Fond funciar. Decizia nr. 1296/2013. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 1296/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 6715/215/2011*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1296/2013

Ședința publică de la 02 Iulie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - J. S. - judecător

Judecător - M. R. H.

Judecător - D. O.

Grefier - L. E. C.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 25 iunie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de pârâta C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR C. împotriva sentinței civile nr._ din 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. C., M. R.-M., M. V. și intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII 18/1991 D., P. JUDEȚULUI D., M. D. și P. JUDEȚULUI D., având ca obiect fond funciar – nulitate absolută ordin prefect.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față:

La data de 01.03.2011, reclamanții M. C., M. R.-M. și M. V. au chemat în judecată pe pârâții C. Judeteană de Aplicare a Legii nr. 18/1991-P. D., P. Județului D. si M. D. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Ordinului nr. 56/1992 emis pe numele autoarei lor, M. L., decedată la 18.10.2010, în C. și obligarea pârâtelor să elibereze un nou ordin în care la rubrica,,proprietar,, să fie trecuți M. L. și M. N. sau eventual M. L., persoană îndreptățită în calitate de unic moștenitor acceptant al defunctului M. N., deținător al terenului si coproprietar al construcțiilor edificate pe acesta.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autoarea lor, M. L., a avut doi copii, pe pârâtul M. D. și pe M. L., predecedat la data de 28.11.1997, care a fost tatăl și, respectiv, soțul lor, al reclamanților.

A fost dezbătută succesiunea după autorul M. L. conform certificatului de moștenitor nr. 101 eliberat de BNP E. D. la data de 30.06.1998.

M. L., la rândul ei, a fost căsătorită cu M. N., decedat la 11.12.1988, iar succesiunea după acesta din urmă a fost dezbătută conform certificatului de moștenitor nr. 921/22.03.1993, moștenitorul acceptant al acestuia fiind, la acea dată, tatăl lor și, respectiv, soțul reclamantei, M. V., M. L..

Potrivit deciziei nr. 343/1956 a Sfatului Popular al Orașului de Subordonare Regionala C., lui M. N., i s-a atribuit o suprafață de teren pentru construcția unei case de locuit care a fost edificată, iar ulterior prin autorizație pentru executare de lucrări, în anul 1976, i s-a eliberat o autorizație pentru o adăugire a unei construcții la construcția existentă cu nivel de înălțime P+E emisă tot pe numele lui M. N..

Ulterior, M. N. a decedat și, în conformitate cu dispozițiile Legii 18/1991, art. 36 alin. 3, prin Ordinul a cărei anulare se solicită, s-a constituit un drept de proprietate pentru suprafața de 477 m.p. aferentă imobilului casa de locuit situat în C., ..

Ordinul a fost emis numai pe numele lui M. L., soția lui M. N., încălcându-se dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Astfel, ordinul trebuia emis pe numele autorului M. N. care era deținătorul terenului si care a edificat construcțiile pe acesta sau pe numele soților, având în vedere că aceștia erau căsătoriți la momentul edificării construcțiilor.

Interesul reclamanților în a promova cererea rezidă în aceea că, la această dată, se află în proces de partaj cu numitul M. D., ca urmare a decesului lui M. L. si au descoperit că titlul de proprietate asupra terenului aferent construcției este emis doar pe numele lui M. L..

Conform certificatului de moștenitor, lui M. L. îi revine cota de ½ din imobilul situat în C., ., compus din teren în suprafață de 477 m.p. și casă de locuit, așa cum sunt descrise în certificat.

Prin încheierea de ședință de la 18.03.2011 s-a dispus introducerea in cauza in calitate de pârâți a Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C. conf. art. 52 alin. 2 din legea 18/1991 si a Prefecturii Jud. D.-emitenta Ordinului contestat de reclamanți.

S-a depus, la termenul din 27.05.2011, precizare de acțiune de către reclamanți prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 56/1992 emis de P. Județului D..

Temeiul de drept al cererii l-a constituit disp. art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, Titlul V.

S-a depus la același termen, întâmpinare de către pârâtul M. D. prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în solidar.

În fapt, prin Ordinul Prefectului nr. 56/1992 numitei M. L. (actualmente decedată) i-a fost atribuit în proprietate terenul în suprafață de 477 m.p. situat în C., .. Mărășești, nr. 19.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au formulat două capete de cerere unul prin care solicită anulare act, iar cel de-al doilea având ca obiect obligația de a face.

Pe cale de excepție au invocat lipsa interesului reclamanților în exercitarea acțiunii.

Astfel, conform art. III alin. 2 din legea 169/1997 nulitatea poate fi invocată de orice persoană interesată, dar reclamanții nu justifică un interes legitim în promovarea acțiunii

În speță, M. L., M. N. și M. L. sunt în prezent decedați si nu pot fi actualii titulari ai drepturilor de folosință a terenului, iar obligarea pârâtei emitentă la eliberarea unui nou ordin pentru aceste persoane constituie o nelegalitate.

Interesul nu este personal și direct deoarece reclamanții nu solicită emiterea unui alt ordin pe numele lor, ci pe numele altor persoane, care ar fi putut solicita acest lucru in timpul vieții.

Interesul nu este născut si actual deoarece nu a existat în momentul formulării cererii.

De asemenea, reclamanții solicită anularea unui act administrativ fără a invoca și a dovedi lipsa condițiilor de fond sau de formă de care acesta ar fi fost afectat în momentul emiterii.

Legile în materia fondului funciar au instituit o procedură specială, iar persoanele îndreptățite la reconstituire trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor și să conteste actele în condițiile prevăzute de lege.

La ultimul termen instanța a pus în discuție excepția lipsei de interes a reclamanților in formularea acțiunii invocată de pârâți în întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. jud. D., excepții care au fost unite cu fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 2104 din 10.02.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea acțiunii, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. Jud. D., invocată, din oficiu, și a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost admisă, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanții M. C., M. R.-M. și M. V., împotriva celorlalți pârâți C. Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 D., M. D., C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C. și P. Județului D., s-a dispus modificarea Ordinului nr. 56/1992 emis de P. Jud. D. în sensul că se va trece ca titular al dreptului de proprietate si M. N. alături de M. L. și a fost respinsă cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de pârâtul M. D..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 56/1992 emis de P. Jud. D. - anexa 2 - s-a reconstituit numitei M. L., în temeiul art. 35 alin. 3 din legea 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 477 mp. situat în C., . unei construcții.

Conform conținutului acestui act, înscrisul ce a stat la baza emiterii sale a fost decizia nr. 343/1956.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. Jud. D., invocată, din oficiu, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată urmând a o admite având în vedere art. 52 alin. 2 din legea 18/1991 potrivit căruia în cazul litigiilor de fond funciar au calitate procesuală Comisiile de specialitate, precum si pentru că așa cum rezultă din copia în extras a Ordinului contestat acesta a fost emis de P. D., astfel că excepția a fost admisă și s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Potrivit deciziei nr. 343/1956 care este emisă de Sfatul Popular Oraș de Subordonare Regiunea C. - Comitetul Executiv, la art. 1, s-a anulat deciziunea nr. 195/1956 și s-a atribuit în folosință numitului M. N., în condițiile HCM 4015/1953, terenul indicat în planul de parcelare si denumit lotul nr. 8 din cartierul de locuințe individuale Parcul P. cu dimensiunile si vecinătățile menționate în decizie. La art. 2 s-a dispus ca construcția să se facă în condițiile HCM 4015/1953 si cu respectarea deciziunii 41/954 după avizul Secțiunii de Arhitectură si Sistematizare a Sfatului Popular.

In autorizația de construire nr._/august 1956 s-a menționat că, în urma cererii formulată de M. N., pentru a se autoriza construirea unei locuințe, în condițiile HCM 4015/1953, se autorizează executarea lucrărilor în C., .. 8.

Tot pe numele lui M. N. s-a emis ulterior și autorizația pentru executare de lucrări nr. 253/11.12.1976 din care rezultă că s-a aprobat executarea lucrărilor de adăugire P+E la construcția existentă din C., ..

Conform adresei nr._/07.10.2011 a Primăriei C. există identitate intre străzile Parcul Pușkin și Parcul Crizantemelor (actual Parcul Câmpul Libertății 1848), dar nu se dețin documente care să ateste corespondenta între denumirea de . Pușkin si respectiv Parcul Crizantemelor, dar . în apropiere de Parcul Câmpul Libertății 1848.

M. N. a decedat la 11.12.1988, iar conform certificatului de moștenitor nr. 921/22.03.1993 emis de notariatul de Stat Județean D., unicul succesor legal acceptant al său a fost M. L., în calitate de fiu, ceilalți moștenitori, M. D.-fiu și M. L.-soție supraviețuitoare, fiind străini de succesiune prin neacceptare, în masa succesorală fiind cuprinsă și cota de ½ din imobilul din C., . compus din teren de 477 mp. si casă, menționându-se si că terenul a fost dobândit prin OP 56/1992 anexa 2, iar construcțiile au fost edificate de defunct cu soția supraviețuitoare conform autorizației_/1956 și nr. 250/1076 (corect 253/1976), cealaltă cotă de ½ din imobil aparținând soției supraviețuitoare.

Ulterior, la 18.10.2010, a decedat și M. L., iar anterior, la 28.11.1997, a decedat și M. L., iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 101/30.06.1998 emis de BNP E. D., moștenitorii acestuia din urmă sunt reclamanții, iar în masa succesorală este cuprinsă si cota de ½ din imobil așa cum a fost dobândită de defunct de la tatăl său conform certificatului nr. 921/22.03.1993.

In ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea acțiunii invocată de pârâtul M. D., instanța a considerat că este neîntemeiată deoarece reclamanții în calitate de moștenitori prin retransmitere ai autorilor M. N. și L. și-au justificat interesul în formularea acesteia si anume interesul de a clarifica situația patrimonială a autorilor decedați, aceiași autori fiind și antecesorii pârâtului, urmând ca excepția să fie respinsă.

Instanța a observat că, deși Ordinul 56/1992, anexa 2, a fost emis numai pe numele lui M. L., în certificatul de moștenitor nr. 921/22.03.1993 s-a reținut că soțul acesteia are o cotă de ½ din terenul menționat în act.

Deși terenul, fiind reconstituit numai lui M. L., prin Ordin, nu avea regimul de bun comun, în ceea ce privește construcțiile, deși au fost edificate în baza unor autorizații de construire emise pe numele lui M. N., ele au fost bun comun fiind efectuate în timpul căsătoriei acestora, încheiată în anul 1945.

Conform art. 36 alin. 2 din legea 18/1991 „Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.”

In speță, cererea de reconstituire care a stat la baza emiterii Ordinului 56/1992, având nr. 1468/21.03.1991, a fost formulată doar de M. L., însă la acea dată M. N. era decedat, iar aceasta a specificat, în cerere, că este soția supraviețuitoare a lui M. N..

Terenul și construcțiile au fost dobândite in condițiile HCM 4015/1953.

Dreptul de folosință veșnică asupra terenului atribuit titularului conform acestui act normativ HCM 4015/1953 si pe care a construit in condițiile prevăzute de aceasta, îi aparține în exclusivitate soțului titular sau în comun cu celălalt soț, corespunzător aportului pe care l-a avut fiecare în timpul căsătoriei la dobândirea bunurilor comune, iar construcția ridicată pe teren urmează a se considera bun propriu sau comun, tot în funcție de data și modalitatea dobândirii.

Prin urmare, cum terenul din Ordinul 56/1992 a fost atribuit în folosință numai lui M. N., prin decizia 343/1956, însă în timpul căsătoriei cu M. L., acesta trebuia reconstituit ambilor soți, regimul său fiind de bun comun, iar faptul că cererea de reconstituire a fost formulată doar de M. L. nu este un impediment în a se atribui terenul ambilor soți deoarece aceasta a fost formulată și în calitate de moștenitoare a titularului M. N..

Instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului P. Jud. D. invocată, din oficiu și a respins acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții recurenți M. C., M. R. M. și M. V., dar și pârâtul recurent M. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Reclamanții au arătat că prima instanță, în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefectului Județului D..

Au susținut că ordinul care reprezintă titlul de proprietate este emis de către Prefect.

Pârâtul a arătat că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Conform, dispozițiilor art. 36 alin. 3 din legea nr. 18/1991 reconstituirea în proprietate a terenurilor se face prin Ordinul Prefectului.

Pârâtul a menționat că dreptul de folosință încetează prin deces, iar M. N., decedat la data de 11.12.1988, în mod cert nu poate avea calitatea de titular al dreptului de folosință a terenului.

Obligarea de către instanță a pârâtei emitente de a modifica Ordinul nr. 56/1992, în sensul de a se trece titular al dreptului de proprietate și pe M. N., nu este posibilă și nu poate fi realizată nici în prezent și nici retroactiv, având în vedere că, la data emiterii ordinului, M. N. era decedat.

Instanța ar fi putut eventual să modifice ordinul, în sensul de a se trece alături de M. L. și moștenitorii în viață ai lui M. N., respectiv reclamanții, dacă aceștia ar fi solicitat acest lucru și dacă ar fi făcut dovada că autorul lor, M. L. sau ei, în calitate de moștenitori, au formulat cerere de reconstituire în termen.

Pârâtul a menționat că prima instanță, în mod greșit, nu a aplicat prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, iar prin hotărârea dată, prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.pr.civ.

Unul din cazurile în care hotărârea poate fi atacată este atunci când se invocă aplicarea greșită a unor texte de lege cu caracter imperativ, în speță art. 36 alin. 3 din Lege nr. 18/1991.

Pârâtul a arătat că, la data intrării în vigoare a Legii nr.,18/1991, M. N. era decedat și nu putea formula cerere și nici nu putea fi trecut pe un act administrativ, iar persoanele îndreptățite să li se atribuie în proprietate au fost M. L., în calitate de soție supraviețuitoare a lui M. Nicoldim și M. D. și M. L., în calitate de moștenitori, descendenți de gradul I, ai acestuia.

Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că reclamanții, prin cererea introductivă au arătat că solicită să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 56/1992.

Astfel, cu toate că a fost învestită doar cu soluționarea acestei cereri, instanța a modificat Ordinul nr. 56/1992, în sensul că se va trece ca titular al dreptului de proprietate și M. N. alături de M. L., ceea ce nu s-a cerut.

Pârâtul a arătat că ordinul contestat a fost emis cu îndeplinirea tuturor condițiilor imperative prevăzute de legii, fiind perfect valabil.

Potrivit art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, ordinul prefectului se contestă în maxim de 30 de zile de la comunicare sau de la data când s-a luat la cunoștință, iar, în speță, termenul este depășit cu 19 ani.

Reclamanții nu pot invoca faptul că nu au avut cunoștință de existența ordinului contestat, aceasta fiind un act necesar în momentul dezbaterii succesiunilor.

Pârâtul a menționat că, chiar dacă în certificatul de moștenitor nr. 921/22.03.1993, s-a reținut, în mod greșit, că M. N. are o cotă de 1/2 din terenul menționat în Ordinul Prefectului, instanța putea și avea obligația să constate foarte ușor că Ordinul Prefectului a fost emis anterior certificatului de moștenitor, iar aceste din urmă nu este legal întocmit.

Prima instanță nu a analizat dacă, în momentul emiterii lui, a existat sau nu o cauză de nulitate absolută.

Pârâtul a susținut că prima instanță, în mod eronat, a respins și excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea acțiunii, aceștia nejustificând în interes legitim în promovarea acțiunii.

Interesul nu este personal și direct, întrucât reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a ordinului arătat și obligarea pârâtelor emitente să emită un alt ordin pe numele altor persoane care ar fi putut să facă ele înseși în timpul vieții aceste, dacă s-ar fi considerat îndreptățite, respectiv că, prin emiterea ordinului, le-ar fi fost încălcat vreun drept.

Interesul nu este născut și actul, acesta nu a existat în momentul formulării cererii, deoarece reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a unui act.

În drept, s-au invocat disp. art. 299 și 304 C.pr.civ.

Prin decizia nr. 1262/19.06.2012 Tribunalul D. a admis recursurile formulate de reclamanții M. C., M. R. M. și M. V. și pârâtul M. D. împotriva sentinței civile nr. 2104 din data de 10.02.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 D., P. JUDEȚULUI D., C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR C. și P. JUDEȚULUI D., a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria C..

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că reclamanții, prin acțiunea ulterior precizată, au arătat că solicită să se constate nulitatea absolută a ordinului nr. 56/1992, iar prima instanță nu a analizat dacă, în momentul emiterii acestui ordin, a existat sau nu o cauză de nulitate absolută, ci a dispus, din oficiu, modificarea ordinului contestat.

Astfel, s-a constatat că instanța de fond nu a analizat exact obiectul acțiunii cu care a fost învestită, prin precizarea de acțiune formulată de reclamanți la data de 27.05.2011, respectiv dacă, în speța de față, există sau nu vreun motiv de nulitate absolută a ordinului contestat de către aceștia, acordând ceea ce nu s-a cerut, respectiv modificarea ordinului în discuție.

În vederea soluționării unitare a cauzei, tribunalul a considerat întemeiat și recursul formulat de reclamanți, având în vedere că și criticile din cadrul recursului formulat de aceștia trebuie să se raporteze la obiectul acțiunii cu care au învestit instanța de fond și nu la ceea ce a acordat, de fapt, aceasta, respectiv ceea ce nu s-a solicitat - modificarea ordinului contestat de reclamanți.

În rejudecare, cererea a fost înregistrată la data de 13.08.2012 sub nr._ .

În ședința publică din data de 29.10.2012, reclamanții au depus o precizare de acțiune prin care au solicitat constatarea nulității Ordinului nr. 56/1992 emis de P. jud. D..

Au reiterat că sunt moștenitorii autorului M. L. care a fost unic moștenitor acceptant al autorului M. Ncodim, iar acesta din urmă a obținut prin decizie atribuirea suprafeței de teren în vederea construirii unei locuințe prin decizia nr. 343/1956 a Sfatului Popular al Orașului de Subordonare Regională C., construcție care a fost edificată, iar ulterior prin autorizația din anul 1976 i-a fost aprobată adăugirea unei construcții la cea existentă dinainte cu nivel de înălțime P+E.

Anterior apariției Legii 18/1991, M. N. a decedat, iar în conformitate cu art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 477 mp aferentă casei de locuit situată în C., ..

Ordinul a fost emis cu încălcarea disp. art. 36 din Legea 18/1991 pe numele M. L., soția defunctului, acesta trebuind să fie emis pe numele persoanei îndreptățite M. N., având în vedere că la momentul emiterii acestui Ordin nu se dezbătuse succesiunea acestuia.

Reclamanții au mai susținut că după dezbaterea succesiunii lui M. N. a rămas un singur moștenitor, M. L., autorul reclamanților, iar prin certificatul de moștenitor s-a constatat că masa succesorală este compusă din cota de ½ din întregul imobil construit și neconstruit situat în C., ., cealaltă jumătate revenindu-i soției supraviețuitoare Morarul L., în prezent decedată.

Reclamanții au precizat că M. D. este moștenitorul defunctei M. L. alături de M. C. și M. R..

S-au depus la dosar certificatul de atestare fiscală și practică judiciară.

Analizând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtul M. D., potrivit disp. art. 137 C.p.c., instanța reține următoarele:

În speță, reclamanții au invocat nulitatea absolută a Ordinului nr. 56/1992, întemeindu-se pe disp. art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997. Prin urmare, nu sunt ținuți de vreun termen pentru invocarea acesteia, întrucât nulitatea absolută fiind imprescriptibilă, poate fi invocată oricând. Pe cale de consecință, instanța urmează să respingă excepția tardivității formulării acțiunii, ca neîntemeiată.

Neîntemeiată este și excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea acțiunii, urmând a fi respinsă ca atare. În acest sens, se reține că reclamanții, în calitate de moștenitori ai defunctului M. L., au dobândit masa succesorală rămasă de pe urma defunctului M. N. și prin promovarea prezentei acțiuni urmăresc stabilirea întinderii drepturilor defuncților M. N. și M. L. asupra terenului atribuit în proprietate prin Ordinul nr. 56/1992, în condițiile în care doar defuncta M. L. este în același timp autoarea reclamanților și a pârâtului M. D..

Prin sentința civilă nr._/10.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată.

A fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea acțiunii.

A fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții M. C., M. R.-M. și M. V. în contradictoriu cu pârâții M. D.,C. Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 D., C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C., P. Județului D. și P. Județului D..

S-a constatat nulitatea absolută parțială a Ordinului nr. 56/1992 emis de P. Jud. D..

Au fost obligați pârâții, fiecare după competențe, să elibereze un nou ordin al prefectului pe numele defunctei M. L., pentru cota de 1/2 din suprafața de 477 mp, teren aferent construcției situate în Parcul Crizantemelor.

A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin anexa nr. 2 la Ordinul nr. 56/1992 emis de P. Jud. D. (f. 27 din dosarul nr._ ), s-a aprobat atribuirea suprafeței de 477 mp. situată în C., . favoarea numitei M. L..

La baza emiterii acestui ordin au stat cererea formulată de numita M. L. (f. 74 din dosarul nr._ ) și Deciziunea nr. 343/07.08.1956 emisă de Sfatul Popular Oraș de Subordonare Regiunea C. - Comitetul Executiv, prin care s-a anulat Deciziunea nr. 195/1956 și s-a atribuit în folosință numitului M. N., în condițiile HCM 4015/1953, terenul indicat în planul de parcelare si denumit lotul nr. 8 din cartierul de locuințe individuale Parcul Pușkin cu dimensiunile si vecinătățile menționate în decizie. Totodată, s-a decis ca edificarea construcției să se facă în condițiile HCM 4015/1953 si cu respectarea deciziunii 41/954 după avizul Secțiunii de Arhitectură si Sistematizare a Sfatului Popular.

La acel moment numitul M. N. era căsătorit cu M. L., conform certificatului de căsătorie depus la dosar (f. 52 din dosarul nr._ ).

Prin autorizația de construire nr._/august 1956, eliberată în urma cererii formulată de M. N. pentru a se autoriza construirea unei locuințe, în condițiile HCM 4015/1953, a fost autorizată executarea lucrărilor în C., .. 8.

Autorul M. N. a decedat la data de 11.12.1988, iar conform certificatului de moștenitor nr. 921/22.03.1993 emis de Notariatul de Stat Județean D., unicul succesor legal acceptant al său a fost M. L., în calitate de fiu, ceilalți moștenitori, M. D.-fiu și M. L.-soție supraviețuitoare, fiind străini de succesiune prin neacceptare.

În masa succesorală a fost cuprinsă și cota de ½ din imobilul din C., ., compus din teren de 477 mp. si casă, menționându-se si că terenul a fost dobândit prin OP 56/1992 anexa 2, iar construcțiile au fost edificate de defunct cu soția supraviețuitoare conform autorizației_/1956 și nr. 250/1076, cealaltă cotă de ½ din imobil aparținând soției supraviețuitoare.

La data de 28.11.1997 a decedat și numitul M. L., iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 101/30.06.1998 emis de B.N.P. E. D., moștenitorii acestuia sunt reclamanții, iar în masa succesorală este cuprinsă si cota de ½ din imobil așa cum a fost dobândită de defunct de la tatăl său conform certificatului nr. 921/22.03.1993.

Ulterior, la data de 18.10.2010, a decedat și M. L..

Rezultă că pentru ca o persoană să poată beneficia de constituirea dreptului de proprietate în baza art. 36 alin. 2 din legea 18/1991, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: 1) existența unui act de atribuire a terenului, prin care s-a constituit un drept de folosință, 2) beneficiarul actului de atribuire să fi edificat construcția în vederea căreia a fost emis actul de atribuire, 3) construcția să existe la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și 4) să existe o cerere formulată de proprietarul actual al locuinței pentru constituirea dreptului de proprietate.

În speță, s-a constatat că îndeplinirea primelor trei condiții nu ridică probleme, ci se impune a fi analizată în mod special doar ultima condiție, care urmează a fi raportată la momentul emiterii Ordinului 56/1992, moment relevant în aprecierea valabilității acestui act juridic.

În acest sens, s-a reținut că soții M. N. și M. L. au devenit proprietari ai construcției edificate pe terenul atribuit în folosință numitului M. N. în vederea construirii unei locuințe proprietate personală, întrucât această construcție a fost edificată în timpul căsătoriei celor doi, fiind supusă regimului comunității de bunuri instituit de art. 30 C.fam. În lipsa probei contrare, se prezumă existența unei contribuții egale la edificarea locuinței.

Cererea de constituire a dreptului de proprietate care a stat la baza emiterii Ordinului 56/1992, înregistrată sub nr. 1468/21.03.1991, a fost formulată doar de numita M. L., în nume propriu și în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului M. N., solicitând expres ca "terenul pe care este construită locuința să fie trecut în proprietatea mea, M. L., soție legitimă a lui M. N., care a decedat în anul 1988". Rezultă fără dubiu că prin această cerere numita M. L. a urmărit constituirea dreptului de proprietate asupra terenului exclusiv în favoarea sa și nu a acționat și ca mandatar al celorlalți moștenitori ai defunctului M. N..

Or, având în vedere certificatului de moștenitor nr. 921/22.03.1993 emis de Notariatul de Stat Județean D., unicul succesor legal acceptant al defunctului M. N. este M. L., în calitate de fiu, ceilalți moștenitori, M. D.-fiu și M. L.-soție supraviețuitoare, fiind străini de succesiune prin neacceptare. Este adevărat că la data emiterii Ordinului 56/1992 nu se dezbătuse succesiunea defunctului M. N., însă certificatul de moștenitor produce efecte retroactive în ceea ce privește stabilirea calității de moștenitor.

Prin urmare, s-a constatat că deși la momentul emiterii Ordinului 56/1992 atât M. L. cât și M. L. aveau calitatea de coproprietari ai construcției cu destinația de locuință edificată pe terenul atribuit în folosință prin Deciziunea nr. 343/07.08.1956 emisă de Sfatul Popular Oraș de Subordonare Regiunea C. - Comitetul Executiv, cererea de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului atribuit în folosință a fost formulată exclusiv de coproprietara M. L., nu și de coproprietarul M. L..

Cum, potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, un coproprietar al locuinței poate beneficia de constituirea dreptului de proprietate asupra terenului atribuit în folosință în vederea construirii acesteia proporțional cu cota deținută din construcție, care în speță este de ½, în temeiul art. III lit. a din Legea nr. 169/1997, instanța a admis în parte acțiunea precizată, a constatat nulitatea absolută parțială a Ordinului nr. 56/1992 emis de P. Jud. D. și a obligat pârâții, fiecare după competențe, să elibereze un nou ordin al prefectului pe numele defunctei M. L., pentru cota de 1/2 din suprafața de 477 mp, teren aferent construcției situate în Parcul Crizantemelor.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că Ordinul nr. 56/1992 a fost emis de P. jud. D. în favoarea defunctei M. L., în baza cererii formulate de aceasta în nume propriu și în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului M. N.. În condițiile în care la momentul emiterii ordinului menționat nu se dezbătuse succesiunea defunctului M. N., iar alți succesibili ai acestuia nu au formulat cerere pentru emiterea titlului de proprietate, nu se poate reține vreo culpă în sarcina Prefectului Județului D. sau a Comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar la emiterea Ordinului nr. 56/1992. Cum emitentului actului de proprietate contestat nu i se poate reține vreo culpă în emiterea acestuia, instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare, arată că instanța de fond nu a exercitat rol activ în judecarea pricinii conform art. 129 alin. 5 C.p.civ., iar motivarea instanței, caretrebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituie printre altele, o garanție împotriva arbitrarului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

De asemenea, principiul rolului activ are drept scop soluționarea cauzei prin stabilirea adevărului și se manifestă, pe lângă a pune, din oficiu, în discuția părților orice împrejurare de fapt sau de drept care poate ajuta la rezolvarea cauzei și să verifice în totalitate dosarul cauzei, în limitele în care a fost investită, ori, în raport de dispozițiile art. 315 C.p.civ., instanța de fond nu a dat eficiență motivului de casare și nu a studiat limitele investirii, inclusiv temeiul juridic și nu a analizat fondul în raport de dreptul subiectiv.

Totodată, arată că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, acordând mai mult decât s-a cerut, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C.p.civ.

În acest sens, reclamanții trebuiau să-și arate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, dovezi care nu puteau fi făcute decât cu acte.

Astfel, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, iar dispozițiile art. 8 și 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată stabilesc următoarele " terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinței, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție".

În cauza de față, ordinul prefectului a fost emis în mod legal ca urmare a cererii depuse de către M. L., fiind singura care a făcut această solicitare, însă instanța de fond a omis aceste aspecte, nu a luat în considerare materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile existente la dosar și a admis în parte acțiunea precizată de reclamanți, a constatat nulitatea absolută parțială a ordinului nr. 56/1992 emis de P. județului D. și a obligat pârâții să elibereze un nou ordin al prefectului pe numele defunctei M. L., pentru cota de ½ din suprafața de 744 mp teren aferent construcției situată în Parcul Crizantemelor.

Se mai arată că, reclamanții nu justifică nici un interes în admiterea în parte a acțiunii, întrucât pentru cealaltă cotă de ½ ce constituie speța de față, instanța nu a admis acțiunea, fiind prejudiciați moștenitorii defunctei M. L., respectiv M. C. și M. R..

Referitor la întinderea dreptului de proprietate instanța de fond nu a dat eficiență actelor doveditoare depuse de reclamanți în dovedirea cererii pentru ca, în funcție de probele administrate în cauză să poată analiza temeinicia și legalitatea actului administrativ de autoritate.

În drept invocă, dispozițiile art. 304¹ C.p.civ., art. 304 alin. 6 și 9 C.p.civ., Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 890/2005.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanți.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Critica recurentei privind lipsa de rol activ al instanței nu are fundament legal, întrucât nu se arată în concret de ce instanța de fond nu a exercitat rol activ în judecarea pricinii, ci se fac doar aprecieri de ordin teoretic, general.

Dacă recurenta se referă totuși la nemotivarea sentinței, tribunalul constată că prima instanță a arătat pe larg considerentele de fapt și de drept care au format convingerea sa intimă, iar motivarea sentinței este una clară și coerentă, respectând obligația prev. de art. 261 alin. 1 pct. 5 C.p.civ.

Nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 315 C.p.civ nu poate fi reținută, întrucât prima instanță a respectat îndrumările deciziei de casare, pronunțându-se exact asupra obiectului cererii deduse judecății (nulitatea absolută a Ordinului prefectului nr. 56/1992) în raport de temeiul juridic invocat prin cererea precizatoare aflată la fila 36 dosar fond, primul ciclu procesual, analizându-se în mod temeinic fondul raportului juridic litigios dedus judecății.

De asemenea, este nefondată și critica nr. 3 din motivele de recurs, deoarece, în mod corect, prima instanță a stabilit că ordinul prefectului a fost emis în mod nelegal, cu încălcarea dreptului autorului M. N., coproprietar al construcției alături de numita M. L., soția sa.

În mod just, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora un coproprietar al locuinței poate beneficia de constituirea dreptului de proprietate asupra terenului atribuit în folosință în vederea construirii acesteia, proporțional cu cota deținută din construcție, care în speță este cota de ½, necontestată de părți.

Cu toate că numita M. L. este singura persoană care a formulat până în prezent cerere pentru stabilirea dreptului de proprietate, în mod nelegal i s-a atribuit în proprietate exclusivă întregul teren aferent construcției, corect fiind să i se atribuie doar cota de ½ corespunzătoare cotei de ½ din construcția edificată în timpul căsătoriei, prin contribuție comună, cu soțul său M. N., decedat anterior apariției Legii nr. 18/1991, în anul 1988.

Se mai constată că instanța a acordat exact ce s-a cerut, respectiv nulitatea absolută parțială a Ordinului nr. 56/1992, iar faptul că le-a obligat pe pârâtele comisiile de fond funciar să elibereze un nou ordin al prefectului nu constituie o pronunțare extra petita, ci reprezintă o dispoziție accesorie, necesară în astfel de cauze pentru aducerea la îndeplinire a obligației rezultate din anularea/nulitatea unui act emis în procedura legii fondului funciar.

Pentru cealaltă cotă de ½ din terenul aferent construcției, moștenitorii autorului M. L., care la rândul său este unicul moștenitor legal acceptant al succesiunii autorului M. N., se pot adresa cu cerere comisiilor de aplicare a legii fondului funciar în vederea stabilirii dreptului de proprietate conform art. 36 alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 18/1991.

În consecință, văzând că prima instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul este nefondat sub aspectul tuturor criticilor formulate, tribunalul urmează să-l respingă în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C.p.civ.

Se va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul M. D., văzând că, în cauză, culpa procesuală trebuie apreciată în raport cu reclamanții care au formulat cererea de chemare în judecată, iar în prezenta cale de atac acestora nu li se poate imputa o astfel de vină, întrucât nu au căzut în pretenții.

Recursul promovat de C. L. C. ar fi putut profita și intimatului M. D. în situația în care ar fi fost admis, mai ales că acest intimat, prin apărător, a fost de acord cu admiterea recursului, deci nu se poate aprecia că recurenta a căzut în pretenții față de M. D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR C. împotriva sentinței civile nr._ din 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. C., M. R.-M., M. V. și intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII 18/1991 D., P. JUDEȚULUI D., M. D. și P. JUDEȚULUI D.

Respinge cererea intimatului pârât M. D. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2013.

Președinte,

J. S.

Judecător,

M. R. H.

Judecător,

D. O.

Grefier,

L. E. C.

Red.jud.D.O.

Tehn.F.M./3 ex.

16.07.2013

Jud.fond:O.M.P.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 953/2013. Tribunalul DOLJ		Pretenţii. Decizia nr. 165/2013. Tribunalul DOLJ →

Fond funciar. Decizia nr. 1296/2013. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1296/2013. Tribunalul DOLJ