Obligaţie de a face. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 30662/215/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 48/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 30 ianuarie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelul declarat de apelanta pârâtă D. G., împotriva sentinței civile nr. 5363 din 21 martie 2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. C., P. N., având ca obiect obligație de a face, trimis spre rejudecare ca urmare a casării deciziei civile nr. 17 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, prin decizia nr. 7491 din 21 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția I Civilă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La data de 27.11.2009, reclamanții P. C. și P. N. au chemat în judecată pe pârâta D. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să le permită efectuarea lucrărilor mari de reparații (întreg acoperișul magazinului) la imobilele situate în C., .. 48 proprietatea reclamanților și să permită efectuarea inventarului lucrurilor mișcătoare și constatarea stării în care se află cele nemișcătoare (imobilele) situate la aceeași adresă, cu cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt acțiunea, reclamanții au susținut că în baza contractului de întreținere aut. sub nr. 1354/31.03.1998 de BNP G. C., au devenit proprietarii imobilului din C., .. 48 și cu toate că pârâta a încercat desființarea acestui contract, cererile i-au fost respinse prin deciziile nr. 3357/2006 și nr. 859/2008 pronunțate de Curtea de Apel C..
Menționează că asupra imobilului în litigiu pârâta are un drept de uzufruct pe care-l respectă în totalitate, reclamanții având intenția de a asigura buna conservare a patrimoniului existent pentru a putea fi folosit de pârâtă.
Deși au încercat în repetate rânduri să realizeze inventarul lucrurilor mișcătoare și să constate starea în care se află cele nemișcătoare, pârâta a refuzat de fiecare dată să permită accesul în imobil, cu toate că a primit mai multe notificări.
Mai arată că acoperișul uneia dintre clădiri a fost distrus în totalitate în urma ploilor torențiale, fiind necesară refacerea acestuia, pentru a evita degradarea continuă a imobilului.
La termenul din 12.03.2010 pârâta D. G. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, cu obligarea acestora la cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că acoperișul magazinului este în perfectă stare de conservare, ca și celelalte imobile, neavând nevoie de reparații mari.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, menționează că luarea lucrului de către uzufructuar, s-a realizat la data de 31.03.1998, când s-a încheiat contractul de întreținere, nu printr-o predare-primire a nudului proprietar către pârâtă a imobilului, ci prin continuarea habitării de către pârâtă ca uzufructuar în respectivul imobil, în starea în care se găsea și care a fost avută în vedere de reclamanți, când și-au dat consimțământul la încheierea contractului.
Prin sentința civilă nr. 5363 din 21 martie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. C. și P. N., în contradictoriu cu pârâta D. G.,.
A fost obligată pârâta să permită accesul reclamanților în vederea efectuării lucrărilor de reparații a întreg acoperișului magazinului, situat în C., .. 48, județul D..
A fost respins capătul de cerere prin care se solicită efectuarea inventarului lucrurilor mișcătoare și constatarea stării în care se află cele nemișcătoare (imobile) situate la aceeași adresă.
A fost obligată pârâta către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1216 lei, reprezentând taxă timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut și constatat următoarele:
Prin contractul de întreținere aut. sub nr. 1354/31.03.1998 de BNP G. C. din C., pârâta D. G. și soțul acesteia D. P., în prezent decedat, au înstrăinat reclamanților P. C-tin. și N., imobilul proprietatea lor situat în C., .. 48 (fostă Reforma Agrară nr. 48), compus din teren în suprafață de 350 mp și construcțiile aferente, rezervându-și dreptul de uzufruct până la decesul ultimului dintre înstrăinători, iar reclamanții s-au obligat prin același contract să-i întrețină pe înstrăinători.
Ulterior, această obligație de întreținere a fost transformată în echivalent bănesc pentru fiecare creditor până la sfârșitul vieții prin dec.civ.nr. 996/19.06.2006 pronunțată de tribunalul D., definitivă și irevocabilă.
În aceste condiții, reclamanții exercită prerogativele nudei proprietăți asupra imobilului ce a format obiectul contractului de întreținere menționat, iar pârâta exercită prerogativele uzufructului rezervat prin același contract.
Potrivit dispozițiilor art.517 C.CIV., uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuși proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanța.
Prin urmare, dreptul de uzufruct ia naștere prin separarea atributelor dreptului de proprietate cu privire la același bun, în sensul că uzufructuarul va stăpâni și va folosi bunul și-i va culege fructele în proprietate, iar proprietarul bunului astfel grevat rămâne numai cu dreptul de dispoziție asupra bunului, respectiv cu nuda proprietate.
Nudul proprietar, respectând atributele ce revin uzufructuarului, are dreptul de a dispune de lucru, conform art. 561 C.CIV., precum și dreptul de a exercita toate acțiunile care interesează proprietatea asupra lucrului, având în general o singură obligație negativă, aceea de a nu stânjeni exercitarea de către uzufructuar a drepturilor sale.
Potrivit art. 545 C.CIV., reparațiile cele mari rămân în sarcina proprietarului, afară numai dacă acestea s-ar fi cauzat din lipsa reparațiilor de întreținere de la deschiderea uzufructului, în care caz uzufructuarul este obligat a le face și pe acestea.
Reparațiile cele mari sunt acelea ale zidurilor celor mari și ale boltelor, restabilirea grinzilor și acoperișului întreg, acelea ale zăgazelor și ale zidurilor de sprijinire și de împrejmuire în total, iar toate celelalte reparații sunt de întreținere.
În speță, coroborând probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați de instanță, înscrisurile depuse la dosarul de fond, planșele foto, raportul de expertiză întocmit de ing. C. D. precum și punctul de vedere al expertului P. D., instanța a constatat că primul capăt al cererii formulată de reclamanți, respectiv obligarea pârâtei de a le permite accesul în vederea efectuării lucrărilor de reparații la acoperișul magazinului, situat în C., .. 48, este întemeiat, urmând a fi admis.
Astfel, prima constatare a expertului la fața locului a fost aceea că acoperișul din tablă al construcției cu destinație comercială, prezintă degradări care necesită reparații urgente și anume ruginire totală și găuri prin care se preling apele pluviale, iar această stare de gradare a determinat și degradări în interior, respectiv exfolieri vopsea la tavane și căderi tencuială în anumite puncte, ce se pot accentua în condițiile în care nu se vor lua măsuri urgente, iar cauza acestora se datorează pătrunderii în interior a apelor pluviale.
Procedând la refacerea raportului de expertiză din motive procedurale, când s-a făcut o nouă constatare la fața locului, după aproximativ 3 luni același expert a sesizat că pârâta a procedat la revopsirea tavanului din plăci pall pentru a ascunde exfolierile de vopsea produse de infiltrarea apelor pluviale, așa cum au fost semnalate în raportul de expertiză și s-a revopsit cu grund învelitoarea din tablă, această stare a imobilului fiind descrisă și de ing. P. D. în punctul său de vedere, în sensul că imobilul la data de 19.02.2011 în interiorul construcției pe pereți și plafon PFL nu s-au observat urme de infiltrații de apă, iar învelitoarea este bună.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că aceste lucrări de reparație la acoperișul magazinului se impune, în cauză fiind incidente dispozițiile legale menționate, astfel că va admite acțiunea sub acest capăt de cerere și va obliga pârâta să permită accesul reclamanților în vederea efectuării lucrărilor de reparații la întreg acoperișul magazinului, situat în C., .. 48, D..
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat efectuarea inventarului lucrurilor mișcătoare și constatarea stării în care se află cele nemișcătoare, situate la adresa din C., .. 48, D., instanța constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 540 C.CIV., uzufructuarul ia lucrurile în starea în care se află; el însă nu poate intra în folosința lor decât după ce va face în prezența proprietarului, sau după ce-l va chema formal, inventarul lucrurilor mișcătoare și constatarea stării în care se vor afla cele nemișcătoare supuse uzufructului.
Prin urmare, starea în care se află nemișcătoarele precum și inventarul mișcătoarelor trebuia a se constata la data la care uzufructuarul ia lucrul în folosință, respectiv 31.03.1998 cu ocazia încheierii contractului de întreținere, când ar fi trebuit încheiat și procesul-verbal privind starea materială a bunurilor.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile legale menționate, constatarea stării imobilului se face o singură dată și numai la data intrării în folosința uzufructuarului a lucrului, fiind o obligația acestuia..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta D. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 17 din 18 ianuarie 2012, pronuntata de Tribunalul D. – Sectia I Civila in dosarul nr._ s-a admis apelul declarat de pârâta D. G. în contradictoriu cu reclamanții P. C., P. N. împotriva sentinței civile nr. 5363 din 21 martie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
S-a dispus schimbarea în tot a hotărârii apelate.
S-a respins cererea principală ca lipsită de obiect.
S-a admis în parte cererea intimaților.
S-a dispus obligarea apelantei la plata sumei de 1916 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat, taxă timbru, onorariu expert la instanța de fond și onorariu avocat parțial - în apel).
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27.11.2009, reclamanții P. C. și P. N. au solicitat instanței obligarea pârâtei D. G. să le permită efectuarea lucrărilor de reparații la acoperișul magazinului situat în C., .. 48 ai cărui proprietari sunt și să le permită efectuarea inventarului lucrurilor mișcătoare și constatarea stării în care se află imobilele de la această adresă.
Prin sentința apelată a fost admisă în parte acțiunea, în sensul că a fost admisă cererea privind obligarea pârâtei să permită accesul reclamanților în vederea efectuării lucrărilor de reparații la acoperișul magazinului, fiind respinse cererile având ca obiect efectuarea inventarului lucrurilor mișcătoare și constatarea stării în care se află nemișcătoarele.
Această sentință a fost apelată doar de pârâta D. G., în ceea ce privește soluția dată cererii de obligare să permită accesul reclamanților în vederea efectuării lucrărilor de reparații a acoperișului magazinului. Celelalte capete de cerere nu au fost criticate, prin apelul declarat de pârâtă, iar reclamanții nu au formulat apel împotriva acestei sentințe, deși pretențiile lor au fost admise în parte, astfel că soluția primei instanțe în ceea ce privește aceste cereri a devenit definitivă și irevocabilă.
Pârâta a învederat faptul că a efectuat lucrările de reparații ale acoperișului magazinului, lucrări pentru care reclamanții solicitau să le fie permis accesul.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expert D. N. și depus în fața instanței de apel a rezultat că în luna octombrie a anului 2011 a fost refăcut acoperișul magazinului, astfel că nu mai există nici un motiv de intervenție la acest acoperiș.
Astfel s-a constatat că nu mai este necesar ca reclamanții să efectueze lucrările de reparații în vederea cărora solicitau să li se permită accesul în curtea imobilului.
Apreciind că cererea principală având ca obiect obligarea pârâtei D. G. să le permită efectuarea lucrărilor de reparații la acoperișul magazinului situat în C., .. 48 a devenit lipsită de obiect, tribunalul, în temeiul art. 296 C.proc.civ., s-a admis apelul, s-a dispus schimbarea sentinței apelată cu privire la soluția dată acestui capăt de cerere și pe fond s-a respins această cerere ca lipsită de obiect.
Deși, soluția de admitere a apelului și de respingere pe fond a acțiunii principale, ar duce, potrivit art. 274 C.proc.civ., la o soluție de admitere a cererii apelantei pârâte de obligare a reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată și, corelativ, la respingerea cererii formulate de aceștia din urmă tot cu privire la cheltuielile de judecată, în speță, constatând că acțiunea pârâtei de efectuare a lucrărilor de reparații, lucrări ce făcuseră obiectul demersului judiciar al reclamanților, a fost realizată în cursul judecății în apel, după pronunțarea unei hotărâri de către prima instanță, tribunalul a apreciat că, în speță, culpa procesuală aparține pârâtei, neputându-se imputa reclamanților o asemenea culpă.
În consecință, tribunalul a admis în parte cererea intimaților reclamanți de obligare a apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond, constând în onorariu avocat, taxă timbru, onorariu expert, precum și a onorariului de avocat din apel, onorariu ce a fost redus, conform disp. art. 274 alin. 3 C.proc.civ., ținându-se cont de obiectul cauzei, complexitatea redusă a cauzei de față, de munca îndeplinită de apărători, de dificultatea redusă a aspectelor asupra cărora instanța a avut a se pronunța în apel, de la suma de 2000 lei la suma de 700 lei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții P. C., P. N. și pârâta D. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile reclamanților sunt în esență următoarele: în mod greșit s-a făcut aplicarea disp. art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă și s-a dispus admiterea în parte a cererii privind cheltuielile de judecată în apel, prin diminuarea onorariului de avocat în această etapă procesuală. Cauza a fost una complexă, având un grad de dificultate ridicat, în apel a suferit 7 amânări, apărătorul a formulat întâmpinări și concluzii scrise. Împrejurarea că, în final, acțiunea s-a solicita pe excepție, nu a lipsit procesul de gradul de dificultate inițial și nu a diminuat importanța muncii avocaților.
În drept invocă dispoz. art.304 pct. 9 C.pr.civlă.
Reclamanții solicită admiterea recursului, modificarea deciziei Tribunalului D., în sensul admiterii în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți, atât în dosarul instanței de fond cât și cele din dosarul instanței de apel.
Criticile pârâtei sunt în esență următoarele: Tribunalul a făcut o greșită interpretare și aplicare în cauză a disp. art. 545 cod civil si art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă și în mod greșit s-a stabilit culpa sa procesuală de către tribunal și a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților. În realitate, culpa procesuală în cauză nu aparține pârâtei, ci reclamanților care au promovat acțiunea abuziv și șicanatoriu, având în vedere procesele anterioare, dar și plângerile penale. De altfel, prin s.c_ din 9 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria C. și dec. civilă pronunțată de tribunal nr. 1636 din 20 august 2009, s-a respins irevocabil acțiunea reclamanților – dosar_/215/2009 de ordonanță președințială. – fila 337 fond. Recurenta face o analiză a probelor administrate în cauză, respectiv a expertizei ing. C. D., susținând că cele arătate de acest expert nu su fost corecte, nu au reflectat realitatea și că, în concluzie, nu erau degradări care să fi impus reparații mari din cele cerute de reclamanți prin acțiune. Ca argument suplimentar al acestei concluzii, recurenta invocă expertiza realizată de expert asistent ing. P. D.. Reiterează susținerea potrivit căreia a executat lucrarea la acoperiș nu pentru că era necesară ci, pentru a pune capăt procesului, care i-a adus multe prejudicii de natură nepatrimonială. Pe de altă parte, mai arată că în primă instanță, acțiunea a fost admisă în parte, fiind respinsă cererea de inventariere, soluția nefiind apelată de reclamanți, astfel că în această privință oricum nu are nicio culpă procesuală. Mai invocă faptul că împuternicirile avocațiale ale apărătorilor reclamanților nu sunt semnate, iar cheltuielile făcute cu declarațiile extrajudiciare ale unor persoane, în nici un caz nu trebuie încuviințate. Separat de cererea de recurs, s-a mai depus o cerere depusă în termenul de recurs, prin care se susține în esență aceleași apărări din prima cerere în privința culpei procesuale și se solicită cheltuieli de judecată – 2100 lei.
În drept pârâta D. G. invocă în drept, în recursul declarat dispoz. art. 299 și urm. C.pr.civilă.
Solicită admiterea recursului, obligarea reclamanților-intimați la plata cheltuielilor de judecată la fond și apel, susținând că a fost dovedită culpa procesuală a acestora.
Recurenții reclamanți au depus întâmpinare la recursul pârâtei, solicitând respingerea recursului ca nefundat, pentru aceleași motive, dar per a contrario, arătate în propria cerere de recurs. Reiterează în esență susținerile și apărările din prima instanță și apel, cu privire la culpa procesuală a pârâtei care trebuie obligată la plata cheltuielilor de judecată în totalitate ocazionate de acest proces. De asemenea, recurenții reclamanți au depus Concluzii scrise, solicitând respingerea recursului pârâtei și admiterea recursului lor, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta pârâtă a depus concluzii scrise, reiterând în esență susținerile din propria cerere de recurs și întâmpinările formulate în primă instanță, solicitând respingerea recursului reclamanților și admiterea propriului recurs, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.7491/21 iunie 2012, pronunțată de Curtea de apel C., în dosarul nr._, au fost admise recursurile declarate de reclamanții P. C., P. N. și de pârâta D. G. împotriva deciziei civile nr. 17 din 18 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia I Civila in dosarul nr._ .
A fost casată decizia civilă nr.17 din 18 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._ și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că în cauză este necesar a se lămuri starea de fapt anterioară executării lucrărilor de către pârâtă, relevantă în stabilirea culpei procesuale, pentru a se putea decide apoi în privința cheltuielilor de judecată.
În rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ .
Analizând cauza în raport de îndrumările date prin decizia de casare, Tribunalul reține următoarele:
Cum în speță se pune problema de a se stabili dacă repararea acoperișului magazinului era necesară, dacă acest acoperiș era, într-adevăr, degradat și dacă pretenția reclamantului era justificată, instanța de apel va analiza probele cauzei; în acest sens, cele mai relevante probe sunt rapoartele de expertiză, care au o valoare probantă mai mare decât declarațiile martorilor și înscrisurile, întrucât ele au la bază constatările unor specialiști în construcții.
Tribunalul apreciază că expertizele efectuate în faza apelului în ciclul procesual anterior nu pot conduce la dezlegarea stării de fapt deduse judecății la data introducerii acțiunii de către reclamanți, deoarece experții respectivi au făcut doar constatări ce vizau starea acoperișului la momentul respectiv, după ce apelanta efectuase deja lucrarea, ele fiind apte să servească doar la stabilirea unei stări de fapt ulterioare introducerii acțiunii; pentru acest considerent, expertizele respective nu vor fi luate în considerare la stabilirea aspectului de fapt analizat, acela al necesității efectuării unei lucrări de reparație.
În aceste condiții, în cauză rămâne de apreciat concludența celor două rapoarte de expertiză, administrate la prima instanță, efectuate de experții C. D. A. și P. D..
Tribunalul apreciază că expertiza efectuată de expertul asistent P. D. este mai concludentă decât raportul expertului C. D., întrucât lucrarea acestui din urmă expert se bazează pe constatări sumare și pe aserțiuni legate de necesitatea reparării acoperișului, pe când expertiza efectuată de expertul asistent se bazează pe observații amănunțite ale detaliilor tehnice exterioare și interioare ale clădirii, însoțite de fotografii relevante executate la data efectuării constatărilor la fața locului.
Din expertiza efectuată de P. D., rezultă că acoperișul imobilului nu prezenta degradări care să necesite reparații urgente și că nu a identificat degradări ale interiorului imobilului, învelitoarea de tablă ondulată nefiind ruginită, iar în interior nefiind observate infiltrații de apă pe pereți și pe plafonul de PFL.
Prin urmare, instanța de apel reține că și acest capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât nu era necesară efectuarea unei lucrări de reparație la acoperișul imobilului, impunându-se reformarea sentinței atacate în această privință.
În temeiul art.296 C.proc.civ, apelul va fi admis iar sentința pronunțată de Judecătorie va fi schimbată în totalitate, în sensul că acțiunea va fi respinsă în integralitatea sa.
D. urmare, intimaților pârâți le revine culpa procesuală în declanșarea prezentului demers judecătoresc, astfel încât, în temeiul art.274 C.proc.civ, ei vor fi ținuți să suporte cheltuielile de judecată efectuate în faza apelului de apelantă, constatând în taxe de timbru și onorarii de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă D. G., domiciliată în C., .. 48, D., împotriva sentinței civile nr. 5363 din 21 martie 2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. C. și P. N., ambii domiciliați în C., cartier Rovine, .. 1, .>
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamanți.
Obligă intimații către apelantă la plata sumei de 1408 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | |
Grefier, E. B. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./5 ex.
Prin sentința civilă nr.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 276/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
