Anulare act. Decizia nr. 983/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 983/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 27748/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 983
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. L. B. - judecător
Judecător D. G.
Judecător L. M.
Grefier A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în data de 16.05.2013, pronunțate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în cauza privind judecarea recursului declarat de recurentul pârât I. M., împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. Ș., C. G. și intimații pârâți I. N. N., I. N. F., I. N. D., S. S., I. F. S. și L. A., având ca obiect anulare act .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la data de 05.10.2011 și înregistrată sub nr._, reclamantele R. Ș. și C. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâții I. M., I. N. N., I. N. F., I. N. D., S. S., I. F. S., L. A., I. Z. să se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1700 din 29 septembrie 2003 încheiat la B.N.P. P. O., precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1700 din 29 septembrie 2003 numiții I. M., S. S. si I. T. au vândut numitului I. M. căsătorit cota de ¾ din terenul intravilan în suprafață totală de 2160 mp, teren situat in . din: 235 mp teren intravilan arabil situat in tarlaua 17, . teren intravilan situat in tarlaua 17, . teren vii situat in tarlaua 17, . mp teren situat in tarlaua 17, . M. a decedat si are moștenitori pe I. N. N., I. N. F., I. N. D. si I. T. a decedat si are moștenitori pe Licsor A. si pe I. F. S..
S-a mai precizat că numiții I. M., S. S. si I. T. sunt frații tatălui reclamantelor si al paratului I. M., respectiv numitul I. I. I. decedat.
Reclamantele au mentionat că potrivit titlului de proprietate 1782 -_ eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate la data de 17.02.1997 terenul ce a făcut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 1700 din 29.09.2003 era stăpânit in indiviziune de către tatăl reclamantelor, I. I. I. si frații lui I. M., I. T. si S. S., astfel ca nici unul dintre aceștia nu puteau sa vanda terenurile menționate in contractul de vanzare-cumparare a cărui nulitate absoluta o solicit deoarece nu erau proprietarii acestui teren.
Astfel reclamantele au inteles sa invoce nulitatea absoluta a acestui contract deoarece nimeni nu poate sa dea ceea ce nu are, aceasta fiind una dintre condițiile obligatorii ale obiectului in actele translative de proprietate, deoarece la momentul instrainarii nu se dezbătuse succesiunea autorului acestora, respectiv al numitul I. N. I. care ii avea ca moștenitori pe I. I., I. M., I. T. si S. S., toti fiind copiii acestuia.
În drept s-au invocat prevederile art. 962 CC, art. 948 pct. 3 motivul de nulitate absoluta fiind nevaliditatea obiectului.
La data de 01.11.2011 pârâtul I. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
S-a arătat că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, la data de 03.06.2004 reclamantele R. Ș. si C. G. au chemat in judecata pe parații I. M., I. T., I. M. si S. S. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 1700 la BNP P. O. la data de 29.09.2003, întrucât vânzătorii au încercat înlăturarea lor de la succesiune si totodată aceștia au vândut o suprafata de teren care nu a fost niciodată a lor, deși aceasta apare înscrisa in titlu pe numele tuturor, ea aparținând doar autorului reclamantelor ( autorului I. I. I. ), reprezentând curtea casei pe care acesta împreuna cu soția sa si-au construit casa.
In prezenta cauza, figurează pe de o parte aceiași parați anterior menționați cat si moștenitorii celor care au decedat intre timp.
Pe cale de excepție, in temeiul art. 1201 Cc, s-a invocat excepția autorității lucrului judecat, având in vedere ca intre aceleasi parti, a mai existat un litigiu având același obiect si aceeași cauza .
Potrivit art. 1201 cod civil român, există autoritate de lucru judecat "atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcută de ele în contra lor în aceeași calitate". Așadar, conform acestui articol puterea lucrului judecat există indiferent de împrejurarea că în noul proces părțile se găsesc în alte calități.
Principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Tot pe cale de exceptie s-a invocat nulitatea cererii de chemare în judecată ca urmare a neîndeplinirii dispozițiilor art. 112 alin 1 pct 6 Cod procedură civilă, lipsa semnăturii cererii de chemare, in judecata in raport de dispozițiile art. 133 alin. 1 C..
S-a invocat și reaua-credinta a reclamantelor și s-a solicitat amendarea acestora, în conformitate cu dispozițiile 723 C., pentru abuz de drept.
S-au depus: decizia civilă nr. 1588/08.07.2009 a Tribunalului D., sentința civilă nr. 3383/26.02.2009 a Judecătoriei C., contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1700/29.09.2003.
În ședința publică din 10.11.2011 s-a invocat excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei I. Z., deoarece aceasta este decedată de peste 2 ani de zile, excepție care a fost admisă.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă a fost acoperită lipsa semnăturii prin semnarea acțiunii de către reclamante.
În aceeasi ședință s-a invederat că pe rolul Judecatoriei C. este înregistrat dosarul nr._ , la CF4, cu termen de judecata la data de 18.11.2011, în care s-a formulat cerere reconventională, cu același obiect și părti și s-a invocat excepția de litispendență.
În ședința publică din data de 01.03.2012 s-a depus la dosar incheierea de ședintă pronunțată la data de 04.11.2011 în dosarul nr._ insoțită de raportul de expertiză judiciară dispus în acel dosar.
S-a arătat că evaluarea obiectului acțiunii conform acestui raport de expertiză s-a făcut avându-se în vedere valorile expuse în tabelul înaintat de Camera Notarilor Publici.
Instanța a pus în sarcina reclamantelor obligația de a achita o taxă de timbru în cuantum de 629,4 lei calculată la valoarea de 8640 lei conform raportului de expertiză dispus în dosarul nr._ .
Reclamantele au formulat cerere de ajutor public judiciar care au fost admise, acestea fiind scutite de la plata taxei de timbru în cuantum de 629,4 lei conform încheierii din data de 15.03.2012.
La data de 05.04.2012, instanța a revenit asupra măsurii privind scutirea reclamatelor de la plata taxelor de timbru și a pus în vedere acestora să o achite.
Împotriva acestei încheieri s-a formulat cerere de reexaminare și s-a constat că reclamantele au fost scutite de la plata taxei de timbru.
În ședința publică din 17.05.2012 instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile autorității de lucru judecat și a lipsei de interes a reclamantelor în promovarea acțiunii,invocate de pârâtul I. M..
În dovedirea acțiunii, reclamantele au solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâților, proba cu înscrisuri și proba cu 2 martori pentru a dovedi cauza de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1700/29.09.2003.
Pîrîtul I. M. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Au fost încuviințate în parte probele solicitate de părti, instanța respingând reclamantelor proba testimonială, ca nefiind utile cauzei.
A fost administrată proba cu interogatoriu reclamantelor și a pârâților I. F. S., I. M., I. N., ceilalți pârâți nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
S-au mai depus la dosar: adeverința nr. 4638/08.01.2010 emisă de Primăria .. 1066/19.03.2009 emisă de Consiliul Local Rojiște, adeverinta nr. 330/28.01.2009 emisă de Consiliul Local Rojiște, sentința civilă nr. 4033/15.03.2012 a Judecătoriei C..
Au fost atașate dosarele nr._ al Tribunalului D., nr. 1802/CIV/2006 al Tribunalului D.,_/2004 al Judecătoriei C. și_/2006 al Judecătoriei C..
Pârâții,legal citați la interogatoriu, nu s-au prezentat și, în consecință instanța va face aplicarea art. 225 C.P.CIV. și va socoti această împrejurare un început de dovadă în folosul reclamantelor ce va fi completat cu celelalte probe administrate în cauză.
Prin sentința civilă nr._/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții R. Ș., și C. G., în contradictoriu cu pârâții I. M., I. N. N., I. N. F., I. N. D., S. S., I. F. S., L. A..
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1700/29.09.2003 încheiat la BNP P. O..
A fost respinsă cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1700/29.09.2003 BNP P. O., I. M., S. S. și I. T. au vândut pârâtului I. M. (fiul lui I. I., acesta fiind și tatăl reclamantelor, frate cu vânzătorii) cota de ¾ din terenul intravilan în suprafață totală de 2160 mp, teren situat în comuna Bratovoiesti, . din: 235 mp teren intravilan arabil situat în tarlaua 17, . teren intravilan situat in tarlaua 17, . teren vii situat în tarlaua 17, . mp teren situat în tarlaua 17, . mențiunea că pe terenul intravilan se află o casă care nu face obiectul contractului. Numitul I. M. a decedat si are moștenitori pe I. N. N., I. N. F., I. N. D. si I. T. a decedat si are moștenitori pe Licsor A. și pe I. F. S., iar numiții I. M., S. S. si I. T. sunt frații tatălui reclamantelor si al paratului I. M., respectiv numitul I. I. I. decedat.
Reclamantele au făcut dovada că potrivit titlului de proprietate 1782 -_ eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate la data de 17.02.1997 terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1700 din 29.09.2003 era stăpânit in indiviziune de către tatăl reclamantelor, I. I. I. si frații lui I. M., I. T. si S. S., mai mult, s-a dovedit că pe terenul de 2160 mp era construită casa de către părinții reclamantelor și ai pârâtului I. M..
Instanța a avut în vedere condițiile de valabilitate ale lucrului vândut, respectiv să fie în comerț, lucrul să existe, să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, iar vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut individual determinat.
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare este translativ de proprietate, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului ce se înstrăinează, în caz contrar el nu poate transmite dreptul ce face obiectul contractului, conform principiului "nemo dat qvod non habet sau nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet".
În consecință, nici unul dintre moștenitorii autorului I. N. I. nu puteau sa vândă terenurile menționate in contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absoluta o solicită, deoarece nu erau proprietarii exclusivi ai acestui teren.
La data vânzării nici unul dintre coindivizari nu avea un drept exclusiv asupra cotei părți ce revenea din indiviziune, neavând astfel un drept exclusiv asupra unui bun individualizat din succesiune, regula unanimității cu privire la actele de dispoziție asupra bunurilor succesiunii fiind aceea că actele de dispoziție asupra unui bun nu pot fi înfăptuite fără acordul unanim al tuturor coindivizarilor, iar cota-parte a fiecărui moștenitor se calculează pe întreaga succesiune și nu pe fiecare bun în parte.
Instanța a mai avut în vedere și faptul că atât vânzătorii cât și cumpărătorul au cunoscut la momentul încheierii actului că lucrul vândut, terenul de 2160 mp nu era proprietatea vânzătorilor, aceștia cunoșteau că terenul reprezenta curtea casei părinților reclamantelor și a pârâtului I. M. și faptul că reclamantele moștenitoare ale coindivizarului I. I., nu au fost chemate la notar, are ca urmare prejudicierea drepturilor cuvenite reclamantelor din moștenirea părinților lor.
Întrucât a fost încălcată o condiție de valabilitate a obiectului vânzării, respectiv vânzătorii nu erau titularii exclusivi ai dreptului de proprietate, atât aceștia cât și cumpărătorul I. M. cunoscând că vânzătorii nu erau proprietarii terenului, au fost încălcate dispozițiile art. 948 pct. 3 C.CIV.
Față de considerentele expuse și de textul de lege menționat, instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată și a admis așa cum a fost formulată.
În temeiul art. 274 C.P.CIV., a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Instanța a obligat pârâtul I. M. către Statul Român la plata sumei de 634,4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, pentru care au fost scutite reclamantele prin încheierea din 05.04.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul arată că în mod greșit prima a reținut că, nici unul dintre moștenitorii autorului I. N. I. nu puteau să vândă terenul menționat în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a solicitat, deoarece nu erau proprietari exclusivi ai acestui teren.
Mai arată că potrivit art. 13 alin. 3 raportat la art.8 din Legea 18/1991 republicata, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului, urmând ea ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Așadar, moștenitorii care sunt arătați în titlul de proprietate sunt coproprietari in indiviziune având ulterior posibilitatea să își împartă terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit cotei ce le revine fiecăruia conform legii printr-o cerere de ieșire din indiviziune și nu partaj succesoral.
Recurentul precizează că titlul de proprietate cu privire la suprafața determinată din titlul de proprietate emis în baza Legii 18/1991, pe numele tuturor moștenitorilor are o natură ambivalentă, constituind și act constitutiv al dreptului de proprietate și act de atestare a calității de moștenitor acceptant al succesiunii, în privința terenului, a acelora care figurează în titlu și datorită acestui caracter, numai succesorii care figurează în titlu au calitatea de coindivizari ai terenului pentru care s-a făcut reconstituirea si pot solicita ieșirea din indiviziune.
Mai precizează că până la ieșirea din indiviziune, coindivizarii dețin cote ideale abstracte de care pot dispune prin acte de dispoziție numai asupra acestor cote ideale și I. M., I. T. și S. S. au vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1700/29.09.2003 incheiat la BNP P. O. cotele lor ideale abstracte, fiecare 1/3, in total 3/4 din terenul in suprafața de 2160 mp.
De asemenea, prima instanță a reținut că, transferul dreptului de proprietate
conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1700/29.09.2003 încheiat la BNP P. O. ar prejudicia drepturile cuvenite intimatelor-reclamante din moștenirea părinților lor.
Recurentul critică si soluția pe care instanța a pronunțat-o cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantelor în promovarea prezentei acțiuni.
Interesul juridic este definit in termeni comuni ca fiind folosul practic pe care îl are reclamantul în promovarea în instanța a acțiunii.
Arată că, vânzarea cotei ideale abstracte de 3/4 din terenul de 2160 mp de către I. M., I. T. și S. S., nu prejudiciază, nu diminuează și nici nu beneficiază cotei acestora legală din moștenirea autorului I. I I., întrucât cei trei erau unchii pârâtului și ai reclamantelor, iar aceștia au moștenitori acceptanți - ceilalți pârâți chemați în cauză.
Recurentul susține că instanța a dat dovada de superficialitate în analizarea cauzei deduse judecății, fapt ce rezultă și din faptul că în mod greșit a reținut că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1700/29.09.2003 încheiat la BNP P. O. lucrul vândut este suprafața de 2160 mp, în loc de cota de 3/4 din această suprafață.
Recurentul precizează că nu i-a fost administrat interogatoriu de către instanță și a depus la dosar dovada că muncește în Italia cu contract de muncă pe perioada nedeterminată și că prima instanță a dat dovadă de superficialitate când a analizat probatoriul administrat.
Un alt motiv de recurs este acela că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de recurent prin întâmpinare.
În cauză sunt îndeplinite cerințe prevăzute de art.1201 Cod civil, având în vedere că între aceleași părți, a mai existat un litigiu având același obiect și aceeași cauză, dosarul nr.l_, soluționat prin sentința civilă nr.l3693/2007-rămasă definitivă și irevocabilă.
Recurentul arată că în mod greșit, prima instanță a reținut că transferul dreptului de proprietate conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1700/29.09.2003 încheiat la BNP P. O. ar prejudicia drepturile cuvenite intimatelor-reclamante din moștenirea părinților lor.
Critică soluția pe care instanța a pronunțat-o cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantelor în promovarea prezentei acțiuni.
Recurentul menționează că vânzarea cotei ideale abstracte de 3/4 din terenul de 2160 mp de către I. M., I. T. și S. S., nu prejudiciază, nu diminuează și nici nu beneficiază cotei lor legale din moștenirea autorului nostru I. I I., întrucât cei trei erau unchii pârâtului și ai reclamantelor) iar aceștia au moștenitori acceptanți - ceilalți pârâți chemați în cauză.
În mod greșit prima instanță a reținut că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1700/29.09.2003 încheiat la BNP P. O. lucrul vândut este suprafața de 2160 mp, în loc de cota de 3/4 din această suprafață.
Mai arata recurentul ca prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala si in privinta exceptiei autoritatii de lucru judecat, avand in vedere ca intre aceleasi parti a mai existat un litigiu, avand acelasi obiect si aceeasi cauza, respectiv dosarul nhr_ solutionat prin sentinta civila nr._/2007.
In sustinere, recurentul a depus sentinta civila nr 4033/15.03.2012 a Judecatoriei C..
In ceea ce le priveste pe intimatele R. S. si C. G., acestea au depus la data de 18.04.2013 intampinare prin care au solicitat respingerea recursului, invederand ca terenul aferent casei parintesti nu trebuia mentionat pe titlul de proprietate eliberat dupa I. N I., ci trebuia emis direct pe numele autorului I. I I. .
Au mai aratat ca I. M., S. S. si I. T. nu puteau transmite cota ideala doar din anumite terenuri din titlul de proprietate, cota ideala stabilindu-se din intreaga masa succesorala.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, aceasta in mod corect a fost respinsa de prima instanta, dat fiind ca in prezenta cauza cauza este alta fata de primul dosar.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis insa nu pentru motivele invocate de recurent, ci pentru cele ce succed si care au fost puse in discutia partilor :
Actiunea dedusa judecatii la data de 05.10.2011 pe rolul Judecatoriei C. are ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1700/29.09.2003 de BNP P. O. pentru nevaliditatea obiectului acestuia, astfel cum invoca reclamantele R. S. si C. G..
Cererea a fost promovata in contradictoriu cu paratii I. M. care a avut calitatea de cumparator in acest contract de vanzare cumparare, cu I. N., I. F., I. D., acestia in calitate de mostenitori ai autorului I. M., vanzator in contractul de vanzare cumparare, cu I. F. S., Licsor A. si I. Z., acestia in calitate de mostenitori ai vanzatorului I. T. din conmtract si cu parata S. S., si ea vanzatoare in contract.
Analizând insa admisibilitatea acțiunii având ca obiect nulitatea contractului de vanzare cumparare nr 1700/29.09.2003 incheiat intre I. M., in calitate de cumparator, S. S., in calitate de vanzator si I. M. si I. T., in calitate de vanzatori, pentru acestia din urma actiunea fiind promovata in contradictoriu cu mostenitorii acestora, instanta retine urmatoarele:
Reclamantele R. S. si C. G. au solicitat prin actiunea dedusa judecatii constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare, fara a chema in judecata toate partile in contradictoriu cu care judecata era obligatorie fata de prevederile art 47 C..
Astfel, la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare cumparatorul I. M. era casatorit cu numita I. L., aspect consemnat expres in contractul de vanzare cumparare nr. 1700/29.09.2003.
Or, potrivit art 30 din Codul Familiei, in forma in vigoare la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare, potrivit principiului tempus regit actum, bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt sunt de la data dobandirii lor bunuri comune ale sotilor .
Asadar, actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr 1700/2003 prin care recurentul parat I. M. a dobandit cota de ¾ din proprietatea vanzatorilor, respectiv din terenul intravilan in suprafata de 2160 mp din comuna Bratovoiesti, . si in contradictoriu cu sotia lui I. M., respectiv I. L..
Mai mult decat atat, unul dintre vanzatorii din contract, I. M., decedat la data de 10.09.2006 conform adresei nr.159/16.01.2007 din dosarul nr 1322/C/RJ/2006 al Judecatoriei C., are ca mostenitori, conform adresei nr. 3380/10.05.2013 a aceleiasi primarii depuse la acest termen pe I. N., in calitate de sotie supravietuitoare, I. M., I. F., I. S. D., I. D. S., toti in calitate de descendenti de gradul I, iar in cauza de fata au fost chemati ca mostenitori ai acestui vanzator doar I. N., I. F. si I. D. .
Unul din principiile care guverneaza intreg procesul civil este principiul disponibilității parților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art 129 alin 6 C.. De la acest principiu specific procedurii civile nu s-ar putea deroga, pe temeiul rolului activ al judecatorului, fara a exista o dispozitie legala expresa.
In aceste conditii, reclamantul este cel ce fixeaza cadrul procesul dedus judecatii, avand libera alegere in privinta persoanelor intre care se stabilesc raporturi juridice procesuale, judecatorul fiind tinut sa respecte cadrul procesual trasat de parti.
Prin urmare, judecatorul nu are posibilitatea de a introduce, din proprie initiativa, un tert in proces, neexistand nici un text de lege care sa ii confere acest drept.
Numai partile sunt cele care pot largi sfera procesului prin modificarea cererii de chemare in judecata, conform art. 132 C., iar nu instanta din oficiu. Aceasta initiativa a modificarii cererii de chemare in judecata, in situatia in care inca de la inceput cererea dedusa judecatii nu a fost formulata cu respectarea prevederilor legale, nu poate sa apartina decat reclamantului, in cazul contrar, respectiv acela in care instanta din oficiu ar introduce in cauza o persoana impotriva careia reclamantul nu s-a indreptat sau in cazul in care instanta, justificandu-si actiunea prin rolul sau activ reglementat de art. 129, al. 5 cpc, ar pune in discutia partilor necesitatea chemarii in judecata a unei alte persoane decat cele initial chemate in judecata, celui ce a fost din oficiu introdus in cauza i s-ar incalca in mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanta impartiala si independenta.
Astfel Curtea a statuat ca principiul potrivit căruia un tribunal trebuie sa fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecata sau de părtinire reflecta un element important al preeminentei dreptului . In concepția instanței europene, noțiunea de imparțialitate la care se refera art 6 paragr. 1 urmează a fi apreciata .: pe de o parte ea are in vedere un demers subiectiv ce semnifica încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător ., semnificând așa zisa imparțialitate subiectiva, iar pe de alta parte imparțialitatea cuprinde un demers obiectiv ce urmărește a se determina daca judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude, in persoana lui orice bănuiala legitima, aceasta semnificând imparțialitate obiectiva a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei).
In toate situațiile in care se solicita anularea unui act juridic - așa cum in cauza civila dedusa judecații se solicita nulitatea contractului de vanzare cumparare nr 1700/2003 - chemarea in judecata a tuturor parților implicate in emiterea acestuia ori a mostenitorilor partilor, in cazul decesului acestora, reprezintă o condiție necesara, constituind un caz de coparticipare procesuala obligatorie, neîndeplinirea ei făcând acțiunea inadmisibila.
In prezentul litigiu, se solicita anularea unui contract de vanzare cumparare, insa reclamantele au chemat in judecata numai pe cumparator nu si pe sotia acestuia I. L. si nu toti mostenitorii unuia dintre vanzatori, respectiv ai lui I. M., cadrul procesual fixat prin cererea de chemare in judecata fiind menținut pe parcursul judecații.
Aceasta, in conditiile in care terenul ce a format obiectul conventiei de vanzare cumparare este proprietatea . vanzatori si a intrat in patrimoniul comun al cumparatorilor I. M. si I. L..
Este adevarat si ca in dosarul nr_/C/RJ/2006 reclamantele au promovat o actiune asemanatoare care a avut ca obiect constatarea nulitatii absolute a aceluiasi contract de vanzare cumparare, invocand ca temei juridic cauza ilicita si imorala, cadrul procesual pasiv fiind in final acelasi ca si in prezenta cauza, insa acest lucru nu face ca toate actiunile ce au ca obiect anularea cestui contract de vanzare cumparare sa se judece . sub acest aspect cu cea dintai promovata de reclamante.
Soluționarea acțiunii prin respingerea acesteia ca inadmisibila, deoarece se solicita anularea unei conventii fara ca acțiunea sa fie exercitata in contradictoriu cu toate partile acestui act juridic nu are autoritate de lucru judecat. Reclamantele au posibilitatea sa formuleze o noua acțiune judiciara, insa cu respectarea normelor legale privind stabilirea cadrului procesual din punct de vedere al partilor.
Pe cale de consecinta, tinand cont de cele anterior mentionate si de faptul ca reclamantele nu s-au conformat prevederilor legale in sensul de a chema in judecata toate partile actului juridic a carui anulare o solicita, tribunalul, in baza art 312 C., va admite recursul promovat de recurentul parat I. M., va modifica sentinta civila recurata in sensul ca va respinge actiunea dedusa judecatii ca inadmisibila, ramanand reclamantelor posibilitatea de a formula o noua actiune in justitie, insa cu respectarea dispozitiilor legale incidente.
Ca atare, tinand cont de solutia la care instanta de recurs a ajuns, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurentul parat .
Totodata, fata de prevederile art 274 C., instanta va obliga intimatele C. G. si R. S. la plata catre recurent a sumei de 1818 lei reprezentand cheltuieli de judecata in recurs, mai exact taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu aparator conform chitantelor aflate la filele 21 si 23 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul de recurentul pârât I. M., împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. Ș., C. G. și intimații pârâți I. N. N., I. N. F., I. N. D., S. S., I. F. S. și L. A.,
Modifică sentința civilă nr._/29.11.2012 a Judecătoriei C. în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Obligă intimatele reclamante C. G. și R. Ș. la plata către recurent a sumei de 1818 lei cheltuieli de judecată în recurs (taxă de timbru și onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, L. M. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.L.L.B./27.05.2013
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond: Fl.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1836/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 1477/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
