Acţiune în constatare. Sentința nr. 2/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 34015/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 226/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Judecător M. N.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta intervenientă D. L., împotriva sentinței civile nr._ din 29.06.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Ș. M. și intimații pârâți D. I., B. S., B. E., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta intervenientă D. L., asistată de avocat G. A., avocat D. A. pentru intimata reclamantă Ș. M., intimata pârâtă B. E., procurator B. E. pentru intimatul pârât D. I., lipsind intimata pârâtă B. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Avocat A. D. depune un Borderou cu acte pentru intimata reclamantă Ș. M..
Instanța procedează la comunicarea borderoului cu acte către apărătorul recurentei, avocat G. A..
Avocat G. A. arată că înțelege să se înscrie în fals în legătură cu semnătura vânzătorului din chitanța sub semnătură privată.
Avocat A. D. arată că această probă este inadmisibilă.
Instanța respinge ca inadmisibilă această probă, față de dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Avocat G. A. învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Avocat A. D. învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Nemaifiind cereri de probatorii de formulat, excepții de invocat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat G. A., având cuvântul, pune concluzii într-o primă teză de admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond; în subsidiar solicită, admiterea recursului, casarea sentinței civile, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea cererii de intervenție, cu cheltuieli de judecată( depune chitanța onorariului de avocat); susține că originalul chitanței sub semnătură privată a dispărut, fiindu-i furat intervenientei ; înscris care i s-a pus în vedere intervenientei să-l depusă.
Avocat A. D., având cuvântul solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 19.11.2010, reclamanta Seicaru M. a chemat în judecată pe pârâții D. I. si D. A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate ca la data de 21.07.2009 autoarea acestora ,D. L., i-a vândut un teren în suprafața de 769 m.p. situat în T 23, P 618, 619 conform T.D.P. nr. 1589 – 2027/10.06.2002 și casă de locuit împreună cu un patul, aflate pe terenul respectiv, iar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare .
Motivând in fapt cererea, reclamanta a arătat ca printr-un act sub semnătura privata intitulat ,, Chitanta ,, defuncta D. L., autoarea pârâților, i-a vândut imobilul- casă și teren- descrise mai sus, pentru suma de 5000 lei, din care a achitat 4000 lei la data încheierii convenției urmând ca ulterior, la perfectarea vânzării, să-i plătească și diferența de 1000 lei .Transmiterea în fapt a proprietății s-a făcut la data de 21 iulie 2009 când s-a perfectat antecontractul. La data de 10.11.2009 vânzătoarea a decedat, împrejurare ce a făcut imposibilă încheierea contractului în forma autentică .
La termenul din 28.01.2011 s-a învederat că pârâta D. A. se numește de fapt B. S..
S-a depus de către reclamanta la termenul din 04.03.2011 o cerere prin care a arătat ca evaluează imobilul la suma de 5000 lei si ca moștenitorii vânzătoarei decedate, D. L., sunt B. S. si B. E. în calitate de fiice si D. I. în calitate de soț supraviețuitor,atașându-se în acest sens adresa nr.961/03.03.2011 emisa de Primăria V.,dar si proces-verbal de constatare din 03.08.2010.
S-a depus cerere de intervenție în interes propriu de către numita D. L. prin care a solicitat prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare privind imobilul compus din teren în suprafață de 769 m.p. si casă de locuit și anexe, situat în Com.V.,. ( T 23, P 618, 619),având următoarele vecinătăți: N- drum comunal, V – N. Constanta, S – P. M., E – B. I. precum si respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
In motivare s-a arătat ca reclamanta ,care este fiica sa, cu rea-credință a introdus acțiunea solicitând instanței sa pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic în favoarea ei. Niciodată defuncta D. L. nu i-a vândut acesteia prin Chitanța imobilul ce face obiectul prezentului litigiu .In realitate D. L. i-a vândut ei imobilul prin Chitanța încheiata la data de 21 iulie 2009 si de atunci a intrat în posesia terenului si a casei,comportându-se ca un adevărat proprietar .Tot ea este cea care a achitat suma de 4000 lei ,angajându-se ca ulterior sa achite si restul de 1000 lei, lucru pe care înțelege sa-l efectueze pe parcursul prezentei cauze, fiind în relații bune cu moștenitorii defunctei D. L..Mai arată ca reclamanta Seicaru M. ( fosta Doiu M. ) nu a locuit niciodată în imobil, ci stă în străinătate,iar cu ocazia unei vizite în țară, în locuința sa, i-a copiat chitanța cu care a cumpărat imobilul modificând rubrica,,cumpărător,, Astfel cele două chitanțe sunt identice, mai puțin la rubrica respectivă .A solicitat sa se observe semnătura în fals la rubrica „vânzător”efectuată de fapt de reclamanta, aceasta afirmând în mod eronat că a plătit prețul imobilului precum și că a intrat în posesia lui .
Prin încheierea de ședința din data de 04.03.2011 s-a dispus introducerea in cauza in calitate de pârâți a numiților B. Salvica și B. E. conform precizării de acțiune și conceptarea în calitate de intervenientă in interes propriu a numitei D. L. .
Prin încheierea de ședință din data de 17 iunie 2011 s-a admis în principiu cererea de intervenție formulata de intervenienta în interes propriu D. L..
Prin sentinței civilă nr._ din 29.06.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a admis acțiunea precizată formulata de reclamanta Ș. M. împotriva pârâților D. I., B. S. și B. E..
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta D. L.,.
S-a constatat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată la data de 21.07.2009 ,prin înscrisul sub semnătură privată denumit „Chitanță”,între autoarea D. L. si reclamantă, cu privire la imobilul situat în . compus din construcții constând în :casa (C1) în suprafață de 40 mp.construită din paiantă și acoperită cu țiglă,pătul (C2) în suprafață de 9 mp.construit din lemn și acoperit cu plăci de azbociment și magazie (C3) în suprafață de 9 mp. construită din lemn si acoperită cu plăci de azbociment si teren intravilan în suprafață de 769 mp. din acte (567 mp.din măsurători) înscris in titlul de proprietate nr.1589-2027/10.06.2002,T23 P 618 si P619, întregul imobil fiind identificat în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert T. V. și în planul de amplasament și delimitare anexă la acesta.
Prezenta hotărâre judecătorească va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intervenientă.
Au fost obligați pârâții D. I.,B. S. și B. E. la plata către stat a sumei de 393,7 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei.
Cheltuielile procesuale în sumă de 814 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat intervenientei, rămân în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în fapt următoarele:
Prin antecontractul încheiat prin înscrisul sub semnătura privată denumit „Chitanța” la data de 21 iulie 2009 numita Doiu M. a cumpărat de la D. L. un imobil compus din casa de locuit împreună cu un pătul și teren aferent în suprafața de 769 m.p. situat în T 23, P 618, 619 ,înscris în T.D.P. nr. 1589 – 2027/10.06.2002 .
Din clauzele convenției mai rezulta ca autoarea D. L. a dobândit construcțiile prin cumpărare de la numita F. F. ,iar terenul i/a fost reconstituit prin titlul menționat,ca părțile s-au obligat să încheie ulterior contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică și că prețul imobilului a fost stabilit la suma de 5000 lei din care s-a achitat la data respectiva suma de 4000 lei ,urmând a se plăti ulterior si diferența de 1000 lei.
Un înscris sub semnătura privata cu conținut aproape identic, încheiat la aceeași dată ,s-a depus la dosar de către intervenientă, diferența față de primul constând in faptul ca ea a fost cumpărătoarea si nu Doiu M. .
Intervenienta a susținut în cererea de intervenție că în realitate D. L. i-a vândut ei imobilul prin Chitanța încheiată la data de 21 iulie 2009 și de atunci a intrat in posesia terenului și a casei,comportându-se ca un adevărat proprietar,ca tot ea este cea care a achitat suma de 4000 lei ,angajându-se ca ulterior sa achite si restul de 1000 lei, lucru pe care înțelege sa-l efectueze pe parcursul prezentei cauze ,fiind in relatii bune cu moștenitorii defunctei D. ,ca reclamanta Seicaru M. ( fosta Doiu M. ) nu a locuit niciodată în imobil, ci în străinătate,iar cu ocazia unei vizite în țară, în locuința sa, i-a copiat chitanța cu care a cumpărat imobilul modificând rubrica,,cumpărător,, și existând o semnătura în fals la rubrica „vânzător”efectuată de fapt de reclamantă.
Intervenienta nu a făcut însă dovada faptului că înscrisul a fost falsificat și de fapt nici a existentei originalului acestuia,susținând la termenul din 13.05.2011 ca nu îl deține deoarece i-a fost sustras de reclamanta, fără însă a proba acest lucru,reclamanta depunând însă la dosar originalul înscrisului pe care l-a invocat.
Deși pârâta B. E. afirmă în interogatoriu că intervenienta este cea care a cumpărat imobilul de la D. L. ,din declarația martorului C. Ș. rezultă ca banii proveneau de la reclamanta care i-a procurat din străinătate,bani cu care de fapt intervenienta a cumpărat și terenul vecin,reclamanta intenționând în acest mod sa își cumpere o locuința în România pentru când se va întoarce.
Pe de altă parte deși martora D. N., ce figurează ca martora în ambele antecontracte, a declarat ca a redactat înscrisul ce constată convenția dintre intervenienta și D. L., iar martorul N. C-tin a menționat că a fost de față în acel moment și că ulterior s-a întocmit celălalt înscris, existentă în original a convenției încheiate cu intervenienta nu a fost dovedită.
De asemenea deși ambii martori au mai declarat ca nu au fost de față și când s-a plătit prețul de către intervenienta, martorul C. S. a arătat că a fost de față când intervenienta a primit mai multe sume de bani de la reclamanta,trimise din Spania, în scopul de a achita prețul imobilului pe care reclamanta intenționa să îl cumpere pentru ea, iar la filele 16-23 au fost depuse recipise Moneytrans din care rezultă că reclamanta a trimis intervenientei și numitului C. S. sume de bani din Spania.
Față de cele expuse, rezultă că nu s-au dovedit în cauză susținerile intervenientei din cererea de intervenție cum că ea ar fi cea care a încheiat în realitate antecontractul cu vânzătoarea și că a achitat o parte din preț de 4000 lei,reclamanta falsificând ulterior acest înscris.
In aceste condiții nu mai are relevanță faptul că intervenienta a probat achitarea restului de preț de 1000 lei moștenitorilor lui D. L., pârâți în cauza, așa cum rezultă din conținutul înscrisurilor sub semnătura privată aflate la filele 101-în copie și 108-în original, înscrisuri dealtfel încheiate la două date diferite :27.09.2011 si 22.09.2011,dar de fiecare dată pentru întreaga suma de 1000 lei.
În consecință instanța a apreciat cererea de intervenție neîntemeiată și a respins-o.
Potrivit actelor de stare civilă de la dosar reclamanta Seicaru M. (fosta Doiu) este fiica intervenientei, iar promitenta-vânzătoare D. L. a decedat 09.11.2009, fără a se mai încheia vreun contract în formă autentică.
Potrivit adresei nr.961/03.03.2011 emisă de Primăria V. moștenitorii defunctei D. L. sunt B. S. si B. E. în calitate de fiice și D. I. în calitate de soț supraviețuitor, nefiind însă întocmite anexele 23,24 după aceasta.
Promitenta-vânzătoare a fost proprietară construcțiilor înstrăinate potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/06.11.1985 de notariatul de Stat Județean D. din care rezulta ca a cumpărat de la numita F. F. o casa cu 2 camere din paianta acoperita cu țiglă, un patul și o magazie situate în . intravilan aferent a trecut în proprietatea statului in baza art.30 din Legea 58/1974,din antecontract rezultând că în prezent terenul respectiv este înscris în TDP nr. 1589 – 2027/10.06.2002 in T23 P618 si 619 ,având suprafața totală de 769 mp,titlul fiind emis pe numele lui D. L..
Imobilul a fost identificat în raportul de expertiză întocmit în cauză de unde rezultă că terenul din T23 P618 si 619 are suprafața rezultata din măsurători de 567 mp.,iar in ceea ce privește construcțiile acestea constau în casă ( C 1 ) în suprafață de 40 m.p. construită din paiantă și acoperită cu țiglă, pătul ( C 2 ) în suprafață de 9 m.p. construit din lemn si acoperit cu placi de azbociment si magazie ( C 3 ) in suprafața de 9 m.p. construită din lemn și acoperită cu plăci de azbociment, menționându-se ca sunt aceleași construcții cu cele din contractul de vânzare-cumpărare nr._/06.11.1985.
In raportul de expertiza s-a prezentat și situația posesiei terenului, acesta fiind delimitat pe schița anexa de punctele 1-2-41-42-43-9-10-11-12-13-14-15-16-17, parțial fiind în posesia intervenientei, iar, o altă parte, de 107 mp. în posesia numiților F. Misu,F. S. și R. E.,din cauza faptului că aceștia au edificat un gard de lemn pe un aliniament eronat ,situat în interiorul terenului din litigiu, în scopul de a împrejmui terenul vecin,proprietatea lor, înscris in TDP 912-2173/1998 in T23 ,P619/1, în suprafața de 1100 mp. și intabulat în CF_ V..-teren pe care s-au obligat să îl înstrăineze reclamantei printr-un antecontract denumit « Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare »autentificat sub nr.1780/08.07.2010 de BNP Gageatu I. .
Potrivit certificatului de atestare fiscală reclamanta figurează în evidențe fără debite .
Antecontractul încheiat intre reclamanta si D. L. întrunește condițiile de valabilitate prevăzute de art. 948 din C.civ.din 1864.
Acest aspect precum si faptul ca vânzătoarea este proprietara imobilului, reclamanta achitând partea din preț convenita de 4000 lei, si nestabilindu-se un termen pentru plata restului, iar promitenta-vânzătoare decedând la cca 4 luni de la încheierea convenției astfel că nu s-a mai putut încheia contractul la notar,operațiune pentru care de fapt nu se prevăzuse de asemenea un termen, o îndreptățește pe reclamanta sa obțină o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare în condițiile art.5 alin.2 din titlul X din legea 247/2005 si art.1073-1077 din C.civ. din 1864 (art.5 alin.2 din titlul X din legea 247/2005 si codul civil din 1864 fiind aplicabile în speța având în vedere data încheierii antecontractului și prev.art.3 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Noului Cod Civil).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intervenienta D. L., susținând în esență că înscrisul intitulat "chitanța" depus de reclamantă nu corespunde realității; astfel, este falsă semnătura de la rubrica "vânzător", fiind efectuată în fapt de către reclamantă, care a afirmat în mod eronat că a plătit prețul imobilului și că a intrat în posesia lui.
Recurenta a mai arătat că, în realitate, ea a fost cea care a cumpărat imobilul, a plătit prețul de 50 milioane lei, fapt dovedit cu martorii D. Nicolița și N. C..
A susținut că antecontractul încheiat de reclamantă nu îndeplinește condițiile de valabilitate de fond și formă și nu este îndeplinită în cauză nici condiția interesului
Recursul nu este fondat.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, bazată pe o analiză și o interpretare corectă a materialului probatoriu administrat în cauză.
Astfel, deși la dosarul cauzei atât reclamanta, cât și intervenienta au depus înscrisuri sub semnătură privată, fiecare pentru dovedirea propriei calități de promitentă-cumpărătoare, numai reclamanta a prezentat instanței originalul înscrisului invocat în susținerea pretențiilor sale. Nu numai că intervenineta nu a apelat la procedura înscrierii în fals, în fața instanței de fond ( inadmisibilă în recurs, avându-se în vedere dispozițiile art. 305 Cpr.civ.) pentru a-și proba susținerea falsității înscrisului, folosit de reclamantă, dar se observă că semnătura sa se regăsește pe înscrisul care atestă calitatea reclamantei de promitentă-cumpărătoare a imobilului din litigiu.
Ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză conduce la ideea că intervenienta, care este mama reclamantei, a acționat ca o mandatară pentru aceasta. Astfel, deși intervenienta, rămasă în țară, a fost cea care a înmânat prețul vânzătoarei, din declarația martorului C. Ș. reiese că banii proveneau în realitate de la reclamantă, care lucra în străinătate și îi trimitea mamei sale sume importante ca să îi cumpere o locuință în România, în care să se instaleze la întoarcerea în țară. La dosarul cauzei s-au depus de asemenea înscrisuri care probează trimiterea sumelor de bani, de către reclamantă, din Spania, mamei sale, intervenienta ( aflate la filele 16-23 în dosarul primei instanțe). Pe de altă parte, intervenienta nu a fost în măsură prezinte instanței originalul înscrisului sub semnătură privată de care a înțeles să se folosească în susținerea cererii de intervenție; de asemenea, se remarcă o inconsecvență în afirmațiile acesteia-dacă în cererea de intervenție arată că reclamanta i-a copiat chitanța, ulterior, când s-a pus problema înfățișării originalului înscrisului privat de care s-a folosit, a susținut că i-a fost sustras de către reclamanta atunci când aceasta a făcut modificările menționate în cererea de intervenție; intervenienta nu a produs probe concludente nici cu privire la sustragerea înscrisului, nici în ce privește susținerea provenienței prețului din surse proprii. Cererea formulată privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru conduce la concluzia că intervenienta este o persoană cu venituri extrem de modeste ( 350 lei pensie pe lună); pe de altă parte, afirmația potrivit căreia a obținut o sumă de bani din vânzarea unui teren, nu este sprijinită de dovezi concludente, la dosarul cauzei nefiind depus nici un înscris probator
Față de cele expuse, se reține că înțelegerea de vânzare-cumpărare, înțeleasă în accepțiunea de operațiune juridică (negotium juris), de înțelegere propriu-zisă, a intervenit între promitenta-vânzătoare și reclamantă, în calitate de promitentă-cumpărătoare, aceasta din urmă având interesul și fiind îndreptățită să obțină o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; convenția încheiată întrunește condițiile de valabilitate prevăzute de art.948 din Codul Civil de la 1864 ( aplicabile în speță având în vedere data încheierii antecontractului): promitenta-vânzătoare era proprietara terenului, iar reclamata, prin intermediul mamei sale, i-a achitat prețul convenit.
În ce privește criticile vizând exercitarea posesiei de la data cumpărării de către intervenientă, se reține că luarea în stăpânire a bunului nu se înscrie între condițiile de valabilitate pentru încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, fiind o chestiune ce ar putea prezenta relevanță pentru probațiunea înțelegerii părților, în măsura în care s-ar corobora cu alte dovezi; în contextul speței, folosirea imobilului de către intervenientă nu prezintă prin ea însăși o relevanță deosebită, dată fiind relația apropiată de rudenie cu reclamanta cumpărătoare, situația în care s-au aflat acestea: reclamanta plecată la muncă în străinătate, iar mama, rămasă acasă, însărcinată să-i gestioneze veniturile și să-i achiziționeze un imobil, precum și lipsa deținerii unei locuințe proprii de către intervenientă.
În concluzie, potrivit dispozițiilor art.304, raportat la art.312 alin.1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, va fi obligată recurenta către intimata Ș. M. la 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, achitat conform chitanței nr 73/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta intervenientă D. L., împotriva sentinței civile nr._ din 29.06.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Ș. M. și intimații pârâți D. I., B. S., B. E..
Obligă recurenta către intimata Ș. M. la 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2013.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | Judecător, M. N. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.M.N.
Tehn.F.M./2 ex.
07 03 2013
Jud.fond:Cl.M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1120/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 35/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
