Contestaţie la executare. Decizia nr. 1467/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1467/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 942/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1467
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. L. B. - judecător
Judecător D. G.
Judecător A. P.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul contestator M. C., împotriva sentinței civile nr. 1942/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. – AFP C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Macsuț C., pentru recurentul contestator M. C., lipsă fiind intimatul D. – AFP C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat Macsuț C., pentru recurentul contestator M. C., depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și răspuns la întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat Macsuț C., pentru recurentul contestator M. C., solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată.
După închiderea dezbaterilor, se prezintă consilier juridic F. C., pentru intimatul D. – AFP C., care pune concluzii pe recurs, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.01.2012, contestatorul M. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice D. - Administrația Finanțelor Publice C., anularea titlului executoriu nr._ din data de 21.12.2011 și a somației de plată nr._ din data de 21.12.2011.
Motivând în fapt contestația la executare, petentul a arătat că la data de 21.12.2012, Direcția Generală a Finanțelor Publice D. - Administrația Finanțelor Publice C. a emis titlul executoriu nr._ și somația de plată nr._, pentru obligația fiscală în sumă de 2539 lei, reprezentând impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor pe numele său, precizând că suma de plată privea un număr de 3 decizii calcul accesorii din data de 21.10.2011, iar declarația impunere plăți anticipate din 02.02.2011, toate obligațiile însumând 2539 lei impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, inclusiv 12 lei venituri din recuperarea cheltuielilor efectuate în cursul procedurii de executare silită.
În continuare, contestatorul a susținut că despre aceste documente cu sume de plată aferente nu a luat la cunoștință decât la data de 03.01.2012, când a primit plicul prin poștă.
De asemenea, a făcut precizarea că la data autentificării contractului de constituire a dreptului de superficie nr. 6815/12.11.1996, cu modificările ulterioare prin acte adiționale, asupra suprafeței de teren de 796 m.p. proprietatea sa, s-a constituit dreptul de superficie în favoarea ., drept preluat succesiv de către MP Petroleum Distribuție SRL și apoi de . procent de 95 %, respectiv ., în procent de 5% la data de 01.11.2006. Or, la data încheierii contractului de constituire a dreptului de superficie nr. 685 din 21.12.1996 și a actelor adiționale ulterior încheiate au fost achitate de fiecare dată toate obligațiile la bugetul statului.
A exemplificat în acest sens cu încheierea de autentificare notarială nr. 1389 din data de 04.11.2008, unde se menționează că impozitul către bugetul de stat în sumă de_ lei, onorariul notarial în sumă de 8070 lei, cu TVA aferentă de 1533,30 lei și taxa de publicitate imobiliară de 5530 lei au fost achitate cu ordinele de plată aferente.
Contestatorul a apreciat că, așa cum rezultă din actele întocmite de către Direcția Generală a Finanțelor Publice D. și Administrația Finanțelor Publice C. ar însemna că el a închiriat acea suprafață de teren de 796 m.p. și că pe această suprafață trebuie să plătească un impozit aferent chiriei încasate de la terțe persoane juridice. Cum a primit de fiecare dată o sumă globală pentru care a plătit impozitul aferent și nu trebuie să plătească anual, de fiecare dată impozit pe terenul respectiv, pentru că toate obligațiile anuale la bugetul de stat le plătește . ., proporțional cu procentele deținute de fiecare afacere, ca și buni proprietari ai terenului deținut în baza contractului de constituire a dreptului de superficie de care a amintit, teren pentru care au întocmit lucrări cadastrale și le-au intabulat ele însele în cartea funciară.
S-a susținut, totodată, de către contestator că, atât în trimestrul IV 2010, cât și semestrul I 2011, nu a primit nicio informație de la organele fiscale amintite despre vreo obligație de plată neachitată acestor perioade.
Contestația formulată nu a fost motivată în drept.
În susținerea acesteia, contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri: titlul executoriu nr._ din data de 21.12.2011, somația de plată nr._ din data de 21.12.2011, act adițional nr.1 la contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. 6815 din data de 12.11.1996 la BNP L. I., taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei.
În ședința publică din data de 03.04.2012, instanța a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
La data de 27.04.2012, contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
În ședința publică din data 22.05.2012, contestatorul a depus la dosar chitanța privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei cu nr._-143-0013/22.05.2012 și timbru judiciar de 1,5 lei aferente cererii de repunere pe rol.
În aceeași ședință publică, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 245 Cod procedură civilă, a repus cauza pe rol și a dispus revenirea cu adresă către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. pentru a înainta copia dosarului de executare.
La data de 11.06.2012, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. a înaintat copia titlului executoriu nr._/21.12.2011 și copia somației de plată nr._/21.12.2011.
În ședința publică din data de 04.09.2012, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a depune la dosar dovada comunicării somației și a titlului executoriu, precum și celelalte acte din dosarul de executare.
La data de 26.10.2012, intimata a înaintat copia dosarului de executare complet.
La data de 11.12.2012, contestatorul a depus o precizare la contestație prin care a arătat că înțelege să formuleze contestație împotriva titlului executoriu nr._ din data de 21.12.2011 și a somației de plată nr._ din data de 21.12.2011 pentru suma de 2539 lei, reprezentând impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor cu motivarea că acest titlu de creanță a devenit executoriu la data la care creanța fiscală era scadentă, respectiv la expirarea termenului de plată și nu s-a plătit. Contestatorul a învederat că acest fapt l-a determinat să-l conteste, considerând că nu datorează suma de 2539 lei, întrucât nu putea fi obligat să plătească de două ori o sumă pe care a achitat-o la notar, o dată în cadrul sumei globale de 13.060 lei la 06.11.2008, ca impozit pe tranzacții imobiliare - act adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie ca impozit la bugetul de stat și încă o dată la organele fiscale teritoriale, pentru aceeași tranzacție, tot în baza actului adițional nr. 1 la contractul de constituire a dreptului de superficie, dar în sume mici, fărâmițate pe luni, trimestre și ani, însă tot în baza aceleiași tranzacții imobiliare încheiate la notar, deci plată tot la bugetul de stat, pentru aceeași tranzacție imobiliară, în condițiile în care contractul de constituire a dreptului de superficie este același.
În aceste condiții, contestatorul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 43 alin. 1 lit. c din legea 571/2003 Cod fiscal cu aplicarea unui impozit de 16%, în cauză nefiind vorba de un contract de locațiune sau de închiriere cu prestații succesive, ci de acea negociere ce a avut loc în fața notarului pentru care s-a plătit la bugetul de stat o sumă globală de 13.060 lei. Astfel, organele fiscale teritoriale vor să mai execute încă o dată ceea ce au încasat deja și ar însemna o îmbogățire fără just temei.
În ședința publică din data de 11.12.2012, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a înainta toate documentele prin care s-a evidențiat suma de plată în cuantum de 2539 lei ce face obiectul titlului executoriu nr._ emis la data de 21.12.2011, respectiv deciziile de calcul accesorii nr._ din data de 21.10.2011 pentru suma de 144 lei, nr._ din data de 21.10.2011 pentru suma de 245 lei și nr._ din data de 21.10.2011 pentru suma de 503 lei.
La data de 11.01.2013, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. a înaintat documentele solicitate de către instanță.
Prin sentința civilă nr. 1942/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul M. C., cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice D. - Administrația Finanțelor Publice C., cu sediul în C., ..2, județul D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 172 Cod procedură Fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
De asemenea, potrivit art. 172 alin. 3 Cod Procedură Fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Pentru a fi admisibilă contestația la titlu, este necesar să fie îndeplinite două condiții, respectiv: titlul ce se execută să nu fie o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau a unui alt organ jurisdicțional; pentru contestarea titlului executoriu să nu existe o altă procedură prevăzută de lege. Dacă în speță, prima condiție este îndeplinită, în sensul că titlul executoriu este o decizie de impunere, în ceea ce privește cea de-a doua condiție, aceasta nu este îndeplinită. Astfel, nu pot forma obiectul unei analize pe fond în cadrul contestației la executare (în realitate, contestație la titlu) titlurile executorii pentru care legea prevede expres o altă procedură, cum sunt cele emise în materie fiscală, conform Codului de procedură fiscală. Motivul îl reprezintă faptul ca actul normativ mai sus menționat instituie o procedură administrativă urmată de una judiciară, prin care titlul de creanță fiscală se definitivează, astfel că se poate aprecia că legea prevede altă procedură, care exclude de la cenzura instanței de executare fondul acestui titlu.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 172-173 Cod procedură Fiscală, contestația la executare se poate face împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale, în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii.
Prin urmare, câtă vreme legea prevede pentru contestator posibilitatea de a declanșa controlul instanței judecătorești asupra executării și a actelor de executare, prin procedura contestației la executare, acesta nu poate formula apărări cu privire la fondul titlului executoriu.
În ceea ce privește formele de executare silită dispuse de intimată, respectiv somația nr._ din data de 21.12.2011, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 399 Cod procedură civilă, împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În lumina acestor dispoziții legale, instanța a reținut că prin procedura contestației la executare nu se pot ataca decât actele de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează procedura executării silite.
Analizând motivele invocate de contestator, prin cererea de chemare în judecată, precizată, în ceea ce privește solicitarea de anulare a somației de plată nr._ din data de 21.12.2011, instanța constată că acesta a invocat motive legate tot de „netemeinicia titlului executoriu" în temeiul căruia a fost emisă aceasta somație fără a se face dovada nelegalității si netemeiniciei acestui act de executare, astfel încât instanța constată că executarea silită a fost începută cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că, cererea privind anularea actului de executare întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. - Administrația Finanțelor Publice C., ca și contestația formulată împotriva titlului executoriu, așa cum a fost precizată este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul M. C., arătând în esență că, la data când au fost încheiate contractul de constituire și actele adiționale, au fost achitate de fiecare dată obligațiile de plată la bugetul statului, respectiv impozit la bugetul de stat, onorariu notarial, T.V.A și taxă pentru publicitate imobiliară, cu ordine de plată semnate și ștampilate de către notarul public. Tocmai faptul că la notar s-a anticipat că proprietarul terenului dobândește venituri din cedarea folosinței acelui teren prin superficie, notarul public a stabilit un impozit către bugetul de stat în sumă de 13.060 lei, sumă deja achitată anticipat, la data încheierii actului adițional nr.1 la contractul de constituire a dreptului de superficie. Instanța de fond face o paralelă a similitudinii între contractul de constituire a dreptului de superficie, cu contractul de închiriere sau de locațiune, însă asocierea nu-și are locul pentru că este lipsită de relevanță.
Recurentul mai arată că între conținutul contractului de constituire a dreptului de superficie și contractul de închiriere instanța de fond a pus semnul egalității, în sensul că superficiarul datorează o chirie pentru superficia contractată iar beneficiarul-contestator are obligația de a achita impozitul pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, cu toate că impozitul cuvenit bugetului de stat a fost achitat de fiecare dată, la fiecare act adițional întocmit, odată cu fiecare plată decontată între cei doi cocontractanți.
În drept, invocă disp. art.299-308 C.pr.civ. și art.693-702 C.civil.
La data de 03.07.2013 intimata Administrația Finanțelor Publice a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În motivare intimata a aratat, in esență, că recurentul face în mod voit o confuzie între impozitul din cedarea folosinței bunurilor prevăzut de art.43 lit.c C.fiscal și impozitul pe venitul din tranzacții prevăzut de art.771 C.fiscal. Petentul avea obligația de a plăti și impozitul pe venitul din tranzacții și impozitul pe venitul din cedarea folosinței bunurilor iar faptul că impozitul pe venituri din tranzacții a fost achitat la biroul notarului public la data încheierii tranzacției nu-l scutește pe petent de obligația de a achita și impozitul pe venitul din cedarea folosinței bunurilor, pentru care au fost emise titlurile executorii contestate.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și, având în vedere și disp. art. 3041 C.pr.civ., instanța consideră că acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. a declanșat executarea silită împotriva contestatorului pentru recuperarea debitului in cuantum total de 2.539 lei, reprezentând impozit pe venit din cedarea folosinței bunurilor, conform titlului executoriu nr._ din data de 21.12.2011.
La baza emiterii titlului executoriu se află decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2011, in care se menționează repartizarea plăților cu titlu de impozit aferent anului 2011 și termenele de plată, precum și decizia de calcul accesorii nr._ din data de 21.10.2011.
Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate care constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafața de teren ce aparține altei persoane, teren asupra căruia superficialul va avea un drept de folosință. Astfel, suntem în prezenta a doua categorii de drepturi ce aparțin unor proprietari diferiți: dreptul proprietarului asupra terenului și dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări la care se adăugă dreptul superficiarului de a folosi terenul proprietatea altuia.
Instanța reține că impozitul pe care contestatorul susține că l-a achitat la încheierea actului adițional autentificat sub nr. 1389/2008 în cuantum de_ lei reprezintă impozitul datorat pentru transferul dreptului de superficie, dezmembrământ al dreptului de proprietate, conform art. 771 Cod fiscal, impozit ce se calculează și se încasează de către notarul public cu ocazia autentificării actului.
Actele de executare contestate privesc obligația contestatorului, de a achita impozitul datorat statului pentru venitul realizat din cedarea folosinței unui bun (art. 61 și următoarele din Codul fiscal), respectiv cedarea folosinței terenului de 796 mp, situat în C., ., in cuantum de 1990 euro/lună, conform art. 4.1 din actul adițional și denumită tarif și se încadrează în categoria veniturilor prevăzute de art. 61 alin. 1, pentru care se datorează impozitul prevăzut de art. 43 alin. 1 lit. c Cod fiscal.
Potrivit art. 172 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, inclusiv împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Rezultă așadar că legiuitorul a condiționat posibilitatea utilizării apărărilor de fond pe calea contestației la executare de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, in cadrul cărora acestea să poată fi invocate.
În acest sens, în materie fiscală Codul de procedură fiscală - O.G. nr. 92/2003 instituie prin dispoz. art. 205 și urm. o procedură administrativă urmată de una judiciară, astfel că se poate aprecia că legea prevede altă procedură, care exclude de la analiza instanței de executare apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței fiscale.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat in mod corect actele depuse la dosar și a aplicat in mod corespunzător dispozițiile Codului de procedura fiscală – OG 92/2003, reținând in mod justificat ca in cadrul prezentei contestații la executare contestatorul invocă nelegalitatea creanței fiscale cuprinse in actele de executare contestate - respectiv titlul executoriu nr._ din data de 21.12.2011 și somația de plată nr._ din data de 21.12.2011 -, contestatorul invocând în fapt inexistența vreunei obligații de plată din cedarea folosinței de bunuri, obligații constatate in titlurile de creanță reprezentate de decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2011 și decizia de calcul accesorii nr._ din data de 21.10.2011, astfel încât, in raport de dispoz. art. 172 -173 din OG nr. 92/2003, asemenea apărari de fond împotriva titlurilor de creanță ce au stabilit creanță înscrisă in titlul executoriu contestat in cauza pendinte nu pot fi invocate și verificate in cadrul unei contestații la executare, ci pot face obiectul unei cercetări judecătorești in cadrul procedurii speciale prevăzute de OG 92/2003 pentru titlurile de creanță, respectiv procedura administrativa urmată de cea judiciară.
Conform art.110 alin.3 Cod procedură fiscală :” titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite” si poate fi contestat in termenul de 30 de zile indicat în aceasta la organul fiscal competent, și în caz de respingere a contestației respective, la instanța de judecată de contencios administrativ ( art. 205 C.pr.fiscala), iar potrivit art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală :” titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că este corectă soluția instanței de fond de respingere a contestației la executare, atâta timp cât motivele de nelegalitate invocate de contestator privesc doar valabilitatea titlurilor de creanță, respectiv existența creanței fiscale stabilite prin acestea și pusa in executare silită, in speță neinvocandu-se motive de nulitate in privința somației și titlului executoriu raportat la condițiile de fond și de forma pe care trebuie să le cuprindă acestea, potrivit OG 92/2003.
Pentru considerentele expuse, constatând ca soluția pronunțată de instanța de fond este legala și temeinica, Tribunalul urmează ca, în temeiul art.312 C.pr.civ, să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul contestator M. C., împotriva sentinței civile nr. 1942/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. – AFP C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul contestator M. C., împotriva sentinței civile nr. 1942/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. – AFP C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, A. P. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.A.P. 26.09.2013
Tehn.S.V./2 ex.
Red.jud.R.M.D.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4673/2013. Tribunalul DOLJ | Legea 10/2001. Sentința nr. 66/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
