Acţiune în constatare. Sentința nr. 9210/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9210/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 17651/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 216/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier E. D. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta –reclamantă L. R. împotriva sentinței civile nr. 9210/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. L. BRATOVOIEȘTI DE APLICARE A LEGII 18/1991, C. JUDEȚEANĂ D. PT.STABILIREA SREPTULUI DE PROPRIETATE, P. B. P. P., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă L. R. prin avocat C. O., lipsa fiind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-reclamantă L. R. prin avocat C. O., având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată ulterior. Instanța de fond în mod greșit a reținut că în cauză nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991. Învederează că terenul în litigiu face parte din curtea casei ce a aparținut mamei acesteia, acesta nu a fost înstrăinat, nu a făcut parte din titlul de proprietate emis pe numele altei persoane, acest lucru rezultând și din concluziile raportului de expertiză, din declarațiile martorilor precum și din răspunsul comunicat de Primăria Comunei Bratovoiești. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 16.06.2011, reclamanta L. R. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. Bratovoiești de aplicare a Legii 18/1991 și C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul său de proprietate pentru suprafața de 863 mp, din care 480 mp teren arabil,situat în comuna Bratovoiești, ., cu vecini: N-O. M., E-D. E., S-D. E. și V-DN 55 C. – B. și hotărârea ce se va pronunța, să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este moștenitoarea, fiica lui I. I. M., decedată, care aceasta la rândul ei fiind moștenitoarea bunicului reclamantei, Buturogea B. I..
P. TDP nr. 950-_ emis pe numele mamei sale, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,75 ha, în ., din care 4028 mp în intravilanul comunei și 2 ha și 3472 mp în extravilanul comunei.
În registrul agricol, bunicul său a figurat cu 5000 mp intravilan, loc de casă, însă din eroare i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pe 4028 mp, omițându-se să se treacă și diferența de 863 mp, ce formează obiectul prezentei cauze.
Această suprafață de teren nu formează obiectului vreunui titlu de proprietate emis pe numele altei persoane, astfel că solicită emiterea unui alt titlu de proprietate, iar acest teren este parte din curtea și grădina autoarei sale, teren ce nu este deținut cu acte de nici o altă persoană.
La data de 17.10.2011 reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită introducerea în cauză în calitate de pârât și a comunei Bratovoiești prin primar, înțelege să renunțe la temeiul de drept prev. de art. 111 C.P.CIV. și înțelege să mențină ca text de lege pe care-și întemeiază acțiunea, disp. art. 23 Legea 18/1991.A depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 88/10.08.2007, certificat de naștere pentru I. R.,, titlul de proprietate nr.2313/28.02.2007, copie registru agricol si a solicitat introducerea si citarea in cauza in calitate de parat a comunei Bratovoiești prin P..
La data de 05.03.2012 reclamanta a formulat o altă precizare la acțiune, prin care a solicitat să se ia act că suprafața de teren ce formează obiectul acțiunii, este de 950 mp și nu de 863 mp, mai exact 796 mp situați în T 23 P 479/2, cu vecini: N-C. M. și M., E-cimitir 489, S-D. F. I., V-C. M. și M. și 154 mp situați în T 23 P 479, cu vecini: N-T 23 – 479/2, E-D. F. I., S-alee acces cimitir, V-C. M. și M., iar acest teren se află în . și nu în comuna Bratovoiești, ..
Cauza a fost repusă pe rol pentru soluționarea cererii expertului de majorare a onorariului de expert,această cerere fiind admisă în parte prin încheierea din 09.04.2012, când s-a dispus suplimentarea onorariului inițial cu suma de 200 lei,,sumă achitată de reclamantă,potrivit chitanței depusă la 21.05.2012.
P. sentința civilă nr. 9210/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. Locale Bratovoiești de Aplicare a Legii nr.18/1991 și C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta L. R. domiciliata in comuna Teasc, . în contradictoriu cu pârâții C. L. Bratovoiești de Aplicare a Legii nr.18/1991, C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate și ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Soluționând cu prioritate excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor C. L. Bratovoiești de Aplicare a Legii nr.18/1991 și C. Județeană D. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate,urmează a se observa că acestor entități legiuitorul le-a conferit calitate procesuală pasivă strict în cauzele de fond funciar,respectiv acțiunile ce au ca temei procedura de emitere sau anulare a titlurilor de proprietate.
Cum obiectul prezentei cauze nu privește procedura de emitere a titlului de proprietate,ci se referă la un teren în legătură cu care se susține că sunt aplicabile dispozițiile art.23 din legea 18/1991, instanța a constatat că dispozițiile acestui text de lege nu fac referire la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate,acolo unde cele două comisii au atribuții potrivit legii,ci ele reprezintă un mod legal de dobândire a dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren strict determinate, respectiv acele suprafețe ce constituie curtea și grădina locuințelor unei categorii de persoane,cu deosebire a foștilor membri cooperatori.
În aceste condiții, excepția privind lipsa calității procesuale pasive a celor două pârâte apare ca întemeiată,urmând a fi admisă.
Cât privește fondul cauzei, având în vedere temeiul juridic invocat de reclamantă,instanța constată că potrivit dispozițiilor art.23 din legea 18/1991, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii,aceste dispoziții aplicându-se și persoanelor care nu au avut calitatea de cooperatori,dacă terenul se afla în zonele cooperativizate.
P. art.8 din decretul lege nr.42/1990,s-a prevăzut că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor,acest teren, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosință membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, neputând depăși suprafața de 6.000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit.
Din analiza acestor norme,rezultă că pentru a se putea invoca incidența lor sunt necesare mai multe condiții,respectiv să fie vorba de terenul aferent casei de locuit,iar suprafața de teren,inclusiv lotul în folosință, să nu fie mai mare de 6000 mp.
Din observarea acțiunii formulate de reclamantă, rezultă că aceasta a înțeles să promoveze prezenta acțiune pentru un teren situat în com. Bratovoiești, . rezultă din însăși redactarea acțiunii, unde aceasta a menționat vecinătățile respectivei suprafețe de teren.
În legătură cu acest teren s-au administrat și probe, respectiv proba testimonială și acte,chiar reclamanta solicitând emiterea unei adrese către C. L. Bratovoiești de aplicare a legii 18/1991,răspunsul acesteia fiind, evident, în legătură cu terenul individualizat de reclamantă în acțiune.
Tot la această suprafață de teren este posibil să se fi referit și martorul B. D.,care menționează în depoziția sa că are cunoștință de faptul că reclamanta ar fi moștenit un teren în satul Bădoși, gospodărie care este împrejmuită cu gard.
La circa 9 luni de la înregistrarea acțiunii și după efectuarea raportului de expertiză,unde s-a identificat un cu totul alt teren decât cel din acțiune,reclamanta face la 05.03.2012 o precizare de acțiune în care individualizează terenul în cu totul altă locație ,respectiv . satul Bădoși,cu vecinătățile menționate de expert în raport.
O asemenea atitudine oscilantă nu poate reprezenta o simplă eroare de tehnoredactare, întrucât diferă total atât localitatea cât și vecinătățile terenului, vecinătăți care, cel puțin în ce privește latura vestică(cimitir),nu aveau cum să se schimbe în totalitate.
În condițiile unei atari atitudini a reclamantei,și probele administrate sunt echivoce și chiar contradictorii,nefiind apte să conducă la ideea îndeplinirii celor două condiții esențiale prevăzute de legea 18/1991,menționate anterior.
Astfel,reclamanta nu a făcut dovada certă a întinderii suprafeței ce a constituit teren aferent construcției ce pretinde a fi fost pe terenul din . a existentei acestei construcții care să fie deținută de ea sau eventual de mama ei,la momentul apariției Decretului Lege nr.42/1990.
Echivocitatea situației pretinsă de reclamantă provine mai întâi de la contradicțiile existente între depozițiile martorilor audiați la solicitarea acesteia,martorul B. D. pretinzând că reclamanta a locuit în satul Bădoși ,în gospodăria mamei sale I. M.,decedată în 2006,iar martorul F. T. a menționat că reclamanta a locuit în com.Bratovoiești, . urmă cu aproximativ 5 ani.
Cel puțin această ultimă depoziție este contrazisă de concluziile raportului de expertiză,unde se arată că terenul identificat de expert în tarlaua 23,. 479/3(solicitat de reclamantă în precizare),face parte din grădina numiților C. M. și M..
Cu alte cuvinte,nici reclamanta nici mama sa nu puteau să folosească acest teren până în 2006,ca și teren aferent unei locuințe, întrucât încă din anul 1996 numita I. M. înstrăinase către soții C. suprafața de teren alăturată,în ./1,pentru care i se emisese titlu de proprietate,conform contractului de vânzare-cumpărare nr.3479/29.05.1996.
În acest context probator și în condițiile în care în raportul de expertiză se menționează că terenul ce face obiectul precizării la acțiune este deținut de alte persoane,iar vecinul de la sud al acestui teren are o suprafață mai mică decât cea din actele de proprietate,depoziția martorei C. M. apare și ea în contradicție cu celelalte probe, întrucât, pe de o parte,ea vorbește de o suprafață de circa 4000 mp(pentru care mama reclamantei avea titlu de proprietate),iar pe de altă parte menționează că terenul în discuție este deținut de reclamantă.
În baza argumentelor expuse, acțiunea formulată apare ca neîntemeiată,urmând a fi respinsă față de toți pârâții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L. R., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin acțiunea supusă judecății a solicitat să i se contate dreptul de proprietate pentru suprafața de 950 m.p. situat în . în tarlaua 23, . tarlaua 23,. ca temei de drept art. 23 din Legea nr.18/1991.
Deși în fața primei instanțe a administrat probe, respectiv acte, martori și expertiză, din care reiese cu certitudine că sunt îndeplinite toate condițiile impuse de acest text de lege pentru a se admite acțiunea, ba chiar instanța a repus cauza pe rol după ce a fost luat în pronunțare pentru a suplimenta probatoriul, respectiv pentru a achita un supliment de onorariu de expert, fără niciun temei și bazându-se numai pe anumite presupuneri, instanța i-a respins acțiunea.
În mod greșit, prima instanța a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art.23 din Legea nr.18/1991, deoarece nici recurenta și nici mama acesteia nu au avut în posesie acest teren.
Recurenta a apreciat că s-a făcut o interpretare greșită a probelor administrate în cauză și că aceasta nu a făcut dovada că acest teren este aferent construcției, în condițiile în care în condițiile în care în raportul de expertiză se menționează acest lucru, respectiv că terenul face parte din grădina casei. În prezent, această casă este în prezent în proprietatea altei persoane, dar această suprafață a aparținut mamei sale, a folosit-o împreună cu aceasta până în anul 2006.
Martora Carnaru M. s-a referit la întreaga suprafață de teren deținută de mama recurentei, astfel că nu se poate vorbi de nicio eroare, referindu-se clar la posesia pe care recurenta a avut-o pe acest teren.
Intimatele nu au depus intampinare si nici nu s-au prezentat in fata instantei pentru a formula aparari.
Analizând recursul, prin prisma dispozitiilor art 304, pct 1 C., tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Actiunea cu care reclamanta L. R. a inteles sa investeasca instanta este un litigiu de fond funciar, actiunea fiind intemeiata pe prevederile art 23 din Legea 18/1991 .
Dispozițiile art 23 (1) din Lg 18/1991 invocate de reclamanta in susținerea atat a acțiunii, cat si a precizarii depuse la fila 21 din dosarul primei instante reglementează un caz de reconstituire a dreptului de proprietate de care beneficiază membrii cooperatori sau moștenitorii acestora care sunt proprietarii caselor de locuit si ai anexelor gospodărești, care sunt amplasate pe terenuri care după cooperativizare au fost atribuite de regula ca loturi in folosința către foștii proprietari
Obiectul dreptului de reconstituire al dreptului de proprietate il formează, potrivit art 23 (1) din Lg 18/1991 suprafețele de teren care sunt evidențiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare la data intrării in cooperativa agricola de producție.
Potrivit prevederilor art 23 din Lg 18/1991 sunt si raman in proprietatea cooperatorilor terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinte conform art 8 din Decretul Lege nr 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii .
Dreptul de proprietate al persoanelor vizate de art 23 din Lg 18/1991 izvorăște din lege, dar având in vedere interesul acestei categorii de persoane de a avea un act de proprietate devin aplicabile prevederile art. 8 din același act normativ care stabilește necesitatea formulării unei cereri de stabilire a dreptului de proprietate - prin reconstituire sau constituire.
Reconstituirea dreptului de proprietate a intervenit ca efect al aplicarii Decretului lege nr 42/1990, efectul sau fiind menținut de art 23 alin 1 din Lg 18/1991.
In acest caz de stabilire a dreptului de proprietate reglementat de prevederile art 23 din Legea 18/1991 legea constituie izvorul, temeiul juridic al nasterii acestui drept subiectiv civil in patrimoniul persoanei interesate.
In aceste conditii, instanta constata incidenta in cauza a motivului de casare reglementat de prevederile art 304, pct 1 C. potrivit carora casarea unei hotarari se poate cere cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale.
Or, aceasta este situatia in speta de fata, instanta care a pronuntat sentinta civila recurata in cauza nefiind alcatuita potrivit dispozitiilor legale in vigoare, avand in vedere ca se impunea judecarea cauzei reclamantei de catre un complet specializat in materia fondului funciar, ceea ce in cauza nu s-a intamplat, actiunea fiind judecata de un complet civil, nespecializat in materia fondului funciar, desi actiunea cu care reclamanta a investit instanta nu este una de drept comun, asa cum in mod eronat a apreciat prima instanta, ci una de competenta unui complet specializat in legislatia fondului funciar.
Procedura instituita prin Lg 18/1991 are un caracter special derogator de la dreptul comun, iar persoanele interesate nu pot opta intre procedura prevăzuta de acest act normativ care este obligatorie si o acțiune in justiție pe calea dreptului comun, pentru obținerea acelorași efecte.
P. urmare, cum motivul reglementat de art 304, pct 1 C. este unul de ordine publica, putand fi invocat si de instanta din oficiu, tribunalul va dispune casarea sentintei civile recurate in cauza, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, insa de catre un complet specializat in materia fondului funciar ce va judeca actiunea dedusa judecatii, intemeiata pe prevederile art 23 din Legea 18/1991 in contradictoriu cu cele doua comisii de fond funciar ce au calitate procesuala pasiva in cauza, respectiv C. Locala de fond funciar B. si C. Judeteana D. de fond funciar funciar, urmand a aprecia, prin administrarea tuturor probelor pe care le va aprecia ca legale, pertinente si concludente solutionarii cauzei, indeplinirea sau nu in cauza a prevederilor art 23 din Legea 18/1991.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta –reclamantă L. R. împotriva sentinței civile nr. 9210/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. L. BRATOVOIEȘTI DE APLICARE A LEGII 18/1991, C. JUDEȚEANĂ D. PT.STABILIREA SREPTULUI DE PROPRIETATE, P. B. P. P..
Casează sentința civilă nr. 9210/18.06.2012 a Judecătoriei C. și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, L. L. B. | Judecător, D. G. |
Grefier, E. D. C. |
RED LLBarbu
Tehn F.M./3 ex.
25.02.2012
Jud fond M M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 934/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
