Obligaţie de a face. Sentința nr. 8149/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8149/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 8686/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8149/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta S. E., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâta a depus la dosar un înscris intitulat "note de ședință", în timp ce apărătorul reclamantei o cerere de amânare a judecării cauzei – învederând că nu se poate prezenta la acest termen din cauza faptului că susține o altă cauză, aflată pe rolul Tribunalului M..
Instanța respinge cererea de amânare a judecății, având în vedere faptul că, pe de o parte, susținerea unei cauze aflată pe rolul altei instanței nu constituie un motiv întemeiat de amânare a judecării prezentei cauze iar, pe de altă parte, chiar și într-o astfel de ipoteză, avocatul reclamantei avea obligația de a-și asigura substituirea.
Având în vedere faptul că temeiul de drept pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea – art. 13 din titlul VII din Legea 247/2005, a fost abrogat înainte de primul termen de judecată, prin Legea nr. 165/2013, în vigoare începând cu data de 20.05.2013 (de altfel, la termenul de judecată din data de 24.09.2013, reclamanta a precizat că, în conformitate cu prevederile actului normativ anterior menționat, înțelege să se judece în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și nu cu C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, așa cum solicitase inițial -, și luând în considerare prevederilor art. 17 și 35 din Legea 165/2013 instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței funcționale a secției C. Administrativ și Fiscal de a soluționa cauza și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 25.04.2013 reclamanta S. E. a chemat în judecată pe pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să emită și să-i comunice decizia privind titlul de despăgubire - pentru imobilul notificat sub nr. 484/N/2001, compus din casă cu 3 camere și bucătărie și teren în suprafață de 697,50 mp (situat în C., ., jud. D.), pentru care s-a stabilit dreptul său la despăgubire.
În motivarea acțiunii s-a învederat faptul că, în data de 06 august 2001, reclamanta a trimis notificare conform Legii nr. 10/2001 către prefectul municipiului C., în vederea dispunerii acordării de drepturi bănești pentru imobilul anterior menționat.
Primarul municipiului C. a emis dispoziția nr. 6854/22.03.2006, în baza căreia se propunea acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Dispoziția nr. 6854/22.03.2006, întocmită de Primarul Municipiului C., este definitivă potrivit punctelor 16.7 și 16.9 din Normele Metodologice de Aplicare a Titlului VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor -, din Legea 247/2005, și a fost predată la Secretariatul Comisiei Centrale împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului.
Dosarul a fost înaintat la C. Centrală sub nr._/CC, nefiind soluționat până în prezent.
Potrivit prevederilor art. 13 alin. 1 din titlul VII al Legii 247/2005, C. Centrală avea obligația să dispună întocmirea raportului de evaluare și să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Or, în ciuda numeroaselor demersuri ale reclamantei, C. Centrală pentru stabilirea despăgubirilor nu și-a îndeplinit obligațiile, procedurile administrative nedesfășurându-se într-un termen rezonabil – dat fiind că a fost depășit termenul de 12 ani de la momentul formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii -, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 6 din CEDO, care reglementează dreptul la un proces echitabil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1528 NCC, art. 194 NCPC și Legea nr. 2/2013.
La termenul de judecată din data de 24.09.2013, apărătorul reclamantei a depus la dosar un înscris intitulat "răspuns la întâmpinare", în cuprinsul căruia partea pe care o reprezenta învedera că înțelege să se judece în contradictoriu cu Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Instituția anterior menționată a fost înființată în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 1 din Legea 165/2013, care statuează că "În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor..."
De asemenea, potrivit dispozițiilor de la lit. b) a articolului anterior menționat C. Centrală pentru Compensarea Imobilelor are – printre alte atribuții -, și pe aceea de a dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor.
Prin urmare, dată fiind modificarea cadrului legislativ acțiunea formulată de reclamantă nu mai poate avea ca obiect "obligarea Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor de a emite Decizia privind titlul de despăgubire" – pentru imobilul compus din casă cu 3 camere și bucătărie și teren în suprafață de 697,50 mp (situat în C., ., jud. D.) -, ci obligarea Comisiei Centrale pentru Compensarea Imobilelor de a emite Decizia de compensare pentru imobilul anterior menționat.
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 și 2 din Legea nr. 165/2013 "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
Ca atare, respectivul text de lege conferă – în mod expres -, competența de soluționare a unor cereri de chemare în judecată de natura celei formulate de reclamantă, Secțiilor Civile ale Tribunalelor, și nu Secțiilor de C. Administrativ și Fiscal.
În consecință, urmează a fi admisă excepția invocată, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civile din cadrul Tribunalului D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D..
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta S. E., domiciliată în C., ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, .. 202, sector 1, având ca obiect obligație de a face, în favoarea Secției I Civile din cadrul Tribunalului D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 octombrie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./15.11.2013/2 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1051/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1836/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
