Obligaţia de a nu face. Decizia nr. 2217/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2217/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 33659/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 2217
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. P.
Judecător L. L. B.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți C. C. P., C. L., T. E., T. G., C. I., C. A., A. G., A. O., P. F. G., împotriva sentinței civile nr. 8710 din data de 23.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. C. PRIN PRIMAR, M. C. PRIN PRIMAR și C. L. AL PRIMĂRIEI M. C., având ca obiect obligația de a nu face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M. L., care depune împuternicire avocațială la dosar, pentru recurenții reclamanți, lipsă fiind celelalte părți
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța dispune rectificarea încheierii de ședință anterioară, în sensul că numitul Bambaloi M. nu este mandatar al numiților S. M. A. și S. L. M., acestea cumpărând de la P. F. G. imobilul din C., .. 9, jud. D..
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. F. G..
Avocat M. L., pentru recurenții reclamanți, solicită instanței admiterea excepției invocate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat M. L., pentru recurenții reclamanți, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate și pe fond admiterea cererii. Depune concluzii scrise și solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat la fond.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.12.2012, sub nr._, reclamanții C. C. P., C. L., T. E., T. G., C. I., C. A., A. G., A. O. și P. F. G. au chemat în judecată pe pârâta P. M. C. prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligată pârâta la întocmirea documentației și înaintarea acesteia în vederea emiterii de către Instituția Prefectului a Ordinului Prefectului pentru atribuirea reclamanților a terenului aferent construcțiilor cumpărate, conform prevederilor Legii 112/1995.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au cumpărat imobilele evidențiate în contractele de vânzare-cumpărare în baza Legii 112/1995. Dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor este consfințit de actul normativ mai sus-menționat, iar obligația pârâtei de a întocmi documentația pentru emiterea Ordinului Prefectului, rezidă din art. 38 Legea 18/1991.
Reclamanții menționează că dreptul lor de proprietate rezultă din prevederile art. 21 din Legea nr.112/1995, deci nu există nici un impediment pentru pârâtă de a întocmi documentația pentru emiterea Ordinului Prefectului în acest sens.
Au precizat de asemenea că au adresat în acest sens și o cerere pârâtei însă aceasta refuză îndeplinirea obligației legale.
În drept, a invocat disp. art.36 Legea 18/1991, art.21 Legea 112/1995.
În sprijinul acțiunii la dosar s-au depus în copie următoarele înscrisuri: cerere înregistrată la nr._/04.10.2012, adresa nr._/2012, contract de vânzare cu rezerva dreptului de proprietate aut. sub nr.1416/2012, contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 4466/11.07.2011, contract de vânzare-cumpărare imobiliară nr.151/1997 și nr.174/12.05.1997, contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr.3281/2008, contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr.26/26.04.2010, plan de amplasament și delimitare a imobilului.
La data de 07.01.2013 reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că înțeleg să se judece în contradictoriu în calitate de pârâți și cu Consiliul L. al M. C. și cu M. C. prin Primar, solicitând introducerea acestora în cauză.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către P. C. pentru a înainta la dosar în copie certificată cererea formulată de reclamanți și înregistrată sub nr._/04.10.2012, precum și documentația în baza căreia a fost emisă această adresă, relațiile și înscrisurile fiind comunicate cu adresa nr._/12.03.2013
La data de 25.03.2013, pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de interes a reclamanților și excepția lipsei calității procesual pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Motivând excepția lipsei de interes pârâții au arătat în esență că acțiunea prin care reclamanții tind să obțină un drept care se află în virtutea legii în patrimoniul lor nu procură acestora nici un folos practic și prin urmare trebuie respinsă ca fiind lipsită de interes.
În motivarea excepției lipsei calității procesual pasive au invocat dispozițiile art.21 și art.77 din Legea nr.215/2001, art.41, alin.1 C.p.civ, art.1 din H.G. nr.890/2005, art.52, alin.2 din Legea nr.18/1991 și art.12 din același act normativ.
Pe fond, au arătat că raportat la dispozițiile art.1, art.9 și art.21 din Legea nr.112/1995, art.36, alin.1 din legea nr.18/1991 autoritatea locală nu poate întocmi și înainta docuemntația în vederea emiterii de către Instituția Prefectului a ordinelor pentru atribuirea pârâților a terenului aferent construcțiilor cumpărate conform prevederilor Legii 112/1995, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile actelor normative care constituie temei juridic al acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților P. M. C. prin Primar, M. C. prin Primar și Consiliul L. al M. C., și care va fi analizată cu prioritate conform art.137, alin.1 C.p.civ, prima instanța a retinut următoarele:
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, aceasta aparținând celui față de care se poate realiza interesul reclamantului.
De asemenea, reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.
Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată îl constituie obligarea pârâților la întocmirea documentației și înaintarea acesteia în vederea emiterii de către Instituția Prefectului a Ordinului Prefectului pentru atribuirea către reclamanți a terenurilor aferente construcțiilor cumpărate conform prevederilor Legii nr.112/1995.
Potrivit art.36, alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea - construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
De asemenea, în art.36, alin.6 din același act normativ se prevede că atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Având în vedere obiectul cererii cu care a fost învestită instanța și temeiul juridic invocat de către reclamant în cererea formulată, instanța reține că în cauză calitate procesual pasivă o are doar pârâta P. M. C. aceasta fiind persoana față de care, raportat la dispozițiile art.36, alin.6 din Legea nr.18/1991, republicată se poate realiza pretenția reclamanților.
Față de considerentele menționate anterior, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților M. C. prin Primar și Consiliul L. al M. C. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei P. M. C. prin Primar.
Asadar, prin sentința civilă nr.8210/23.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea precizată, formulată în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și Consiliul L. al M. C., ca fiind introdusă împotriva unor peroane fără calitate procesual pasivă.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei P. M. C. prin Primar, invocată prin întâmpinare.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea precizată, formulată de reclamanții C. C. P., C. L., T. E., T. G., C. I., C. A., A. G., A. O., P. F. G. în contradictoriu cu pârâta P. M. C. prin Primar, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Interesul juridic este o condiție esențiala pentru inițierea procesului civil si se concretizează in folosul practic, material sau moral pe care–l are o parte pentru a justifica punerea in mișcare a procedurii judiciare.
Interesul poate fi material, patrimonial sau moral, nepatrimonial, reclamanta fiind cea care trebuie sa justifice in persoana sa interesul de a promova acțiunea civila.
În cauză, instanța a reținut raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul juridic invocat de către reclamanți că aceștia justifică un interes în promovarea cererii în sensul că aceștia urmăresc realizarea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor.
Instanța a mai arătat că motivele invocate de către pârâți în susținerea excepției lipsei de interes privesc temeinicia cererii urmând să fie analizate de către instanță pe fondul cauzei.
Față de considerentele menționate anterior, instanța a respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare imobiliară nr.151/15.04.1997 încheiat cu Consiliul Județean D., în baza art.9 din legea nr.112/1995, reclamanții A. G. și A. A. au dobândit în proprietate imobilul locuință situat în C., ., județul D., compus din trei camere de locuit, atribuindu-li-se de asemenea în folosință, pe durata existenței construcției, terenul aferent în suprafață de 73,95 mp, respectiv cota indiviză de 57% din teren, conform hotărârii C. L. Municipal C. nr.1124/24.04.1997.
Prin contractul de vânzare cumpărare imobiliară nr.578/08.06.1999 încheiat cu Consiliul Județean D., în baza art.9 din legea nr.112/1995, reclamanții T. E. și T. G. au dobândit în proprietate imobilul locuință situat în C., ..9, județul D., compus din nouă camere de locuit, precum și o magazie, atribuindu-li-se de asemenea în folosință, pe durata existenței construcției, terenul aferent în suprafață de 38 mp, respectiv cota indiviză de 50% din teren, conform hotărârii C. L. Municipal C. nr.4153/29.07.1999.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.4466/11.07.2011 de către BNP T. M.-D. din C., reclamanții T. E. și T. G. au vândut reclamantului P. F. G. imobilul C 5 reprezentând magazie situat în C., ..9, județul D., dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare imobiliară nr.578/08.06.1999 încheiat cu Consiliul Județean D..
Prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.1416/23.03.2012 de BNP T. M. D. din C. numita Gîrboviceanu M. a vândut reclamantului P. F. G. imobilul situat în C., ..9, fost ., jud.D., compus din construcția C3 reprezentând locuință, cu regim de înălțime P+1, în contract făcându-se mențiunea că vânzătoarea a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.150/16.04.1997 încheiat cu Consiliul Județean D., precum și faptul că se menține în continuare dreptul de folosință asupra terenului pe durata existenței construcției.
Prin contractul de vânzare cumpărare imobiliară nr.174/12.05.1997 încheiat cu Consiliul Județean D., în baza art.9 din legea nr.112/1995, reclamanții C. I. și C. A. au dobândit în proprietate imobilul locuință situat în C., ..9, județul D., compus din trei camere de locuit, precum și o magazie, atribuindu-li-se de asemenea în folosință, pe durata existenței construcției, terenul aferent în suprafață de 80,27 mp, și 1,95 mp, respectiv cota indiviză de 100% din teren, conform hotărârii C. L. Municipal C. nr.1207/27.05.1997.
Prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.26/26.04.2010 de BNP Asociați D. T. și S. T. din C. numiții L. L. și L. C. au vândut reclamanților Ciorîia C.-P. și Ciorîia L. imobilul situat în C., ..9, fost ., jud.D., compus din: apartamentul nr.2 compus din o cameră, o baie, un hol și o bucătărie și suprafața indiviză de 17,12 mp din pivnița amplasată la parterul construcției C1, în contract făcându-se mențiunea că vânzătorii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.149/1997 încheiat cu Consiliul Județean D., precum și faptul că se transmite cumpărătorilor dreptul de folosință asupra terenului în suprafață indiviză de 59,46 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.3281/30.06.2008 de BNP Ș. F. din C. numitul D. V. a vândut reclamanților Ciorîia C.-P. și Ciorîia L. imobilul situat în C., ..9, fost ., jud.D., reprezentând apartamentul nr.1 compus din trei camere de locuit și dependințele aferente și suprafața indiviză de 18,50 mp din acte și 18,36 mp din măsurători din pivniță, precum și dreptul de folosință asupra suprafeței indivize de 94,71 mp din terenul aferent pe toată durata construcției.
La data de 04.10.2012, prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanții au solicitat Primăriei M. C. în temeiul art.36 din Legea nr.18/1991 întocmirea documentației și înaintarea acesteia în vederea emiterii Ordinului Prefectului pentru atribuirea terenului aferent construcțiilor cumpărate conform prevederilor Legii 112/1995.
Prin adresa nr._/15.10.2012, P. M. C. le-a comunicat reclamanților faptul că solicitarea acestora nu poate fi soluționată favorabil, deoarece până în prezent nu există act normativ în baza căruia să se elibereze actul de proprietate pentru terenurile aferente.
Potrivit art.36, alin.2 din legea nr.18/1991, republicată, terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea - construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
Astfel, art.36 alin.2 din Legea 18/1991 reglementează un caz de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor intravilane proprietatea statului sau unităților administrativ teritoriale atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală.
Prin urmare, textul citat se aplică terenurilor care, înainte de anul 1989 au fost atribuite de stat în folosință persoanelor care erau proprietari ai construcțiilor. Odată cu apariția Legii 18/1991 cei care erau proprietari ai construcțiilor au putut solicita atribuirea în proprietate și a terenului aferent pe care până la acest moment l-au deținut cu titlu de folosință.
Acest text nu se aplică terenurilor atribuite în folosință ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor înstrăinate în temeiul Legii 112/1995 pentru care există în această lege o reglementare specială.
Potrivit art.21 din Legea nr.112/1995 o data cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului.
De asemenea, potrivit art.37 din HG 20/1996 în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege care prevede că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Prin urmare pentru terenul aferent construcțiilor înstrăinate către chiriași în temeiul Legii 112/1995 se aplică dispozițiile speciale ale acestei legi, iar nu dispozițiile legilor fondului funciar, în speță ale art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 care vizează situația existentă a unei categorii de terenuri la data intrării in vigoare a legii.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a respins acțiunea precizată, formulată de către reclamanți, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. C. P., C. L., T. E., T. G., C. I., C. A., A. G., A. O., P. F. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii.
Recurenții arată că prima instanță s-a aflat în eroare în momentul deliberării, pronunțându-se asupra altei cereri decât cea cu care a fost învestită.
Cererea recurenților are ca obiect obligație de a face, obligație ce are baza legală în art. 36 din Legea nr.18/1991 și art. 36.
Din motivarea în fapt se înțelege fără dubii că solicită obligarea la întocmirea documentației și înaintarea către Instituția Prefectului pentru ca să se constituie drept de proprietate asupra terenului aferent imobilelor dobândite în baza Legii nr.112/1995.
Prevederile legale reținute de instanță nu sunt aplicabile în cauză, eroarea de obiect conducând la o greșită motivare.
Articolul invocat de prima instanță este unul de constituire a unui drept, recurenții solicitând reconstituirea pe cale administrativă prin ordinul prefectului. Pentru aceste lucru trebuie ca unitatea administrativ-teritorială să emită documentația.
Practica judiciară a reținut în mod constant că astfel de cereri sunt formulate în contradictoriu cu Consiliul L..
Consideră că acțiunea trebuie să nu fie în contradictoriu cu P. C., prin primar ci M. Craivoa, prin primar.
Recurenții arată că unitate administrativă nu este P., ci M. și din acest punct de vedere soluția pronunțată pe excepții este una nelegală și netemeinică.
Intimatii nu au depus intampinare si nici nu s-au prezentat in fata instantei pentru a formula aparari.
Analizand, fata de prevederile art 137, al 1 C., exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului P. F. G. invocata din oficiu, tribunalul apreciaza ca aceasta este fondata, dat fiind faptul ca prin contractul de vanzare cumparare nr 1657/27.11.2012, asadar anterior formularii cererii de chemare in judecata din data de 13.1.2012, acesta a instrainat imobilul situat in C., . 9, jud D. compus din locuinta si magazie catre numitii S. M. A. si S. L., asadar chiar imobilul in litigiu.
Cum calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si titularul dreptului la actiune, identitate care in privinta reclamantului recurent P. F. G. nu mai exista, tribunalul va admite exceptia lipsei calitatii procsuale active a acestuia, urmand ca sentinta civila recurata sa fie modificata cu privire la acest aspect, iar actiunea promovata de acesta sa fie respinsa ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Sustinerile recurentului in sensul ca in mod gresit prima instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatilor Consiliul L. al M. C. si M. C. prin Primar sunt nefondate, atat timp cat potrivit art 36, al 6 raportat la art 36, al 2 din Legea 18/1991 atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Cum actiunea reclamantilor recurenti este intemeiata chiar pe aceste prevederi legale, in mod corect prima instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatilor Consiliul L. al M. C. si M. C. prin Primar, retinand ca in cauza are calitate procesuala pasiva doar Primaria M. C..
Tocmai avand in vedere aceste considerente, va fi respinsa si exceptia lipsei calitatii procesuale passive a intimatei Primaria M. C..
Intemeiate sunt insa criticile recurentilor privind gresita interpretare a legii de catre prima instanta.
Astfel, art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicata în temeiul art. II din H.G. nr. 11/1997, prevede ca „în situatiile de vânzare catre chiriasi a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeste si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor art. 26 alineat ultim din lege”.
Textul art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 statueaza ca „suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora si care depasesc suprafata aferenta constructiilor, ramân în proprietatea statului”.
Tribunalul retine ca dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiei, dobândit prin cumparare în baza Legii nr. 112/1995, se dobândeste conform art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, iar modalitatea de dobândire în proprietate a terenului aferent este cea prevazuta de art. 36 din Legea nr. 18/1991, câta vreme legea speciala (Legea nr. 112/1995) nu contine vreo prevedere în acest sens, fiind necesara procedura administrativa, în baza careia prefectul judetului si consiliul local efectueaza demersurile pentru atribuirea în proprietatea cumparatorilor constructiei a terenului aferent.
Astfel, potrivit art 36, al 2 din Legea 18/1991 terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea - construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
Asadar, in mod gresit s-a apreciat de catre prima instanta ca aceste prevederi legale nu sunt aplicabile in speta de fata, atat timp cat teza a doua a art 36, al 2 din Legea 18/1991 nu a fost avuta in vedere.
In aceasta ipoteza sunt indreptatite a formula cerere de atribuire in proprietate a terenurilor intravilane acele persoane care au primit in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiilor astfel de terenuri, cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemnea locuinte.
Se retine ca pot beneficia de constituirea dreptului de proprietate si chiriasii care au cumparat locuintele in temeiul Legii 112/1995 .Dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilelor constructii instrainate in baza Legii 112/1995 se naste din lege, ulterior reglementarea situatiei acestui drept rezolvandu-se pe cale administrative, respectiv prin Ordin al Prefectului conform art 36, al 6 din Legea 18/1991.
Numai suprafetele de teren care depasesc suprafata de teren aferenta constructiilor dobandite in temeiul Legii 112/1995 raman in proprietatea statului, neputand fi atribuite cumparatorilor locuintei in temeiul art 36 din Legea 18/1991.
Cu alte cuvinte, din interpretarea logica a textelor mai sus mentionate, prin prisma principiului de logica al tertului exclus („tertium non datur”), rezulta ca, daca terenurile ce depasesc suprafata aferenta constructiilor ramân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depasesc aceasta suprafata, respectiv cele care asigura o utilizare normala a constructiei, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odata cu cumpararea constructiei, fiind necesara insa parcurgerea procedurii administrative prevazuta de art. 36 din Legea nr. 18/1997.
Pentru aceste motive, in baza art 312 C., recursul va fi admis, sentinta civila recurata va fi modificata in sensul că va fi admisa cererea formulată de reclamanți, mai putin P. F. G., va fi obligata pârâta să întocmească documentația prealabilă emiterii ordinului prefectului pentru terenul aferent construcțiilor cumpărate de reclamanți în baza Legii nr. 112/1995 și să o înainteze Instituției Prefectului Județului D. în vederea verificării condițiilor prev. de art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, raportat la art. 36 alin. 6 din același act normativ.
Totodata, va fi respinsa cererea formulată de reclamantul P. F. G. pentru lipsa calitatii procesuale active.
F. de prevederile art 274 C., va fi obligata pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond (onorariu avocat) .
Cat priveste cuantumul acestui onorariu de 1600 lei, fata de prevederile art 274, al 3 C., acesta a fost redus de instanta de recurs, apreciind ca fata de complexitatea cauzei, durata in timp a procesului, cauza fiind pe rolul primei instante cinci termene de judecata, onorariul de aparator in cuantum de 1000 lei este suficient.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. C..
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți C. C. P., C. L., T. E., T. G., C. I. C. A., A. G., A. O., P. F. G. împotriva sentinței civile nr.8710/23.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. C. PRIN PRIMAR, M. C. PRIN PRIMAR, C. L. AL PRIMĂRIEI M. C.
Modifică sentința civilă recurată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. F. G..
Admite cererea formulată de ceilalți reclamanți.
Obligă pârâta să întocmească documentația prealabilă emiterii ordinului prefectului pentru terenul aferent construcțiilor cumpărate de reclamanți în baza Legii nr. 112/1995 și să o înainteze Instituției Prefectului Județului D. în vederea verificării condițiilor prev. de art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, raportat la art. 36 alin. 6 din același act normativ.
Respinge cererea formulată de reclamantul P. F. G..
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, A. P. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, A. B. |
Red. jud.LLBarbu
Tehn.F.M./3 ex.
13.12.2013
Jud.fond:L.T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 432/2013. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 334/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
