Pretenţii. Sentința nr. 35/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 35/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 8693/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1473/2013
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul constituit din:PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul pârât C. N., împotriva sentinței civile nr. 3571 din 06.03.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. DE P. NR. 83 A1 - 83 A2 CRAIOVIȚA NOUĂ, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns procurator C. M. și avocat T. D. pentru recurentul pârât C. N., avocat M. L. pentru intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- pârâtul C. N., a formulat recurs în termen, motivat, netimbrat; au fost comunicate motivele de recurs către intimata reclamantă.
Avocat D. T., depune taxă de timbru 671 lei și timbru judiciar 10 lei, procură specială și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv adeverințe pentru copăii minori, acte din care să rezulte că singurul care obține venituri este recurentul.
Avocat M. L., solicită respingerea cererii de probatorii.
Tribunalul, respinge cererea de probatorii apreciind că înscrisurile depuse la fond sunt suficiente pentru a face evaluarea stării financiare a familiei și a aprecia cu numărul de tranșe stabilit de instanță.
Avocat M. L., învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Tribunalul, ia act că apărătorul intimatei nu solicită probatorii și constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat D. T., având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Avocat M. L., având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată ( depune concluzii scrise și chitanța onorariului de avocat ).
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3571/2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 83 A1 - 83 A2 Craiovița Nouă, în contradictoriu cu pârâtul C. N..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de_, 89 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei ianuarie 2009- septembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 7048, 44 lei în 6 tranșe egale de 2998, 55 lei lunar și suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.04.2012 reclamanta Asociația de Proprietari nr.83 A1- 83 A2 Craiovița Nouă a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. N. și C. Speranța obligarea pârâților la plata sumei de 23.656,98 lei reprezentând cote întreținere și penalități de întârziere, conform extrasului de cont și calculului de penalitate pe care le anexează - restanță de întreținere și penalități sunt aferente septembrie 2008- septembrie 2011.
În motivare a arătat că pârâtul în calitate de membru al Asociației de proprietari nu și-a achitat cotele părți din cheltuielile comune de întreținere în perioada septembrie 2008- septembrie 2011, conform fișei a anexate. Pentru această sumă pârâtul datorează și penalități de întârziere în cuantumul precizat mai sus. Deși asociația a manifestat înțelegere și în nenumărate rânduri a luat legătura cu acesta în vederea acoperirii debitului, pârâta refuză în mod nejustificat achitarea obligațiilor. Asociația nu mai poate tolera această situație deoarece a fost obligată la rândul ei, prin hotărâri rămase definitive și irevocabile, la plata datoriilor inclusiv penalități către furnizori.
Menționează că listele de plată în conformitate cu prevederile legale s e afișează lunar la fiecare scară de . drept prevederile Legii nr. 114/1996 și art. 31 din Normele de aplicare a actului normativ amintit.
Dovada înțelege să o facă cu înscrisuri și orice alt mijloc de probă permis de lege sau a cărui necesitate ar rezulta din dezbateri.
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 C.pr.civ.
S-a depus: extras de cont, împuternicire avocațială, proces verbal din data de 08.04.2010, proces verbal din data de 07.07.2008, liste de plată pentru perioada septembrie 2008- septembrie 2011.
La data de 20.06.2012 pârâții C. N. și C. Speranța au depus întâmpinare prin care au solicitat admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantă și invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune cât privește cheltuielile solicitate pentru perioada septembrie 2008- aprilie 2009.
Motivând în fapt a arătat că în fapt au fost chemați în judecată de către Asociația de Proprietari nr. 83 A1- 83 A2 Craiovița Nouă întrucât în perioada septembrie 2008- septembrie 2011 nu a achitat cheltuielile de întreținere, iar, prin acțiunea formulată reclamanta solicită obligarea lor la plata sumei de 2366,98 lei, nespecificând cât din această sumă reprezintă cheltuieli de întreținere și cât reprezintă penalități de întârziere.
În raport de perioada față de care se solicită obligarea acestora la plata sumei respective și anume septembrie 2008- aprilie 2009 invocă și solicită admiterea excepției prescrierii sumelor corespunzătoare perioadei septembrie 2008- aprilie 2009, în raport de termenul general de prescripție extinctivă. În consecință, în raport de acest termen perioada față de care se solicită obligarea lor la plata sumei respective este aprilie 2009- aprilie 2012.
Este adevărat că sunt restanțieri la plata cheltuielilor de întreținere, dar suma totală care i se pretinde nu este cea reală și nu este calculată în mod corect: Mai mult decât atâta nu rezultă cât reprezintă din acea sumă - cheltuielile de întreținere și cât reprezintă penalități de întârziere.
Astfel din actele depuse la dosar rezultă cu certitudine că această sumă de_, 98 lei este suma reală.
Consideră că în primul rând aceste cheltuieli de întreținere pe fiecare lună, nu sunt calculate în mod corect, în ce privește consumul de apă, gaze.
În ce privește penalitățile, acestea nu sunt trecute în listele de plată.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă.
În drept prevederile art. 115- 118 C.pr.civ, legea nr. 230/2007 și Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 230/2007.
Prin încheierea de ședință din data de 20.06.2012 instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada septembrie 2008- ianuarie 2009 și a dispus emiterea unei adrese către reclamantă pentru a preciza dacă penalitățile sunt percepute în sistem propriu de către Asociația de P., caz în care să se depună procesele verbale ale Adunării Generale a Asociației de P. prin care a fost stabilit procentul penalităților de întârziere și modul de calcul detaliat al penalităților de întârziere pentru fiecare lună în parte sau sunt penalități calculate de către furnizori, caz în care să se depună facturi fiscale emise de furnizorii de utilități, relațiile fiind depuse pe rolul instanței de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 19.09.2012 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Speranța, a dispus scoaterea din cauză a numitei C. Speranța și a încuviințat administrarea probei cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate cu obiectivele stabilite la același termen de judecată.
Raportul de expertiză specialitatea contabilitate a fost efectuat de către expert C. M. și depus la data de 11.12.2012 asupra căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut următoarele:
Din coroborarea extrasului de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție depus de către reclamantă la dosar cu atitudinea procesuală a pârâtului, instanța de fond a reținut pe baza unei prezumții simple că acesta este proprietarul . in condominiul in discutie.
Pe cale de consecință, conform art.3 lit.i și art.10 din anexa 2 a Legii nr.114/1996, acestuia le incumbă obligația să achite cheltuielile efectuate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale și care nu pot fi înregistrate pe fiecare dintre acestea sau pentru serviciile legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune, proporțional cu suprafața locativă pe care o dețin.
Or, din probele mai sus mentionate și ținând cont și de regula potrivit căreia în materia obligatiilor de rezultat debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligatiei – iar pârâtul în spetă nu a făcut nici o proba in acest sens, astfel cum prevede art. 129 alin.1 teza finală C.p.c.-, instanța de fond a mai reținut că pârâtul nu si-a indeplinit in mod corespunzator obligatia în discuție, desi a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilitati pentru apartamentul mai sus; ca atare, s-au acumulat restante la plata cotelor de intretinere datorate pentru perioada ianuarie 2009- septembrie 2011, care se ridică conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert C. M. la suma de_,89 lei .
Conform art. 46 din Legea nr. 230/2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Conform art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Totodată, conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Prin urmare, in ceea ce priveste cererea avand ca obiect plata penalitatilor de intarziere, analizand disp art. 49 din Legea 230/2007 instanta de fond a retinut ca pentru neplata cotelor de contributie prevazute in lista de plata afisata lunar, asociatia de proprietari, poate calcula si percepe penalitati de intarziere pentru suma neachitata dupa o perioada de 30 zile calendaristice de la termenul stabilit de plata, fara ca suma penalizarilor sa poata depasi suma cotei lunare la care s-a aplicat.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză reiese că pârâtul datorează către reclamantă și suma de 7048,44 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Față de cererea formulată de pârât cu privire la eșalonarea plății debitului, instanța de fond a aratat că potrivit art.262 C. poate dispune eșalonarea în situația în care debitorul nu se găsește într-una dintre situațiile prevăzute expres le lege, când nu se poate acorda termen de grație.
Totodată, din înscrisurile depuse de pârât la dosar cu privire la veniturile membrilor familiei și a sumei foarte mare datorate, instanța de fond a constatat că pârâtul împreună cu soția acestuia și cei 2 copii realizează un venit de 3400 lei, motiv pentru care a admis cererea și a dispus eșalonarea plății debitului datorat în 6 rate lunare egale in cuantum de 2998,55 lei lunar începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Totodata, fata de prevederile art 274 C., instanta l-a obligat pe parat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu aparator conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond a reținut în practicaua sentinței recurate faptul că pârâtul C. N. a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, iar în cuprinsul considerentelor a reținut că părțile nu au formulat obiecțiuni. În aceste condiții s-au încălcat disp. art. 261 pct 5 Cpciv, nelămurindu-se în cuprinsul considerentelor motivul pentru care a fost înlăturată cererea părții. De altfel, nici respingerea obiecțiunilor nu este justificată nici sub aspectele considerentelor de fapt și de drept.
Instanța de fond investită cu soluționarea cererii în virtutea rolului activ avea obligația de a depune toate diligențele în lămurirea situației de fapt și de drept. Astfel, expertul a calculat defectuos penalitățile de întârziere, fără a șine cont de procesele verbale în vigoare încheiate în ședințele de comitet ale asociației de proprietari.
În mod irațional instanța de fond a dispus eșalonarea plății debitului pe o perioadă de 6 luni, în condițiile în care în acest mod familiei pârâtului îi mai rămâne doar o sumă de 401,45 lei pentru a supraviețui.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct 7, 9 și art. 304 ind 1 Cpciv.
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., Tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente la starea de fapt dedusă judecății.
I. Analizând primul motiv de recurs circumscris disp. art. 304 pct 7 Cpciv, Tribunalul îl apreciază a neîntemeiat. Astfel, norma legală invocată ca temei de reformare a sentinței recurate permite modificarea acesteia în situația în care există contradicție între considerente și dispozitiv sau chiar între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii iar din altele faptul că este întemeiată astfel încât nu se poate ști ce anume a decis instanța.
În speță, mențiunea din considerente referitoare la omisiunea părților de a formula obiecțiuni, în contradicție cu cea a respingerii acestora în practica nu este de natură a crea un dubiu asupra soluției instanței de fond sau de a împiedica Tribunalul a realiza controlul judiciar.
Deși nu amplă, motivarea respingerii obiecțiunilor răspunde exigențelor de analiză pertinentă a argumentelor, de altfel extrem de sumare, invocate de pârât, și concizie.
II. Cel de-al doilea motiv de recurs invocat care se circumscrie unor veritabile obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză nu poate fi primit având în vedere că art. 212 alin 2 Cpciv care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce regularitatea raportului de expertiză cuprinde dispoziții de favoare pentru partea interesată, astfel încât nerespectarea acestei obligații este sancționată cu nulitatea relativă a raportului de expertiză, care trebuie invocată în condițiile art. 108 alin. 3 Cpciv, adică la primul termen ce urmează după depunerea raportului de expertiză și înainte de a pune concluzii pe fond.
Astfel, criticile formulate împotriva acestui raport de expertiză în cuprinsul motivelor de recurs apar a fi tardive, recurentul fiind decăzut din dreptul de a mai contesta acest mijloc de probă.
III. Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu poate fi primit. Astfel, analizând cuprinsul preambulului sentinței recurate, Tribunalul constată că pârâtul, prin reprezentant convențional a solicitat eșalonarea sumelor datorate pe un termen de grație de 6 luni. Cu respectarea disponibilității astfel manifestate, prima instanță a admis în totalitate această cerere și a dispus obligarea pârâtului la plata sumelor datorate în 6 tranșe egale de 2998,55 lei lunar. Ca atare nu i se poate reproșa judecătorului fondului că a procedat „absurd și irațional” atât timp cât a dat relevanță manifestării de voință a părții.
Disponibilitatea părților este limitată doar de faptul că instanța, în baza rolului activ, are datoria să verifice actele de dispoziție ale părților și să nu le dea curs, continuând judecata, dacă urmăresc încălcarea unor norme imperative sau fraudarea intereselor părților. În speță, instanța de fond a apreciat în mod temeinic că nu se impune limitarea exercițiului dreptului pârâtului de a solicita eșalonarea debitului în 6 tranșe lunare.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. Art. 312 Cpciv ca respinge recursul ca neîntemeiat.
Față de modalitatea de soluționare a recursului, constatând culpa procesuală a recurentului, în temeiul disp. art. 274 Cpciv îl va obliga plata către intimata reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât C. N., împotriva sentinței civile nr. 3571 din 06.03.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. DE P. NR. 83 A1 - 83 A2 CRAIOVIȚA NOUĂ
Obligă recurentul către intimată la 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Președinte, L. A. | Judecător, D. F. S. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, E. B. |
Red LA/2 ex/11.11.2013
E.B. 24 Septembrie 2013
J fond M Z.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
