Acţiune în constatare. Decizia nr. 221/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 5515/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 221/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător I. G. Ș.
Judecător M. N.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. A. împotriva sentinței civile nr._/17.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. S., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă A. A., avocat T. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul D. și intimatul-reclamant F. S., personal și asistat de avocat G. T., în baza împuternicirii avocațiale nr._/24.02.2015, emisă de Baroul D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- recursul a fost declarat în termen, motivat;
- motivele de recurs au fost comunicate;
- prin rezoluție s-a pus în vedere recurentei-pârâte să semneze în original cererea de recurs sub sancțiunea anulării și să achite o taxă de timbru în cuantum de 25 lei;
- s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
- recurenta-pârâtă a depus cererea de recurs semnată.
Avocat T. M., pentru recurenta-pârâtă A. A., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei.
La interpelarea instanței, părțile, prin apărători, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat T. M., pentru recurenta-pârâtă A. A., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond, iar în rejudecare să se constate că atât recurenta, cât și intimatul-reclamant au aceeași vocație succesorală pentru motivele detaliate în scris. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat G. T., intimatul-reclamant F. S., solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca fiind legală și temeinică sentința atacată, apreciind că în mod corect instanța a admis acțiunea și a constatat calitatea de unic moștenitor a reclamantului, respingând cererea reconvențională, respectiv cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii. Arată că recurenta nu a făcut dovada niciunui motiv temeinic sau unui caz de forță majoră care să o fi împiedicat să-și exercite opțiunea în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil, respectiv în termen de 6 luni. Învederează că la fila 5 există prima citația primită de recurentă, iar la fila 162 se depune cererea prin care se solicită repunerea în termenul de acceptare a succesiunii și aflase de decesul autoarei încă din anul 2011. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în replică, avocat T. M., pentru recurenta-pârâtă A. A., învederează că nu există proba că recurenta a avut cunoștință de decesul autoarei.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 13.02.2013 reclamantul F. Ș. a chemat în judecată pe pârâta T. L., solicitând să se constate calitatea sa de unic moștenitor de pe urma defunctei P. E. precum și a faptului că pârâta este străină de succesiune, nefăcând nici un act de acceptare tacită sau expresă a succesiunii în termenul legal și în condițiile prev. de art. 688, 689, 700 C.CIV., să se dispună ieșirea din indiviziune succesorală cu privire la bunurile ce fac parte din masa partajabilă și să se constate ă reclamantul este unicul moștenitor al autorului, revenindu-i cota de 1/1 din bunurile ce alcătuiesc masa partajabilă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt este văr primar al autoarei P. E., decedată la 06.05.2011, cu ultimul domiciliu în C., D. și, cu toate că la data decesului autoarei au mai existat moștenitori cu vocație legală la moștenire, respectiv pârâta T. L., fiica lui T. Aurelin, decedat în anul 1994, de asemenea văr al defunctei, aceasta nu a acceptat în termenul legal moștenirea, nici expres și nici tacit, astfel că este străină de succesiune prin neacceptare.
Referitor la masa succesorală reclamantul a arătat că aceasta se compune din: imobil – apartament compus din 2 camere și dependințe cu o suprafață desfășurată de 50,03 mp, situat în C., ., ., ., conform contractului nr. 681/1971; imobil situat în C., . (fost 92), respectiv din construcția de cărămidă acoperită cu tablă, o cameră în suprafață utilă de 58,20 mp și cota aferentă din pivniță, anexele gospodărești și dependințele și împrejmuirea conform certificatului de moștenitor nr. 71/10.0.2006; teren în suprafață de 4 ha și 1200 mp conform TDP 1678/2002 și a certificatului de moștenitor nr. 19/09.02.2004; teren în suprafață de 1200 mp arabil intravilan, conform TDP 1250-_/2001 și certificatului de moștenitor nr. 19/09.02.2004; loc de veci situat în cimitirul ungureni, municipiul C., ., plațul 2, de două morminte cu două gropi boltite și placă egipteană.
Reclamantul a mai învederat că împreună cu fiica sa s-au ocupat în mod exclusiv de autoare atât în timpul vieții cât și la decesul acesteia, suportând toate cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și pomenirile ulterioare, conform ritului creștin, fiind singurele rude care îi erau aproape.
În dovedirea acțiuni, reclamantul a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, înscrisuri și proba testimonială.
În drept, în v"cerere de chemare în judecată au invocate disp. art. 688, 689, 700 C.IV., art. 111 C.P.CIV., art. 728 C.CIV., art. 673 (1), art. 673 (14) C.P.CIV.
Alăturat cererii reclamantul a depus în copie următoarele înscrisuri: certificat de căsătorie, copie CI pârâtă, împuternicire avocațială, încheierea nr. 4605/29.11.2011, declarație aut. la nr. 810/14.06.2011, copie CI reclamant, certificat de deces emis pe numele defunctului P. E., acte de stare civilă, convenție aut. la nr._/31.05.1983, certificat de moștenitor nr. S 104/1959 aut. la nr._/29.05.1991, certificat de moștenitor nr. 35/20.03.2008, chitanță, testament aut. la nr. 792/23.04.1997, certificat de moștenitor nr. 71/10.05.2006, testament aut. la nr. 2262/02.12.1997, testament aut. la nr. 6024/09.03.1995, testament aut. la nr._/12.12.1989, testament aut. la nr. 2261/02.12.1997, contract de întreținere aut. la nr._/28.07.1993, contractul nr. 681/1971, proces-verbal de punere în posesia apartamentului, contract de vânzare-cumpărare pentru casa din C., ., D., certificat de moștenitor nr.71/2006, certificat de moștenitor nr. 529/1984, TDP nr. 1678/2002 – Draceanu A., TDP nr. 1250-_/2001 – Draceanu A., certificat de moștenitor nr. 19/2004, contract de donație pentru imobilul situat în ., testamente aut. la nr._/1983 și nr. 2262/1997, act de concesiune loc de veci nr. 776/2010, testament din 04.07.1981 –D. M., s.c.nr. 1892/1984, dec.nr. 1303/1995, s.c.nr. 2844/1991 a Judecătoriei Băilești, adeverințele nr. 569/1992 și nr. 570/1992, hotărârea nr. 4572/1995, s.c.nr. 561/1991, certificat de moștenitor nr. 35/2008, testamente aut. la numerele 792/1997, 6024/1995,_/1989 și nr. 2261/1997, contractul de întreținere nr._/993, convenție nr. 81/1994, certificat de căsătorie, certificat deces Cacareaza S., Draceanu C-tin., Draceanu A., certificate de naștere, s.c.nr. 4141/1991, s.c.nr. 7859/1983, declarația acceptare expresă a succesiunii autoarei P. E., adresa Poliția C. – Secția 4, dovada pentru înregistrarea decesului autoarei P. E., adeverința a SPCLEP C., adeverința nr. 970/02.09.2013, adeverință de venit pe anul 2013, chitanțe.
La data de 13.03.2013 reclamantul a formulato precizare la acțiune, prin care a învederat că în prezent pârâtă se numește A. A. (fostă T.) și a evaluat provizoriu bunurile ce fac obiectul prezentei cauze la valoarea de 40.000 lei.
Pârâta A. A. a solicitat la termenul din data de 05.06.2013 repunerea în termenul de șase luni a succesiunii de pe urma defunctei începând de la data când a fost citată în prezenta cauză, cu motivarea că nu a fost notificată de către reclamant în legătură cu decesul verișoarei decedate și nu a renunțat la moștenirea acesteia.
La data de 11.09.2013 pârâta a formulatîntâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate calitatea sa de moștenitor, alături de reclamant, cu motivarea că și-a exprimat expres voința de acceptare a succesiunii, în termenul de o lună de zile de la data când a luat la cunoștință de decesul autoarei, revenindu-i cota de ½ din masa succesorală, menționată în cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată.
În drept, pârâta a invocat disp. art. 119 – 120 V.C.P.CIV., art. 111 C.P.CIV., art. 673 (1), art. 673 (14) C.P.CIV., art. 685, 689, 700 alin. 2, art. 713, 728 C.CIV.
În dovedirea cererii reconvenționale a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și proba cu martori.
În baza disp. art. 242 C.P.CIV., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
La data de 30.10.2013 reclamantul a formulatîntâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată, cu motivarea că pârâta nu a făcut nici un act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii autoarei, decedate la 06.05.2011, astfel cum rezultă chiar din cuprinsul întâmpinării și cererii reconvenționale formulate de aceasta. Reclamantul-pârât a susținut că era obligația morală a pârâtei să se intereseze de soarta autoarei, ori aceasta din momentul decesului autoarei din data de 06.05.2011 și până în prezent nu a făcut nici cel mai mic gest de a o căuta, nefiind prezentă la înmormântare și nici la pomenirile ulterioare, de care s-a ocupat reclamantul și familia acestuia.
La data de 11.12.2013 pârâta-reclamantă a formulat o precizare la cererea reconvențională, prin care a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctei P. E., să se constate ca moștenitori acceptanți ai defunctei sunt reclamantul, în calitate de colateral ordinar (văr primar), cu cota de ½ și pârâta cu cota de ½ în calitate de colateral ordinar (văr primar), natura succesiunii fiind legală și să se stabilească masa succesorală rămasă de pe urma defunctei și să se dispună partajul averii succesorale, în cotele arătate. Pârâta-reclamantă a susținut că defuncta a decedat fără posteritate, singurii moștenitori cu vocație succesorală fiind pârâta și reclamantul. A menționat că a înțeles să-și manifeste opțiunea în sensul acceptării exprese a succesiunii odată cu formularea întâmpinării/cererii reconvenționale și, pe cale de consecință, a solicitat partajarea averii succesorale și anume: imobil – apartament compus din 2 camere și dependințe cu o suprafață desfășurată de 50,03 mp, situat în C., ., ., ., conform contractului nr. 681/1971, imobil situat în C., . (fost 92), respectiv din construcția de cărămidă acoperită cu tablă, o cameră în suprafață utilă de 58,20 mp și cota aferentă din pivniță, anexele gospodărești și dependințele și împrejmuirea conform certificatului de moștenitor nr. 71/10.0.2006; teren în suprafață de 4 ha și 1200 mp conform TDP 1678/2002 și a certificatului de moștenitor nr. 19/09.02.2004; teren în suprafață de 1200 mp arabil intravilan, conform TDP 1250-_/2001 și certificatului de moștenitor nr. 19/09.02.2004; loc de veci situat în cimitirul ungureni, municipiul C., ., plațul 2, de două morminte cu două gropi boltite și placă egipteană, un loc de veci situat în P. Gherceștii Noi, . litera P, locul 310, conform actului de accesiune nr. 776/21.02.2010.
Prin sentința civilă nr._/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul F. Ș. în contradictoriu cu pârâta A. A..
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă A. A. în contradictoriu cu reclamantul -pârât F. Ș. ca neîntemeiată.
S-a constatat deschisă succesiunea autoarei P. E. decedată la 06.05.2011, cu ultimul domiciliu în C..
A fost respinsă cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii formulată de pârâta-reclamantă și constată că aceasta este străină de succesiunea rămasă de pe urma defunctei P. E..
S-a constatat că reclamantul F. Ș. are calitatea de unic moștenitor legal al autoarei, în calitate de colateral ordinar.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P. E. se compune din următoarele bunuri: imobil apartament compus din două camere și depedințe cu o suprafață desfășurată de 50,03 mp, situat în C., Bld. Dacia, nr. 136, .; imobil-construcție cu destinație de locuință, situat în C., .(fost 92)m, format dintr-o cameră, în suprafață utilă de 58,28 mp și cota aferentă din pivniță, anexele gospodărești, dependințe și împrejmuire; suprafața de 4 ha și 1200 mp teren arabil extravilan, reconstituit prin titlul de proprietate nr. 1678/ 23.12.2002, situat pe raza comunei Unirii, ., în T 154,P3; suprafața de 1200 mp teren arabil intravilan, reconstituit prin titlul de proprietate nr. 1250-_/ 28.08.2001, situat pe raza comunei Unirii, .,în T 67,P3948; drept de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Parohiei Gherceștii Noi, ..P, locul 310, conform actului de concesiune nr. 776/21.02.2010; drept de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Ungureni, Municipiul C., ., platul 2, format din două morminte cu gropi boltite și placă egipteană.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de deces (aflat la fila 24 din dosarul cauzei) autoarea P. E. a decedat la data de 06 mai 2011 având ultimul domiciliu în C., județul D..
Față de înscrisurile reprezentând certificatele de naștere, căsătorie și deces ale părților și autorilor acestora, instanța constata că succesibilii de cuiusului P. E. sunt reclamantul F. Ș. împreună cu pârâta A. A., în calitate de colaterali ordinari.
Prin declaratia autentificata sub nr. 810/ 14.10.2011 de NBP N. F. M.(fila 21), reclamantul a acceptat în mod expres succesiunea defunctei P. E., decedate la data de 06 mai 2011.
Cu privire la pârâta A. A., reclamantul a invocat excepția neacceptării moștenirii.
Potrivit art. 700 Cod civil, „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii”. Termenul de 6 luni în care persoana cu vocatie succesorala urmează a se pronunța daca accepta succesiunea, este un termen de prescripție, care curge de la deschiderea succesiunii. Deoarece succesiunea se deschide „prin moarte”, termenul de opțiune succesorala curge de la moartea lui de cujus pentru toți moștenitorii, prescripția fiind unica pentru toți moștenitorii.
În materie succesorala prin împlinirea termenului de prescriptie si neefectuarea de catre mostenitori a unui act de acceptare a succesiunii înauntrul acestui termen, se stinge vocatia succesorala a mostenitorului astfel încât acesta devine strain de succesiune, considerându-se ca nu a fost niciodata mostenitorul defunctului.
Prin întâmpinare si cererea reconventionala depusa de pârâta A. A., aceasta recunoaste implicit ca nu a facut nici un act de acceptare voluntara sau fortata, expresa sau tacita a succesiunii verișoarei sale P. E., aratând ca a cunoscut decesul acesteia la data comunicării citației emise în dosarul de față, cu motivarea că nu a fost anunțată de către reclamant, solicitând repunerea sa în termenul de acceptare a succesiunii.
Referitor la aceste susțineri ale pârâtei, instanța reține că, în majoritatea cazurilor, jurisprudenta a stabilit ca momentul începerii curgerii termenului de prescriptie pentru acceptarea succesiunii este data decesului lui de cujus, chiar si în situatia în care unii dintre succesibili nu au cunoscut de decesul autorului lor, singura exceptie admisa fiind atunci când cunoasterea mortii lui de cujus nu a fost posibila datorită unor împrejurari imprevizibile si de neînlaturat. Aceasta soluție se justifica prin aceea ca, în împrejurări obișnuite, exista între rudele în grad succesibil asemenea legături încât, mulțumita lor, aceste rude, în mod normal, trebuie sa cunoască în termen util atât moartea defunctului, cât si pârtile active ale moștenirii ce acesta a lăsat.
În prezenta cauză, instanța apreciază că dacă pârâta-reclamanta A. A. ar fi dat dovada de o atitudine diligenta în relatia cu verișoara ei, ea ar fi putut afla momentul decesului într-un mod natural, uzual.
Faptul ca aceasta nu avea relatii apropiate cu defuncta sa verișoară și ca locuiau în localitati diferite, nu constituie cauze de forta majora, care sa justifice suspendarea sau întreruperea termenului de 6 luni prevazut de art. 700 Cod civil.
În ceea ce privește repunerea în termen în materie succesorala, instanța retine ca prin art. 700 alin. 2 cod civil s-a stabilit ca „în cazul când mostenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majora, instanta judecatoreasca, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârsit împiedicarea”. Desi alin. 2 al art. 700 Cod civil a fost considerat abrogat implicit ca urmare a aparitiei Decretului nr. 167/1958 care, prin art. 19, reglementeaza instituția repunerii în termenul de prescripție totuși, așa cum a statuat instanța suprema prin decizia de îndrumare nr. 7 din 28 martie 1963, aplicarea prevederilor art. 19 din decret si termenul de prescripție prevăzut de art. 700 Cod civil nu trebuie sa duca la concluzia ca prelungirea termenului opereaza automat atunci când moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul sau; instanța a apreciat dacă sunt „temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit” si daca împrejurările invocate sunt sau nu imputabile moștenitorului.
Invocata ascunderea de catre reclamant a decesului autoarei nu poate fi calificata drept o cauza temeinica ce a împiedicat-o pe pârâta sa-si exercite dreptul de optiune succesorala. Mai mult, în speță nu poate fi vorba de neanunțare cu rea-credință a moștenitorilor defunctei de moartea acesteia. Probele administrate, respectiv depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamantului și a pârâtei, coroborat cu înscrisurile și actele dosarului atașat cu nr._/215/2011 al Judecătoriei C., având același obiect ca și cauza de față, în care calitatea de pârât a avut-o autorul pârâtei A. A., au conturat o situație de fapt, în sensul că reclamantul nu a cunoscut împrejurarea că tatăl pârâtei a decedat, că pârâta și-a schimbat domiciliul și nici alte detalii pentru a lua legătura cu aceasta.
În raport de aspectele mai sus reținute, instanța constatând că pârâta A. A. nu a făcut dovada unei cauze de forță majoră sau a existenței unor motive temeinic justificate și neimputabile acesteia pentru a opera suspendarea prescripției dreptului de opțiune succesorală sau pentru aplicarea instituției repunerii în termen, va respinge cererea acesteia de repunere în termenul de acceptare a succesiunii
Prin urmare, se constata ca dreptul pârâtei de a accepta succesiunea autoarei P. E. s-a prescris prin împlinirea termenului de 6 luni, înauntrul caruia aceasta nu a facut nici un act de acceptare voluntara, expresa sau tacita ori de acceptare fortata, si pe cale de consecinta se reține ca acesta este straină de succesiunea defunctei.
În aceste condiții, reclamantul ramâne unicul mostenitor acceptant al autoarei P. E., el dobândind în proprietate, ca efect al acceptarii în termen al succesiunii bunurile succesorale ramase la decesul acesteia: un imobil apartament compus din două camere și depedințe cu o suprafață desfășurată de 50,03 mp, situat în C., Bld. Dacia, nr. 136, ., .; imobil-construcție cu destinație de locuință, situat în C., .(fost 92)m, format dintr-o cameră, în suprafață utilă de 58,28 mp și cota aferentă din pivniță, anexele gospodărești, dependințe și împrejmuire;suprafața de 4 ha și 1200 mp teren arabil extravilan, reconstituit prin titlul de proprietate nr. 1678/ 23.12.2002, situat pe raza comunei Unirii, ., în T 154,P3;suprafața de 1200 mp teren arabil intravilan, reconstituit prin titlul de proprietate nr. 1250-_/ 28.08.2001, situat pe raza comunei Unirii, .,în T 67,P3948;drept de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Parohiei Gherceștii Noi, ..P, locul 310, conform actului de concesiune nr. 776/21.02.2010;drept de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Ungureni, Municipiul C., ., platul 2, format din două morminte cu gropi boltite și placă egipteană.
Dovada calitatii de proprietar a autoarei asupra bunurilor menționate s-a facut prin înscrisurile aflate la filele 20-52 din dosar.
Prin urmare, câta vreme defuncta nu are decât un moștenitor, nu mai exista nici stare de indiviziune succesorala, căci aceasta stare presupune mai mulți moștenitori acceptanți.
Având în vedere considerentele de fapt si de drept expuse mai sus instanța a respins cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, constatând ca acesta este străină de succesiunea autoarei P. E., a respins cererea reconvențională, a admis acțiunea promovata de reclamant si a constatat ca reclamantul este unicul moștenitor al autoarei P. E., decedat la data de 06.05.2011 cu ultim domiciliu în localitatea C., atribuind acestuia în proprietate bunurile succesorale respectiv: un imobil apartament compus din două camere și depedințe cu o suprafață desfășurată de 50,03 mp, situat în C., Bld. Dacia, nr. 136, ., .; imobil-construcție cu destinație de locuință, situat în C., .(fost 92)m, format dintr-o cameră, în suprafață utilă de 58,28 mp și cota aferentă din pivniță, anexele gospodărești, dependințe și împrejmuire;suprafața de 4 ha și 1200 mp teren arabil extravilan, reconstituit prin titlul de proprietate nr. 1678/ 23.12.2002, situat pe raza comunei Unirii, ., în T 154,P3; suprafața de 1200 mp teren arabil intravilan, reconstituit prin titlul de proprietate nr. 1250-_/ 28.08.2001, situat pe raza comunei Unirii, ., în T 67,P3948; drept de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Parohiei Gherceștii Noi, ..P, locul 310, conform actului de concesiune nr. 776/21.02.2010;drept de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Ungureni, Municipiul C., ., platul 2, format din două morminte cu gropi boltite și placă egipteană.
Împotriva sentinței civile nr._/17.09.2014 a formulat recurs pârâta-reclamantă A. A. prin care a solicitat casarea în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond cu reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond constatarea faptului că ambele părți au aceeași vocație succesorală în cotă de 12/2 asupra averii succesorale aparținând autoarei P. E., decedată la data de 06.05.2011.
În esență, recurenta a arătat că prin formularea întâmpinării de la data de 24.04.2013, care a avut dublă calitate de întâmpinare și cerere reconvențională și-a exprimat voința expresă de acceptare a succesiunii, în mod contrar a ceea ce reține instanța de fond. În același sens rezultă manifestarea dorinței de a accepta succesiunea de îndată ce a luat cunoștință de obiectul procesului din declarația martorei D. J..
În mod greșit instanța fără a face trimitere concretă la practica jurisprudențială respinge excepția referitoare la repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, constând în necunoașterea morții lui decujus din cauza unor împrejurări imprevizibile, deși din probatoriul administrat rezultă neîncunoștințarea despre decesul autoarei. În continuare, recurenta a arătat că a fost împiedicată de împrejurări mai presus de voința sa a veni la înmormântarea autoarei, stând în alt oraș, București, și mutându-se de la vechea adresă unde a locuit cu tatăl său, T. A., decedat în anul 1994, văr primar cu autoarea P. E..
Recurenta a criticat sentința pronunțată de instanța de fond și sub aspectul faptului că a interpretat în mod greșit despre ceea ce înseamnă în doctrină "a afla de decesul autoarei într-un mod natural" invocând împrejurarea că intimatul-reclamant F. Ș. i-a ascuns decesul autoarei.
Recurenta menționează de asemenea, că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că nici intimatul-reclamant nu avea o relație strânsă cu autoarea, care a fost găsită decedată în apartament după trei săptămâni, în stare avansată de putrefacție, invocând lipsa rolului activ cu privire la solicitarea sa de acceptare a succesiunii, prealabil demonstrării că a fost împiedicată de împrejurări mai presus de voința sa să-și manifeste în termen de 6 luni voința de acceptare a succesiunii.
În continuare, recurenta a arătat că în mod neîntemeiat și nejustificat instanța a făcut trimitere la dosarul nr._/215/2011, având ca obiect partaj succesoral, deși nu a avut cunoștință de existența acestui dosar și implicit de decesul autoarei. Instanța a fost lipsită de obiectivitate iar probele administrate nu au fost apreciate corect deși se recunoaște de către instanță posibilitatea calificării temeiniciei cauzelor pentru care s-a depășit termenul de prescripție.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C.proc.civ.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 25 lei, achitată prin chitanța nr._-76-0050/17.03.2015.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză, depunând însă concluzii scrise în ședință publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.proc.civ, Tribunalul reține următoarele aspecte:
Repunerea în termenul de prescripție este o instituție juridică consacrată cu caracter general în art. 19 din Decretul nr. 167/1958:" Instanța judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate, cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii ori să încuviințeze executarea silită".
Cauzele de repunere in termen nu sunt enumerate cu titlu limitativ, de lege, organul de jurisdicție putând considera „cauza de repunere in termen", orice cauza temeinic justificată".
In teoria si practica judiciară s-a ajuns și s-a relevat . ca prin cauze temeinic justificate trebuie sa se înțeleagă numai acele împrejurări de fapt care, fără a avea gravitatea forței majore si fără a implica culpa proprie, l-au împiedicai pe titularul dreptului sa sesizeze instanța cu pretenția sa in termenul prevăzut de lege.
Prin cauze temeinic justificate nu trebuie sa se înțeleagă cauze de forță majoră pentru că in acest caz operează suspendarea de drept a cursului prescripției. Este vorba de cauze inevitabile si imprevizibile numai pentru reclamant si pentru cei care se afla in condiții asemănătoare, împiedicarea având deci un caracter relativ. De asemene,a aceste împrejurări nu trebuie să fie imputabile unei culpe a titularului dreptului de opțiune. Astfel necunoașterea morții defunctului nu constituie cauză de repunere in termen decât dacă a fost ascunsă succesibilului cu rea-credință.
În speță însă, nu se poate reține reaua-credință a intimatului-reclamant întrucât nu rezultă din probele administrate intenția sa de a fi ascuns prezumtivilor moștenitori ai defunctei, decesul acesteia. Dimpotrivă, la aproximativ 3 luni de la data decesului autoarei P. E. – 06.05.2011, respectiv la data de 30.09.2011, intimatul-reclamantul a inițiat un prim demers juridic în constatarea calității sale de unic moștenitor, chemând în judecată în calitate de pârât pe tatăl recurentei, în considerarea calității acestuia de persoană cu vocație succesorală de pe urma defunctei. Faptul promovării acțiunii în interiorul termenului de 6 luni în care pârâtul, dacă ar fi fost în viață, și-ar fi putut exercita dreptul de opțiune succesorală, denotă în mod evident lipsa oricărei intenții de a nu face cunoscută moartea autoarei.
În plus, chiar împrejurările nefericite în care s-a derulat acest eveniment, sunt de natură prin ele însele să facă puțin probabilă necunoașterea ulterioară de către terți a decesului de vreme ce autoarea a fost găsită moartă în casă, în stare avansată de putrefacție de către organele de poliție de pe raza Municipiului C. (Secția 4 Poliție) la sesizarea Asociației de Proprietari. Decesul a fost înregistrat la Primăria C. după sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria C., fiind eliberată apoi o adeverință de înhumare (f 148, 149).
La data de 24.05.2012 (f 164) intimatul-reclamant a adus în atenția publică, printr-un anunț comemorativ public într-un ziar de circulație națională ("Național"), trecerea unui an de la decesul autoarei, împrejurare care, coroborată cu toate celelalte, demonstrează lipsa oricărei intenții de a ascunde decesul acesteia, asumându-și practic prin anunțul public posibilitatea ca un moștenitor prezumtiv să poată formula cerere de repunere în termenul de acceptare a moștenirii.
Susținerile recurentei sunt nefondate: pe de o parte, pentru că nu se poate reține reaua-credință a intimatului-reclamant iar pe de altă parte, din punct de vedere al faptului că stabilirea acesteia în Municipiul București și discontinuitatea unor relații cu defuncta pe timpul vieții sale (din anul 2010, cum se afirmă), necunoscând împrejurarea că a decedat, nu constituie un motiv temeinic pentru repunerea sa în termenul de acceptare a succesiunii, conform art.19 din Decretul nr.167/1958; nu este o cauză temeinic justificată, o împrejurare neimputabilă culpei titularului dreptului de opțiune.
În acest sens, în mod corect instanța de fond a reținut că în împrejurări obișnuite, între rudele în grad succesibil, trebuie să existe legături de natură să permită acestora, ca în mod normal, să cunoască în termen util moartea defunctului.
Se poate accepta susținerea recurentei în sensul că nu a cunoscut de existența dosarului nr._/215/2011, având în vedere faptul că domiciliul său nu coincide cu cel al pârâtului și oricum corespondența acestuia care i-a fost comunicată prin martora D. J. a vizat ceea ce primea în . . fost citat pârâtul. Dar nimic nu a împiedicat-o pe recurentă să-și exercite în termen legal dreptul de a cere repunerea în termenul de acceptare a moștenirii din momentul în care a aflat în mod indubitabil despre decesul autoarei.
Astfel, intimatul-reclamant a inițiat un al doilea demers juridic ce face obiectul cauzei deduse judecății, acțiunea fiindu-i comunicată recurentei, în calitate de pârâtă la data de 18.03.2013. Cu toate acestea, recurentul a formulat cerere de repunere în termen la data de 04.06.2013 ( f161), deci peste termenul de o lună prevăzut de art.19 alin.2 din Decretul nr.167/1958 conform căruia "cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de 1 lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție".
Nu poate fi primită susținerea recurentei nici în ceea ce privește faptul că prin întâmpinarea depusă la data de 19.04.2013 ar fi înțeles să formuleze în același timp o cerere reconvențională în cuprinsul căreia și-a manifestat expres voința de acceptare a succesiunii. Întâmpinarea și cererea reconvențională reprezintă instituții procesuale diferite, reglementate distinct astfel încât formularea imprecis a unei cereri prin care invocă propria îndreptățire la masa succesorală de pe urma defunctei P. E., nu poate fi asimilată unei cereri de constatare a incidenței dispozițiilor art.19 din Decretul nr.167/1958 întrucât nu constituie o legală învestire a instanței, nefiind respectate dispozițiile art.119 C.proc.civ. și principiul contradictorialității.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, Tribunalul, în baza art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. A. împotriva sentinței civile nr._/17.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. S., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, I. G. Ș. | Judecător, M. N. |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.I.G.Ș.
27.03.2015
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-R.S.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 101/2015. Tribunalul DOLJ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
