Contestaţie la executare. Decizia nr. 976/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 976/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 6887/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 976
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător L. M.
Judecător L. L. B.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții intimați D. I. și A. D. D., împotriva sentinței civile_/22.11..2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator C. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul intimat D. I., personal, cu procură de reprezentare și pentru recurentul intimat A. D. D. și intimatul contestator C. C., personal și asistat de avocat M. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar de către recurentul intimat D. I., prin Serviciul registratură, concluzii scrise și un set de înscrisuri.
Instanța dispune rectificarea încheierii din data de 18.04.2013, în sensul că se va menționa că “recurentul intimat D. I. arată că nu înțelege să i se angajeze un apărător din oficiu”, în loc de “recurentul intimat D. I. arată că înțelege să i se angajeze un apărător din oficiu”.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul intimat D. I. solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, arătând că prima instanță nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nu a cercetat fondul. Depune la dosar bilete de transport și solicită cheltuieli de judecată pentru fond și recurs.
Avocat M. D., pentru intimatul contestator C. C., solicită instanței respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile recurate ca legală și temeinică. Arată că în mod corect prima instanță a admis excepția perimării executării silite, fiind incidente dispozițiile art. 389 C.pr.civ. Cu obligarea recurenților la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător și cheltuieli de transport.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr.757/09.04.2012 a Tribunalului D. s-a admis recursul declarat de recurentul-intimat D. I. și s-a dispus casarea cu rejudecare la aceeași instanță de fond.
În rejudecare, contestatorul prin apărător, a invocat excepția de perimare solicitând să se constate perimată executarea silită în dosarele de executare nr. 44/E/2008 și nr.559/E/2007 al B. I. și I., arătând că în dosarul de executare nr. 44/E/2008, la data de 07.04.2010 s-a întocmit un act de executare silită constând într-un proces-verbal de cheltuieli de executare silită,iar ulterior după opt luni, în luna decembrie 2010 s-a întocmit un nou proces-verbal de cheltuieli de executare în urma unei cereri formulată de creditorul-intimat pentru suplimentare de cheltuieli dar pentru un alt dosar,iar somația către debitorul-contestator s-a emis în luna ianurie 2011, la circa un an de la întocmirea procesului-verbal de cheltueili din 07.04.2010.
De asemenea, pentru dosarul de executare nr. 559/E/2007 se arată că la data de 29.01.2010 s-a emis actul de executare silită numit "somație" către debitorul-contestator, iar la data de 07.12.2010, la mai mult de 6 luni, s-a întocmit un proces-verbal de cheltuieli de executare necomunicat debitorului după care în luna ianuarie 2011 s-a emis somație către debitor, astfel că executarea silită perimându-se în aceste două dosare, se solicită a fi anulate actele de executare întocmite după împlinirea termenului de perimare.
Cu privire la dosarul de executare nr. 667/E/2008, se arată că executorul judecătoresc a întocmit un proces-verbal aflat la fila 38 în care s-a menționat că a fost achitat debitul de 720 lei de către debitor și astfel executarea silită a rămas fără obiect.
Prin sentința civilă nr._/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă contestația la executare, formulată de contestatorul C. C., în contradictoriu cu intimații D. I. și A. D. D..
S-a constatat perimată executarea silită în dosarul de executare nr. 44/E/2008 al B. I. și I. și anulează procesul verbal de suplimentare a cheltuielilor de executare din 13 decembrie 2010 și poprirea din data de 13.01.2011.
S-a constatat perimată executarea silită în dosarul nr. de executare nr. 559/E/2007 și anulează procesul verbal suplimentare a cheltuielilor de executare din data de 13 decembrie 2010 și poprirea din data de 13.01.2011 dispuse de B. I. și I..
S-a constatat ca rămasă fără obiect, executarea silită în dosarul de executare nr. 667/E/2008 al B. I. și I., achitată voluntar, conform procesului verbal din data de 13.10.2009.
Au fost obligați intimații D. I. și A. D. D. către contestatorul C. C. la plata cheltuielilor de judecată, în sumă totală de 550 lei (400 lei cu transportul și 150 lei cu onorariul de avocat).
Au fost obligați intimații, în solidar, către Bugetul Ministerului de Justiție la plata sumei de 150 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată cu onoariu de avocat, avansat cu această destinație de Tribunalul D. către Baroul D. de avocați, cu titlul de ajutor public judiciar acordat contestatorului C. C..
Pentru a se pronunț astfel, instanța a reținut că în dosarul de executare nr. 44/E/2008 la data de07.04.2010 a fost întocmit actul de executare silită numit "proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită" (v.f. 59) fără a fi urmat de alte acte de executare.Ulterior, la mai mult de șase luni, respectiv la data de 13.12.2010 s-a întocmit un nou proces-verbal de suplimentare de cheltuieli de executare care nu a fost comunicat debitorului-contestator, deci după împlinirea termenului de perimare de șase luni prevăzut de lege în art. 389 C.P.CIV., în urma unei cereri formulată de creditorul-intimat dar cu privire la un alt dosar (v.f. 60-62) ca după aceea la data de13.01.2011 să se emită adresa de înființare a popririi, acte care sunt ilegale, emise cu încălcarea dispozițiilor legale,astfel că excepția de perimare fiind întemeiată,urmează a fi admisă cu consecința anulării actelor de executare silită întocmite după perimarea executării silite în acest dosar.
În dosarul de executare silită nr. 559/E/2007, se constată că la data de 29.01.2010 s-a emis actul de executare silită numit somație (v.f. 74),iar ulterior la peste șase luni, la data de 13.12.2010 s-a întocmit un proces-verbal de suplimentare de cheltuieli de executare după care,la data de 13.01.2011 s-a întocmit adresa de înființare a popririi împotriva debitorului-contestatorului, acte care sunt nelegale, fiind emise după împlinirea termenului de perimare de șase luni prevăzut de disp. art. 389 C.P.CIV. de la data ultimului act de executare din 29.01.2010 (v.f. 76-82), astfel că excepția de perimare invocată este întemeiată, urmând a fi admisă,cu consecința anulării actelor întocmite după această dată.
În privința dosarului de executare nr.667/E/2008 s-a constatat că la fila 38 există un proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc, prin care se menționează că debitul de 720 lei datorat de debitorul C. C-tin. a fost achitat și nu sunt precizate alte cheltueili în sarcina debitorului astfel că, s-a constatat că executarea silită în acest dosar a rămas fără obiect.
Văzând disp. art. 274 C.P.CIV., au fost obligați intimații, în solidar către contestator la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 550 lei (400 lei cu transportul și 150 lei reprezentând ½ din onorariul de avocat).
În temeiul disp. art. 18 OG 51/2008, au fost obligați intimații către bugetul statului prin Trezoreria C. la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând 1/2 din onorariul de avocat de care a fost scutit contestatorul sub forma ajutorului public judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații D. I. și A. D. D., arătând că prin decizia nr.757/09.04.2012 s-au admis recursurile declarate de aceștia, fără a analiza perimarea acestora iar prin s.c. nr.2211/2012 s-a admis contestația ca fiind perimată cauza din dosarul nr.559/E/2007 și 44/E/2008.
Executorul judecătoresc a cumulat sumele celor trei dosare iar la data de 13.10.2009 a achitat o parte din sumă, conform procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc. În cauză s-au calculat toate cheltuielile de executare efectuate, deplasările efectuate la domiciliul debitorului cu ocazia efectuării expertizelor și s-a concluzionat în ceea ce privește restanțele debitorului.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Debitorul C. C. a formulat întâmpinare, arătând că în mod greșit au fost reținute intervalele între actele de executare silită și că din acest motiv Tribunalul a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Se poate observa că în dosarul nr.559/E/2007 ultimul act de executare a fost la data de 29.01.2010, când executorul judecătoresc l-a somat să achite o diferență de creanță, fără însă a specifica cuantumul acesteia. La un interval mai mare de 6 luni, respectiv 07.12.2010, intimatul D. I. s-a adresat cu o nouă cerere de calculare a unor noi cheltuieli de executare, fiind încheiat la un interval de aproape 1 an, respectiv la data de 13.12.2010 un proces-verbal de suplimentare a cheltuielilor de executare, executorul judecătoresc dispunând în baza acestui nou titlu executoriu, înființarea popririi pe pensie, la data de 13.01.2011.
În ce privește dosarul de executare silită nr.667/E/2008 instanța a reținut corect că intimatul a achitat debitul cu mult timp în urmă.
Cu privire la cheltuielile solicitate de recurenți, intimatul consideră că acestea sunt nejustificate, putându-se observa că a depus la dosar atât bilete de transport în comun cât și bonuri fiscale de motorină, iar în unele cereri adresate executorului a susținut că s-a deplasat cu taxi de la C. la Călărași, însă nu a fost executat nici un act de executare în dosarele nr.44/E/2008 și 559/E/2007.
Analizând recursul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Contestatorul C. C. a solicitat anularea actelor de executare silită întocmite în dosarele de executare nr. 44/E/2008, 559/E/2007 și 667/E/2008 ale B. I. C. C., arătând că la data de 15.02.2011 a primit adresa emisă de B. I. prin care i s-a comunicat faptul că în continuarea executărilor silite pornite în aceste dosare s-a înființat poprire pe pensia sa la Casa de Pensii Județeană D. întrucât ar figura ca debitor către cei doi creditor, către D. I. cu suma de 403,5 lei în dosar nr. 44/E/2008, în baza titlului executoriu ce-l constituie sentința civilă nr._ din 21.XI.2007 a Judecătoriei C. și a proceselor verbale de executare din 13.12.2008 și 13.12.2010, dar și cu suma de 709,09 lei în baza titlului executoriu constând în decizia penală nr. 107 din 02.02.2007 a Tribunalului D. și sentința penală nr. 5131/13.XI.2006 a Judecătoriei C. și a proceselor verbale de cheltuieli de executare încheiate la datele de 17.09.2007 și 13.12.2010 ( dosar nr. 555/E/2007).
În dosarul nr. 667/E/2008 a fost înștiințat ca figurează ca debitor către creditorul A. D. D. cu suma ( creanță) de 1345,5 lei în baza titlului executoriu ce-l constituie sentința civilă nr. 1729 din 06.02.2008 a Judecătoriei C. și procesele verbale de cheltuieli la executare din datele de 11.08.2008 și 13.12.2010.
Contestatorul a arătat că el a achitat toate debitele către creditorii săi începând cu data de 22.XI.2007 prin mandatele poștale nr. 620/2007 (suma de 400 lei), nr. 543 din 15.05.2008 pentru suma de 100 lei și nr. 520 din 07.07.2008 pentru suma de 100 lei, toate în favoarea creditorului D. I. pentru care a mai consemnat la CEC la data de 27.10.2008 suma de 400 lei, iar prin procesul verbal din 03.06.2009 s-a consemnat că a predat personal creditorului D. I. suma de 300 lei în stingerea debitului în dosarul nr. 559/E/2007. Pentru creditorul A. D. D., contestatorul arată că prin procesul verbal de executare în dosarul nr. 667/E/2008 a predat personal creditorului suma de 720 lei pentru a stinge debitul.
Prin sentința civilă nr._ din 03.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă excepția de perimare a executării silite în dosarele nr. 44/E/2008, nr. 559/E/2007 și nr. 667/E/2008 ale B. I. C. C..
Au fost desființate actele de executare silită întocmite în dosarele de executare precizate mai sus, constând în înființări de poprire din data de 13.01.2011.
Prin decizia civilă nr. 757/09.04.2012 pronunțată de Tribunalul D. a fost admis recursul intimatului D. I., casată sentința civilă nr._ din 03.11.2011 a Judecătoriei C. și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Tribunalul a constatat că, într-adevăr, în mod evident, a existat o necorelare între timpul individual și timpul universal, instanța de fond considerând că între cele două acte de executare silită s-a scurs un interval de timp de 6 luni (termen imperativ ce atrage sancțiunea constatării perimării executării silite, conform dispozițiilor art. 389 alin. 1 C.pr.civ.), când, de fapt, în realitate, între data de 13.12.2010 și 13.01.2011 s-a scurs un interval de timp de fix o lună.
În aceste condiții, nefiind, în niciun caz, incidente dispozițiile art. art. 389 alin. 1 C.pr.civ, Tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanță a admis excepția perimării executării silite.
În rejudecare, contestatorul a invocat excepția perimării, excepție admisă în mod corect de către instanță, având în vedere următoarele:
Astfel, se reține că dispozițiile art. 389 alin. 1 C.pr.civ. stabilesc că, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Prima instanță a reținut în mod corect că, în dosarele de executare nr. 44/E/2008 și nr. 559/E/2007 procesele-verbale suplimentare de cheltuieli de executare din data de 13.12.2010, precum și adresele de înființare a popririi din data de 13.01.2011 sunt nelegale, fiind emise după împlinirea termenului de perimare prev. de art. 389 alin. 1 C.pr.civ. de la data ultimului act de executare (procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 07.04.2010 în dosarul nr. 44/E/2008, respectiv somația din data de 29.01.2010, în dosarul nr. 559/E/2007.
Susținerile recurentului, în sensul că, prin decizia de casare, s-a reținut că executarea nu este perimată, nu sunt reale, prin această decizie reținându-se că, între data de 13.12.2010, menționată în sentința casată ca dată a ultimului act de executare, și data de 13.01.2011, când s-au emis adresele de înființare a popririi s-a scurs un interval de timp de fix o lună, și nu de 6 luni.
Ori, în sentința casată s-a reținut în mod greșit că ultimele acte de executare în dosarele de executare nr. 44/E/2008 și nr. 559/E/2007 au fost efectuate în data de 13.12.2010, în realitate acestea fiind efectuate la data de 07.04.2010 în dosarul nr. 44/E/2008, respectiv la data de 29.01.2010, în dosarul nr. 559/E/2007, astfel cum s-a reținut de altfel prin sentința recurată în prezenta cauză.
Ca urmare a admiterii excepției perimării, executarea se desființează, astfel că nu are relevanță dacă în dosarele de executare nr. 44/E/2008 și nr. 559/E/2007, debitorul a achitat sau nu întregul debit, creditorul având posibilitatea de a formula o nouă cerere de executare, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a executării.
În privința dosarului nr. 667/E/2008 se reține că, prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1729/06.02.2008, s-a stabilit obligația debitorului C. C. de a plăti suma de 475 lei creditorului A. D. D..
Prin procesul-verbal din data de 11.08.2008 s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 96,3 lei, iar în procesul-verbal din data de 13.10.2009 s-a consemnat că debitorul a achitat suma de 720 lei, sumă care depășește cuantumul creanței și al cheltuielilor de executare, astfel că în mod corect s-a constatat că executarea silită în acest dosar a rămas fără obiect, câtă vreme nu sunt precizate alte cheltuieli în sarcina debitorului în acest dosar.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., îl va respinge.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va admite în parte cererea intimatului având ca obiect cheltuieli de judecată, obligând recurentul la plata către intimat a sumei de 300 lei (onorariu apărător), celelalte cheltuieli nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții intimați D. I. și A. D. D., împotriva sentinței civile_/22.11.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator C. C..
Admite în parte cererea intimatului de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată și obligă recurenții către intimat a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată (onorariu apărător).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, L. M. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 13.06.2013
Jud.fond-M.V.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 203/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 390/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
