Revendicare imobiliară. Decizia nr. 334/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 334/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 1128/215/2005
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 334/2013
Ședința publică de la 08 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 1 iulie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului declarat de apelanții pârâți: J. P., J. P., împotriva sentinței civile nr._ din 14. 11. 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți: F. I., F. G., având ca obiect revendicare imobiliară .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul instanței la data de 13.09.2005, sub nr._, reclamanții F. G. și F. I. au chemat în judecată pârâții J. P. și J. P., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să fie obligați pârâți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de circa 20 mp pe care îl ocupă fără drept de din cuprinsul proprietății reclamanților situate în C., ., 14, având ca vecini: N – proprietatea reclamanților, S – teren Consiliul Local, V – teren proprietate ., E – casa pârâților situată pe teren al Consiliului Local; obligarea pârâților să ridice de pe terenul sus menționat amenajările și construcțiile efectuate fără acceptul reclamanților, iar în caz contrar să fie împuterniciți reclamanții să le ridice pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a terenului ocupat din luna iulie 2003 până la data predării efective, estimate provizoriu la suma de 10 milioane Rol; să se stabilească suma lunară ce urmează a fi plătită de pârâți ca plată a servituții de trecere a pârâților pe terenul proprietatea reclamanților din .. 14, spre .>
În fapt, reclamanții au arătat că au devenit proprietarii unui teren intravilan în suprafață de 122 mp, situat în C., . nr. cadastral provizoriu_/1/2, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 2727/14.07.2003, BNP C. G..
Au mai precizat că, prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 142/23.06.2003, dosar nr. 155/2003, BNP G. C., reclamanta F. I. a preluat în proprietate construcția compusă din locuința cu 2 camere și dependințe, de la autorul M. G., care o cumpărase în temeiul Lg. 112/1995.
Această construcție face parte dintr-o casă naționalizată, la sud învecinându-se cu casa pârâților, care face parte din aceeași construcție inițială naționalizată, aceștia cumpărând locuința lor în temeiul Lg. 112/1995, iar întregul teren liber al fostului imobil naționalizat (mai puțin terenul de sub întreaga construcție) a fost restituit numitei M. F., moștenitoarea fostului proprietar și apoi vândut reclamanților.
Astfel, pârâții nu dețin în folosință decât terenul de sub casa lor, neavând teren liber și fără acceptul reclamanților, abuziv au ocupat o suprafață de teren liber de circa 20 mp din terenul lor, îngrădită și folosită exclusiv de pârâți care le refuză accesul.
Reclamanții au mai precizat că pârâții au edificat pe teren o magazie și alte construcții și amenajări fără acordul lor.
De asemenea, au mai arătata că, pârâții pentru a ieși din casa lor intră pe terenul acestora, motiv pentru care se impune configurarea unei servituți de trecere cu plată, iar pentru faptul că au folosit exclusiv terenul ocupat, fără drept, solicită a se stabili despăgubiri reprezentate de lipsa de folosință, echivalente cu chiria de pe piața imobiliară pentru un teren de natura celui ocupat.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 480, 616 și urm., art. 1076 C. Civil.
În susținerea acțiunii, reclamanții au depus la dosar următoarele înscrisuri: fișa bunului imobil, schiță, încheierea CF nr._ din 25.08.2003, certificat de legatar nr. 142 din 23.06.2003, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2727/14.07.2003.
La data de 19.05.2005, pârâții J. P. și J. P. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii și cerere reconvențională, prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare nr. 2727 din 14.07.2003 încheiat la BNP C. G. între reclamanta F. I. și numita M. F..
În fapt, pârâții au arătat că sunt proprietarii unei construcții situată în C., .. 14, compusă din 2 camere și dependințe, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 82 din 17.03.1997 încheiat între aceștia și Consiliul Județean D. – Sector Servicii Publice în calitate de vânzător. Prin același contract li s-a stabilit un drept de folosință pe durata existenței construcției pentru terenul aferent în suprafață de 55,33 mp, respectiv cota indiviză de 100% din teren conform Hotărârii Consiliului Local Municipal C. nr. 820/1997.
Au mai precizat că actele anterioare titlului invocat de reclamanți fac trimitere la autorul M. G. care cumpărase construcția în temeiul Lg. 112/1995 ca și ei, neavând teren în proprietate ci numai în folosință comună și exclusivă. În aceste condiții, o primă idee care se desprinde este că reclamanții nu puteau dobândi în proprietate mai multe drepturi decât a avut autorul lor, contractul lor fraudând dispozițiile legale imperative în ceea ce privește înstrăinarea terenurilor. De aceleași vicii suferă și actul de dezmembrare care cuprinde în sine mențiuni ce nu corespund realității în privința dreptului de proprietate și în privința vecinătăților, iar în nici unul din aceste acte pârâții nu apar ca vecini, deși așa cum pretind chiar reclamanții au o construcție în proprietate și au în folosință comună și exclusivă terenul de sub casă, terenul aferent construcției și accesul la calea publică.
De asemenea, au mai arătat că la momentul vânzării construcțiilor către chiriași Investul a făcut o delimitare, în baza datelor comunicate de RAADPFL C. și de Consiliul Local C. a drepturilor de folosință asupra terenurilor, având ca și criteriu suprafața locativă pe care o avea fiecare titular al dreptului asupra construcției. Mai mult, când li s-a vândut construcția aceasta nu a fost grevată de vreo servitute sau alt drept real ci înstrăinarea s-a făcut cu acces la calea publică gratuit, nu cu plata așa cum pretind reclamanții.
La data de 18.01.2006, reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâți, prin care au învederat că acesta este nemotivată efectiv în drept și fapt, exigența a art. 119 raportat la art. 112 C.p.c.
Au mai arătat că pârâții fac confuzie cu privire la faptul că reclamanții au cumpărat terenul revendicat de la M. G. ci de la M. F., moștenitoare a fostului proprietar abuziv deposedat de către stat, aceasta recuperând în temeiul L. 10/2001 terenul și apoi vânzându-l perfect legal către ei și nici vorbă să le fi vândut mai multe sau alte drepturi decât avea.
Prin încheierea de ședință din data de 18.01.2006, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâți de cererea principală, formându-se dosarul nr. 1224/C/2006 ( nr. nou_ )
Prin încheierea de ședință din data de 22.02.2006 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.p.c., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei C..
La data de 03.05.2010 dosarul a fost repus pe rol, acordându-se termen la data de 02.06.2010, când reclamanții au depus precizare la acțiune cu privire la petitul 4 din cererea introductivă, respectiv stabilirea plății aferente servituții de trecere de care beneficiază pârâții, pe terenul proprietatea lor.
Au arătat că prin sentința nr. 2258/18.02.2008 a Judecătoriei C. s-a stabilit culoarul de trecere de care beneficiază pârâții ca servitute pentru a ajunge la ușa casei lor, având o lungime de 26,60 m și o lățime de 1 m.
Pentru această suprafață, reclamanții solicită o plată lunară, stabilită în raport de tarifele de închiriere de pe piața imobiliară pentru terenul în cauză, situat în zona A a Craiovei, având în vedere că nu mai pot folosi această suprafață, că s-au păgubit bulbii plantelor, cumpărate și sădite de reclamanți și că sunt lipsiți de produsele pe care le realizau din vița de vie și vișinul plantat pe această suprafață.
De asemenea, solicită restituirea de către pârâți a costurilor pe care reclamanții le-au suportat în scopul punerii la dispoziția lor, a acestei căi de acces- 1350 lei, având în vedere că potrivit art. 630 și 631 C. Civil, lucrările trebuincioase amenajării servituții, se suportă de către proprietarul fondului dominant beneficiarului servituții. Astfel, pentru a le pune la dispoziție calea de acces trasată de către instanță, au trasat cu țăruși . poștală de pe gard, au defrișat zona verde care exista anterior, au scos plante, au săpat să scoată 4 vițe de vie, au scos un vișin, au plătit muncitori cu suma de 200 lei pentru manopera de defrișare, iar pentru a da posibilitatea montării unei porți separate pentru pârâți au fost nevoiți să mute contorul de gaze de pe gardul lor, costul fiind de 703 lei. De asemenea, planetele scoase ( 6 bujori, 5 iriși, 4 trandafiri, narcise, zambile, primule, ghiocei, tufănele, un vișin, 4 vițe de vie) pe care nu le-au putut recupera le estimează la suma de 450 lei.
Față de petitul 3, reclamanții își rezervă dreptul în temeiul art. 132 alin. 2 pct. 2 C.p.c. de a reveni cu precizarea valorii lipsei de folosință a terenului de 20 mp, având în vedere că la data introducerii cererii au mai trecut 5 ani, în care s-a perpetuat aceeași situație, terenul fiind ocupat și în prezent de pârâți.
Anexat întâmpinării au depus următoarele acte: proces verbal din 28.02.2010 încheiat cu ocazia defrișării, chitanța din 28.02.2010 pentru plata lui Gută D., adresa din 03.03.2010 către pârâți, cerere către . pentru mutarea contorului și factura nr. 891/01.04.2010 pentru instalație și proiectare pentru mutarea contorului de gaze.
Prin încheierea de ședință din data de 02.06.2010 instanța a dispus disjungerea capetelor de cerere 1,2,3, din acțiune, de capătul de cerere nr. 4, cu formarea unui nou dosar, având ca obiect pretenții.
Prin încheierea de ședință din data de 23.06.2010 s-a dispus suspendarea prezentei cauze în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.p.c. s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ .
La data de 24.11.2011, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, pârâții au arătat că nu au ocupat și nu ocupă vreo porțiune din terenul proprietatea reclamanților, însă folosesc dreptul de trecere pentru o alee lată de 1,00 m și lună de 26 m așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 2258/2008 a Judecătoriei C..
În cea ce privește îndatorirea lor de a-i despăgubi pe reclamanți, prevăzută de vechiul C. Civil la art. 616, în proporție cu pagubele ce s-ar fi putut ocaziona pentru exploatarea fondului, arată că vor face dovada că aceste despăgubiri au fost plătite.
Au mai precizat că dreptul de servitute, așa cum el a fost dobândit și pentru . de 1,00 m și lungă de 26, 00 m, a fost stabilită pentru calea cea mai scurtă și o altă pretenție de orice natură, având în vedere că folosința dreptului de trecere este gratuită, după ce reclamanții au fost despăgubiți, este nefondată și făcută cu rea credință.
Anexat întâmpinării au depus sentința civilă nr. 2258/2008 a Judecătoriei C., notificarea reclamanților, raport de expertiză.
În drept și-au întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 115-118 C.p.c.
În scop probatoriu, instanța a încuviințat la solicitarea părților, prin apărători, proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați câte doi martori și proba cu efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie, iar în plus pentru pârâți, proba cu interogatoriul reclamanților, din care au fost decăzuți, deoarece nu l-au depus la dosar.
În cauză au fost audiați martorii G. D. și D. G., propuși de reclamanți, S. I. S. și V. E., propuși de pârâți.
La data de 15.02.2012, pârâții au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat să constituie, în temeiul art. 693 și urm. C. Civil, un drept de superficie pentru 99 de ani în favoarea noastră pentru suprafața de 55,33 mp ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 82/17.03.1997, pe care se află construit imobilul casa de locuit, proprietatea lor situat în C., .. 14 și pentru terenul în suprafață de 135 mp aferent locuinței lor, conform contractului de închiriere pentru suprafețe de teren aferente imobilelor cumpărate în baza Lg. 112/1995 cu nr. 2/01.11.1999.
De asemenea, solicită să se stabilească un drept de retenție pentru suprafața de 3.00 mp pe care se află construită o parte din anexa gospodărească a lor ( magazie( și pentru suprafața de 4,00 mp pe care se află construit zidul despărțitor pe lungime de 8 m și lățime de 0,5 m și a suprafeței de 2.00 mp pe care se află plantată o tuie de peste 25 ani în favoarea pârâților până la plata de către reclamanți a contravalorii celor două construcții și a copacului ornamental.
Prin încheierea de ședință din 22.02.2012, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâți la data de 15.02.2012 de acțiune principală, formându-se dosar separat.
La data de 05.06.2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză specialitatea topografie, realizat de expert D. V., împotriva căruia părților au formulat obiecțiuni, la care expertul a răspuns.
Prin sentința civilă nr._/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții F. G. și F. I., împotriva pârâților J. P. și J. P..
Au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 17.00 mp teren, situat în mun. C., .. 14, jud. D., astfel cum a fost individualizată în raportul de expertiză precizat și schița anexă, realizate în cauză de expert inginer D. V., respectiv: poligonul 1; S =7.00 mp delimitat de punctele: 6,30,21,32,6; poligonul 2: S=7.00 mp ( 31,20,3,4,5,31); poligonul 3: construcții, magazie: S =3.00 mp (3,101,102,5,4,3).
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata contravalorii lipsei de folosință a suprafeței de 17.00 mp teren, respectiv 3 lei/mp/zi, pentru perioada iulie 2003 - noiembrie 2012 și în continuare, până la data predării efective a terenului către reclamanți.
Au fost obligați pârâții să ridice amenajările realizate pe suprafața de 17.00 mp teren, individualizată anterior.
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata sumei de 1278,80 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că că potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. 2727/ 14.iulie.2003 de BNP C. G., reclamanții sunt proprietarii terenului intravilan curți construcții, în suprafață de 122 mp din acte și din măsurători, situat în mun. C., .. 14, jud. D., intabulat în CF nr._ a localității C. și având nr. cadastral provizoriu_/1/2 și următorii vecini: N- 8 ml, .-10,10 ml, Canțăr M. ; 20,90 teren proprietate Primărie, S – 5,90 ml teren proprietate Primărie și 2,10 ml proprietate Primărie, V – 32,09 ml, trupul 1, limită gard plasă existentă propr. F. și lim. conv. în continuarea acestui gard până la latura de sud a proprietății.
Pârâții sunt proprietarii imobilului situat în C., .. 14 A, județul D., compus din două camere, cu o suprafață utilă de 45,97 mp, și s-a atribuit în folosință pe durata existenței construcției, terenul aferent în suprafață de 55,33 mp, conform hotărârii Consiliului Local Municipal C. nr. 820/21.03.1997.
Din declarațiile martorilor G. D. și D. G., instanța reține că pârâții au realizat o magazie pe terenul reclamanților și au îngrădit-o cu un gard, iar reclamanții nu au acces la teren.
Din declarația martorului S. I., a rezultat că există o magazie în spatele curții pârâților, dar nu știe cine a realizat-o ; din declarația martorului V. E. rezultă că pârâții au construit o cămăruță în spatele curții, însă nu știe când au realizat-o.
Potrivit raportului de expertiză realizat în cauză de expert inginer D. V., completat la data de 17.09.2012, suprafața totală ocupată de pârâți este de 17 mp, astfel: poligonul 1: S- 7.00 mp, delimitat de punctele: 6,30,21,32,6 ; poligonul 2: S-7.00 mp, delimitat de punctele: 31, 20, 3,4,5,31 ; poligonul 3: construcții, magazie: S- 3.00 mp, delimitat de punctele: 3,101,102,5,4,3.
Acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului, cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește. În speță, din probele administrate rezultă că reclamanții proprietari trebuie să intre în posesia suprafeței de 17 mp teren, de la pârâții posesori neproprietari, conform raportului de expertiză completat și schiței anexă acestuia. Pe cale de consecință, pârâții vor fi obligați să ridice amenajările aflate pe acest teren și la contravaloarea lipsei de folosință a acestei suprafețe de teren, reclamanții fiind prejudiciați prin situația de a nu putea folosi suprafața de 17 mp teren, proprietatea lor. Instanța apreciază întemeiată și în același timp rezonabilă solicitarea reclamanților privind acordarea contravalorii lipsei de folosință de 3lei/mp/zi, conform art. 26 din HCL 428/2010. Nu se poate reține în cauză recomandarea expertului privind raportarea la valoarea contractului de închiriere încheiat în anul 1999, între pârâți și RAADPFL, deoarece acesta nu este opozabil reclamanților, pentru ca aceștia să fie ținuți de aceste valori.
Din aceste considerente, potrivit art. 480 C.Civil, art. 1076 C. Civil, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată, cu aplicarea art. 274 C..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții susținând, în esență, că prima instanță a analizat și interpretat în mod greșit materialul probator administrat în cauză, întrucât au dobândit prin contractul încheiat în condițiile Legii nr. 112/1995 un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 135 m.p., așadar implicit și asupra celor 17 m.p. în litigiu pe care se află respectivele construcții și, de asemenea, calculul chiriei trebuia făcut pe lună și nu pe zi, în felul acesta ajungându-se la stabilirea unor despăgubiri exorbitante.
Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea apelului, ca nefundat.
Apelul este nefondat.
Tribunalul constată neîntemeiate criticile apelanților-pârâți, neconstituind altceva decât simple aserțiuni generice cu privire la istoricul litigios, precum și expunerea unor statuări avute în vedere de instanța de fond, fără a constitui contraargumente care să combată considerentele ce au condus la pronunțarea soluției adoptate în cauză.
Astfel, în speță, este evident că părțile învecinate în litigiu au dobândit fiecare casele acestora de locuit în temeiul Legii nr. 112/1995, având doar un drept de folosință asupra terenului de sub respectivele imobile. Însă, ulterior, în temeiul Legii nr. 10/2001, ca urmare a retrocedării persoanei îndreptățite, M. F., a terenului liber, aferent acestor construcții, reclamanții, prin cumpărare de la fosta proprietară, au devenit proprietarii exclusivi asupra acestui teren în suprafață de 122 m.p., conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2727/14 iulie 2003 la BNP C. G..
În aceste condiții, nu există niciun dubiu asupra regimului juridic al respectivei suprafețe de teren aferentă ambelor imobile-case aparținând părților în litigiu, situație în care, independent de data la care ar fi fost edificate respectivele amenajări (magazie și gardul ce o împrejmuiește), înainte sau după dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți, atât timp cât pârâții nu dețin absolut niciun titlu, nu justifică legitimitatea de a ocupa cei 17 m.p., situați sub și pe lângă acea anexă gospodărească împrejmuită, ce fac parte integrantă din terenul în suprafață totală de 122 m.p., proprietatea reclamanților.
De asemenea, nici cealaltă critică substanțială nu rezidă, contravaloarea lipsei de folosință fiind corect apreciată de prima instanță, prin raportare analogă la valorile stabilite prin HCL nr. 428/2010 pentru concesionarea unor terenuri similare cu cel în litigiu, ce constituie un reper valoric rezonabil, astfel că și acest motiv de apel invocat se înfățișează tot ca neîntemeiat.
Pentru aceste considerente legale Tribunalul, în baza art. 296 C.pr.civ., urmează să respingă apelul dedus judecății, ca nefondat.
În baza art. 274 C.pr.civ., va obliga apelanții la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții pârâți J. P. și J. P., ambii cu domiciliul în C., .. 14, jud. D., împotriva sentinței civile nr._ din 14. 11. 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți F. I. și F. G., ambii cu domiciliul în C., .. 1, .. 20, jud. D..
Obligă apelanții la plata sumei de 300 lei către intimați.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare..
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, D. F. S. | |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./6 ex.
Jud.fond-A.G.
| ← Obligaţia de a nu face. Decizia nr. 2217/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 05-11-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
