Anulare act. Decizia nr. 1232/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1232/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1031/304/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1232/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta I. P. în contradictoriu cu pârâții M. V. si ., împotriva sentinței civile nr. 1508 din 22 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ / 2012 având ca obiect anulare act - constatare nulitate absolută contract de arendă.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 19 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ. a amânat pronunțarea pentru astăzi 26 iunie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, din data de 06.04.2012, reclamanta I. P. a chemat în judecată pe pârâții M. V. și ..R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligați cei doi pârâți, în solidar, la contravaloare a 3.675 Kg grâu, în raport de prețul pieței în momentul executării, cantitate de grâu cuvenită reclamantei pentru perioada 2009-2011, precum și constatarea nulității absolute a contractului de arendă înregistrat sub nr. 10/01.08.2006, încheiat între cei doi pârâți, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că, alături de pârâtul M. V., este moștenitoarea autorului M. M., în calitate de descendentă de gradul II (nepoți de fiu).
Reclamanta a menționat că, potrivit titlului de proprietate nr. 1399-_/27.08.1998, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 5,16 ha, teren situat pe raza localității Calopăr, județul D., precum și faptul că, după decesul tatălui său, survenit în luna noiembrie 2002, reclamanta s-a declarat moștenitoare a acestuia, intrând în indiviziune cu pârâtul M. V., cu privire la suprafața de teren menționată.
De asemenea, a precizat că, în anul 2006, fără a fi anunțată în prealabil, fratele său a încheiat cu societatea pârâtă un contract de arendă, a cărui nulitate o solicită, iar de la încheierea respectivului contract și până în prezent, fratele său a încasat în nume propriu contravaloarea cantității de grâu, conform clauzelor contractuale.
De asemenea, reclamanta a arătat că, deși a notificat societatea pârâtă cu . plata către subsemnata a sumelor de bani ce i se cuvin, în calitate de comoștenitoare asupra suprafeței de teren ce a făcut obiectul contractului de arendă, refuzul societății a determinat-o să promoveze prezenta acțiune.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a arătat că, în opinia sa, acesta este admisibil, deoarece respectivul contract a fost încheiat având la bază o cauză ilicită și vădit imorală, și anume fraudarea drepturilor sale de coindivizar asupra suprafeței de teren ce a făcut obiectul contractului de arendă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 641 alin. 1, art. 1530, art. 1531 și art. 1179 pct. 4 din Codul civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, contractul de arendare nr. 10/01.08.2006, anexa nr. 1 la acesta, cererile adresate de către reclamantă societății pârâte din datele de 02.03.2011 și 05.07.2011, notificarea societății pârâte, nr. 29/N/21.02.2012 și confirmarea de primire a acesteia, certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice emis la data de 09.05.2011, de către . de proprietate nr. 1399-_/27.08.1998.
Pentru termenul de judecată din data de 30.04.2012, societatea pârâtă ..R.L. a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat că este de acord cu solicitarea reclamantei de a fi constatată nulitatea absolută a contractului dedus judecății, urmând ca, în măsura în care cei doi moștenitori: reclamanta I. P. și pârâtul M. V. se vor înțelege sau vor fi obligate de către instanță să încheie un alt contract de arendă, însă a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea societății, în solidar cu pârâtul anterior menționat, la plata contravalorii cantității de 3.675 Kg grâu, ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la acest aspect, societatea pârâtă a menționat faptul că, pentru anul 2009, pârâtul M. V. a ridicat, în numele tatălui său decedat în luna noiembrie 2002, cantitatea de 2.450 Kg grâu, conform chitanței nr. 10/2009, semnată de către acesta, iar pentru anul 2010, același pârât a încasat, în numele tatălui său decedat, suma de 833 lei, echivalentul cantității de 2.450 Kg grâu, conform chitanței nr. 10/14.07.2010, semnată de către acesta, în timp ce pentru anul 2011, pârâtul a încasat, de asemenea, în numele tatălui său decedat, suma de 1.201 lei, echivalentul cantității de 2.310 Kg grâu conform tabelului nominal semnat de către pârât.
Totodată, societatea pârâtă a subliniat faptul că ar fi injustă obligarea sa la plata dublă a prețului contractului de arendă, varianta echitabilă fiind aceea de obligare exclusivă a pârâtului M. V. la plata fracției de 1/2 din 2.03,4 Kg grâu ridicată pentru anul 2009, per a contrario, dacă instanța va admite obligarea societății, în solidar, s-ar crea în patrimoniul pârâtului o îmbogățire fără justă cauză, precizând și faptul că nu este de acord ca despăgubirea să se facă la prețul de 1,20 lei/kg, din moment ce, potrivit documentelor, prețul era mult mai mic.
În finalul întâmpinării, societatea pârâtă a precizat că, pentru anul 2012, terenul era deja însămânțat la data introducerii acțiunii, dar din anul 2013, societate nu îl va mai lucra, iar în conformitate cu art. 275 C.pr.civ. față de recunoașterea pretențiilor la prima zi de înfățișare și faptul că, până la acest moment nu a fost pusă în întârziere, societatea a solicitat să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru termenul de judecată din data de 25.06.2012, pârâtul M. V. a formulat, de asemenea, întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat faptul că susținerile societății pârâte ar fi mincinoase, iar înscrisurile depuse false, subliniind faptul că nu a ridicat cantitatea totală de 4.900 Kg grâu, reprezentând renta aferentă anilor 2009 și 2010, iar din renta cuvenită pentru anul 2011, în mod abuziv, i s-a reținut cantitatea de 140 Kg grâu, astfel încât totalul cantității de grâu se ridică la 5.040 Kg, depășind astfel cantitatea de grâu pretinsă de către reclamantă, solicitând ca societatea să fie obligată să plătească reclamantei, integral, contravaloarea cantității totale de 5.040 kg grâu, în lei, la prețul pieței în momentul executării, instanța urmând să ia act și de faptul că, personal, renunță la toate drepturile succesorale în favoarea reclamantei.
Pentru același termen de judecată – 25.06.2012 -, reclamanta a depus un răspuns la întâmpinarea societății pârâte, subliniind faptul că afirmațiile acesteia din urmă ar fi nefondate, pârâta încercând să se sustragă de la plata rentei cuvenite reclamantei, prezentând documente lipsite de valabilitate juridică, afirmând, de asemenea, că M. M. nu este tatăl lui M. V., în realitate M. M. fiind bunicul reclamantei și pârâtului, decedat în anul 1981, iar M. D. este tatăl celor două părți, fiul lui M. M. și a decedat în anul 2002, reiterând solicitările de a fi admisă acțiunea formulată, obligarea celor doi pârâți, în solidar, la plata contravalorii cantității totale de grâu cuvenită și neridicată, în lei, la prețul pieței, conform clauzelor contractuale, dispunându-se și rezilierea contractului, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și luarea unui interogatoriu pârâților, iar dacă instanța apreciază că se impune, solicită și efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea agricultură.
Apărătorul societății reclamante a arătat că nu se opune cu privire la probele cu înscrisuri și interogatoriu, solicitate de către reclamantă, însă a apreciat că, din cuprinsul actelor depuse la dosar, reiese care este cantitatea de grâu astfel în cât, în opinia sa, nu se impune efectuarea expertizei, în replică, apărătorul reclamantei menționând că nu se solicită a fi stabilită cantitatea de grâu, ci contravaloarea grâului. În contradovadă, pentru societatea pârâtă s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, precum și luarea unui interogatoriu reclamantei.
Probele cu înscrisuri, testimonială și luarea unor interogatorii părților au fost apreciate ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, fiind încuviințate în conformitate cu pre vederile art. 167 C.pr.civ., însă cu privire la expertiza solicitată de către reclamantă, instanța a prorogat punerea în discuție a necesității administrării probei respective, după administrarea probelor încuviințate.
Pentru termenul de judecată din data de 17.09.2012, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă, cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, menționând că nu a solicitat și nu solicită rezilierea contractului de arendare nr. 100/2006, ci modificarea acestui contract, în sensul de a fi modificat numele arendatorului, din M. V., în I. P. – arendator pentru întreaga suprafață, renta cuvenită urmând a-i fi atribuită în totalitate, începând cu renta anului 2012.
De asemenea, a solicitat obligarea arendașului la plata impozitelor cuvenite pentru terenul arendat, menținând pretențiile privind plata rentei cuvenite pentru anii 2009, 2010 și 2011, subliniind faptul că se opune cu privire la proba cu expertiza propusă de apărătorul său, contrar voinței sale, neconsiderând-o utilă soluționării cauzei.
Au mai fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: actul de identitate al pârâtului M. V., un tabel centralizator și chitanța nr. 10/14.07.2010, declarația pârâtului M. V., autentificată sub nr. 2418/01.06.2012 de B.N.P. Cernobai C.-E., certificatul de moștenitor nr. S.369/05.03.1981, întocmit de notariatul de Stat Județean D., cererea adresată societății pârâte de către reclamantă, prețurile medii în anul 2012 privind produsele agricole, tabel nominal privind plata rentei cuvenite arendatorilor, certificatul de calitate de moștenitor nr. 147/25.09.2012, întocmit de BNP Cernobai C. E..
În cauză, au fost interogată societatea pârâtă, răspunsurile acesteia fiind depuse de către apărătorul acesteia, la termenul de judecată din data de 01.10.2012.
De asemenea, a fost interogată din oficiu reclamanta, răspunsurile acesteia fiind consemnate în scris iar fila atașată la dosar.
Deși legal citat, pârâtul M. V. nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi interogat și nici nu a timbrat corespunzător pretențiile formulate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, instanța apreciind că aceasta are o dublă natură, atât de întâmpinare, cât și de cerere reconvențională, astfel încât, prin încheierea de ședință din data de 01.10.2012, instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale și a anulat respectiva cerere, ca fiind netimbrată.
La termenul de judecată din data de 17.09.2012, instanța a revenit asupra probei testimoniale, încuviințate societăți pârâte la termenul anterior, având în vedere cuantumul ce se tinde a fi dovedit și care este mai mare de 250 lei, respectiva proba nemaifiind administrată în cauză.
La termenul de judecată din data de 15.10.2012, reclamanta a depus note scrise față de răspunsurile societății pârâte la interogatoriul ce i-a fost încuviințat.
Prin sentința civilă nr.1508/ 22 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ / 2012, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta I. P., în contradictoriu cu pârâții M. V., și ..R.L
A fost obligată reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâta ..R.L. – C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat, printre altele, să se constate nulitatea absolută a contractului de arendă numărul 10/01.08.2006, încheiat între . și fratele său - pârâtul M. V. -, motivat de faptul că, la încheierea acestui contract nu ar fi fost solicitat și acceptul său expres, deoarece și ea era comoștenitoare pentru suprafața de teren ce a făcut obiectul contactului de arendă.
Reclamanta a formulat și un al doilea capăt de cerere, prin care a solicitat să fie obligată pârâta ., în solidar cu pârâtul M. V. – fratele său -, la plata contravalorii cantității de 3.675 Kg grâu care i s-ar fi cuvenit acesteia pentru perioada 2009-2011.
Ulterior, prin precizările făcute atât în cadrul precizării scrise depuse la dosar, cât și a interogatoriului luat de instanță, la solicitarea pârâtei ., reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând, printre altele, să se ia act de faptul că ea nu solicită să se anuleze contractul de arendă – cerere ce a fost făcută de apărătorul său, fără să o consulte -, ci dorește ca acest contrat de arendă să-și producă și în continuare efectele, dar la arendator să fie trecută reclamanta, deoarece, prin certificatul de atestare a calității de moștenitor nr. 147/25.09.2012, întocmit de BNP Cernobai C.-E. î dosarul nr. 162/2012, s-a stabilit faptul că fratele său M. V. este străin de moștenire, situație în care ea a rămas singura proprietară asupra suprafeței de teren arendată, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind pretențiile formulate de reclamantă, aceasta a solicitat ca numai pârâta . să fie obligată la despăgubiri nu și fratele său M. V..
În ceea ce-l privește pe pârâtul M. V., instanța a reținut faptul că acesta, deși legal citat, nu s-a prezentat niciodată în instanță dar a formulat o întâmpinare ce avea caracter reconvențional, situație în care instanța l-a citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru corespunzătoare pretențiilor ridicate de acesta, dar pârâtul M. V. nu a achitat această taxă de timbru, motiv pentru care instanța a anulat acțiunea reconvențională a acestuia, ca fiind netimbrată.
În întâmpinarea depusă de pârâtul M. V., acesta a susținut că pentru perioada anilor 2009-2011 nu ar fi primit în totalitate redevența stabilită în contactul de arendare de la pârâta . dar nu a probat-o în niciun fel.
Instanța a mai reținut, totodată, că reclamanta I. P., prin cererea introductivă - așa cum a fost precizată ulterior -, a solicitat obligarea pârâtei S A. B. SRL și la plata impozitului pentru suprafața de 5,16 ha pe care a avut-o în arendă în urma contactului încheiat cu fratele său M. V..
Față de cele de mai sus, instanța a respins acțiunea reclamantei având în vedere următoarele:
Referitor la pretențiile formulate față de pârâta ., instanța a constatat că față de temeiul de drept pe care s-a întemeiat acțiunea, reclamanta nu poate solicita obligarea pârâtei la plata redevenței ce ar rezulta din contractul de arendă, deci nu poate formula o acțiune bazată pe răspundere contractuală deoarece nu este parte în acest contract, situație în care eventualele pretenții le poate îndrepta numai împotriva fratelui său M. V..
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata impozitului, instanța a respins-o, deoarece din art. 3 lit. c din contractul de arendă încheiat între M. V. și pârâta . rezultă faptul că această obligație revine arendatorului, deci persoana care trebuia să achite impozitul era fratele său M. V. și nicidecum societatea arendatoare.
Referitor la capătul de cerere privind anularea sau constatarea nulității absolute a contractului de arendă, instanța a reținut faptul că reclamanta a renunțat la judecarea acestui capăt de cerere, având în vedere cele menționate mai sus, iar pe de altă parte, reține și faptul că respectivul contract este perfect valabil, deoarece arendarea este un act de administrare și nu de dispoziție și, deci, nu era necesar acordul expres al reclamantei la încheierea acestui contract, așa cum susține aceasta.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea precizată formulată de către reclamantă.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., constatând că reclamanta este în culpă procesuală, a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta ..R.L.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta I. P., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală si solicitand admiterea recursului si pe fond sa se constate nulitatea absoluta a contractului de aenda nr. 10/2006 si sa fie obligati cei doi parati sa-i plateasca reclamantei contravaloarea rentei cuvenite pentru anii 2009, 2010 si 2011, pentru cantintatea de 3675 kg grau, la pretul pietei in momentul executarii.
În motivarea recursului, recurenta a aratat, in primul rand, că pârâtul M. V., fratele reclamantei, nu are calitate de moștenitor unic al lui M. D., pe numele căruia s-a emis în fapt titlul de proprietate nr.1399.A dovedit calitatea de unică moștenitoare prin certificatul de calitate de moștenitor unic nr.147/25.09._ emis de BNP Cernobai E.. Faptul că pârâtul a încheiat contractul de arendă cu pârâta S.C.A. B. SRL, neavând calitatea de unic moștenitor al tatălui recurentei, M. D., a încălcat dreptul acestei de unic moștenitor și în aceste condiții a încasat toate drepturile prevăzute în contractul de arendă, reclamanta rămânând doar cu prejudiciiile constând în impozite de 4788,38 lei
Recurenta a mai invocat ca că acest contract de arendă nr.10 a fost încheiat între S.C.A. B. SRL și M. M., bunicul matern al recurentei care este decedat din anul 1981 si instanta de fond nu a observat ca lista cu arendatori conținând suprafața de teren arendată și renta cuvenită nu este semnată de arendatori pentru primirea rentei.Nu confirmă plata rentei cuvenite și nu sunt validate de Consiliul local Calopăr și nici de pârâta S.C.A. B. SRL și nu poartă semnătura și ștampila pârâtei S.C.A. B. SRL și nici ștampila Consiliul Local Calopăr, pe care, netemeinic și nelegal, instanța de fond le-a luat în considerare.
Recurenta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului încheiat în frauda legii fiind încheiat cu o persoană decedată M. M., persoana fără capacitate procesuală de folosință fiind decedat din anul 1981.
Chitanțele eliberate pe numele emitent M. M., dar în fapt banii au fost încasați în mod ilegal de pârâtul M. V..
Potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.31/1954 capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează o dată cu moartea acesteia.
Recurenta critică hotărârea și sub aspectul că pârâtul M. V. nu are și nu a avut niciodată calitatea de proprietar sau de unic moștenitor, nici rol agricol în numele lui, nu a fost niciodată cap de gospodărie, de exploatație agricolă, dovadă fiind înscrisurile copia din Registrul Agricol în care reclamanta figurează în calitate cap de gospodărie, cap exploatație agricolă pentru suprafața de 5,1600 ha.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul constată că recursul este fondat.
Astfel, se constata ca prin actiunea dedusa judecatii si care a investit instanta de fond, asa cum a fost precizata ulterior la 22.06.2012 ( fila 32 din dosarul de fond), 19.07.2012 ( fila 38) si 17.09.2012 ( filele 44-46), reclamanta I. P. a solicitat în contradictoriu cu paratii M. V. si ., constatarea nulitatii absolute a contractului de arenda nr. 10/2006 incheiat intre parati, reclamanta invocand ca este singura mostenitoare a autorului M. D., paratul M. V. nefiind mostenitor si deci nici proprietar la terenului ce a facut obiectul contractului de arenda, obligarea celor doi parati la plata contravalorii arendei stabilite in contract pe perioada 2009-2012, iar arendasul sa fie obligat doar la arenda cuvenita pentru anii 2009, 2010 si 2012, iar pentru anul 2011 doar la diferenta de 140 kg, avand in vedere recunoasterea paratului Moitrica V. ca a incasat o parte din cantitnatea de grau pentru anul 2011, precum si obligarea arendasului la plata impozitelor cuvenite pentru terenul arendat, intrucat a ridicat si beneficiat de subventiile acordate de guvern.
Se mai retine ca prin incheierea de sedinta de la 17.09.2012, instanta de fond a luat act de precizarea reclamantei cu privire la obiectul actiunii deduse judecatii in sensul ca este vorba de constatarea nulitatii absolute a contractului de arenda nr. 10/2006, iar nu anularea contractului sau reziliere, cum s-a precizat in cererile scrise depuse la 22.06.2012 ( fila 32 din dosarul de fond), si 19.07.2012 ( fila 38), in interogatoriul luat de instanta reclamantei la acest termen de judecata reclamanta precizand expres o asememena modificare a obiectului actiunii – de nulitate absoluta a contractului de arenda, cu precizarea expresa ca nu mai doreste ca arendasul sa mai lucreze terenul si cu motivatia in fapt a cererii de nulitate absoluta constand in calitatea ei de unica mostenitoare a tatalui M. D. si imprejurarea ca fratele M. Vuiorel nu avea calitatea de a incheia contractul de arenda contestat, nefiind mostenitor si deci proprietar al terenului.
Analizand considerentele sentintei pronuntate la 22.10.2012 de instanta de fond, Tribunalul constata ca aceasta nu a facut referire si nu s-a pronuntat asupra motivelor concrete de nulitate absoluta formulate de reclamanta si de care instanta d e fond a luat act prin incheierea de sedinta de la 17.09.2012, ci instanta de fond a apreciat, in mod total gresit, ca reclamanta ar fi renuntat la judecarea cererii de anulare sau constatare a nulității absolute a contractului de arendă, dupa care a analizat legalitatea contractului din perspectiva motivului de nulitate relativa invocat de reclamanta prin actiunea introductiva, referitor la acordul reclamantei la incheierea contracutlui, in calitatea ei de comostenitoare.
Tribunlul constata ca este gresita o asemenea modalitate de solutionare a cauzei, atat timp cat instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii cu care a fost investita, potrivit precizarilor de care a luat act in sedinta publica de la 17.09.2012, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, in intelesul art. 129 si 312 C.pr.civ., sub acest aspect fiind intemeiate criticile formulate de recurenta - reclamanta privind solutionarea gresita a cauzei.
Astfel, potrivit art. 129 c.pr.civ., judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul unei hotarari temeinice si legale si de asemenea au obligatia de a pune in discutie si a analiza toate aspectele de fapt si de drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor si a se pronunta asupra lor, stabilind imprejurarile de fapt ale cauzei pe baza probelor administrate la cererea partilor, hotararea trebuind a fi motivata cu suficienta claritate cu privire la starea de fapt retinuta, prin trimitere la probele din dosar.
Cum in speta, instanta de fond nu a analizat si nu s-a pronuntat asupra obiectului actiunii cu care a fost investita, potrivit precizarilor reclamantei, solutia pronuntata in privinta capatului de cerere in constatarea nulitatii absolute fiind determinanta si pentru solutionarea celorlalte capete de cerere ( pretentii si cheltuieli de judecata), atata timp cat din precizarea reclamantei din sedinta publica de la 17.09.2012 rezulta ca cererea acesteia de obligiare a societatii parate - . - la plata cantitatii de grau aratate in contract este justificata de reclamanta pe calitatea ei de proprietara a terenului si respectiv persoana indreptatita sa culeaga fructele acestuia, iar nu pe o raspundere contractuala, asa cum gresit retine instanta de fond, tribunalul constata ca aceasta a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă desființării.
In ceea ce priveste sustinerile recurentei reclamante in sensul ca in speta se impune să se constate nulitatea absolută a contractului de arenda nr. 10/2006 intrucat a fost încheiat cu o persoană decedată M. M., persoana fără capacitate procesuală de folosință, acesta fiind decedat din anul 1981, tribunalul constata ca instanta de fnd nu a fost investita cu un asemenea motiv de nulitate absoluta, astfel incat aprecierile reclamantei cu privire la legalitatea contractului de arenda din perspectiva acestui motiv de nulitate exced cadrului procesual, neputand face obiectul analizei si dezbaterii judiciare de catre instanta de fond sau de control judiciar .
Pentru considerentele expuse, constatand ca prima instanta nu a analizat in concret motivele de nulitate absoluta si pretentiile invocate de reclamanta, raportat la temeiurile de fapt si de drept indicate de acesta si inscrisurile depuse la dosar, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, si avand in vedere si necesitatea respectarii principiului dublului grad de jurisdictie pentru parti, tribunalul urmeaza ca in temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ sa admita recursul promovat de recurenta I. P., să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I. P. în contradictoriu cu pârâții M. V., ., împotriva sentinței civile nr. 1508 din 22 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ / având ca obiect anulare act constatare nulitate absolută contract de arendă.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond: Gh.D.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 66/2013. Tribunalul DOLJ | Partaj judiciar. Sentința nr. 8746/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
