Acţiune în constatare. Decizia nr. 1357/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1357/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 13272/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1357/2013
Ședința publică de la 10 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâtul I. F. C., împotriva sentinței civile nr._ din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 03 iulie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi 10 iulie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.05.2012 sub nr._ reclamantul P. M. a chemat în judecată pârâtul I. F. C. solicitând instanței să constate inexistența dreptului de creanță al pârâtului pentru suma de 50.000 lei, să se constate stinsă prin plată obligația de restituire a sumei de 50.000 lei, pe care a împrumutat-o de la pârât.
În motivare, reclamantul a arătat că îl cunoaște pe pârât de mulți ani, fiind în relații de prietenie și încredere. În toamna anului 2009 s-a hotărât să cumpere un imobil pentru prețul de 25.000 lei și întrucât nu deținea toți banii, pârâtul i-a împrumutat suma de bani.
În acest sens s-a încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr.1735/2009, însă în contract s-a trecut suma de 50.000 lei, diferența de 25.000 lei fiind dobânda aferentă sumei împrumutate ce trebuia restituită până la data de 09.07.2010.
La începutul anului 2010 reclamantul a menționat că l-a înștiințat pe pârât asupra faptului că nu a mai cumpărat imobilul, dorind să-i restituie suma, motiv pentru care a mers la domiciliul acestuia pentru a-i da banii. Pârâtul i-a spus că nu este necesar să mai fie încheiat un înscris constatator, martorul prezent auzind această discuție. În vara anului 2010 pârâtul i-a mai solicitat suma de 3000 lei, pe care reclamantul nu i-a avut. În prezent pe rolul Judecătoriei C. există un proces de partaj bunuri comune declanșat de către pârât.
În drept au fost invocate prevederile art.111, 1092, 1096, 1097 și 1104 Cod Civil.
În dovedire, reclamantul a depus în copie la dosar contractul de împrumut de bani autentificat sub nr.1735/2009 la BNP N. M..
La data de 22.06.2012 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. A invocat excepția insuficientei timbrări a cererii și excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul ar fi trebuit să formuleze contestație la executare.
În apărare pârâtul a arătat că a împrumutat reclamantului suma de 50.000 lei, care nu a fost restituită, debitorul solicitând mereu amanarea obligației, motiv pentru care a format dosarul de executare 174/E/2011. În cadrul executării silite, executorul judecătoresc i-a comunicat că nu mai poate continua executarea întrucât debitorul nu realizează venituri și nu are bunuri în proprietate exclusivă, ci împreună cu soția sa. Pârâtul a arătat că a introdus acțiune de partaj bunuri comune, cauza fiind suspendată până la soluționarea prezentei acțiuni. A mai arătat că nu este reală susținerea reclamantului în sensul că împrumutul a fost de 25.000 lei, suma împrumutată fiind de 50.000 lei.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către B. L. N. pentru a înainta în copie certificată cu originalul dosarul de executare 174/E/2011, inaintat la data de 08.11.2012.
Reclamantul a formulat cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, admisă de instanță prin încheierea din camera de consiliu din data de 23.11.2012.
Prin sentința civilă nr._/23.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția inadmisibilității.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâtul I. F. C., ca inadmisibilă.
A fost obligat reclamantul la restituirea către stat a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2611 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 09.11.2009, părțile au încheiat contractul de împrumut de bani autentificat sub nr. 1735 la BNP N. M. din care rezultă că pârâtul a împrumutat reclamantului suma de 50.000 lei, stabilindu-se termenul restituirii la data de 09.07.2010.
Ca urmare a neexecutării obligației de restituire, la data de 04.05.2011, pârâtul a formulat cerere de executare silită, formându-se dosarul de executare 174/E/2011.
La data de 26.05.2011, executorul judecătoresc a emis somație, comunicată debitorului la data de 30.05.2011.
Instanța a arătat că acțiunea în constatare este un instrument juridic, care înlesnește obținerea pe cale judecătorească a constatării existenței sau inexistenței unui drept. Nu pot fi valorificate pe această cale cererile privind constatarea unei stări de fapt iar admisibilitatea ei este condiționată de absența unei căi în realizarea dreptului. Acțiunea în constatare are deci caracter subsidiar întrucât se poate exercita doar atunci când nu se poate recurge la acțiunea în realizarea dreptului, pe calea dreptului comun.
Acțiunea prin care se cere constatarea inexistenței dreptului de creanță al pârâtului ca urmare a îndeplinirii obligației contractuale este inadmisibilă, întrucât partea a avut deschisă calea contestației la executare.
Potrivit art. 399 alin.3 C. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Prin urmare, pe calea contestației la executare se puteau invoca motive de stingere a obligației ca urmare a plății efectuate de debitor.
Împrejurarea că la momentul promovării acțiunii în constatare dreptul debitorului de a introduce contestația la executare era tardiv, nu duce la admisibilitatea acțiunii în constatare întrucât culpa în neexercitarea contestației la executare aparține debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. M., arătând că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile procedurale prevăzute de art. 399, al.3 C.p.civ, reținând că numai pe calea contestației la executare se puteau invoca motive de stingere a obligației ca urmare a plății efectuate de debitor, în situația în care executarea silită are loc în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță de judecată.
Recurentul mai arată că, în mod greșit a fost obligat la restituirea taxei de timbru de 2611 lei, în condițiile în care a fost scutit de la plata acestei taxe judiciare, fiind aplicate greșit de către instanță dispozițiile art.19, alin.2 OUG nr.51/2008.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Recursul a fost legal timbrat.
Analizind recursul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 304 C., tribunalul retine urmatoarele:
O prima critica formulata in recurs invedereaza ca dispozitiile al 3 ale art 399 C., sunt eronat interpretate de instanta de fond intrucit nu este inadmisibila o cerere in constatare intemeiat pe art 111 C., cu retinerea caracterului in realizare a contestatiei la executare.
Instanta de fond a interpretat ca cererea in constatare, intemeiata pe dispozitiile art 111 C., are caracter subsidiar fata de orice actiune in realizare. Chiar daca actiunea in realizare la care s-a raportat instanta de fond este o contestatie la executare, dat fiind caracterul cert de actiune in realizare al acesteia, implicit cererea in constatare formulata de reclamantul recurent apare ca inadmisibila in conditiile in care acesta avea posibilitatea sa o exercite in termenul prevazut de lege.
Ca atare, instanta de fond in mod corect a interpretat dispozitiile art. 111 raportat 399 al. 3 C..
In privinta celei de a doua critici privind gresita obligare a recurentului de a plati cheltuielile de judecata avansate de stat, se retine ca aceasta este intemeiata.
Instanta de fond a retinut obligatia de plata in temeiul al. 2 art 19 din OUG 51/2008 Dispozitiile respectiv stabilesc urmatoarele:
"(1)Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
(2)Instanța poate dispune însă, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv."
Din interpretarea al. 2 al respectivului articol, rezulta ca obligatia de restituire a cheltuielilor avansate de Stat este conditionata de constatarea unui comportament nediligent sau daca actiunea a fost exercitata abuziv. Din probele administrate in cauza precum si din considerentele hotaririi, rezulta ca nu sunt indeplinite in cauza conditiile unei exercitari abuzive sau ale unui comportament nediligent.
In consecinta, instanta de fond in mod gresit a retinut obligatia de plata in sarcina recurentului in temeiul art 19 al. 2 din OUG 51/2008.
F. de imprejurarea retinuta se constata incidente dispozitiile punctului 9 al art 304 C..
In temeiul art 312 C., Tribunalul urmeaza sa dmita recursul si sa modifice in parte sentinta recurata in sensul inlaturarii dispozitiilor privind obligarea reclamantului la plata către Stat a ajutorului public judiciar cu mentinerea retului dispozitiilor .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâtul I. F. C., împotriva sentinței civile nr._ din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Înlătură dispoziția privind obligarea reclamantului la plata către Stat a ajutorului public judiciar.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2013.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond-E.S.
| ← Acţiune în constatare. Încheierea nr. 08/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 357/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
