Validare poprire. Decizia nr. 54/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 11661/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 54/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. O.
Judecător L. A.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelurilor formulate de debitorul S. C. JUDETEAN DE URGENTA NR 1 C. și de terțul poprit A.F.P. A M.. C. TREZORERIA MUNICIPIULUI C. împotriva sentinței civile nr._/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu creditorul I. R. J., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus răspuns la adresa instanței din partea apelantului debitor, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri, văzând că se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor civile deduse judecății:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.05.2012 sub nr._ creditoarea I. R. J., în contradictoriu cu debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C. și cu terțul poprit Trezoreria Municipiului C., a solicitat validarea popririi și obligarea terțului poprit să-i plătească suma de 1169,07 lei, reprezentând debitul conform titlului executoriu și cheltuieli de executare, sumă datorată de S. C. Județean de Urgența nr. 1, conform sentinței civile nr. 3386/14.05.2008 pronunțata de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
In motivare, creditoarea a arătat că, în fapt, prin sentința nr. 3386 din 14.05.2008 pronunțata de Tribunalul D. in dosar nr._, s-a dispus ca debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1, să-i plătească, în calitate de creditor, diferența dintre salariul de baza brut de 880 lei și salariul efectiv plătit pentru perioada 01.01._07, reactualizată de la scadență la data plații efective.
Deoarece debitorul nu s-a conformat acestei sentințe, creditoarea arată că a solicitat executarea titlului executoriu de mai sus, la data de 22.12.2008 emițându-se somație debitorului S. C. Județean de Urgență nr. l.
La data de 10.02.2012 s-a emis de către B. I. M. adresa de înființare poprire creanța nr. 1495/E/2008.
La data de 22.02.2012 terțul poprit Trezoreria Municipiului C. i-a restituit adresa de poprire cu mențiunea ca au intrat in vigoare prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, potrivit căreia orice cerere de executare silită având ca obiect drepturi de natura salariala, este suspendata de drept.
Creditoarea consideră că terțul poprit refuză, cu rea credință, să se conformeze Ordonanței de Poprire nr. 1495/E/2008.
Mai mult, creditoarea solicită ca instanța să observe că sentința pusă în executare silită a fost definitivă și executorie, din iunie 2008, cu mult înainte de apariția O.U.G. 71/2009, iar până în prezent debitoarea nu a plătit, că drepturile în cauză sunt pentru perioada 01.01._07.
Consideră că într-un stat de drept nu este permis ca din cauza "statului" să nu poată fi pusă în aplicare o sentință judecătorească.
Cu privire la ordonanțele de guvern la care face referire terțul poprit Trezoreria C., creditoarea solicită ca instanța să observe că O.U.G. 71/2009 si OG 22/2002 conțin dispoziții contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului și să facă aplicarea art. 11 alin. 2 si art. 20 alin. 2 din Constituția României, aplicând cu prioritate dispozițiile art. 6 din Convenția CEDO.
In considerarea calității sale de instituții publice atât debitorul S. C. Județean de Urgență C. cât și terțul poprit Trezoreria C. ca reprezentanți ai autorității statului au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității si de a executa de buna voie hotărârea judecătorească, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenția CEDO fiind aplicabil și în faza executării silite.
Creditoarea arată că este îndreptățită la recuperarea creanței, iar neexecutarea la termen a unei obligații este condamnată și în practica CEDO care a statuat "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecința, daca administrația refuza sau omite sa execute o hotărâre judecătoreasca ori întârzie in executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul in fata instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
In motivarea deciziilor Curtea a reamintit că nu este oportun să ceri unei persoane care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța împotriva statului să recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție, si a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale o lipsesc de un acces efectiv la justiție fiind încălcat si art. 6 al 1 din Convenție. în consecința, Statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Mai mult, O.U.G. 71/2009 nu suspendă executarea, ci stabilește o modalitate de plată în trei tranșe. Consideră că terțul poprit este în culpă procesuală având în vedere că prin legea bugetului de stat s-au alocat sumele necesare plății drepturilor salariale; dispozițiile art. 11 al 2 și art. 20 din Constituția României, prevăd fără dubiu că între legile interne și cele internaționale, au prioritate reglementările internaționale; dispozițiile art. 6 Cedo prevăd soluționarea cererilor într-un termen rezonabil; ordinul 2336 / 2011, obligatoriu pentru Administrațiile financiare, prin care s-a reglementat modul de punere în aplicare a prevederilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002« cu modificările și completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în calitate de terț poprit.
Dispozițiile art. 2. alin (1) din Ordin prevăd: „ Cel târziu in prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc sau de la organul fiscal competent în executarea silită a adresei de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice, însoțită de copia certificată de pe titlul executoriu, unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului va înștiința în scris instituția sau autoritatea publica cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi si suma pentru care se dispune poprirea. La adresa care se transmite instituției sau autorității publice se anexează situația disponibilităților de fonduri/creditelor bugetare deschise și neutilizate, după caz, prevăzută în anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înființare a popririi", iar cele ale art. 4 alin (1) "In situația în care instituția publică sau autoritatea publică nu transmite situația prevăzută în anexa nr. 2 în termenul stabilit la art. 3 alin. (1), unitatea teritorială a Trezoreriei Statului va proceda la indisponibilizarea sumelor din conturile instituției sau autorității publice până la nivelul sumei totale înscrise în titlul executoriu."
Pentru aceste motive, creditoarea în temeiul art. 460 C.pr.civ. solicită instanței să dispună validarea popririi, și obligarea terțului poprit a achita suma de 1169,07 lei în contul de consemnări RO 56 CECEDJ 0171 ROL_ deschis la CEC BANK C. la dispoziția B. I. M. CUI_.
La data de 29.06.2012 debitorul S. C. Județean de Urgenta C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării debitorul a arătat că, în fapt, prin sentința nr. 3386/14.05.2008 pronunțata de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a dispus ca S. C. Județean de Urgență C. să plătească creditoarei diferența dintre salariul de baza brut de 880 lei și salariul efectiv plătit, suma reactualizată de la scadentă la data plații efective.
Debitorul a mai arătat că în data 10.02.2012 s-a emis de către B. I. M. adresa de înființare poprire creanță nr. 1495/E/2008.
La data de 22.02.2012, terțul poprit Trezoreria Municipiului C. a restituit adresa de poprire cu mențiunea ca potrivit prevederilor art. l (2) din O.U.G. nr. 71/2009 "în cursul termenului prevăzut la alin. l orice procedura de executare silită se suspenda de drept ", urmând ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12.2011, se va realiza după o procedura de executare care se va realiza astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
De asemenea, debitorul a menționat faptul că potrivit art. 43 (l) din Legea bugetului de stat pe anul 2012, plata titlurilor executorii se efectuează in cuantumul prevăzut pentru acest an prin O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal" în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale.
Referitor la constituționalitatea prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituționala a României s-a pronunțat în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate, prin deciziile nr. 188/02.03.2010, 877/06.07.2010,1107/23.09.2010.
În ceea ce privește respectarea tratatelor la care România este parte, debitorul a precizat că dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 cu modificările si completările ulterioare, sunt în concordanță cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la condițiile in care statul poate impune restricții ale dreptului de proprietate în interes public. Măsura de eșalonare a plații este prevăzuta de lege, urmărește un scop legitim si păstrează un raport de proporționalitate intre mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză, iar transele de efectuare a plaților sunt precis determinate, termenul de plata este rezonabil, devalorizarea monetară fiind acoperită prin reactualizarea sumei cu indicele de inflație la data plații.
În acest sens debitorul a invocat și jurisprudența CEDO (hotărârea pronunțata în cauza Brumarescu împotriva României, publicată în MO nr. 414/2000), care trebuie sa fie avută în vedere și de către instanțele românești chemate să aprecieze legalitatea măsurii suspendării dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare. Această ordonanță cu modificările și completările ulterioare, reprezintă reglementari speciale, cu aplicabilitate în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care se acorda anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar și nu aduc atingere dreptului de a cere îndeplinirea obligației de plata. Aceste acte normative prevăd tocmai faptul că banii se vor plăti, în mod gradual, în 5 ani consecutive. OUG 71/2009 constituie o dovadă certă a intenției statului de a pune în executare hotărârile judecătorești într-un termen rezonabil și strict delimitat. Eșalonarea executării hotărârilor judecătorești a fost determinată de necesitatea asigurării stabilității economice a tarii. Totodată notorietatea crizei economice mondiale și implicit naționale oferă o justificare valabilă întârzierii în executarea hotărârilor judecătorești justificare subliniată în partea introductivă a O.U.G. nr. 71/2009.
In vederea obținerii fondurilor necesare achitării debitelor, spitalul arată că a înaintat eșalonarea pe trimestre conform prevederilor Legii 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009 ordonatorului principal de credite (Directei de Sănătate Publica D. si Ministerului Sănătății).
De asemenea s-a învederat faptul că instituția debitoare este finanțată, fondurile se primesc de la ordonatorul principal și anume Ministerul Sănătății, care repartizează și finanțează pe tranșe conform actelor normative invocate mai sus. În momentul în care spitalul primește finanțarea solicitată în cont, va deconta creditorilor sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi salariate stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, conform transelor stabilite de O.U.G. 71/2009 .
În cazul în care terțul poprit ar fi executat contul unității (cont cu destinație specială de la CAS D. pentru servicii medicale și nu de la Ministerul Sănătății Publice) ar fi privat pacienții de actul medical (tratament, medicamente, investigații etc.).
Instanța a dispus emiterea unei adrese către B.E.J. I. M. pentru a se înainta, în copii conforme cu originalul, actele din dosarul de executare nr. 1495/E/2008, relațiile solicitate fiind înaintate la data de 04.09.2012.
Prin sentința civilă nr._/02.10.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea având ca obiect validare poprire formulată de creditoarea I. R. J., în contradictoriu cu debitorul S. C. Județean de Urgență Nr. 1 C. și cu terțul poprit Trezoreria Municipiului C..
A fost validată poprirea înființată la data de 10.02.2012 de B. I. M. în dosarul de executare nr. 1495/E/2008 asupra conturilor debitorului S. C. Județean de Urgență nr. 1 C. și în mâinile terțului poprit A. C. - Trezoreria Municipiului C..
A fost obligat terțul poprit A. C. - Trezoreria Municipiului C. la plata către creditoare a sumelor datorate debitorului S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., în limita creanței de 1169,07 lei reprezentând 5 % din debit plus cheltuieli de executare
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3386/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ a fost admisă cererea creditoarei I. R. J. în contradictoriu cu debitorul S. C. Județean de Urgență C., fiind obligat debitorul să stabilească creditoarei începând cu data de 01.01.2007 un salariu de bază brut de 880 lei si sa achite acesteia diferența dintre salariul astfel stabilit si salariul efectiv plătit în perioada 01.01.2007 – 31.12.2007, diferențe lunare ce vor fi reactualizate in raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plătii efective.
Sentința mai sus-menționată a rămas irevocabilă prin decizia nr. 9653/2008, pronunțată de Curtea de apel C. prin care a fost respins recursul formulat împotriva sentinței nr. 3386/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul D..
Sentința civilă nr. 3386/14.05.2008 rămasa irevocabilă prin decizia pronunțată de Curtea de Apel C. a fost pusa în executare, creditoarea solicitând B.E.J. I. M. executarea silită a acesteia, formându-se dosarul de executare nr. 1495/E/2008.
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 1584 din data de 21.10.2009, în dosarul civil nr._/215/2009, Judecătoria C. a admis cererea de încuviințare a executării silite a sentinței civile nr. 3386/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul D..
La data de 10.02.2012, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 121,03 lei, încheind procesul-verbal de la fila 60 din dosar, la aceeași data dispunând și înființarea măsurii popririi asupra sumei de 1169,07 lei, reprezentând 5 % din debitul datorat conform sentinței civile nr. 3386/14.05.2008, debit calculat de către expertul contabil Tinta E. care a întocmit raportul de expertiza contabila in cursul derulării executării silite.
Prin adresa cu nr._/15.02.2012 depusă la fila 63 din dosar, terțul poprit a restituit B. I. M. titlul executoriu arătând că în conformitate cu prevederile OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, orice procedură silită se suspendă de drept, iar potrivit art. 2, prin ordin al ordonatorului de credite urmează a fi stabilită procedura de efectuare a plăților titlurilor executorii cu respectarea termenelor prevăzute la art. 1.
În drept, potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. Civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi (…). Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente”.
Specificul cererii de validare a popririi este determinat, așadar, de raporturile juridice care trebuie să existe între creditorul popritor (urmăritor), debitorul poprit și terțul poprit.
Dintre aceste raporturi juridice, două preced înființarea popririi și anume raportul dintre creditorul urmăritor și debitor, precum și raportul dintre debitor și terțul poprit, al treilea raport juridic, ce are, în același timp, și valoarea juridică a unei cesiuni forțate de creanță, cel între terțul poprit și creditorul popritor luând naștere în măsura încuviințării cererii de validare a popririi.
În ceea ce privește raporturile juridice dintre creditor și debitor, instanța a reținut că acestea au fost stabilite, prin sentința civilă nr. 3386/14.05.2008 a Tribunalului D..
Nici debitorul și nici terțul poprit nu justifică motivul pentru care începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței civile și, ulterior, a înființării popririi nu și-au îndeplinit obligația de bunăvoie.
În această fază a procesului-civil, atât terțul poprit, cât și debitorul, invocă dispozițiile OUG nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificată și completată prin O.U.G. nr. 45/2010, respectiv faptul că orice cerere de executare silită se suspendă, iar plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009 și, respectiv, până la data intrării în vigoare a OUG nr. 45/2010, se va face eșalonat în anii 2012-2014.
Susținerile debitorului și terțului poprit întemeiate pe aceste două acte normative nu pot fi însă reținute de către instanță ca justificare a refuzului acestora de executare atât benevolă, cât și silită a obligațiilor stabilite în mod irevocabil prin titluri executorii.
În primul rând, debitorul, care este o instituție publică a statului nu se poate prevala de un act normativ emis cu mult după scadența obligației de plată prin care să prelungească executarea sau să stabilească, în mod unilateral, modalitatea de executare a unor sentințe civile irevocabile.
În al doilea rând, instanța a reținut că în forma inițială a OUG nr. 71/2009, art. 1, procedura de executare a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009 era eșalonată pe anii 2010-2012. Ulterior, în urma emiterii de către Guvernul României a OUG nr. 45/2010, aceeași procedură, incluzând și titlurile executorii până la data intrării în vigoare a OUG nr. 45/2010, a fost eșalonată pe anii 2012-2014, ceea ce pune sub semnul îndoielii previzibilitatea legii și data efectivă a executării de către debitorii instituții ale statului pentru obligațiile cuprinse în sfera de aplicare a OUG nr. 71/2009 și, în ultimă instanță, înseși efectivitatea titlurilor executorii.
Așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6 &1 din Convenția E. D. O. acest articol protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă drept ce include și cea de-a doua fază a procesului civil, respectiv executarea silită, întrucât Convenția este un instrument viu ce protejează drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii.
Așa fiind, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească. (Cauza Ruianu c. României). În atare condiții, întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției E. D. O.
Punctual, în Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi", nefiind oportun să i se ceară unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului sau altei instituții publice să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție și, cu atât mai mult, debitorul să intervină de manieră unilaterală și să împiedice și această formă de executare.
Aceeași Curte a reținut că prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție, refuz de executare care, în speță, se manifestă prin eșalonarea și reeșalonarea plăților ca urmare a nealocării sumelor necesare, constituind o atingere adusă dreptului ce decurge din art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Pentru ca o astfel de privare să fie în acord totuși cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar trebui “să fie prevăzută de lege”, “să urmărească un scop legitim” iar ingerința în dreptul de proprietate ar trebui să răspundă criteriului proporționalității (Cauza Brumărescu c. României).
În speță, deși nu se poate nega faptul că ingerința este prevăzută de legea internă, respectiv OUG nr.71/2009, cu modificările aduse prin OUG nr. 45/2010, nu mai puțin, această lege nu îndeplinește criteriul de previzibilitate.
Astfel, așa cum s-a reținut mai sus de către instanță, varianta inițială a OUG nr. 71/2009 prevedea eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009 pe anii 2010-2012, în procente de 34, 33 și 33. Apoi, prin OUG nr. 45/2010, acest termen a fost prelungit până în anul 2014.
Instanța nu poate ignora faptul că deși OUG nr. 71/2009, în forma sa inițială prevedea eșalonarea pentru anii 2010- 34%, 2011-33 % și 2012 – 33% din valoarea titlului executoriu, nici debitorul și nici terțul poprit nu au achitat cel puțin tranșa pentru anul 2010 până la . OUG nr. 45/2010 în luna mai 2010.
În condițiile în care nu există o dispoziție legală care să interzică legiuitorului ordinar sau delegat să legifereze, nimic nu conferă creditorului statului sau instituției publice siguranța că la finalul anului 2014 își va vedea realizată integral creanța, debitorul stat sau instituție a sa putând în continuare să își creeze prin acte normative situații în care să fie exceptat (ă) de la obligația de executare silită a unei hotărâri judecătorești.
Nu s-a putut susține că suspendarea executării silite și amânarea plății sumelor mai sus-menționate corespunde unui interes public legitim în condițiile în care din preambulul ambelor ordonanțe reiese că acestea au fost emise din necesitatea de a menține echilibrele bugetare și de respectare a angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, întrucât tocmai această manieră de a acționa duce la nerespectarea angajamentelor asumate prin aderarea la C. E. D. O. .
Însăși C.E.D.O. a reținut că modul complex al procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii, nefiind permis autorităților statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească întrucât este obligația statelor contractante de a-și organiza sistemul juridic în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.
Nici cerința proporționalității măsurii nu este îndeplinită, fiind de natură a aneantiza justul echilibru ce trebuie să existe între protecția individului, a proprietății individuale și cerințele interesului public, întrucât instituirea unor dispoziții derogatorii prin legiferare în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt de natură să creeze un tratament preferențial pentru stat și instituțiile publice – atunci când intră în raporturi de drept privat – și orice alt debitor persoană fizică sau juridică de drept privat.
Diferența dintre cele două categorii de debitori se notează ab initio întrucât niciodată un debitor persoană fizică sau juridică, privit individual, nu va putea interveni unilateral - fără concursul creditorului – pentru a putea amâna executarea titlului executoriu sau a diviza, eșalona, executarea acestuia.
Instanța a reținut că si în condițiile in care creditoarea a acceptat divizarea creanței potrivit eșalonării dispuse de stat prin cele două acte normative (acceptare ce reiese din faptul că a solicitat validarea popririi numai pentru transa de 5% din debitul datorat de creditor conform titlului executoriu), totuși creditorul refuză să execute și această tranșă aferentă anului 2012.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât debitorul S. C. Județean de Urgență Nr. 1 C., cât și terțul poprit Trezoreria Municipiului C..
Apelantul debitor S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., a arătat că potrivit art.43 alin.1 din Legea bugetului de stat pe anual 2012 plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin OUG nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011.
Referitor la constituționalitatea OUG nr.71/2009, Curtea Constituțională a României s-a pronunțat în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate prin deciziile nr.188/02.03.2010, 877/06.07.2010, 1107/23.09.2010.
În ceea ce privește respectarea tratatelor la care România este parte, dispozițiile OUG nr.71/2009 sunt în concordanță cu prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la condițiile în care statul poate impune restricții ale dreptului de proprietate în interes public. Măsura de eșalonare a plății este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză, iar tranșele de efectuare a plăților sunt precis determinate, termenul de plată este rezonabil, devalorizarea monetară fiind acoperită prin reactualizarea sumei cu indicele de inflație la data plății.
În continuare, apelantul a arătat că în vederea obținerii fondurilor necesare achitării debitelor, a înaintat eșalonarea pe trimestre conform prevederilor Legii nr.230/2011 ordonatorului principal de credite – Direcției de Sănătate Publică D. și Ministerului Sănătății.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282 și următ. Cod proc.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.proc.civ.
Apelanta Administrația Finanțelor Publice a M..C. a formulat de asemenea, apel prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii și desființării popririi.
În esență, apelanta a arătat că hotărârea este criticabilă întrucât în mod nelegal instanța a validat poprirea deși potrivit art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.71/2009, executarea acestor titluri a fost eșalonată pe trei ani iar dispozițiile dreptului intern în materia creanțelor împotriva Statului nu sunt contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor articolului 6. În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de obține executarea silită dar un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit. Expunerea de motive la adoptarea OUG nr.71/2009 relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile Convenției europene.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282-298 C.pr.civ.
Deși legal citat, intimatul-creditor nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, Tribunalul constată că acestea sunt fondate
Astfel, disp. Art.1 din O.U.G. nr. 71/2009 statueaza că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
In preambulul actului normativ s-a motivat masura dispusa prin consecinta imposibilitatii mentinerii echilibrelor bugetare si în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de România în ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar, elemente ce vizeaza interesul public general si constituie situatii de urgenta si extraordinare ce justifica aplicarea imediata.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, modificată prin OUG nr.45/19 mai 2010, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei. Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditorul a beneficiat de drepturile salariale care constituie un bun, titlul executoriu privind doar anumite restanțe, diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale. În al doilea rând, obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp iar creditorul va benefica da data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere nici dreptului de proprietate al creditoarei, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.
Tribunalul are in vedere și jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cauza D. și alții împotriva României din data de 4 septembrie 2012 CEDO a respins ca vădit neîntemeiate cererile reclamanților, prin care aceștia invocau incălcarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil), respectiv a articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate), prin aceea ca autoritățile interne (Ministerul Justitiei si Ministerul Finanțelor Publice), au refuzat sa pună de indata in executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante.
CEDO a apreciat ca echilibrul intre interesele reclamanților si interesul general al societatii a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului roman ca a refuzat sa execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natura patrimoniala. CEDO a apreciat ca eșalonarea platilor de către Guvern, in calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, in contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
CEDO si-a argumentat, totodată, decizia prin faptul ca reclamanții au primit pana in prezent o fracție semnificativa din sumele cuvenite si ca nu exista indicii ca Guvernul intenționează sa nu respecte calendarul platilor pentru viitor.
Asupra conformității OUG 71/2009 cu normele constituționale s-a pronunțat Curtea Constituțională prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 14 aprilie 2010 s-a statuat că actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. S-a arătat că executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenție.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.
De altfel, Tribunalul constată că debitorul și-a îndeplinit obligația de a achita în cursul anului 2012 procentul de 5% prevăzut de OUG 71/2009.
Pe cale de consecință, în baza art.296 C.proc.civ., Tribunalul va admite apelurile și va schimba în totalitate sentința apelată în sensul că va respinge cererea de validare poprire formulată de creditoarea I. R. J. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelurile debitorul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ NR 1 C., cu sediul în C., . C. și de terțul poprit A.F.P. A M.. C. TREZORERIA MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., împotriva sentinței civile nr._/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu creditorul I. R. J., cu domiciliul ales în C., ., ., ., jud. D.,
Schimbă sentința civilă apelată în sensul că respinge cererea de validare poprire, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2013.
Președinte, D. O. | Judecător, L. A. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.L.A./13.03.2013
Tehn.F.M./5 ex./
Jud.fond: S.M.B.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 28/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Decizia nr. 566/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
