare trebuie să solicite executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta, de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art.286 urmând a se aplica în mod corespunzător și i se pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.
Față de dispozițiile textului de lege citat, în mod corect instanța de fond a obligat contestatoarea la plata către B. T. M. T. a sumei de 17 lei cu titlu de cheltuieli ocazionate de efectuarea și transmiterea copiilor certificate de executor de pe actele dosarului de executare. Această sumă putea fi stabilită în sarcina intimatului cu titlu de cheltuieli de judecată în ipoteza în care contestatoarea apelantă s-ar fi achitat de obligația plății acestor copii la momentul emiterii lor conform dispozițiilor art.716 din Codul de procedură civilă, însă aceasta nu le-a achitat, motiv pentru care, instanța, pentru a da eficiență textului, a dispus obligarea la plată.
Prin urmare, tribunalul apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art.453 din Noul Cod de Procedură Civilă referitoare la obligația plății cheltuielilor de judecată în sarcina părții care a pierdut procesul, întrucât apelanta contestatoare nu a efectuat cheltuieli reprezentând contravaloarea copiilor dosarului de executare.
Tribunalul, în baza art.480 din Noul Cod de Procedură Civilă va respinge apelul ca nefondat și va lua act de renunțarea la apelul incident formulat de apelantul intimat Z. C. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul principal declarat de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, jud. Dâmbovița 1A, împotriva sentinței civile nr.3354 din 22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelantul intimat Z. C. I., domiciliat în . Dâmbovița, intimat fiind Biroul executorului judecătoresc T. T. M., cu sediul în cu sediul în Târgoviște, ..4A, ., ..
Ia act de renunțarea la apelul incident formulat de apelantul intimat Z. C. I., domiciliat în . Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.04.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
j.f M. M. I.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Red. C.N./Tehnored D.N.
5 ex./7.05.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 640/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
