Obligaţie de a face. Sentința nr. 72/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 72/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 25608/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 72/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții P. M. C., C. L. AL M. C., P. M. C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns av. M. M., pentru reclamantă, și cj. P. N., pentru pârâți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin 4 c.p.civ., pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. și competența materială a Judecătoriei C., raportat la art. 1 pct.1 c.p.civ., observând obiectul cererii de chemare în judecată și împrejurarea că temeiul juridic al acțiunii este reglementat de dispozițiile codul civil referitoare la întârzierea în executare a obligațiilor.
Av. M., pentru reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea excepției, competent materială în soluționarea cauzei de față fiind Tribunalul D., Secția I Civilă, care este dată de izvorul creanței, respectiv o hotărâre dată în baza Lg.33/1994.
Cj. P. N., pentru pârâți, având cuvântul, solicită admiterea excepției.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față ;
La data de 20.12.2012, prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta . i-a chemat în judecată pe pârâții P. Mun.C., C. L. al Mun.C. și P. Mun.C., solicitând obligarea acestora la plata unor despăgubiri pentru întârzierea în executarea obligației ce le revine conform deciziei nr.348/14.12.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, în cuantum rezultat din calculul legislației actuale plus rata de rentabilitate aferentă sumei respective și imobilizările financiare la zi de la data rămânerii definitive a deciziei până la executarea ei efectivă.
În motivarea cererii, se arată, în esență, că pârâții nu și-au executat obligația de a achita suma de 170.000 Euro echivalent în lei la data plății, stabilită prin decizia menționată.
În drept, se invocă art.1530 C.civil.
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
Instanța i-a pus în vedere reclamantei să-și clarifice obiectul acțiunii, în sensul de a cuantifica despăgubirile pe care le pretinde, printr-o estimare provizorie a sumei solicitate.
Aceasta s-a conformat iar prin cererea depusă la dosar la data de 29.03.2013 a arătat că înțelege să evalueze penalitățile de întârziere la suma de_ lei.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.1591 alin.4 C.proc.civ, instanța reține următoarele:
Reclamanta a formulat o acțiune în pretenții, solicitând despăgubiri pentru întârzierea în executarea obligației, în temeiul art.1530 C.civil, și estimând provizoriu aceste despăgubiri pretinse de la pârâți la suma de_ lei.
Temeiul de drept substanțial al pretenției formulate este unul ce vizează raporturile juridice obligaționale ce se stabilesc între orice creditor și orice debitor al unei obligații de plată a unei sume de bani.
Prin urmare, este vorba despre o acțiune în pretenții pe dreptul comun, a cărei rezolvare presupune verificări legate de problematica de drept substanțial menționată mai înainte, și nu despre un litigiu din materia exproprierii, reglementată de Legea nr.33/1994, care ar presupune soluționarea unor aspecte de fapt și de drept specifice raporturilor juridice de expropriere; cu alte cuvinte, în speță nu se deduc judecății raporturile juridice dintre expropriat și expropriator, pentru că acestea un fost tranșate în mod irevocabil, ci raporturile juridice dintre creditor și debitor, litigiul izvorând din neexecutarea obligației de plată a unei despăgubiri.
Pentru aceste considerente, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.1 lit.f C .proc.civ., care instituie o normă de competență specială și derogatorie a Tribunalului de a judeca în primă instanță procesele și cererile din materia exproprierii, iar acțiunea în despăgubiri formulată în condițiile dreptului comun urmează regula generală de competență materială.
Față de cuantumul provizoriu al despăgubirilor solicitate, în cauză sunt incidente dispozițiile art.1 pct.1 C.proc.civ, care reglementează plenitudinea de jurisdicție a Judecătoriei în privința acțiunilor formulate pe dreptul comun, în condițiile în care suma nu depășește pragul valoric prevăzut de art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ, pentru a atrage competența Tribunalului.
Așa fiind, în temeiul 158 alin.1 raportat la art.159 alin.1 pct.2 C.proc.civ, Tribunalul va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ., nr.30, județul în contradictoriu cu pârâții P. M. C., C. L. AL M. C. și P. M. C. cu sediul în C., ., nr.5, județul D., în favoarea Judecătoriei C., județul D..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Aprilie 2013.
Președinte, S. L. M. | ||
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 24/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 1336/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
