Fond funciar. Decizia nr. 659/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 2803/304/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 659/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Judecător I. G. P.
Judecător A. M. Tăruș
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta AGENȚIA D. STATULUI împotriva sentinței civile nr. 208/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații N. M., C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LG. FONDULUI FUNCIAR, C. L. BÂRCA DE APLICARE A LG. FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. Z. pentru recurenta pârâtă care depune la dosar delegație și consilier juridic P.C. pentru intimata pârâtă C. Judeteană D. de aplicare a legilor fondului funciar care depune la dosar delegație ,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen, recurs declarat și motivat în termen au fost comunicate motivele de recurs și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și intimatul reclamant N. M. a depus la dosar concluzii scrise. Însoțite de împuternicirea avocatială . nr._/28.03.2013 .
Interpelate fiind, părțile învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat,instanța acordă cuvântul pe recurs .
Avocat I.Z. pentru recurenta pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentintei recurate în sensul admiterii excepțiilor invocate de A.D.S și pe fond, respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Pe excepția prematurității acțiunii, arată că nu s-a înaintat documentația completă și legală pentru terenul solicitat de reclamant, ADS fiind în imposibilitatea de a duce la îndeplinire dispozițiile instanței de fond privind încheierea protocolului de predare primire a terenului în suprafață de 100 ha, întrucât ADS nu predă către comisiile locale de fond funciar teren pe anexa 23, având în vedere că această anexă se referă la despăgubiri, Administrația D. Statului procedează la predarea terenului către comisiile locale în condițiile respectării dispozițiilor legale și numai la solicitarea expresă a comisiilor județene, iar cererile trebuie vizate de O.C.P.I și dacă nu se indică . nu se poate înainta către ADS o documentație.
Consilier juridic P.C. pentru intimata C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LG. FONDULUI FUNCIAR solicită respingerea excepțiilor întrucât atât reclamantul cât și pârâta au calitate procesuală, și pe fond, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, arătând că dacă la nivelul comisiilor locale de fond funciar nu mai există terenuri disponibile, acestea sunt obligate să solicite comisiilor locale vecine disponibilul de teren existent și dacă nici acestea nu dețin terenuri libere,atunci se întocmește documentația necesară în vederea preluării pe bază de protocol a terenurilor libere deținute de ADS sau alte instituții ce dețin în administrare terenuri.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2012 pe rolul Judecătoriei S., sub nr._/2012, reclamantul N. M. a chemat în judecată pârâtele C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar B., C. Județeană D. de Aplicare a Legii Fondului Funciar și Agenția D. Statului solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea Agenției D. Statului să predea Comisiei Locale B. de fond funciar, prin protocol, 100 ha teren extravilan agricol, iar pârâta C. L. B. să fie obligată să preia, de îndată, prin protocol terenurile de la A.D.S., să comunice propunerea de validare și să întocmească documentația aferentă, să procedeze apoi la punerea în posesie asupra terenului respectiv. De asemenea, a solicitat obligarea Comisiei Județene D. de fond funciar să emită titlurile de proprietate, precum și obligarea pârâtelor la plata către reclamant de daune cominatorii de câte 272 lei pe zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești până la executarea efectivă a obligațiilor dispuse de instanța de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că este moștenitorul autoarei sale Brabeteanu R., decedată la data de 05.11.2006, conform certificatului de moștenitor nr. 283/27.11.2006, întocmit de BNP D. D., aceasta fiind la rândul ei moștenitoarea bunicii reclamantului Brabeteanu E. (născută Verdeșeanu), conform certificatului de moștenitor nr. 95/19.12.2002, întocmit de BNP B. G..
Reclamantul a menționat că numita Brabeteanu R., împreună cu numita M. M. E. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de autorii lor G. E. și Cristodulo M. pe raza localității Bârca, județul D., în limita legală de 50 ha, astfel: 50 ha teren – având ca autor pe G. E. și 50 ha teren – având ca autor pe Cristodulo M.. Reclamantul a precizat că cele două autoare sunt mătușile mamei sale, adică surorile bunicii materne Brabeteanu E. care, neavând copii, au fost moștenite de nepoatele lor, Brabeteanu R. (mama reclamantului) și M. M.-E., aceasta din urmă fiind fiica numitului G. Verdeșeanu.
Reclamantul a mai învederat faptul că Brabeteanu E. (născută Verdeșeanu), G. Verdeșeanu, G. E. și Cristodulo M. sunt frați, respectiv copiii lui P. și A. Verdeșeanu, precizând și faptul că P. Verdeșeanu a împărțit tuturor copiilor săi câte 100 ha teren – printre care și G. E. și Cristudolu M. -, așa cum rezultă din actul de tranzacție și partaj nr. 512/1935, subliniind faptul că el și numita M. M.-E. sunt unicii moștenitori ai autorilor lor G. E. și Cristudolu M..
De asemenea, reclamantul a arătat că, așa cum rezultă din adresa nr. 5539/18.05.2009 a Instituției Prefectului, ambele terenuri, în suprafață totală de câte 50 ha, au fost validate în favoarea sa și a numitei M. M. E. și, dat fiind că la nivelul Comisiei Locale B. nu mai existau terenuri libere, care să poată fi acordate, prin HCJ nr. 440/08.07.2010 s-a aprobat preluarea suprafeței de 100 ha de la . urmând a fi pusă la dispoziția comisiei locale din domeniul privat al Statului, așa cum rezultă din adresa nr. 76/08.02.2011, emisă de Instituția prefectului D. către mătușa sa M. M. E..
Reclamantul a precizat că, prin notificarea din data de 17.10.2012, adresată ADS și Comisiei Județene D., a solicitat ADS să-i comunice lista tuturor terenurilor disponibile care pot fi trecute prin protocol către comisia locală B. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor și să i se confirme dacă terenurile din lista anexată (de pe site-ul ADS) actualizată la 14.04.2011 (4.812,35 ha teren domeniu privat) este valabilă și în prezent și, totodată, a solicitat ADS să se facă aplicarea prevederilor art. 47 din HG nr. 890/2005, în conformitate cu art. 3 alin. 3, art. 7 alin. 7 din legea nr. 268/2001 și art. 8 și 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, sens în care a solicitat ADS să predea prin protocol către comisia locală de fond funciar B. terenuri agricole aflate în administrarea ADS, însă la respectiva notificare nu a primit nici un răspuns, iar instituțiile competente nu au respectat dispozițiile legale menționate.
Cu privire la daunele cominatorii, reclamantul a solicitat instanței să constate că prejudiciul reclamantului este egal cu contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor, care se evaluează ca fiind egal cu valoarea arendei pe fiecare ha anual, respectiv 1.000 lei/ha/an, respectiv 50.000 lei/an, adică 272 lei pe zi, iar în cazul în care pârâtele nu-și vor respecta obligațiile stabilite prin hotărâre irevocabilă, să fie obligate pârâtele să-i achite despăgubiri de 272 lei/zi de întârziere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 și urm. C.pr.civ., art. 47 din HG nr. 890/2005, art. 7 alin. 7 din Legea nr. 268/2001, art. 9 și 10 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, aprobate prin HG nr. 626/2001, precum și ale art. 3 alin. 3 din Legea nr. 268/2001.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: notificarea adresată de reclamant celor două pârâte ADS și C. Județeană D. la data de 17.10.2012 și două confirmări de primire; actul de proprietate al reclamantului; actul de identitate al numitei M. M. E.; certificatul de moștenitor nr. 283/27.11.2006 întocmit de BNP „D. D.”; adresele nr. 76/08.02.2011 și nr. 5539/08.05.2006 ale Instituției Prefectului D.; adresa nr. 1335/20.01.2006 a Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 247/2005 B.; ; situația suprafețelor de teren cu destinație agricolă aflate în domeniul public și privat al statului și administrarea ADS la data de 14.04.2011; situația suprafețelor de teren cu destinație agricolă aflate în domeniul public și privat, la societăți comerciale, libere de contract, la data de 14.04.2011; certificatul de moștenitor nr. 95/19.12.2002, întocmit de BNP „T. G. B.”; acte de stare civilă; actul de tranzacție și partaj, autentificat la data de 05.07.1929; fișa moșiei numitei E. G.; avizul nr. 573/24.05.1947, avizul nr. 154/19.03.1948 și avizul nr. 572/24.05.1947; fișa moșiei numitei M. Cristodulo; mai multe extrase după site-ul Judecătoriei S. privind practica judiciară; Normele privind încheierea protocoalelor de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă între Agenția D. Statului și Comisiile Locale nr. 89.324/24.01.2012.
Pentru termenul de judecată din data de 21.01.2013, pârâta ADS a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamant față de ADS, în principal ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, ca fiind prematur formulată, iar în subsidiar, pe fondul cauzei ca fiind neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei fizice M. M. E. – având în vedere că reclamantul a formulat acțiunea în nume propriu, în interesul său dar și în interesul altei persoane, iar la dosarul cauzei nu există dovada din care să rezulte abilitatea celui care a formulat cererea de a-l reprezenta pe titular -; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului – având în vedere că reclamantul a solicitat predarea unei suprafețe de teren, iar, potrivit art. 9 din HG nr. 626/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, această calitate o are doar C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor D. -; excepția lipsei calității procesuale pasive a ADS – întrucât, față de petitul acțiunii, nu este îndeplinită condiția esențială pentru a fi întrunită calitatea procesuală pasivă, respectiv nu există identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății – și excepția prematurității acțiunii față de ADS întrucât, pentru a se realiza cele solicitate de către reclamant, este necesară parcurgerea unor etape obligatorii, prevăzute de dispoziții imperative ale legii.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a detaliat atribuțiile speciale ale A.D.S. în domeniul aplicării legilor de fond funciar și s-a precizat faptul că Instituția Prefectului D. nu a înaintat Agenției D. Statului nicio documentație de retrocedare în vederea întocmirii protocolului de predare-preluare către C. L. de fond funciar B..
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii de câte 272 lei pe zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, până la executarea efectivă a obligațiilor dispuse de instanța de judecată, pârâta a solicitat să se constate că o astfel de cerere este neîntemeiată față de ADS întrucât, așa cum a mai arătat, C. Județeană D. de fond funciar nu a înaintat instituției o documentație de retrocedare, precizând și faptul că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere prin amenințarea pe care o reprezintă pentru debitor, pentru a-l determina să-și execute obligația asumată, aceste daune având un caracter provizoriu, deoarece cuantumul lor se reduce la limita prejudiciului încercat de creditor din cauza executării cu întârziere sau neexecutării obligației de către debitor, prejudiciu pe care creditorul trebuia să-l dovedească.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 268/2001, ale HG nr. 626/2001 și ale art. 115-118 C.pr.civ.
Pentru termenul de judecată din data de 04.02.2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei note scrise față de întâmpinarea depusă de pârâta ADS, solicitând respingerea excepțiilor invocate și toate susținerile acesteia, ca fiind neîntemeiate.
Cu privire la excepția lipsei calități de reprezentant a persoanei fizice M. M.-E., reclamantul a învederat că acțiunea dedusă judecății este formulată în nume personal, fiind reprezentat în cauză de un avocat și este o acțiune în obligarea pârâtelor la executarea obligațiilor lor legale (obligație de a face), de a efectua procedura de reconstituire a dreptului său de proprietate, acțiunea nefiind introdusă în numele numitei M. M.-E.;
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, reclamantul a învederat că a formulat cererea în baza calității sale de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, fiind creditorul obligațiilor de a face, menționate în petitul acțiunii pentru fiecare pârât în parte, iar, în baza legii, ADS-ul este obligată să predea Comisiei Locale B. de aplicare a legilor fondului funciar, prin protocol, terenuri libere din administrarea ADS care să poată fi apoi reconstituite în favoarea persoanelor îndreptățite.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a ADS, reclamantul a învederat că, în mod eronat, se precizează de ADS faptul că ar fi formulat o plângere în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate și, prin urmare, aceasta nu se poate soluționa în contradictoriu cu ADS, care nu are atribuții în materie, însă, plângerea, așa cum este reglementată de legea fondului funciar, este o cale de atac împotriva hotărârilor comisiilor județene de validare sau invalidare a dreptului de proprietate, care se exercită într-un anumit termen de la luarea la cunoștință a hotărârilor respective precizând că, în cauza de față, nu a formulat PLÂNGERE împotriva vreunei hotărâri a comisiei județene.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii față de ADS, reclamantul a menționat că, deși ADS a invocat în întâmpinare faptul că nu ar fi primit de la C. Județeană D. nicio documentație în vederea întocmirii protocolului de predare-primire și astfel nu poate proceda la predarea terenurilor înainte de etapa de verificare a acestei documentații sub aspectul realității datelor și al legalității, există deja Hotărârea nr. 440/2011 a Comisiei Județene D. pentru predarea celor 100 ha teren în vederea reconstituirii dreptului său de proprietate, fiind astfel evident că ADS a primit deja solicitarea de predare a terenurilor din partea Comisiei Județene D..
Prin sentința civilă nr.208/11.02.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr.2804/2012, au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Agenția D. Statului și excepția prematurității acțiunii formulate de pârâta Agenția D. Statului.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul N. M., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar B., C. Județeană D. de fond funciar și Agenția D. Statului.
A fost obligată pârâta C. Județeană D. de fond funciar să înainteze Agenției D. Statului documentația prevăzută de lege în vederea punerii la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar B. a suprafeței de 100 ha teren arabil în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru reclamantul N. M. și a comoștenitoarei M. M.-E..
A fost obligată pârâta Agenția D. Statului să predea pe bază de protocol suprafața de 100 ha teren arabil pârâtei C. L. de fond funciar B., în vederea punerii în posesie și întocmirea documentației necesare pentru emiterea titlului de proprietate pe numele reclamantului și al comoștenitoarei sale.
A fost obligată pârâta C. L. de fond funciar B. ca după punerea în posesie, individualizarea și delimitarea suprafeței de 100 ha teren, pe bază de proces verbal, să înainteze documentația respectivă pârâtei C. Județeană D. de fond funciar în vederea emiterea emiterii titlului de proprietate pe numele reclamantului și al comoștenitoarei sale.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii de 272 lei /zi de întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la emiterea titlului de proprietate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată pentru următoarele motive:
Urmând procedura prevăzută de legile fondului funciar, autoarea reclamantului – Brabețeanu R. - și comoștenitoarea M. M.-E. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut autoarelor lor – G. E. și Cristodulo M. – prin cereri formulate în termenul legal către C. L. de fond funciar B., cereri care le-au fost admise de această comisie și validate de C. Județeană D. de fond funciar pentru suprafața de câte 50 ha teren arabil, pentru fiecare dintre cele două autoare sus-menționate, așa încât instanța reține că fără putință de tăgadă petentele sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în suprafață totală de 100 ha, după cele două autoare.
Instanța a constatat, de asemenea, că prin HCJ nr. 440/08.07.2010, constatându-se că la nivelul comisei locale de fond funciar nu mai exista rezervă de teren pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe numele celor două petente, s-a hotărât ca această suprafață de 100 ha teren arabil să fie obținută de la pârâta ADS, din terenul ce este concesionat de la ..
Instanța a reținut, totodată, că autoarea reclamantului – Brabețeanu R. - a decedat la data de 05.11.2006, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 283/27.11.2006, întocmit de BNP D. D., acesta este singurul moștenitor al defunctei sale mame, așa încât reclamantul este îndreptățit a se subroga în toate drepturile ce au aparținut autoarei sale, inclusiv dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului și emiterea titlului prevăzut de lege.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că de-a lungul timpului atât autoarea reclamantului, comoștenitoarea acesteia, cât și reclamantul au făcut nenumărate demersuri către cele două comisii de fond funciar – pârâte – cât și față de pârâta ADS, prin care au solicitat ca acestea să-și îndeplinească atribuțiile legale ce le revin cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 100 ha teren arabil la care s-a stabilit că sunt îndreptățiți, demersuri care, până la data promovării prezentei acțiuni, au rămas fără niciun efect, situație în care instanța urmează să admită acțiunea și să le oblige pe pârâte să-și îndeplinească fiecare obligația legală ce îi revine, în așa fel încât reclamantul și comoștenitoarea sa să intre în posesia suprafeței de teren în litigiu și să le fie emis titlu de proprietate pentru această suprafață de teren.
Referitor la excepțiile invocate de pârâta ADS, prin întâmpinarea formulată în cauză, instanța le-a respins ca neîntemeiate, având în vedere următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește acțiunea formulată, precum și lipsa calității de reprezentant al comoștenitoarei M. M.-E. de către reclamant, în sensul că această acțiune ar fi trebuit să fie formulată și de comoștenitoarea sa, instanța constată, pe de o parte, că nu este vorba de o acțiune în revendicare, care să presupună formularea acțiunii de toate persoanele îndreptățite la o asemenea acțiune, iar pe de altă parte, referitor la principiul unanimității, ce guvernează astfel de cereri, instanța a avut în vedere și practica CEDO în materie de revendicare, potrivit căreia nu poate fi impusă în toate situațiile regula unanimității, deoarece, în situația în care una dintre persoanele titulare ale dreptului respectiv, în situația în care cu rea-credință nu vrea să formuleze o astfel de cerere, nu se poate ajunge la respingerea acțiunii, deoarece o asemenea abordare ar duce la negarea însăși a dreptului substanțial al reclamantului, ci acțiunea trebuie admisă menționându-se în hotărârea respectivă cota-parte indiviză ce aparține reclamantului, cât și cota-parte ce aparține celorlalți coindivizari, iar pe de altă parte, instanța reține și faptul că reclamantul a depus la dosar acte din care rezultă demersurile repetate făcute de comoștenitoarea sa, pe lângă cele 3 pârâte, pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate, alături de autoarea reclamantului, respectiv alături de reclamant, de unde rezultă faptul că aceasta nu a stat în pasivitate și este lipsit de relevanță că nu a promovat și ea această acțiune, alături de reclamant.
Referitor la excepția prematurității promovării acțiunii, instanța a constatat că din probele administrate rezultă că acțiunea nu este prematur introdusă față de pârâta ADS având în vedere atribuțiile legale ce-i revin acesteia, respectiv faptul că este obligată, la solicitarea pârâtei C. Județeană de fond funciar, să predea pe bază de protocol suprafața de teren în litigiu, pârâtei C. L. de fond funciar, pentru ca aceasta să poată reconstitui dreptul de proprietate pentru respectiva suprafață de teren, iar pe de altă parte, din răspunsurile date de Comisa Județeană de fond funciar D. reclamantului și comoștenitoarei sale, rezultă faptul că această comisie ar fi înaintat documentația necesară, pârâtei ADS.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ADS, instanța a constatat, de asemenea, că este neîntemeiată, deoarece reclamantul a chemat în judecată această pârâtă nu în calitatea ei de instituție implicată în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, atribuție care, potrivit legii, revin celor două comisii pârâte, ci în calitatea ei de instituție care, potrivit legii, este obligată ca, în urma solicitării comisiei județene să predea pe bază de protocol terenul ce-l deține în administrare, pârâtei C. L. de fond funciar.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 272 lei/zi de întârziere, cu titlu de daune-cominatorii, instanța a respins-o, având în vedere dispozițiile art. 5803 C.pr.civ, potrivit cărora, în cazul obligațiilor de a face care nu pot fi aduse la îndeplinire decât de persoana căreia îi revine obligația respectivă, aceasta, la solicitarea reclamantului-creditor, va fi obligată la o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu și, dacă în termen de 6 luni, debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispozițiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător, modificări legislative care nu mai permit instanței ca, odată cu pronunțarea hotărâri, să oblige pârâții-debitori la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere, pentru a-i determina pe aceștia să-și îndeplinească obligația de a face.
Împotriva sentinței civile nr. 208/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ a declarat recurs pârâta Agenția D. Statului prin care a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, a excepției lipsei calității procesuale pasive și a excepției prematurității acțiunii cu consecința respingerii acțiunii reclamantului în totalitate față de recurentă.
În esență, recurenta a arătat că hotărârea judecătorească a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în primul rând, instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a calității de reprezentant a comoștenitoarei M. E.. Astfel, reclamantul N. M. a solicitat obligarea A.D.S. la predarea către C. L. de Fond Funciar Bârca a suprafeței de 100 ha teren extravilan agricol în vederea reconstituirii dreptului său de proprietate și a persoanei fizice M. M. E. în lipsa dovezii calității de mandatar pentru aceasta.
Un alt motiv de recurs este reprezentat de faptul că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, întrucât recurenta a arătat că cererea reclamanților și anume plângere în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, trebuie formulată exclusiv în raport de autoritatea administrativă emitentă a actului atacat: competența de analizare și soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate revine comisiilor locale și județene de fond funciar, A.D.S. procedând la predarea terenului către comisiile locale în condițiile respectării dispozițiilor legale și numai la solicitarea expresă a comisiilor județene, conform art.3 alin.3 din Legea nr.268/2001. Așadar, printre competențele recunoscute de lege în sarcina A.D.S. nu se numără și operațiunile efective de reconstituire a dreptului de proprietate, singurul atribut recunoscut de lege în sarcina sa fiind predarea terenului către comisiile locale.
Recurenta a arătat, în continuare, că se află în imposibilitate de a duce la îndeplinire dispozițiile instanței de fond privind încheierea protocolului de predare-primire a terenului în suprafață de 100 ha întrucât nu predă către comisiile locale de fond funciar teren pe anexa 23, având în vedere că această anexă se referă la despăgubiri conform art.54 din HG nr.890/2005.
Un al treilea motiv de recurs vizează faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii față de Agenția D. Statului întrucât Instituția Prefectului D. nu a înaintat Agenției D. Statului nicio documentație de retrocedare în vederea întocmirii protocolului de predare - preluare către C. L. Bârca; pentru a putea preda o suprafață de teren A.D.S. este obligată să verifice documentația prezentată și abia apoi să procedeze, dacă este cazul la predarea prin protocol a unei suprafețe de teren. Această etapă de verificare a documentației înaintate de către C. Județeană sub aspectul realității datelor și a legalității este prevăzută de lege în mod imperativ, în sarcina A.D.S. și ea trebuie să aibă loc anterior predării terenului către comisiile locale.
Recurenta a invocat de asemenea faptul că hotărârea instanței de fond nu este motivată, instanța nefăcând altceva decât să reia unele aspecte din acțiunea reclamantului și să motiveze oarecum considerentele pentru a respins excepțiile invocate fără însă a prezenta considerentele care au condus la pronunțarea unei hotărâri în sensul admiterii acțiunii și fără a reține vreun aspect din apărările formulate pe fondul cauzei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr.268/2001, Legea nr.1/2000 și art.304 pct.9 și art.3041 C.proc.civ.
Intimatul N. M. a depus la dosar pentru termenul din 10.04.2013 concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
A arătat că acțiunea a vizat obligarea pârâtelor la efectuarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate iar soluționarea dosarului administrativ se va concretiza cu reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea tuturor moștenitorilor îndreptățiți, ceea ce nu impietează asupra dreptului oricăruia dintre moștenitori de a introduce o acțiune în obligarea instituțiilor la respectarea legii. Atâta timp cât C. Județeană de fond funciar a emis hotărârea nr.440/08.07.2010 prin care s-a aprobat preluarea suprafeței de 100 ha de ., înseamnă a întocmit și a depus la A.D.S. toată documentația aferentă iar A.D.S a stat până acum în pasivitate.
Intimatul a arătat de asemenea, că în mod greșit recurenta a calificat obiectul acțiunii sale care nu este o plângere în cadrul procedurii de reconstituire pentru a nu se soluționa în contradictoriu A.D.S ci este o acțiune de fond funciar întemeiată pe obligația de a face vizând obligarea instituțiilor competente la soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, de a proceda în baza legii la executarea obligațiilor prevăzute în sarcina acestora în scopul final al reconstituirii dreptului de proprietate. Prin urmare, A.D.S. are calitate procesuală pasivă în cauză având în vedere obligațiile prevăzute de lege în această materie și anume obligațiile prevăzute de art.47 din HG nr.890/2005, art.3 alin.3, art.3, alin.7 din Legea nr.268/2001, art.8 și 9 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr.268/2001. În mod corect s-a respins excepția de prematuritate a acțiunii întrucât A.D.S era obligată din momentul emiterii hotărârii nr.440/2011 la efectuarea procedurii de predare a terenului.
Intimatul a arătat de asemenea că este neîntemeiată și critica recurentei privind nemotivarea hotărârii întrucât instanța a redactat pe larg considerentele și a justificat în mod corect hotărârea pronunțată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.pr.civ, Tribunalul reține următoarele:
Refuzul autorităților de a lua măsuri pentru a garanta unei persoane restituirea efectivă a terenului asupra căruia i se reconstituise dreptul de proprietate conform unui titlu eliberat în procedura legilor fondului funciar a determinat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului statuarea conform căreia "ingerința autorității publice în dreptul la respectarea bunurilor constând în nerestituirea terenului nu se justifică din perspectiva art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, fiind rupt justul echilibru care trebuie păstrat între protecția proprietății reclamantului și cerințele interesului general".
Prioritar, Curtea a considerat că imposibilitatea unei persoane de a se bucura de folosința terenului asupra căruia i se reconstituise dreptul de proprietate în procedura Legii fondului funciar, reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor reclamantei, drept consacrat de prima frază a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1.
S-a reținut în cauze similare situației faptice din speță că eforturile depuse de reclamantă în vederea redobândirii posesiei bunurilor s-au dovedit a fi zadarnice în timp ce autoritățile nu au efectuat demersuri pentru a pune capăt acestei situații, pentru care se fac totuși răspunzătoare. Prin urmare s-a considerat că justul echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele salvgardării drepturilor fundamentale ale individului a fost rupt și reclamanta a suferit și continuă să sufere un prejudiciu deosebit și excesiv.
În acest sens, în jurisprudența sa ( cauza M. și D. contra României), as decis că o hotărâre a Comisiei Județene pentru aplicarea Legilor fondului funciar prin care s-a dispus restituirea în proprietate a unui teren, reprezintă o creanță împotriva statului român ce ar putea fi considerat suficient de bine stabilită ca "valoare patrimonială" și să necesite protecția art. 1 din Protocolul nr.1.
Raportând considerațiile teoretice ale CEDO la datele de fapt ale speței, Tribunalul reține că intimatul-reclamant N. M. are o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr.1. Astfel, dreptul său a fost recunoscut în baza legislației fondului funciar prin înscrierea în Anexa 23 așa cum rezultă din adresa nr.5539/18 mai 2006 emisă de Instituția Prefectului Județului D. și emiterea Hotărârii Comisiei Județene D. nr.440/08.07.2010 prin care s-a aprobat preluarea suprafeței de 100 ha de la S.C.Agroindustriala Service C., aspecte comunicate comoștenitoarei M. M.-E. prin adresa nr.76/08.02.2011.
Din momentul în care s-a recunoscut de autoritățile interne în patrimoniul intimatului îndreptățirea alături de celelalte comoștenitoare asupra suprafeței de 100 ha, respectiv câte 50 ha teren de pe urma a doi autori, anume G. E. și Cristodulo M., ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun nu pot interveni decât printr-o prevedere a legii, pentru un scop legitim și păstrând proporțiile de rezonabilitate între ingerință și scopul propus.
În speță, recurenta ADS nu contestă dreptul de proprietate al intimatului-reclamant ci doar invocă imposibilitatea exercitării atribuțiilor conferite prin lege în lipsa prezentării unei documentații adecvate.
Susținerile sale sunt nefondate.
În ceea ce priește critica referitoare la modul de soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei calității de reprezentant al comoștenitoarei M. E., Tribunalul reține că acțiunea sa, chiar dacă a fost formulată doar în nume propriu, vizează prin obiectul său obligarea autorităților cu competențe în materia fondului funciar la executarea obligațiilor ce le revin în temeiul legii pentru a se bucura de o reconstituire efectivă a dreptului de proprietate.
Împrejurarea că a fost validat alături de comoștenitoarea M. M.-E. pe anexa 23 așa cum rezultă din adresa nr.5539/18 mai 2006 emisă de Instituția Prefectului, mai sus menționată, în urma propunerii de validare a Comisiei Bârca, rezultată din adresa nr.236/27.01.2006 nu este de natură a institui o coparticipare procesuală activă a reclamantului alături de cealaltă comoștenitoare, întrucât acțiunea sa nu viza verificarea îndreptățirii la reconstituire pentru a se aprecia în mod individual susținerile sale ci obligarea, determinarea instituțiilor abilitate la respectarea legii – obligația "a face".
În mod evident, prin raportare la acest fapt, s-a referit și instanța de fond când a făcut trimitere prin analogie la jurisprudența CEDO în materia acțiunii în revendicare.
Este nefondată, de asemenea și critica recurentei privind soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive.
Cu toate că ADS București nu are atribuții în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea titlului de proprietate către reclamant, în schimb are atribuții în ceea ce privește predarea terenului pe care îl are în administrare, pe bază de protocol. Nu se poate reține o lipsă a competențelor ADS în procedura reconstituirii efective pentru că predarea terenurilor inventariate în patrimoniul ADS presupune o procedură administrativă inclusă în întregul mecanism de reconstituire în materia fondului funciar.
Tocmai pentru că dreptul de proprietate al persoanei îndreptățite să nu rămână unul iluzoriu și la arbitrariul unor instituții se impune a se recunoaște și recurentei un rol și o relație juridică cu celelalte autorități-comisia locală și comisia județeană în cadrul procedurii de reconstituire.
Înscrierea în Anexa 23 nu reprezintă o împrejurare mai prejos de recunoașterea unei îndreptățiri în natură pentru a justifica pasivitatea recurentei- implicată în temeiul dispozițiilor legale în finalizarea acestei proceduri.
Este de necontestat că reclamantul este titularul dreptului subiectiv dedus judecății – dreptul la finalizarea procedurii de reconstituire ceea ce îl îndreptățește să ceară în instanță obligarea autorității competente în acest sens. Statul este obligat să se doteze cu mijloacele necesare și adecvate pentru a respecta și garanta dreptul de proprietate iar nesancționarea pasivității autorității administrative implicate în finalizarea procedurii de reconstituire ar aduce atingere dreptului de proprietate al intimatului reclamant, "bunului" pe care îl are.
Așadar, recurenta ADS are calitate procesuală pasivă în cauză, obligațiile sale prevăzute de H.G. nr.890/2005 și Legea nr.268/2001 fiind corelative dreptului reclamantului de a i se reconstitui proprietatea asupra terenului solicitat.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei în ceea ce privește respingerea excepției prematurității acțiunii, întrucât aceasta nu a fost străină de etapele reconstituirii dreptul de proprietate al intimatului câtă vreme, pe de o parte, a fost notificat chiar de acesta cu solicitarea expresă de a fi întreprinse demersuri pentru predarea prin protocol a unor terenuri către Comisiile locale iar pe de altă parte, prin adresa nr.76/08.02.2011 misă de Instituția Prefectului D. către ADS se solicita comunicarea stadiului reconstituirii dreptului de proprietate pentru M. M.-E. și se menționa comunicarea documentației și emiterea Hotărârii Comisiei Județene D. nr.440/08.07.2010 privind aprobarea preluării suprafeței de 100 ha de la S.C.AGROINDUSTRIALA SERVICE C..
Oricum, prin sentința recurată, pârâta C. Județeană de Fond Funciar a fost obligată să înainteze ADS documentația prevăzută de lege în vederea punerii la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar B. a suprafeței de 100 ha teren arabil, astfel încât dispoziția de obligare a recurentei la predarea suprafeței de teren arabil Comisiei Locale de Fonf Funciar B. este subsecventă celei prevăzute în sarcina Comisiei Județene; așadar, s-ar ajunge la executarea silită a hotărârii față de ADS numai în ipoteza în care aceasta ar refuza să-și îndeplinească obligația, deși i s-ar fi solicitat anterior predarea pe bază de protocol și i s-ar fi înaintat documentația necesară de către C. Județeană D. în condițiile H.G. nr.626/2001.
Este nefondată, de asemenea, și critica privind nemotivarea hotărârii recurate.
Sentința pronunțată cuprinde împrejurările de fapt și de drept care au format convingerea instanței, iar soluția adoptată se bazează pe un raționament logico-juridic evidențiat în concret în lumina circumstanțelor cauzei.
Esențial în dezlegarea pricinii este faptul că intimatul-reclamant are un bun în sensul art.1 din Primul protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, noțiunea de "bun" incluzând atât drepturile reale, cât și drepturile de creanță și speranța legitimă în realizarea unor astfel de drepturi ceea ce face nefondate susținerile recurentei care ignoră considerentele de fapt și de drept ale sentinței recurate a cărei claritate și coerență urmărește prin soluția pronunțată evitarea pe cât posibil a insecurității juridice și incertitudinii subiectelor de drept în ceea ce privește procedura de finalizare a reconstituirii dreptului de proprietate.
În consecință, prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, astfel încât Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, în baza art. 312 alin.1 teza a II-a C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AGENȚIA D. STATULUI împotriva sentinței civile nr. 208/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații N. M., C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LG. FONDULUI FUNCIAR și C. L. BÂRCA DE APLICARE A LG. FONDULUI FUNCIAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2013.
Președinte, R. Steluța G. | Judecător, I. G. P. | Judecător, A. M. Tăruș |
Grefier, I. C. |
Red.jud.I.G.P.
16.04.2013
Tehn.S.V./ 2 ex.
Jud.fond: Gh.D.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1877/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
