Contestaţie la executare. Decizia nr. 526/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 293/288/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 526
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. L. B. - judecător
Judecător D. G.
Judecător L. M.
Grefier A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în data de 14.03.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în cauza privind soluționarea recursului declarat de recurenta-intimata S.C. M. C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr._/17.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare V. M., având ca obiect contestație la executare - suspendare executare
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin adresa nr._ s-a înaintat Judecătoriei C. dosarul nr._ al Judecătoriei Râmnicu-V. întrucât prin încheierea de nr. 1216 pronunțată de ÎCCJ Secția I Civilă din data de 23 februarie 2012 în dosarul nr._ a fost admisă cererea de strămutare formulată de petenta V. M. și ca urmare judecarea cauzei a fost strămutată la Judecătoria C., județul D..
Cauza a fost înregistrată la data de 07.03.2012 sub nr._ .
Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Râmnicu-V., contestatoarea V. M., în contradictoriu cu intimata . a formulat contestație la executare în dosarul nr. 293/2010 al B. B. C. împotriva titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7285/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, solicitând anularea titlului executoriu și tuturor actelor de executare, iar în temeiul art. 403 C. proc. civ., suspendarea executării silite.
În motivare, a arătat că executarea silită a fost declanșată în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7285/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în procedura OG nr. 5/2001, prin care s-a admis cererea de emitere a somației de plată, fiind somată să plătească intimatei . cu care nu are niciun raport juridic, următoarele sume: echivalentul în lei la data plății efective a sumei de 198,96 USD, preț al serviciilor de telefonie mobilă, 2873,93 lei – penalități convenționale în cuantum procentual de 0,5 % pe zi de întârziere aferente prețului de 669,56 lei pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi și data de 15.02.2007; contravaloarea penalităților convenționale în cuantum procentual de 0,5 % pe zi de întârziere aferente debitului principal de 669,56 lei, pentru perioada cuprinsă între 16.02.2007 și data îndeplinirii obligației de plată; cheltuieli de judecată.
A susținut contestatoarea că titlul executoriu este nul pentru că a fost pronunțat cu procedura nelegal îndeplinită, fiind citată la locuința din Rm. V. pe care o înstrăinase, iar potrivit art. 4 din OG nr. 5/2001, 85 și 107 C. proc. civ., părțile trebuiau citate.
Deși la contractul pe care îl încheiase cu . Mobifon SA) era atașată adeverința de serviciu, intimata cu rea-credință a solicitat citarea sa în mod constant la fostul domiciliu din Rm. V., iar pe dovada comunicării citației era menționat destinatar mutat de la adresă sau „afișat“. În măsura în care citarea sa s-a efectuat prin publicitate, această măsură este nelegală, întrucât citarea prin publicitate are caracter excepțional, în măsura în care reclamantul este în imposibilitate de a afla domiciliul sau locul de muncă; or reclamanta cunoștea locul său de muncă, aspect ce rezultă din adeverința de serviciu din cererea de executare silită, situație în care citarea sa prin publicitate a fost făcută cu rea-credință, vătămarea prezumându-se în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și constând în imposibilitatea sa de a fi încunoștințată de proces și a-și pregăti apărarea, ceea ce atrage în condițiile art. 106 C. proc. civ. nulitatea titlului executoriu.
A mai arătat contestatoarea că ordonanța de plată este nulă absolut și inopozabilă, pentru că încalcă o dispoziție de ordin publică privind comunicarea, prevăzută de art. 6 pct. 4 din OG nr. 5/2001, comunicare care nu a avut loc, deși creditoarea avea posibilitatea să efectueze comunicarea la locul de muncă, prevăzut în adeverința depusă cu ocazia încheierii contractului de telefonie mobilă.
Necomunicarea cesiunii și a ordonanței de plată este cu atât mai gravă cu cât a efectuat plata facturilor până la declanșarea acțiunii, iar din actele atașate cererii de executare silită de către . C., cu care ea nu are nici un raport juridic, nu rezultă despre ce factură neplătită este vorba și de data scadenței acestei facturi, element de bază cerut de art. 1 din OG nr 5/2001, în cauză nerezultând o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv factura fiscală de plată.
A mai arătat contestatoarea că hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial, deoarece în privința somației de plată își găsesc aplicarea art. 5 C. proc. civ., text în raport de care competentă era Judecătoria Râmnicu-V.. Având în vedere că procedura de citare în ceea ce o privește nu a fost legal îndeplinită, nu a avut cunoștință de proces li nu a avut posibilitatea de a invoca excepția de necompetență teritorială, fiindu-i grav încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil prev. de art. 6 din Convenția EDO.
A mai susținut contestatoarea că cesiunea de creanță nu s-a realizat, deoarece nu a fost îndeplinită condiția notificării către debitor, în condițiile în care nu există nicio dovadă din care să rezulte că a fost înștiințată despre această cesiune conform art. 1393 C. civ., astfel că între ea și intimată nu există niciun raport juridic, inopozabilitatea cesiunii fiind evidentă în condițiile în care procedura de citare și comunicare a actelor de procedură a avut loc prin publicitate, neexistând confirmare de primire, contrar dispozițiilor art. 1393 C. civ..
Contestatoarea a mai susținut că dreptul material la acțiune este prescris, întrucât în condițiile în care cesiunea de creanță nu s-a realizat, deoarece nu a fost îndeplinită condiția notificării către debitor.
S-a mai arătat că având în vedere că între contestatoare și intimată nu există niciun raport juridic, faptul că presupusul prejudiciu creat de contestatoare . se bazează pe o creanță inexistentă de altfel din 30.08.2004, iar sentința civilă a fost pronunțată la 12.06.2007, operează prescripția dreptului material la acțiune în raport de prevederile Decretului nr. 167/1958, prescripție care curge de la data constatării refuzului de plată a facturii și nu de la momentul cesiunii de creanță, care este nulă și inopozabilă, nefiind îndeplinite condițiile art. 1393 C. civ..
S-a mai susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 2 din OUG nr. 5/2001, deoarece creanța pentru care s-a emis somația de plată nu există, nu este certă, lichidă și exigibilă, atât sub aspectul creanței principale, cât și a penalităților.
În ceea ce privește creanța principală, a susținut contestatoarea că a achitat toate facturile de prestare servicii la . la data promovării acțiunii, nedatorând nimic către . mult, dacă se susține că această creanță există, ea este prescrisă pentru motivele arătate anterior.
Referitor la penalități, a arătat contestatoarea că în condițiile în care cererea de emitere a somației de plată pentru motivele arătate anterior urmează a fi respinsă, este evident că și debitul accesoriu nu va putea fi ordonat la plată pe procedura specială reglementată de OG nr. 5/2001, cuantumul acestor penalități diferind în funcție de cuantumul creanței principale.
În plus, a considerat contestatoarea, OG nr. 5/2001 nu este aplicabilă în niciun mod penalităților, chiar prevăzute în contract și chiar în situația în care cererea este admisă pentru creanța principală, deoarece cuantumul acestor penalități nu are niciodată caracter cert, decât dacă ar exista o factură pentru penalități, acceptată la plată.
Pentru creanța principală, în afara contractului, este necesar ca întinderea creanței să fie cunoscută de debitor, pentru penalități, simpla prevedere a lor în contract, fără să existe o altă modalitate de recunoaștere a cuantumului lor, nu este de natură a crea un cuantum cert al creanței.
De altfel, clauza cuprinsă în contract referitoare la penalitățile de întârziere nu poate fi apreciată decât ca fiind abuzivă in condițiile in care a fost impusă fără posibilitatea de negociere, fiind cuprinsă în toate contractele încheiate de către intimată, fără ca vreun client să fi putut înlătura sau diminua cuantumul penalităților, care în mod evident este exagerat de mare, disproporționat in raport cu prejudiciul ce se pretinde a fi încercat de către creditor prin întârziere la plată.
În plus, clauza respectivă a fost folosită în mod abuziv în sensul că nu s-a procedat la introducerea ordonanței de plată într-un termen scurt, ci s-a așteptat o perioadă lungă de timp tocmai pentru a se acumula o sumă considerabilă cu titlu de penalități. În acest mod s-a ajuns ca pentru o așa-zisă creanță de 198,96 USD, cea admisă de instanță, să fie obligată la plata unor penalități de 7068 de lei, al căror cuantum depășește în mod evident presupusul prejudiciu încercat de creditor pentru întârziere la plată.
Din această perspectivă, urmează a se constata că suntem în prezența unui abuz de drept, sancțiunea aplicabilă fiind cea a respingerii cererii privind somația de plată. De altfel, jurisprudența constată a instanței supreme și a Curții Europene de Justiție este în sensul că dacă creditorul nu a depus diligențele necesare pentru recuperarea prejudiciului, el va suporta cuantumul acestuia, invocând cauzele conexate C-46/93 și C48/93 Brasserie du pêcheur SA împotriva Bundesrepublik Deutchland, decizia nr. 6045/13.06.2007 a ÎCCJ și hotărârea din 19.05.1992, Mulder s.a. c. Consiliului și Comisiei C104-89 și C37/90, R.. p. I-3061.
A mai apreciat contestatoarea ca fiind inadmisibil ca după o perioadă de peste 6 ani în care nu a fost legal citată, nu a avut cunoștință de desfășurarea vreunui proces, nu a primit nicio comunicare, somație sau notificare, nu datorează nimic societății de telefonie mobilă, să fie obligată la plata unor sume incerte, ilegale, calculate discreționar și abuziv.
Prin încheierea de ședință din data de 28.03.2012 instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ, cauza fiind repusă pe rol la data de 16.05.2012.
La data de 04.07.2012 reclamanta V. M. a depus concluzii scrise pentru cererea de suspendare a executării silite, solicitând să se dispună de urgență, suspendarea executării silite cu privire la titlul executoriu - sentința civila nr. 7285 din 12.06.2007 pronunțata de Judecătoria Constanta in dosarul nr._, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a contestației la executare ce face obiectul acestui dosar, deoarece în speță există o serioasa îndoiala in privința legalității hotărârii mai sus menționata, fiind vorba de un caz urgent si un prejudiciu iminent, întrucât o să-i fie luata ilegal suma foarte mare de bani solicitata prin somația de executare.
A precizat că a efectuat plata cauțiunii pentru suspendarea executării, reprezentând 10% din valoarea solicitata prin somația de executare(9.110,00 lei), mai precis 911,00 lei, avându-se in vedere ca potrivit art. 403 alin. (4) Cod pr. civ. „cauțiunea depusa este deductibila din cauțiunea stabilita de instanța, daca este cazul".
In fapt, așa cum mai sus a arătat si cum se observa din actele depuse la dosar, a formulat contestație la executare in care a solicitat anularea titlului executoriu, a tuturor actelor subsecvente, precum si a actelor de executare silita, pentru motive de nelegalitate.
Există o serioasă îndoială cu privire la titlul executoriu, deoarece a fost dat cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea pârtilor, in ceea ce o privește, fiind obligata ilegal la plata unei sume de peste 7000,00 lei pe care nu o datorează cat si mai mult decât atât, nu a avut cunoștința de existenta dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Constanta, deoarece așa cum rezulta din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 680/17.04.2006, încheiat la Biroul Notarilor Publici Asociați P. L. si N. R. reclamanta nu a mai locuit in apartamentul la care a fost eronat citata începând cu 17.04.2006, iar acțiunea intimatei din aceasta cauza a fost introdusa in anul 2007.
Consideră că este inadmisibil ca după o perioada de peste 5 ani în care nu a fost legal citată, nu a avut cunoștință de desfășurarea vreunui proces, nu a primit nici o comunicare, somație sau notificare, in condițiile in care nu datorează nimic societății de telefonie mobila, sa fie obligata la plata unor sume incerte, ilegale, calculate in mod cu totul discreționar si abuziv.
Titlul executoriu a fost pronunțat cu procedura de citare nelegal îndeplinita.
Potrivit art. 4 alin. 2 din OUG nr. 5/2001, în toate cazurile, pentru soluționarea cererii prin care s-a declanșat procedura somației de plata, judecătorul dispune citarea pârtilor, pentru explicații si lămuriri, ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plata.
Tot astfel, în conformitate cu art. 85 C.proc. civ. raportat la art. 107 Cod proc. civilă, sub sancțiunea nulității, instanța nu poate sa hotărască asupra cererii decât după citarea părților, dispoziții legale care au caracter imperativ.
Astfel la data promovării cererii de chemare in judecata, cat si la data pronunțării sentinței, ce reprezintă titlu executoriu, a fost nelegal citată la locuința din Rm. V., .. .. A, ., care o înstrăinase cu mult timp in urma. Așa cum rezulta din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 680/17.04.2006, încheiat la Biroul Notarilor Publici Asociați P. L. si N. R..
Deși la contractul încheiat cu S.C. VODAFONE ROMÂNIA S.A.(fosta Mobifon S.A.) era atașata adeverința de serviciu, intimata, cu rea-credință a solicitat citarea sa în mod constant la fostul domiciliu din Rm. V., chiar în condițiile în care pe dovada comunicării citației era menționat "destinatar mutat de la adresa" sau "afișat".
Un alt aspect este acela că Ordonanța de plată este nulă absolută și inopozabilă, pentru că încalcă o dispoziție de ordine publică privind comunicarea prevăzută de art. 6 pct. 4 din O.G. nr. 5/2001. care prevede că "Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire. O astfel de comunicare nu a avut loc, deși intimata avea posibilitatea sa efectueze comunicarea la locul de munca, in speța Tribunalul V., așa cum rezultă din adeverința depusă cu ocazia încheierii contractului de prestări servicii telefonie mobila.
De asemenea hotărârea ce constituie titlu executoriu, a fost pronunțată de o instanța necompetenta teritorial, deoarece, in privința somatici de plata își găsesc aplicare dispozițiile de drept comun, respectiv art. 5 C. proc. Civ., text care prevede ca cererea de chemare in judecata se adresează instanței competente din punct de vedere material(judecătorie, tribunal, curte de apel) in a cărei circumscripție își are domiciliul paratul, in speță nefiind competenta Judecătoria Constanta.
A precizat că cesiunea de creanță nu s-a realizat, deoarece nu a fost îndeplinită condiția notificării către debitor, in condițiile in care nu exista nici o dovada din care sa rezulte ca a fost înștiințată cu privire la cesiunea dintre S.C. Vodafone România S.A.(fosta Mobifon S.A.) și intimata S.C. M. C. S.R.L. nefiind îndeplinite dispozițiile art. 1393 Cod civil.
De asemenea dreptul material la acțiune este prescris, având în vedere ca între reclamantă si intimata S.C. M. C. S.R.L. Constanta, nu există nici un raport juridic, faptul ca presupusul prejudiciu creat de reclamantă S.C. Vodafone România S.a.(fosta Mobifon S.A.) se bazează pe o creanță (inexistenta de altfel) din 30.08.2004, in speța neîndeplinindu-se condiția notificării către debitor, consider ca operează prescripția dreptului material la acțiune, in raport de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Hotărârea care constituie titlu executoriu, a fost dată cu încălcarea art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 5/2001. deoarece creanța pentru care s-a admis ordonanța de plată nu există, nu este certă, lichidă și exigibilă, atât sub aspectul creanței principale, cat si sub aspectul penalităților.
In concluzie, față de cele mai sus arătate, cât și potrivit probelor administrate la dosar, solicită să se dispună de urgență suspendarea executării silite cu privire la titlul executoriu sentința civilă nr. 7285 din 12.06.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ pana la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare ce face obiectul acestui dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 04.07.2012 instanța a suspendat executarea silită în dosarul de executare nr. 239/2010 al B. B. C., până la soluționarea contestației la executare promovate de contestator V. M. în contradictoriu cu intimatul ..
La data de 19.09.2012 reclamanta a depus cerere prin care a solicitat renunțarea la capătul de cerere menționat la pct. 5 alin. 7 din contestația la executare privind anularea clauzei abuzive cuprinsă în contract referitoare la penalități de 0, 5 % pe zi de întârziere din creanța principală, întrucât prin motivarea contestației la executare cu privire la acest aspect, a înțeles să își susțină în plus penalitățile de întârziere nu pot avea caracter cert, decât prin emiterea unei facturi acceptată de reclamant la plată.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 246 alin. 1 C. proc. civ.
În ședința publică de azi, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la invocarea caracterului abuziv al clauzei prin punctul 5 par. 7 din motivarea contestației la executare.
Prin sentința civilă nr._/17.10.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestator V. M., în contradictoriu cu intimata ., în dosarul de executare nr. 239/E/2010 al B. B. C..
A fost anulată sentința civilă nr. 7285/12.06.2007, pronunțată de Judecătoria C. – Secția civilă în dosarul nr._, având ca obiect somație de plată.
A fost anulată executarea silită pornită de intimata-creditoare . în dosarul de executare silită nr. 239/E/2010 al B. B. C., în temeiul sentinței civile nr. 7285/12.06.2007, pronunțată de Judecătoria C. – Secția civilă în ds. nr._ .
A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 1149,89 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
A fost respinsă ca neîntemeiată, solicitarea de includere în cadrul cheltuielilor de judecată a taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7285/12.06.2007, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, irevocabilă prin neexercitarea cererii în anulare, contestatoarea V. M. a fost somată să achite intimatei ., în termen de 30 de zile de la comunicare:
- echivalentul în lei din data plății efective a 198,96 USD, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă;
- 2873,93 lei, penalități convenționale în cuantum procentual de 0,5 % pe zi de întârziere aferente prețului neachitat de 669,56 lei, pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi și până la data de 15.02.2007;
- contravaloarea penalităților convenționale în cuantum procentual de 0,5 % pe zi de întârziere aferente prețului neachitat de 669,56 lei, curse în continuare, respectiv pentru perioada cuprinsă între data de 16.02.2007 și data îndeplinirii obligației de plată;
- 123,80 lei, cheltuieli de judecată.
Conform dovezilor de comunicare atașate dosarului_, sentința conținând somația de plată a fost comunicată prin afișare la ușa instanței, urmare a întoarcerii confirmării de primire cu mențiunea că destinatarul este mutat.
Intimata . a formulat cerere de executare silită a sentinței nr. 7285/12.06.2007, pronunțată de Judecătoria C. în ds._, înregistrată la B. B. C. cu nr. 239/2010.
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 1892 din data de 10.08.2010, Judecătoria Rm. V. a încuviințat executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 7285 din 12.06.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Prin procesul-verbal din data de 09.12.2010, B. B. C. a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 1012,9 lei. (f. 57 dosarul Jud. C.)
Prin somația emisă la 09.12.2010 (f. 58, dosarul jud. C.), contestatoarea - debitoare a fost somată să achite intimatei-creditoare . suma de 198,96 USD echivalent în lei din data plății efective, 7303,07 lei, penalități calculate până la 30.09.2010 și în continuare penalități de 0,6 % pe zi de întârziere, aferente debitului de 669,56 lei, până la data stingerii debitului principal, suma de 123,8 lei, cheltuieli de judecată și 1012,9 lei, cheltuieli de executare, somație comunicată debitoarei, prin afișare, la 10.12.2010 (f. 61).
Prin procesul-verbal din data de 17.12.2010 (f. 62), executorul judecătoresc a constatat, in urma deplasării la adresa din Rm V., ., ., . nu mai domiciliază la această adresă, aceleași mențiuni conținându-le si procesul-verbal din data de 08.06.2011 (f. 64).
Prin încheierea nr. 783/23.01.2012, pronunțată de Judecătoria Rm. V. în dosarul nr._ (f. 95-96), s-a respins cererea de suspendare a executării silite în dosarul executare 239/2010 al B. B. C. până la soluționarea plângerii formulate de intimată împotriva refuzului de continuare a executării silite.
Prin adresa nr. P76 din 01.02.2011, Direcția de Evidență a Persoanelor Rm. V. a comunicat executorului judecătoresc faptul că debitoarea locuiește în Mun. Pitești, .. 23, ., ., jud. Argeș, iar prin adresa din 09.02.2012 (f. 82), B. B. C. a solicitat intimatei – creditoare să se adreseze unui executor judecătoresc din raza judecătoriei Pitești.
La data de 27.02.2012, intimata a solicitat B. B. C. remiterea titlului executoriu (f. 82), iar prin adresa nr. 239/2010/28.02.2012, executorul judecătoresc a restituit intimatei sentința civilă nr. 7285 din 12.06.2007 pronunțată de Judecătoria C..
Prin hotărârea pronunțată în data de 14.05.2012 în ds._/288/2011, Judecătoria Râm. V. a respins plângerea formulată de intimată împotriva B. B. C. și V. M..
În drept, potrivit art. 399 alin. C. proc. civ., (1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. (…) (2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. (2^1) De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale. (3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Conform art. 10 din OG nr. 5/2001 – privind procedura somației de plată - (1) Cel interesat poate face contestație la executare, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. (2) Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului.
Motivele de nulitate derivând din nelegala sa citare în fața Judecătoriei C. care a pronunțat titlul ce se execută, sentința civilă nr. 7285/12.06.2007 și pronunțarea sentinței 7285/12.06.2007 de o instanță necompetentă teritorial, nu pot fi primite de prezenta instanță.
Astfel, în speță, contestatoarea nu a formulat cerere în anulare împotriva sentinței civile nr. 7285 din 12.06.2007 pronunțată de Judecătoria C., astfel încât se plasează în ipoteza prevăzută de art. 10 alin. (2) din OG nr. 5/2001.
Din interpretarea textelor de lege mai sus-menționate, rezultă că prin derogare de la prevederile cu caracter general ale art. 399 alin. (3) C.proc.civ., deși executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care este emis de o instanță judecatorească și pentru care legea prevede o cale specială de atac, respectiv cererea în anulare reglementată de art. 8 din OG nr. 5/2001, actul normativ care cuprinde dispozițiile privind procedura somației de plata prevede în art. 10 alin. (2) ca în aceasta materie prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului, putând conduce potrivit art. 404 alin. (1) C.proc. civ la anularea titlului executoriu.
Aceasta înseamnă că în condițiile art. 10 alin. (2) din OG nr. 5/2001 numai apărările de fond - nu și neregularitățile procedurale - pot fi valorificate pe calea contestației la executare formulată împotriva ordonanței conținând somația de plată, pentru ipoteza neexercitării cererii in anulare de către debitor.
Ca atare, pe calea contestației la executare de față, contestatoarea nu poate invoca nelegala sa citare în fața Judecătoriei C., care a pronunțat sentința civilă nr. 7285/12.06.2007, invocarea acestei neregularități procedurale putând avea loc numai pe calea exercitării cererii în anulare sau a contestației in anulare, de care, însă, contestatoarea nu s-a prevalat, aceeași fiind situația și în privința criticilor referitoare la pronunțarea titlului executoriu de către o instanță necompetentă teritorial.
Criticile referitoare la inopozabilitatea titlului executoriu prin necomunicarea acestuia cu scrisoare recomandată sunt însă întemeiate.
Potrivit art. 6 alin. (4) din OG nr. 2/2001 Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Or, în speță, sentința civilă nr. 7285/12.06.2007 a Judecătoriei C. a fost comunicată prin publicitate, respectiv prin afișare la ușa instanței, ca urmare a returnării confirmării de primire întrucât destinatarul era mutat.
Or, în materia somației de plată, această modalitate de comunicare nu poate fi acceptată, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare, dat fiind că nu fac nicio trimitere la dreptul procedural comun. Acest aspect a fost reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia in interesul legii nr. 11/2006, unde s-a statuat că „Din această ultimă dispoziție (n.r. art. 6 alin. (4) din OG nr. 5/2001) cu caracter imperativ rezultă că instituirea unei atare prevederi speciale de comunicare este determinată de urgența pe care o reclamă soluționarea unor astfel de cauze, precum și de necesitatea evitării comunicării unor acte de asemenea importanță prin afișare, în condițiile prevăzute în art. 92 și 921 din Codul de procedură civilă."
Comunicarea somației de plată prin afișare la ușa instanței echivalează cu necomunicarea acesteia și, prin urmare, cu imposibilitatea învestirii titlului cu formulă executorie, implicit cu lipsa caracterului executoriu al titlului și, deci, începerea executării silite în dosarul nr. 239/2010 al B. B. C. în lipsa unui titlu executoriu, ceea ce conduce, în condițiile art. 399 alin. (2), la anularea executării silite înseși și a actelor de executare ulterioare (procesul-verbal de cheltuieli și somația din data de 09.02.2010).
Întemeiate sunt și criticile referitoare la inexistența dreptului de creanță al . față de contestatoare, urmare a nenotificării cesiunii de creanță.
Instanța a reținut că notificarea nr. 6178 din 19.12.2006 și cea fără dată, depuse de . și atașate la filele 17, 23 din dosarul Judecătoriei C. și comunicate de B. S. C. A. la solicitarea intimatei, la adresa debitoarei din mun. Rm. V., ., ., ., au fost restituie la data de 10.01.2007 (f. 28), cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă, noul locatar nu permite afișarea“, aspect ce se coroborează cu mențiunile contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 680/17.04.2006 de BNPA P. L. și N. R. (f. 24), din care reiese că debitoarea a înstrăinat apartamentul nr. 7 situat in mun. Rm. V., ., ., ., numiților Murarusi E. și E..
Or, potrivit art. 1393 din C. Civ. de la 1864, publicitatea cesiunii de creanță către debitor și care marca momentul de la care opera transferul creanței de la cedent (. cesionar (.), se putea face prin notificare sau acceptare prin act autentic de către debitor, iar în condițiile art. 2 din Titlul VI - Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare – al Legii nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice și prin înscrierea cesiunii de creanță în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
În speță, o asemenea notificare nu a avut loc nici înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 7285/12.06.2007 de către Judecătoria C. și nu poate fi asimilată notificării cesiunii de creanță - ca act care să o încorporeze – nici cererea de emitere a somației de plată, câtă vreme intimata a luat cunoștință de la data de 10.01.2007 – data restituirii de către B. S. C. A. a notificării cesiunii de creanță – de faptul că debitoarea nu mai locuia la adresa din Rm. V., ., .. A, ..
Din mențiunile încheierii nr. 1892/10.08.2010, dată de Judecătoria Râmnicu-V. în ds._ prin care a fost încuviințată executarea silită a sentinței civile nr. 7285/12.06.2007 a Judecătoriei C., se poate prezuma simplu că debitoarea a luat cunoștință de cesiunea de creanță la data depunerii întâmpinării în acest dosar, fără însă a aduce la cunoștința instanței împrejurarea schimbării domiciliului, întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat aceleași apărări ca pe calea prezentei contestații la executare. Însă o asemenea înștiințare nu este de natură să acopere viciile titlului ce se execută, întrucât legalitatea constituirii acestuia se analizează la momentul pronunțării, iar nu la un moment ulterior.
Neîntemeiate sunt, însă, criticile referitoare la prescripția dreptului material la acțiune. Din mențiunile rezoluției de primire aplicate pe cererea de emitere a somației de plată cu care a fost învestită Judecătoria C., rezultă că cererea a fost primită la 20.02.2007, iar facturile cărora le corespundea debitul solicitat 198, 96 USD (669,56 lei) datau din 08.09.2004, scadentă la 22.09.2004, și 08.10.2004, cu scadența la data de 22.10.2004.
Cum pe calea cesiunii de creanță are loc o transmitere a creanței așa cum este, cu toate accesoriile sale, iar nu o transformare a acesteia, cesionara intimată putea valorifica creanța cumpărată de la . aceleași condiții în care o putea valorifica . in interiorul termenului de prescripție de 3 ani de la data scadenței fiecărei facturi în parte (adică până la 08.09.2007, 08.10.2007), iar nu în termen de 3 ani de la data cesiunii.
Tocmai de aceea, nu are legătură notificarea sau nenotificarea cesiunii cu termenul de prescripție în care trebuia introdusă acțiunea, ci notificarea cesiunii privește calitatea procesuală activă a intimatei în a introduce cererea împotriva debitoarei V. M. pentru creanța cedată de .>
Rezultă, așadar, că la data de 20.02.2007, cererea de emitere a somației de plată era introdusă în termenul legal de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termen care la momentul pronunțării sentinței nr. 7285/12.06.2007 a fost întrerupt în condițiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Decret, admițându-se cererea de emitere a somației de plată, iar ulterior întreruperii a început să curgă un alt termen de prescripție extinctivă, respectiv cel de a solicita executarea silită în condițiile art. 405 alin. (1) teza I din C. proc. civ..
O eventuală excepție a prescripției extinctive a dreptului material la acțiune ar putea fi invocată numai în ipoteza promovării unei acțiuni în pretenții de drept comun, în cadrul apărărilor de fond de față instanța fiind ținută să analizeze dacă a intervenit sau nu prescripția extinctivă la data sesizării Judecătoriei C.; or, așa cum mai sus s-a reținut, la data sesizării Judecătoriei C. nu era împlinit termenul de prescripție extinctivă.
Cât privește critica referitoare la încălcarea art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001, prin aceea că intimata nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, instanța constată că aceste condiții sunt prevăzute de art. 1 alin. (1) din OG nr. 5/2001, iar nu de art. 2 alin. (1) care se referă la competența de soluționare.
Dincolo de acest aspect, susținerea debitoarei că nu are o creanță față de intimată, întrucât a achitat toate facturile către . este întemeiată, în condițiile în care nu este dovedită, iar apărările referitoare la prescripția extinctivă au fost înlăturate de către instanță pentru motivele arătate mai sus.
În ceea ce privește apărările referitoare la caracterul abuziv al clauzei privind penalizările și cuantumul disproporționat al penalizărilor față de prejudiciul încercat de creditor, instanța constată că debitoare a renunțat la apărarea privind caracterul abuziv al clauzei, motiv pentru care nu va mai analiza și caracterul disproporționat, cele două fiind în strânsă legătură.
Așa fiind, reținând că titlul nu îi este opozabil contestatoarei în condițiile în care cesiunea de creanță intervenită între intimată și . a fost notificată debitoarei în condițiile art. 1393 C. civ. de la 1864 și/sau Titlului VI al Legii nr. 99/1999, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 din OG nr. 5/2001, privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței susceptibile de a face obiectul emiterii unei ordonanțe conținând somația de plată, sentința civilă nr. 7285/12.06.2007 a Judecătoriei C. urmează a fi anulată, iar toate actele de executare (somația și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 09.02.2010) constatate ca fiind desființate de drept conform art. 3791 C. proc. Civ..
Pe de altă parte, constatând că titlul ce se execută, respectiv sentința civilă nr. 7285/12.06.2007 a Judecătoriei C., nu este executoriu, întrucât, pe de o parte, din împrejurarea că nu a fost comunicat cu scrisoare recomandată debitoarei, a fost nelegal învestit cu formulă executorie, iar pe de altă parte, executarea silită a fost încuviințată, implicit, în lipsa unui titlu executoriu, executarea silită a fost nelegal începută în lipsa unui titlu executoriu, urmând a fi anulată în condițiile art. 404 alin. (1) C. proc. Civ..
În condițiile art. 274 C. proc. Civ., intimata căzută în pretenții va fi obligată la plata către contestatoare a sumei de 1149,89 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport justificate prin înscrisurile de la dosar, însă cererea de includere a taxei judiciare de timbru in cuantumul cheltuielilor de executare va fi respinsă, ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 146/1997.
Cum temeiul acordării cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală a părții căzute în pretenții, iar în cazul de față legea nr. 146/1997 prevede o procedură de restituire a taxei de timbru pentru ipoteza admiterii contestației la executare și sub condiția suspensivă a rămânerii irevocabile a hotărârii, a rezultat că în cadrul contestației la executare nu pot fi incluse în cadrul cheltuielilor de judecată cheltuielile privind taxele judiciare de timbru, prin derogare de la prevederile art. 274 C. proc. Civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata ., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta se arată că în mod greșit prima instanta a reținut că sentința civilă nr.7285/12.06.2007 a Judecătoriei Constanta nu este executorie, întrucât pe o parte din împrejurarea că nu a fost comunicat cu scrisoare recomandată debitoarei a fost nelegal învestit cu formulă executorie, iar pe de altă parte, executarea silită a fost încuviințată, implicit în lipsa unui titlu executoriu, executarea silită fiind nelegală începută în lipsa unui titlu executoriu.
Se arată că prezenta contestație este tardiv formulată în raport de împrejurarea că debitoarea contestatoare nu a înțeles să formuleze contestație la executare împotriva întregii executări decât la momentul comunicării către acesta a somației imobiliare, iar nu în termen de 15 zile de la data comunicării către acesta a somației inițial, astfel cum era legal.
Anterior, formulării prezentei contestații la executare contestatoarea debitoare a formulat contestație la executare, ce a format obiectul dosarului nr.7354/2 octombrie_ al Judecătoriei R.V., contestație care s-a perimat, astfel că debitoarea nu se poarte prevala de faptul că nu a avut cunoștință de dosarul de executare silită.
In plus, prima instanta a omis sa solutioneze exceptia tardivitatii contestatiei la executare invocata de recurenta prin intampinarea depusa la dosar.
În ceea ce privește faptul că debitoarea nu a fost notificată cu privire la cesiunea de creanță, recurenta arată că aceasta a fost notificată și că împrejurarea că dovada notificării cesiunii s-a întors cu mențiunea destinatar mutat este un aspect lipsit de relevanță, câtă vreme recurenta a procedat la notificarea debitoarei la adresa de domiciliu cu care aceasta figura la momentul respectiv în evidențele oficiale și că în urma demersurilor făcute la serviciul de evidență informatizată a persoanei, instituție care deține relații actuale și concrete a rezultat că debitoarea figura cu aceeași adresă de domiciliu pe care o indicase în cererea introductivă. Dovada schimbării domiciliului nu se face cu un contract de vânzare-cumpărare ci cu un simplu document în care sunt datele de identificare ale persoanelor, în speță, cartea de identitate.
Astfel, recurenta s-a conformat dispozițiilor legale în vederea comunicării actelor de procedură în conformitate cu dispozițiile art.93 și 95 Cpr.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot, în sensul respingerii contestației
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică.
În motivarea, se arată că, acțiunea privind contestația la executare a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea somației nr.239/09.12.2010 și nu se poate reține că prezenta contestație este tardiv formulată în aport de împrejurarea că debitoarea contestatoarea nu a înțeles să formuleze contestație la executare împotriva întregii executări decât la momentul comunicării către aceasta a somației imobiliare, iar nu în termen de 15 zile de la data comunicării către aceasta a somației inițiale astfel cum era legal.
Cu privire la cesiunea de creanță, în mod corect a reținut instanța că titlul nu îi este opozabil contestatoarei, în condițiile în care cesiunea de creanță intervenită între intimată și S.C.VODAFONE S:A: nu a fost notificată debitoarei, în condițiile art. 1393 Cod Civil., astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele art.1 din O:G. nr.5/2001 privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței susceptibile de a face obiectul emiterii unei ordonanțe conținând somația de plată.
La momentul încheierii contractului cu S.C.VODAFONE S:A: intimata a atașat și adeverința de serviciu, motiv pentru care nu se poate susține cum că, s-a făcut tot posibil pentru aflarea domiciliului său
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Astfel, prima instanta a facut o judicioasa interpretare a materialului probator administrat in cauza raportat la situatia de fapt retinuta.
Criticile recurentei in sensul ca prima instanta a omis sa solutioneze exceptia tardivitatii contestatiei la executare invocata de recurenta intimata prin intampinarea depusa la dosar apar ca nefondate, de vreme ce pe tot parcursul litigiului desfasurat in fata primei instante aceasta exceptie nu a fost ridicata pentru ca instanta sa se pronunte asupra ei, nefiind formulata nici intampinare de catre intimata recurenta in care sa se invoce aceasta exceptie.
In plus, contestatia la executare cu care contestatoarea V. M. a investit initial Judecatoria Rimnicu –Vilcea, iar apoi, ca urmare a admiterii cererii de stramutare de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, Judecatoria C. nu este tardiv formulata raportat la prevederile art 401, al 1, lit c C., dispozitii legale aplicabile in cauza, tinand cont de faptul ca impotriva sentintei civile nr 7285/12.06.2007 a Judecatoriei Constanta nu s-a formulat cerere in anulare, devenind aplicabile prevederile art 10, al 1 si 2 din OG 5/2001 .
Potrivit art. 401, al. 1, litera c C. contestatia la executare se poate face in termen de 15 zile de la data cand debitorul care contesta executarea insasi a primit somatia ori de la data cand a luat cunostinta despre primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.
Cum somatia din data de 09.12.2010 emisa de B. B. C. in dosarul nr. 239/2010 in care s-a solicitat executarea silita a sentintei civile nr 7285/12.06.2007 a Judecatoriei Constanta nu a fost comunicata contestatoarei intimate la domiciliul sau din P., ci tot la domiciliul din Rimnicu Vilcea (f 61 din dosarul de fond), asadar la apartamentul pe care contestatoarea il instrainase inca din anul 2006 (f 24 dosar fond), tribunalul apreciaza ca acesteia nu i-a fost comunicata in mod legal somatia prevazuta de art 387 C., iar nu o somatie imobiliara cum arata recurenta, in speta nefiind vorba de o executare silita imobiliara, astfel incat contestatoarea intimata a formulat, la data de 11.01.2012, contestatia la executare dedusa judecatii.
Aceleasi consideratii sunt valabile si in ceea ce priveste sustinerile recurentei in sensul ca inca de la data formularii contestatiei la executare in dosarul nr_ contestatoarea avea cunostinta despre titlul executoriu pe care il contesta, respectiv sentinta civila nr 7285/12.06.2007 a Judecatoriei Constanta.
Or, termenul de 15 zile se calculeaza prin raportare la data comunicarii somatiei in dosarul de executare si cum aceasta somatie nu a fost comunicata in mod legal, exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare apare ca neintemeiata.
Nefondate sunt si criticile recurentei in sensul ca in mod corect debitoarea contestatoare a fost notificata cu privire la cesiunea de creanta intervenita intre . recurenta . la domiciliul acesteia din Rimnicu Vilcea, dat fiind faptul ca aceasta figura in evidentele Serviciului de Evidenta a Polulatiei din Rimnicu Vilcea cu acelasi domiciliu, neavand relevanta instrainarea apartamentului acesteia din Rimnicu Vilcea, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, este nereal faptul ca recurenta a facut demersuri in vederea aflarii domiciliului actual al contestatoarei V. M. si ca instanta a dispus citarea prin publicitate a contestatoarei V. M. in dosarul nr_ tocmai pentru faptul ca aceasta figura in continuare in evidentele oficiale cu domiciliul in Rimnici Vilcea, dat fiind faptul ca la fila 32 din acest dosar exista o adresa a Serviciului Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor Rimnicu Vilcea in care se comunica instantei ca intimata V. M. nu figireaza in componenta Locala a RNEP cu datele comunicate de instanta.
Prin urmare, in respectivul dosar nu s-a comunicat de Serviciul de Evidenta a Polulatiei Rimnicu Vilcea ca intimata V. M. domiciliaza in continuare in Rimnicu Vilcea, ci din contra ca nu figureaza cu acest domiciliu in datele locale, iar recurenta nu a facut vreo dovada ca a facut alte demersuri pentru a afla domiciliul actual al contestatoarei intimate.
Faptul ca recurenta detinea o copie a cartii de identitate a contestatoarei din momentul incheierii contractului de prestari servicii de catre contestatoare cu . o indreptateste pe aceasta sa sustina ca in mod corect a notificat debitoarei cedate cesiunea intervenita intre . recurenta la adresa debitoarei din aceasta carte de identitate.
Asadar, in mod corect a retinut prima instanta, prin raportare la prevederile art 1393 C civ si art 2 din Titlul VI al Legii 99/1999 ca cesiunea de creanta nu a fost in mod legal notificata contestatoarei intimate.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat dovada notificarii cesiunii catre contestatoare, prin B. S. C. A., s-a intors cu mentiunea destinatar mutat de la domiciliu, la data de 10.01.2007, or, recurenta nu a facut vreun demers in a afla noul domiciliu al debitoarei, desi avea cunostinta inca din anul 2007 ca aceasta nu mai domiciliaza in Rimnicu Vilcea, bulevardul Tineretului, nr 23, . A, rt 1, . sa se adreseze unui alt executor judecatoresc pentru declansarea executarii silite in baza sentintei civile nr 7285/12.06.2007 a Judecatoriei Constanta .
Pentru toate aceste motive, retinand ca instanta de fond a pronuntat o solutie legala si temeinica, in baza art 312 C., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Totodata, fata de prevederile art 274 C., instanta va obliga recurenta la plata catre intimata V. M. a sumei de 599,97 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu aparator si cheltuieli de transport conform chitantei si bonului fiscal depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta intimată ., împotriva sentinței civile nr._/17.10.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare V. M..
Obligă recurenta intimată la plata către intimata contestatoare a sumei de 599,97 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat și cheltuieli de transport).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, L. M. |
Grefier, A. B. |
Red.jud. L.L.B.
Tehn.F.M./2 ex
27.03.2013
Jud.fond: F.C.M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1877/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 596/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
