Acţiune în constatare. Sentința nr. 24/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 11582/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 329/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător L. M.
Judecător L. L. B.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul M. C. PRIN PRIMAR împotriva sentinței nr._/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamatul E. Ș., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat E. S. pt. intimat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, comunicat a fost depusă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 880,5 lei, citat cu mențiunea achitării unei taxe de timbru în cuantum de 1031 lei, nu s-a depus timbrul judiciar în cuantum de 3 lei, a fost depusă întâmpinare în termen legal, cu duplicat pt. comunicare.
Avocat E. S. pt. intimat invocă excepția insuficientei timbrări a recursului, solicită anularea recursului ca insuficient timbrat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ /14.05.2012, reclamantul E. Ș. a chemat în judecată pârâtul M. C. prin Primar, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate dobândit prin accesiune imobiliară asupra casei de locuit, compusă din trei camere, debara, bucătărie, hol și sală, în suprafață de 67,44 mp. Situată în C., .. 56 (fostă .), jud. D., având următoarele vecinătăți: la Nord-P. M., la Est-Lotul nr. 2, la Sud-V. Ghe. Și la Vest-.>
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este moștenitorul defuncților E. M., decedat la data de 27.07.2010 și E. A., decedată la data de 10.11.1993.
Reclamantul a mai precizat că aceștia au edificat, fără autorizație pe terenul în suprafață de 1102 mp imobilul descris anterior.
În drept, reclamantul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 111 Cpciv. și art. 492 Cod civil.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus, în scop probator, următoarele înscrisuri: copia cărții de identitate, certificatul de nomenclatură stradală nr._/15.05.2003 eliberat de către Primăria Municipiului C., certificatul de moștenitor nr. 7/29.01.2004 autentificat de BNP G. I., certificatul de moștenitor nr. 52/19.04.2012 autentificat de BNP T. M. D., extrasul de Carte Funciară nr._, documentația topografică, actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1902/10.07.2006, Încheierea nr._/2006 dispusă de OCPI D., acte de stare civilă, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8062/14.04.1992 la notariatul de Stat Județean D. și Încheierea nr._/2006 dispusă de OCPI D..
Prin întâmpinarea formulată la data de 18.06.2012, pârâtul M. C. prin Primar a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În apărare, pârâtul a susținut, în esență, că temeiul juridic invocat de către reclamant, și anume, art. 492 Cod civil, este inaplicabil în prezenta speță.
Pârâtul a mai susținut că reclamantul nu a precizat de ce autorii E. M. și E. A. nu au obținut autorizația de construire pentru imobilul în litigiu, invocând, totodată, dispozițiile art. 1 și urm. din Legea nr. 50/1991.
Totodată, pârâtul, în raport de dispozițiile art. 492 Cod civil, calitatea procesuală activă o are proprietarul care pretinde dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, iar calitatea procesuală pasivă o are, după caz, proprietarul materialelor cu care s-a edificat construcția, fie persoana care a edificat construcția pe terenul altuia.
În drept, pârâtul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 115-118 Cpciv.
În cauză, s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorele Z. E. și Gută E., propuse de către reclamant și a fost întocmit raportul de expertiză de către expert-inginer C. Ș., părțile neformulând obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr._/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă cererea formulată de reclamantul E. Ș., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar.
S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcției-casă de locuit cu regim de înălțime parter compusă din 3 camere, bucătărie, debara, hol și sală, in suprafață utilă totală de 67,44 m.p., identificată conform raportului de expertiză efectuat in cauză de expert C. Ș. și edificată pe terenul situat in Mun. C., .. 56, proprietatea reclamantului.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat constatarea dreptului de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcției cu destinația casă de locuit cu regim de înălțime parter compusă din 3 camere, bucătărie, debara, hol și sală, având o suprafață utilă de 67,44 m.p.
Accesiunea, definită și incorporațiune, reprezintă un mod de dobândire a proprietății, care se fundamentează pe ideea că proprietatea unui lucru principal incorporează sau atrage după sine și proprietatea unui lucru accesoriu.
Astfel, conform art.482 C.civ. proprietatea unui lucru imobil dă drept asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acel lucru în mod natural sau artificial, iar potrivit art.488 C.civ. tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului.
De asemenea, art.492 C.civ. instituie prezumția că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale sale.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că legea instituie o prezumție legală relativă prin care proprietarul terenului, este considerat a fi și proprietarul construcției, celui care contestă aceste aspecte revenindu-i sarcina de a răsturna prezumția, făcând dovada contrară.
In cauza pendinte, reclamantul E. Ș. este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului-teren situat in C., .. 48, ( actual .. 56, potrivit certificatului de nomenclatură stradală nr._/15.05.2003), identificat cu nr. cadastral_/1, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8062/14.04.1992 la Notariatul de Stat Județean D., certificatului de moștenitor nr. 7/29.01.2004 emis de BNP G. I., actului de dezmembrare autentificat sub nr. 1902/10.07.2006 de BNP D. T. și certificatului de moștenitor nr. 52/19.04.2012 emis de BNP T. M. D..
Pe acest teren autorii reclamantului au edificat, cu mijloace materiale proprii, o casă de locuit cu regim de înălțime parter compusă din 3 camere, bucătărie, debara, hol și sală, in suprafață utilă totală de 67,44 m.p, astfel cum rezultă din depozițiile martorelor Z. E. și Gută E. și concluziile raportului de expertiză efectuat in cauză de expert C. Ș..
Față de argumentele expuse, cum reclamantul a făcut dovada edificării construcției pe terenul situat în C., .. 56, instanța constată că acesta a dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcției executate pe terenul sus menționat.
In ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. C. prin Primar, instanța reține că acesta este singurul care ar avea interes să conteste dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcției, în condițiile în care reclamantul, în calitate de proprietar al terenului, dobândit prin act autentic, este prezumat proprietar și al construcției, în temeiul art. 492 C.civ.
Instanța a reținut că aspectele de ordin formal legate de inexistența autorizației de construire nu pot obstrucționa sau limita dreptul de proprietate al reclamantului, după cum constatarea dreptului de proprietate al reclamantului nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistența autorizației, pentru a se putea afirma că acesta a tins, pe calea acțiunii de față, să eludeze dispozițiile Legii nr. 50/1991.
Așadar, inexistența unei autorizații de construire pentru imobilul în litigiu nu poate limita dreptul reclamantului de a se adresa instanței de judecată pentru constatarea dreptului său de proprietate dobândit prin accesiune imobiliară, aceasta deoarece temeiul juridic în raport de care se analizează cererea este cel dat de Codul civil, iar nu de normele speciale din Legea nr. 50/1991.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 111 C.pr. civ., instanța a admis cererea de chemare în judecată și s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcției-casă de locuit cu regim de înălțime parter compusă din 3 camere, bucătărie, debara, hol și sală, în suprafață utilă totală de 67,44 m.p., identificată conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert C. Ș. și edificate pe terenul proprietatea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Municipiului C., însă fără a-l timbra corespunzător, dat fiind faptul ca prin rezolutia instantei s-a dispus citarea recurentului cu mentiunea de a achita taxa judiciara de timbru in cuantum de 1031 lei si timbru judiciar in cuantum de de 3 lei, iar recurentului a facut dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 880,5 lei conform ordinului de plata depus la fila 20 din dosar.
Conform dispozițiilor art.20 alin. l din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii, potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 Rep.
Tribunalul constată că recurentul, deși a fost legal citat, pentru termenul de astăzi, 28.02.2013, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1031 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 18 dosar recurs), nu s-a conformat îndeplinirii integrale a acestei obligații legale stabilită prin rezoluția instanței și, în consecință, recursul urmează a fi anulat, ca insuficient timbrat.
Exceptia insuficientei timbrari este o exceptie de procedura, absoluta, putand fi invocata si de instanta din oficiu si peremptorie, ducand la stingerea procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția insuficientei timbrări a recursului.
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâtul M. C. PRIN PRIMAR împotriva sentinței nr._/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamatul E. Ș..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, L. M. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, G. D. |
Red.jud.L.B.
Tehn.F.M./2 ex.
11.03.2013
Jud.fond-A.P.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 300/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 72/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
