Pretenţii. Decizia nr. 826/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 826/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 19844/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 826/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător M. R. H.
Judecător D. O.
Grefier L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor, care au avut loc în ședința publică de la 23 aprilie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta deciziei, privind judecarea recursului formulat de pârâtul N. N. împotriva sentinței civile nr. 2558 din 20.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă N. L. și intimatul pârât C. L. AL ORAȘULUI B., având ca obiect pretenții.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr._, reclamanta N. L. a chemat în judecată pârâții N. N. și C. L. Al Orașului B. solicitând obligarea acestora la plata sumei de 10 000 de lei, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile ce i-au fost distruse și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 12.09.2007, pârâtul N. N., în calitate de președinte al Comisiei de evacuare a persoanelor și bunurilor din apartamentele proprietatea C. L. B., împreună cu membrii comisiei s-au deplasat la apartamentul închiriat de reclamantă din localitatea B., ., .-au comunicat că a expirat contractul de închiriere încheiat între reclamantă și C. L. B., au spart ușa de la . au pătruns in apartament de unde i-au scos mobila, aparatura electrocasnică și obiectele de îmbrăcăminte ce se aflau in apartament.
A mai susținut reclamanta că le-a explicat membrilor comisiei că nu avea cum să expire contractul de închiriere nr. 150/20.10.1992, deoarece era încheiat pe o perioadă nedeterminată, dar aceștia nu au vrut să audă și i-au scos mobila din apartament, lucrurile de uz personal pe care le-au aruncat pe scări, iar ulterior le-au strâns, le-au încărcat într-un tractor cu remorcă și le-au depozitat la sediul vechi al Primăriei B., fiind aruncate toate grămadă într-o magazie.
Din cauza modului in care au fost scoase din apartament, transportate, condițiilor improprii in care au fost depozitate, mobilierul a fost distrus in proporție de 90 %, fiind imposibil de folosit conform destinației sale, respectiv: 1 mobilă de bucătărie, 1 masă, 1 filtru de cafea, mai multe servicii de bucătărie, tacâmuri, 2 scaune, 1 galerie cu perdea și draperie, ușa de la sufragerie, 1 video, o lustră, 1 recamier, 1 cuvertură, 1 măsuță cu față de masă, o lenjerie dormitor, 2 mese de lemn, 3 covoare, galeria cu perdea de la sufragerie, 1 mașină de spălat, un acordeon, un dulap cu 2 uși, 1 pat de dormitor, 1 covor de dormitor, 1 raft de lemn, mai multe geamantane și legături cu haine.
A mai susținut reclamanta că nu i-a fost trimisă acasă nicio notificare prin care se solicita evacuarea apartamentului și nici nu i-a fost prezentat vreun înscris din care rezultă că ar fi expirat contractul de închiriere sau motivul pentru care a expirat, acesta fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar această Comisie nu avea nici un temei legal să procedeze la evacuarea sa din imobil și urmare a modului în care au efectuat evacuarea, i s-a produs un prejudiciu material, constând in contravaloarea obiectelor de mobilier și îmbrăcămintei distruse.
Pârâtul C. L. B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției, pârâtul a arătat că între reclamantă și C. L. nu există raporturi juridice, iar contractul depus de reclamantă este încheiat între aceasta și RAGCL S..
Pe fond, pârâtul a arătat că apartamentul in care a locuit reclamanta a fost preluat de C. L. B. de la RAGCL S. împreună cu alte locuințe, iar odată cu această preluare, au fost încheiate noi contracte de închiriere cu chiriașii care locuiau in acel moment in aceste apartamente.
Între reclamantă și autoritatea publică locală nu a existat un astfel de contract, aceasta locuind și ocupând in mod abuziv apartamentul Consiliului L. până în anul 2006, iar din anul 2006 și până la emiterea dispoziției de către primarul orașului B. pentru evacuarea bunurilor persoanelor care ocupă in mod abuziv apartamentele, apartamentul nu a mai fost locuit de reclamantă.
Deși s-au făcut numeroase somații prin care era încunoștințată să părăsească locuința și să-și ridice bunurile depozitate in apartament, aceasta nu a binevoit și nu a dat curs niciunei somații.
La termenul de judecată din data de 13.10.2010, cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind repusă pe rol la termenul din data de 09.03.2011.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 06.04.2011, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar și scutită reclamanta de plata taxei judiciare de timbru in cuantum de 711 lei.
La termenul de judecată din data de 23.11.2011, reclamanta și-a majorat câtimea obiectului cererii la valoarea reieșită din raportul de expertiză, respectiv_ lei.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 11.01.2012, instanța a respins cererea formulată de reclamantă pentru scutirea de la plata diferenței de taxă judiciară de timbru 678,38 lei și timbru judiciar 5 lei, ca urmare a valorii reieșite din raportul de expertiză întocmit in cauză.
Împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 11.01.2012, a formulat cerere de reexaminare reclamanta, respinsă de către instanța de reexaminare, iar la termenul de judecată de azi, reclamanta a făcut dovada achitării diferenței de 678,38 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar 5 lei.
Prin sentința civilă nr. 2558 din 20.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. B. prin întâmpinare.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanta N. L., domiciliată în orașul B., județul D. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Orașului B., cu sediul în orașul B., județul D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă cererea formulată de reclamanta N. L. în contradictoriu cu pârâtul N. N..
A fost obligat pârâtul N. N. la plata către reclamantă a sumei de_ lei, despăgubiri civile.
A fost obligat același pârât la plata către reclamantă a sumei de 1283,38 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert, suportate de reclamantă.
În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, a fost obligat pârâtul N. N. la plata către Stat a sumei de 711 lei, reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantei sub forma scutirii taxei judiciare de timbru.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că a fost învestită de reclamantă cu o cerere întemeiată pe răspundere civilă delictuală, prin care reclamanta solicită repararea prejudiciului material suferit ca urmare a evacuării sale susținută a fi fost fără drept.
Singura referire din acțiune la pârâtul C. L. B. este făcută de reclamantă prin prisma faptului că acest pârât ar fi proprietarul apartamentului pe care reclamanta îl ocupa, însă fapta ilicită îi este atribuită celui de-al doilea pârât care a executat, în concret evacuarea, ca președinte a comisiei de evacuare numită prin dispoziție a Primarului Orașului B..
În condițiile în care prin calitate procesuală pasivă se înțelege identitatea dintre persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv in raportul dedus judecății, într-o acțiune întemeiată pe răspundere civilă delictuală nu poate avea calitate decât persoana indicată ca fiind autor al faptei ilicite, iar in speță, această calitate a fost atribuită numai pârâtului N. N., astfel încât pârâtul C. L. B. nu are calitate procesuală pasivă in cauză, cererea față de acest pârât urmând a fi respinsă ca atare.
Instanța a reținut că între reclamantă și RAGCL S. s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuință, pe o durată nedeterminată.
Prin dispoziția nr. 994/06.10.2006, emisă de Primarul Orașului B., s-a dispus ca începând cu data de 15.10.2006, să se constituie o Comisie care va face evacuarea persoanelor și bunurilor proprietate personală a acestora din apartamentele proprietatea Consiliului L. B., al cărei președinte a fost numit pârâtul N. N..
Ulterior, la data de 12.09.2007, pârâtul N. N., împreună cu membrii comisiei și reprezentanți ai Poliției Comunitare, s-a deplasat la . ., . reclamantă și numitul N. M., procedând la evacuarea acestora, pe motiv că acestora le-a expirat contractul de închiriere și refuză să încheie un alt contract.
Cu ocazia evacuării, a fost întocmit procesul-verbal din data de 12.09.2007, înregistrat cu nr. 4906/12.09.2007 la Primăria Orașului B., în care au fost inventariate bunurile existente în apartament și care au fost transportate cu un tractor și o remorcă și depozitate la sediul vechi al primăriei B. din ., nr. 63.
Potrivit constatării de fapt consemnate în raportul de expertiză întocmit de expert N. I. și la data efectuării raportului de expertiză, bunurile ridicate din apartamentul in care a locuit reclamanta se aflau . cu scândură, având acoperiș de tablă ruginită și găurită, așezate pe pământul ud, împrejmuire ce avea o poartă legată cu sârmă, neputând fi identificate individual ca urmare a stării de degradare în timp (putrede și dezmembrate), identificarea realizându-se pe baza procesului-verbal de inventariere, ca număr al bunurilor și pe baza unor fotografii efectuate de reclamantă în timpul evacuării, valoarea medie a bunurilor evacuate din apartament fiind de 21 473 lei, sumă pe care reclamanta o solicită pe calea răspunderii civile delictuale în prezenta cauză.
Potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art. 999 C. civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a unei persoane este necesar a fi întrunite următoarele condiții cumulative: existența unui prejudiciu cert, actual, personal și direct; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate intre fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția făptuitorului.
În speță, aceste condiții sunt îndeplinite.
Astfel, prejudiciul cauzat reclamantei constă în degradarea și distrugerea tuturor bunurilor pe care le avea în apartamentul închiriat și redate ca atare în procesul-verbal de inventariere de la filele 6-8, a căror valoare a fost stabilită prin expertiza tehnică evaluare bunuri mobile la suma de 21 473 lei, ce reprezintă pierderea patrimonială a reclamantei prin ridicarea și depozitarea necorespunzătoare a bunurilor sale de către pârât, în calitate de președinte al Comisiei de evacuare înființată de Primarul orașului B. prin dispoziția nr. 994/06.10.2006.
Fapta ilicită a pârâtului constă în acțiunea de a ridica bunurile reclamantei și de a le depozita in condiții improprii, în care au fost găsite și la data expertizei – pe pământ ud, in stare de putrezire, neprotejate, ceea ce a condus la prejudicierea reclamantei.
Este de observat că pârâtul, în calitate de președinte al Comisiei de evacuare, ca de altfel și Primarul Orașului B. care a emis dispoziția nr. 994/06.10.2006 nu au avut ca temei al măsurii de evacuare o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească obligația reclamantei de părăsire a apartamentului nr. 16 ocupat în baza contractului de închiriere nr. 150/20.10.1992 încheiat cu RAGCL S. și nu există nicio dovadă în sensul că acest contract ar fi expirat sau că ar fi trecut in proprietatea orașului B. și in administrarea Consiliului L. al Orașului B., așa incat măsura evacuării reclamantei din ordinul Primarului Orașului B., luat prin dispoziția nr. 994/06.10.2006 este nelegală și, deci, abuzivă.
Este adevărat că pârâtul N. N. a executat ordinul superiorului, adică dispoziția nr. 994/06.10.2006 emisă de Primarul Orașului B., însă modul de executare al acestei dispoziții este vădit ilicit, întrucât în lipsa unei dispoziții legale exprese, fără o hotărâre judecătorească nu se poate proceda la evacuarea unei persoane împreună cu bunurile sale dintr-un imobil, iar pârâtul nu trebuia să execute o astfel de dispoziție.
Mai mult, este de observat că nu există nici măcar o somație anterioară punerii în executare a acestei dispoziții prin care reclamantei să i se fi solicitat să se prezinte in vederea încheierii unui nou contract de închiriere sau să părăsească imobilul, iar cele două adrese depuse la filele 31 și 32 din dosar (nr. 2287/02.06.2009 și 2997/23.04.2010) pe lângă faptul că sunt ulterioare evacuării reclamantei și ridicării bunurilor sale și i se solicită reclamantei să-și ridice bunurile și din magazia fostei primării unde fuseseră depozitate, nu dovedesc prin ele însele că ar fi și ajuns la reclamantă, neavând nicio adresă trecută pe ele.
Ca atare, aceste două adrese sunt lipsite de relevanță în speță.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul material suferit de reclamantă rezultă din materialitatea faptei, căci dacă pârâtul nu ar fi procedat la evacuarea pe cale administrativă și abuzivă a reclamantei și bunurilor sale din apartament și la depozitarea necorespunzătoare a acestora, nu s-ar fi ajuns la degradarea acestora și la prejudicierea patrimoniului reclamantei.
Vinovăția pârâtului există și aceasta, prin prisma faptului că acesta și-a dat seama că prin punerea în executare a dispoziției Primarului, ridicarea bunurilor reclamantei și depozitarea necorespunzătoare a acestora s-ar putea ajunge la degradarea bunurilor și chiar dacă nu a urmărit prejudicierea reclamantei, executând doar ordinul Primarului, a acceptat că o asemenea urmare va avea loc.
Ca atare, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului N. N. față de reclamantă, întrucât acesta a procedat la punerea în executare a unei dispoziții a primarului orașului B. într-un mod ilicit, în lipsa unei hotărâri judecătorești de evacuare, procedând la depozitarea in condiții total improprii a tuturor bunurilor reclamantei, ., acoperită cu tablă ruginită și perforată, cu pereți de scândură neizolați, cu pământ pe jos, ceea ce a favorizat procesul de degradare a bunurilor și la imposibilitatea de folosire a acestora potrivit destinației lor și, in final, la prejudicierea reclamantei cu valoare de 21 473 lei, sumă la care urmează a fi obligat pârâtul către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul N. N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, motivată de faptul că nu recurentul a procedat la evacuarea reclamantei în calitate de persoană fizică, ci în calitate de președinte al unei Comisii, respectând Dispoziția nr. 994 emisă de primarul orașului B., la data de 10 iunie 2016 și doi reprezentanți ai Poliției Comunitare, pârâtul fiind salariatul Primăriei B..
În mod eronat a fost reținut în sarcina recurentului faptul că se face vinovat de prejudiciul cauzat intimatei reclamante prin depozitarea necorespunzătoare a bunurilor aparținând reclamantei, în realitate toate bunurile consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 12.09.2007 au fost depozitate chiar în biroul Primarului din vechiul sediu al primăriei B..
Recurentul precizează că nu s-a putut prezenta pe parcursului procesului din motive de sănătate și nu a putut să producă probe.
De asemenea, în fața primei instanța a fost întocmit un raport de expertiză tehnică de specialitate, recurentul nefiind convocat de expert.
Intimata reclamantă a dat dovadă de rea-credință atunci când a făcut afirmații că nu i s-a solicitat să se prezinte la Primărie pentru a-și ridica bunurile.
În drept, invocă dispozițiile art. 3041 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de 08.11.2012, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Motivul invocat de pârât că bunurile au fost depozitate în condiții corespunzătoare este total nefondat, deoarece din probele administrate, declarația martorului audiat și expertiza tehnică de specialitate, rezultă că bunurile intimatei au fost așezate pe pământ ud și datorită acestor condiții improprii de depozitare au fost distruse în proporție de 100%.
Nu rezultă din nicio probă aflată că bunurile au fost depozitate în Biroul Primarului, astfel încât aceste susțineri sunt nereale.
Instanța în mod corect a stabilit vinovăția recurentului în producerea prejudiciului ce i-a fost cauzat, întrucât a executat o dispoziție nelegală, abuzivă, care nu avea un temei legal.
Intimata arată că recurentul nu a propus probe în apărare și nici nu a depus întâmpinare la dosar prin care să își spună punctul de vedere în legătură cu motivele invocate în acțiune și că a fost convocat de expert prin scrisoare recomandată în legătură cu data și locul expertizei.
La termenul de judecată din data de 19.02.2013, tribunalul, în temeiul rolului activ, prevăzut de art. 129 alin.5 c.p.civ., apreciind necesară suplimentarea probatoriului, a dispus emiterea unei adrese către Primăria Orașului B., pentru a înainta la dosar fișa postului șef serviciu public alimentare cu apă și canalizare, pe care recurentul pârât îl ocupa la momentul evacuării intimatei reclamante, să precizeze dacă, a existat o Hotărâre a Consiliului L. B., prin care s-a dispus ca un număr de apartamente să devină locuințe de serviciu, respectiv dacă există un referat și o anexă la aceasta, care să cuprindă apartamentele ce urmau să fie evacuate, iar în caz afirmativ să le înainteze la dosar, dacă la momentul evacuării intimatei reclamante, bunurile au fost depozitate în biroul primarului fostului sediul al Primăriei orașului B., și dacă da, să se precizeze când au fost mutate și de către cine, și dacă intimata reclamantă a solicitat ridicarea bunurilor aflate în custodia Primăriei orașului B..
Aceste relații au fost comunicate instanței de judecată cu adresele nr. 1418/18.03.2013 și nr. 2309/17.04.2013.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a disp. art. 304 indice 1 C.pr.civ., instanța apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea recurentului pârât la plata prejudiciului material suferit ca urmare a evacuării sale susținută a fi fost fără drept, urmare faptei ilicite săvârșite de recurent, cerere întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, conform art. 998 – 999 Cod civil.
Tribunalul constată că prima instanță a reținut că pârâtul este cel ce prin fapta sa ilicită i-a cauzat reclamantei un prejudiciu material, întrunindu-se în persoana acestuia condițiile prevăzute de dispozițiile art. 998 – 999 Cod civil.
Conform acestor dispoziții legale, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art. 999 C. civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a unei persoane este necesar a fi întrunite următoarele condiții cumulative: existența unui prejudiciu cert, actual, personal și direct; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate intre fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția făptuitorului.
S-a reținut de către instanța de fond că prejudiciul cauzat reclamantei constă în degradarea și distrugerea tuturor bunurilor pe care le avea în apartamentul închiriat și redate ca atare în procesul-verbal de inventariere de la filele 6-8, a căror valoare a fost stabilită prin expertiza tehnică evaluare bunuri mobile la suma de 21 473 lei.
De asemenea, s-a mai reținut că pierderea patrimonială a reclamantei s-a datorat ridicării și depozitării necorespunzătoare a bunurilor sale de către pârât, în calitate de președinte al Comisiei de evacuare înființată de Primarul orașului B. prin dispoziția nr. 994/06.10.2006, fapta ilicită a pârâtului a constat în acțiunea de a ridica bunurile reclamantei și de a le depozita in condiții improprii, în care au fost găsite și la data expertizei – pe pământ ud, in stare de putrezire, neprotejate, ceea ce a condus la prejudicierea reclamantei, iar raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul material suferit de reclamantă rezultă din materialitatea faptei, căci dacă pârâtul nu ar fi procedat la evacuarea pe cale administrativă și abuzivă a reclamantei și bunurilor sale din apartament și la depozitarea necorespunzătoare a acestora, nu s-ar fi ajuns la degradarea acestora și la prejudicierea patrimoniului reclamantei. În ce privește vinovăția pârâtului, instanța de fond a apreciat că există și aceasta, prin prisma faptului că acesta și-a dat seama că prin punerea în executare a dispoziției Primarului, ridicarea bunurilor reclamantei și depozitarea necorespunzătoare a acestora s-ar putea ajunge la degradarea bunurilor și chiar dacă nu a urmărit prejudicierea reclamantei, executând doar ordinul Primarului, a acceptat că o asemenea urmare va avea loc.
Prin recursul formulat, pârâtul a arătat că eronat a fost reținut în sarcina sa faptul că se face vinovat de prejudiciul cauzat intimatei reclamante prin depozitarea necorespunzătoare a bunurilor aparținând reclamantei, în realitate toate bunurile consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 12.09.2007 fiind depozitate chiar în biroul Primarului din vechiul sediu al Primăriei B..
Într-adevăr, așa cum reiese din înscrisurile emanate de la Primăria orașului B., respectiv adresa cu nr. 2309/17.04.2013, bunurile reclamantei au fost inițial depozitate în biroul primarului din sediul fostei primării de către comisia de evacuare, dar ulterior acestea au fost mutate într-o anexă din dispoziția verbală a primarului, cu ajutorul unor persoane ce efectuau prestații conform Legii nr. 416/2001, odată cu începerea lucrărilor de renovare la fostul sediu al primăriei, la începutul anului 2008.
Prin urmare nu se mai poate reține în sarcina recurentului fapta ilicită ce ar consta în depozitarea bunurilor reclamantei în condițiile improprii în care au fost găsite și la data expertizei – pe pământ ud, în stare de putrezire, neprotejate, având în vedere tocmai faptul că nu acesta se face vinovat de depozitarea lor într-o magazie alăturată clădirii în care se afla sediul primăriei.
Pe de lată parte, deși instanța de fond a reținut că a fost executat ordinul superiorului de către recurent, a apreciat că măsura evacuării reclamantei din ordinul Primarului Orașului B., luat prin dispoziția nr. 994/06.10.2006 este nelegală și, deci, abuzivă, iar modul de executare al acestei dispoziții este vădit ilicit, întrucât în lipsa unei dispoziții legale exprese, fără o hotărâre judecătorească nu se poate proceda la evacuarea unei persoane împreună cu bunurile sale dintr-un imobil, iar pârâtul nu trebuia să execute o astfel de dispoziție.
Se fac astfel aprecieri de către instanța de fond asupra legalității ordinului superiorului, precum și asupra caracterului abuziv al acestuia, ori, se admite că aducerea la îndeplinire a ordinului superiorului înlătură caracterul ilicit al faptei, dacă a fost emis de organul competent, cu respectarea formelor legale, dacă acest ordin nu este vădit ilegal ori abuziv, iar modul de executare nu a fost ilicit.
Apreciind asupra caracterului ordinului emis de superior, instanța de fond a reținut că nu există nici-o somație anterioară punerii în executare a acestei dispoziții prin care reclamantei să i se fi solicitat să se prezinte in vederea încheierii unui nou contract de închiriere sau să părăsească imobilul, iar cele două adrese depuse la filele 31 și 32 din dosar (nr. 2287/02.06.2009 și 2997/23.04.2010) pe lângă faptul că sunt ulterioare evacuării reclamantei și ridicării bunurilor sale și i se solicită reclamantei să-și ridice bunurile și din magazia fostei primării unde fuseseră depozitate, nu dovedesc prin ele însele că ar fi și ajuns la reclamantă, neavând nicio adresă trecută pe ele.
Ori, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în recurs, respectiv adresele și confirmările de primire depuse la filele 38-43, anterior evacuării, reclamanta a fost somată să evacueze apartamentul, cu consecința evacuării forțate a acesteia.
De asemenea, instanța de fond, analizând dispoziția emisă de primar, apreciază că aceasta are caracter ilicit, deoarece nu există în cauză o dispoziție legală expresă ori hotărâre judecătorească de evacuare. Ori, ceea ce are relevanță asupra atitudinii subiective a pârâtului, respectiv a aprecierii acestuia asupra ordinului emis, este că actul emis trebuie să fie vădit ilegal ori abuziv, ori formal dispoziția se bucura în momentul evacuării de prezumția de legalitate, nefiind contestată de către persoanele interesate la o instanță competentă.
Tribunalul constată astfel, pentru considerentele anterior expuse, că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale din materia răspunderii civile delictuale întemeiate pe dispozițiile art. 998 – 999 Cod civil, nefiind întrunite cumulativ condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a recurentului – pârât și în consecință, va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului N. N., ca neîntemeiată. Totodată, va înlătura dispoziția din sentința civilă recurată privind obligarea pârâtului N. N. la plata cheltuielilor de judecată către reclamant și la plata ajutorului public judiciar către stat, acesta nemifiind în culpă procesuală.
Tribunalul va menține restul dispozițiilor sentinței civile, în ce privește respingerea cererii față de pârâtul C. L. al Orașului B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost contestată în cauză, intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă, va obliga intimata reclamantă către recurentul pârât la plata sumei de 1405 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de pârâtul N. N. împotriva sentinței civile nr. 2558 din 20.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă N. L. și intimatul pârât C. L. AL ORAȘULUI B..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului N. N., ca neîntemeiată.
Înlătură dispoziția din sentința civilă recurată privind obligarea pârâtului N. N. la plata cheltuielilor de judecată către reclamant și la plata ajutorului public judiciar către stat.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Obligă intimata reclamantă către recurentul pârât la plata sumei de 1405 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013.
Președinte, J. S. | Judecător, M. R. H. | Judecător, D. O. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.J.S.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond. F.C.M.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 15/2013.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 43/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
