Acţiune în constatare. Sentința nr. 1456/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1456/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 2413/201/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 911/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 1456 din 28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. S., și intimata intervenientă C. F., având ca obiect acțiune în constatare acțiune confesorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează potrivit referatului întocmit de C. Arhivă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, că a fost repus pe rol din oficiu pentru ca instanța să se pronunțe asupra perimării recursului și reține cauza spre soluționare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul S. S., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească că reclamanta est titularul dreptului de uzufruct asupra terenului extravilan în suprafață de 127,73 ha teren situată în zona comunei Maglavit, indicându-se tarlale și parcele și să i se permită exercitarea netulburată a dreptului de uzufruct asupra acestui teren.
Prin alt capăt de cerere s-a solicitat să fie obligat pârâtul la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut că pârâtul a fost titularul dreptului de uzufruct asupra terenurilor menționate până în vara-toamna anului 2009, în temeiul unor contracte de arendare care s-au reziliat.
Ulterior, proprietarii acelor terenuri au solicitat reclamantei să încheie contract de arendare cu ei, solicitare ce a fost acceptată și au fost încheiate contracte de arendare cu respectarea condițiilor prev. de Legea 16/1994 și de dreptul comun.
În temeiul acestor contracte care au fost depuse la Consiliul local Maglavit, reclamanta susține că a început exploatarea terenurilor iar în prezent, pe terenuri sunt culturile agricole înființare de reclamantă.
Cu toate acestea, pârâtul consideră că el este titular al dreptului de uzufruct și că reclamanta îl împiedică să-și exercite acest drept. Contestând dreptul de uzufruct al reclamantei, pârâtul a depus plângere penală împotriva reclamantei, fapt prin care îi tulbură exercitarea dreptului de uzufruct, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Concomitent, pârâtul a solicitat sprijin financiar de la APIA D., declarând înființarea de culturi agricole pe terenurile menționate. În prezent, culturile înființate de reclamantă au stare de vegetație corespunzătoare, iar pârâtul a lăsat să se înțeleagă că va proceda la recoltarea acestora, fie și în parte, situație care va genera conflicte costisitoare.
În drept, s-au invocat prevederile art. 517-520, art. 539,541, 542, 548, 549, 559 cod civ., art. 2 și art. 24 din Legea 16/1994.
La 24.06.2010, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a indicat suprafețele de teren cuprinse în fiecare . vecinătățile acestora, suprafețe care însumate ajung la 127,73 ha.
S-au depus la dosar contracte de arendare încheiată de reclamantă cu diverși proprietari de terenuri. Acțiunea a fost înregistrată la nr._ la Judecătoria Calafat.
La 8.07.2010, pârâtul S. S. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se respingă acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, motivând că în cauză fiind vorba de contracte de arendare, există altă cale de reziliere a lor.
S-a mai susținut că pârâtul deține contracte de arendare legal încheiate încă din 2006 pentru o perioadă de 5 ani, adică până în 2011, pentru suprafețele de teren indicate în acțiune, contracte care nu au fost reziliate până în prezent și care își produc efecte juridice.
S-a mai susținut că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat există dosarul penal 537/P/2010 în care pârâtul este parte vătămată, iar reprezentanții societății precum și alte persoane angajate sunt cercetate pentru infracțiuni de fals, abuz de încredere cu privire la rezilierea contractelor încheiate de pârât.
Deși pârâtul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele de arendare, nefiind motive ca aceste contracte să fie reziliate, reclamanta și angajații săi au încheiat acte adiționale false privind rezilierea contractelor de arendare încheiate de pârât.
Reclamanta nu a avut niciodată posesia terenurilor și nu a efectuat lucrări agricole pe aceste terenuri.
Contractele de arendare prezentate de reclamantă nu sunt înregistrate la primăria din localitate, deși legea 16/1994 prevede expres acest lucru.
Reclamanta cunoștea faptul că terenurile erau arendate de pârât, întrucât atunci când a mers să înregistreze noile contracte, au fost refuzați de agenții agricoli de la primăria din localitate.
Sub aspectul reconvenționalei, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de arendare prezentate de reclamantă care au numerele 438-470, 472-492, 495-502, 512-513, 515-517, 519-521 din 10.09.2009, 522-528 din 10.10.2009, 531, 536-538 din 6.11.2009, 540 din 7.11.2009, pentru faptul că obiectul contractului nu există, terenurile fiind deja arendate, existând contracte în derulare.
S-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenienți forțați a arendatorilor din aceste contracte și anume, Cionă T., V. D., C. A., Pasă L., S. E., Ș. I., P. A., Ș. E., B. M. Eelna, T. S., Nătăvală C-tin, Ioța E., T. I., S. I., C. V., C. I., C. M., V. C.tin, I. A., D. P., C. A., T. I., I. V., D. Nicolița, O. G., Cotoveanu P., Cotoveanu G., L. G., C. M. I., Zăvălași M., N. G., L. E., Cherchelan I., I. E., C. G., T. M., G. C-tin, P. G., I. E., Dumiru E., M. M., D. E., O. G., O. R., A. E., V. M., L. O., C. I., C. M., N. C-tin, C. M., C. F., T. V., Orășelu E., O. V., G. I., V. Gerogeta, S. I., G. A., M. F., S. C., I. E., M. R. M., toți din H., D., C. Steluța din C., ., C. G. din Dr. Tr. S., .. 3, jud. M., P. O. din C., .. 23, jud. D., I. I., din Ciupercenii Noi, D., B. I. din Calafat, ..2, ., V. I. din Cetate, D., V. E. din Tîrnova, jud. C. S. M. V. din Reșița, ., . S., T. F. din C., ..24, . E. din C., . 6, ., jud. D., Baroi Nicușor din C., .. 8, ..2, . E. din Calafat, ., D., P. A. din C., . K.12, ., jud. D., V. M. din C., ., ., D., F. G. din S., ..7, ., D., M. E., din B. Română, .. 8, jud. Hunedoara, N. M. din Reșița, .. A, . S..
În drept, s-au invocat prev. art. 115-120 c.p.civ.
Instanța a dispus introducerea în cauză a intervenienților.
La 9.09.2010, reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia.
În motivarea întâmpinării s-a susținut că în vara-toamna anului 2009 s-a procedat la rezilierea contractelor de arendare încheiate de pârât, că până la acea dată pârâtul a fost titularul dreptului de uzufruct. Ulterior rezilierii, prin acte adiționale la contractele de arendare existente între pârât și arendatori, aceștia din urmă i-au adus la cunoștință reclamantei opțiunea lor de arendare, pe care reclamanta a acceptat-o și a procedat la încheierea contractelor de arendare în vigoare, între reclamantă și arendatori întrucât terenurile erau libere de sarcini.
În temeiul acestor contracte, reclamanta susține că a lucrat terenurile agricole în anul agricol 2009-2010 și în prezent și a plătit arendatorilor arenda stabilită.
Cu toate acestea, pârâtul continuă să conteste dreptul de uzufruct al reclamantei.
În ședința din 9.09.2010 instanța, pentru o mai bună soluționare a cauzei a dispus disjungerea acesteia în raport de contractele încheiate de fiecare dintre părți cu proprietarii de terenuri, formându-se astfel dosarul_ privind pe intervenienta C. F. .
În cauză, s-au luat declarații martorilor B. M. și N. C., s-a depus contractul de arendare încheiat de reclamantă cu intervenienta la 29.08.2009.
Contractul de arendare este un contract prin care una dintre părți, numită arendator, transmite celeilalte părți numită arendași, bunuri agricole în vederea exploatării pe o durată determinată în schimbul unui preț numit arendă, stabilit în produse agricole și care se prestează în natură sau prin echivalentul lor în bani.
Contractul de arendare este reglementat prin Legea arendării nr. 16/1994. Acest contract sinalagmatic (bilateral), cu executare succesivă și netranslativ de proprietate. El este un contract, prin definiție, cu titlu oneros.
Arendarea este un contract solemn, cerința formei scrise fiind prevăzută ad validitatem.
Potrivit art. 6 din Legea 16/1994, contractul de arendare se întocmește în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar care se depune la consiliul local în a cărui rază teritoriale se află bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistrează într-un registru special, ținut de secretarul consiliului local.
Potrivit alin.4 al aceluiași articol, sunt valabile și opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local în condițiile prezentei legi.
În cazul în care nu s-a respectat prevederea legală a înregistrării contractului la consiliul local, contractul este nul.
Prin sentința civilă nr. 1456 din 28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta .. împotriva pârâtului S. S..
A fost admisă cerere reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantei și intervenienta C. F. din Maglavit, ..
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de arendare încheiat la 29 august 2009 de reclamantă cu intervenienta C. F..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la 29.08.2009 între intervenienta C. F. în calitate de arendator și reclamantă în calitate de arendaș s-a încheiat contractul de arendare potrivit căruia intervenienta punea la dispoziția arendașului suprafața de 0,50 ha teren situat în H., T 16, P 23, urmând ca arendașul să-i achite o arendă egală cu valoarea a 600 kg grâu/ha anual iar perioada de plată a arendei este de 30 de zile și va fi anunțată prin afișare la sediul Primăriei Maglavit cu 15 zile înainte de a debuta campania de plată. Durata contractului este de 10 ani.
Deși reclamanta susține că acest contract a fost înregistrat la Consiliul local Maglavit la nr. 496/10.09.2009, nu exisă semnătura reprezentantului Consiliului local și ștampila consiliului pe acest contract, așa încât instanța a apreciat că nu s-a îndeplinit cerința prevăzută în art. 6 din Legea 16/1994.
Față de această stare de fapt, reținând că neînregistrarea contractelor de arendare la Consiliul Local atrage nulitatea actului, instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârât și să constate nulitatea absolută a contractului de arendare încheiat la 29 august 2009 de reclamantă în calitate de arendaș și intervenienta C. F. în calitate de arendator.
În consecință, reținând că acel contract de arendare încheiat de reclamantă cu intervenienta este nul, reclamanta nu este în drept să solicite pârâtului să-i respecte posesia asupra terenului întrucât nu a avut nici un moment această posesie.
Instanța a respins acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ..
Prin încheierea de ședință din 08.02.2011 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în conformitate cu dispozițiile art.1551 C.pr.civ., având în vedere că recurenta reclamantă nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin rezoluția instanței, aceea că nu a evaluat uzufructul.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției perimării recursului, pentru termenul din 15 mai 2012, în considerarea faptului că perimarea este reglementată de norme de ordine publică și că operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, instanța reține următoarele aspecte:
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, fiind determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc. Așadar, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. art.1551 C.pr.civ., având în vedere că recurenta reclamantă nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin rezoluția instanței, aceea că nu a evaluat uzufructul.
În speță, ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 08.02.2011, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. art.1551 C.pr.civ., având în vedere că recurenta reclamantă nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin rezoluția instanței, aceea că nu a evaluat uzufructul, iar prin încheierea de ședință de la 15 februarie 2012 a fost anulată cererea de repunere pe rol a cauzei ca netimbrată și a fost menținută măsura suspendării cauzei în baza art. 1551 C.pr.civ. dispusă la 08.02.2011.
Văzând că în conformitate cu dispozițiile art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an", iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina părții, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 248 și urm. Cod proc. civ., urmează a constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Constată perimat recursul formulat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 1456 din 28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. S., și intimata intervenientă C. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond:D.S.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 910/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Decizia nr. 2244/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
