Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 6393/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 522/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător A. B.
Grefier G. D.
Pe rol pronunțarea apelului formulat de contestatorul I. A. T. împotriva sentinței nr._/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata E. K. ROMANIA SRL, având ca obiect
contestație la executare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pt. a se depune concluzii scrise la solicitarea apelantei prin procurator, instanța a amânat pronunțarea la data de 10.03.2015, când având nevoie de timp pt. a delibera, a fost amânată pronunțarea la termenul de azi, 17.03.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
La data de 21.02.2014, contestatorul I. A. T. în contradictoriu cu creditoarea E. K. ROMANIA SRL a formulat contestație la executare împotriva executării silite însăși efectuate de executorul judecătoresc L. N. și implicit a somației mobiliare emise în dosarul de executare nr. 911/E/2013, solicitând anularea acestora.
În motivare, a arătat că, a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, întrucât titlul executoriu a cărui executare a fost încuviințată își pierduse, la momentul depunerii cererii de executare silită a al încuviințării executării, puterea executorie.
A solicitat aplicarea disp. art 405 C.p.c., întrucât dreptul de a obține executarea silită a întregului credit și a accesoriilor acestuia era deja născut la data de 17.11.2009, iar prescripția dreptului de a cere executarea silită intervenise deja la data de 17.11.2012.
Totodată, a solicitat aplicarea disp. art. 703 N.c.p.c. referitor la nulitatea executării însăși și a tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 911/E/2013 al B. L. N..
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe disp. 625 alin. 1, art. 662, art. 703, art. 705, art. 706 alin. 2, art. 711 alin. 1,3, art. 719 alin. 1 N.c.p.c.
În dovedirea contestației, a depus la dosar următoarele înscrisuri: contractul de credit nr._/31.10.2008 încheiat cu BRD-GSG SA, situația contului din data de 17.11.2009 emisă de Direcția de Recuperare Creante a creditului BRD-GSG SA, încheierea de încuviințare a executării silite nr._/11.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dos. nr._/215/2013, somația mobiliară emisă la data de 11.02.2013 de către B. L. N. în dosarul de executare nr. 911/E/2013, încheierea nr. 911/10.02.2014 a executorului judecătoresc L. N..
La data de 12.05.2014 s-a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata si a înscrisurilor către creditoare in temeiul art.201 alin 1 Ncpc cu mențiunea ca are obligația de a depune întâmpinare conf.art.165 ncpc sub sancțiunea prevăzuta de art.208 alin 2 NCpc
La data de 05.05.2014 creditoarea E. K. ROMANIA SRL a formulat întâmpinare, solicitând pe cale de excepție respingerea contestației la executare ca netimbrată, în situația în care la dosarul cauzei nu se află taxă judiciară aferentă. Totodată, a solicitat respingerea contestației ca tardiv introdusă, cu nerespectarea celor 15 zile de la data când a luat cunoștință de actul de executare.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală, menținerea actelor și formelor de executare silită întocmite de B. L. N., în dosarul de executare nr. 911/E/2013.
De asemenea, a solicitat respingerea excepției prescripției, întrucât prin contractul încheiat la data de 31.10.2008 contestatorul și-a asumat obligația de restituire a creditului în tranșe lunare pe o perioadă cuprinsă între 30.11.2008 și 31.10.2012, apreciind că, nu intervenise prescripția dreptului material în acțiune la data depunerii cererii de executare silită.
Instanța a dispus în temeiul art. 716 alin. 2 N.c.p.c. emiterea unei adrese către B. L. N., în vederea înaintării unei copii certificate a dosarului de executare nr. 911/E/2013, aceasta fiind comunicată la data de 08.09.2014.
Prin sentința civilă nr._/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, a fost respinsă excepția anularii ca netimbrata a contestației la executare, invocata de intimata . SRL, ca neîntemeiata.
A fost respinsă excepția tardivității contestației la executare, invocata de intimata . SRL, ca neîntemeiata.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul I. A. T., în contradictoriu cu intimata . SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 24.02.2014, în raport de dispozițiile art. 10 alin.2 din OUG 80/2013, instanța a pus în vedere contestatorului I. A. T. să achite taxa judiciara de timbru în sumă de 714 lei, sub sancțiunea anulării cererii.
Potrivit art. 197 Cod procedura civila “în cazul in care cererea este supusa timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare in judecata, în condițiile legii."
Conform art. 10 alin.2 din OUG 80/2013: ,, În materia executării silite, următoarele cereri se taxează astfel: (2)În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei."
Instanța a reținut ca s-a achitat taxa judiciara de timbru aferentă contestației la executare cu chitanta nr._-76-0156 din 17.03.2014, motiv pentru care, în temeiul art.248 din Cod.proc.civ., a respins excepția netimbrării cererii, ca neîntemeiată.
Instanța a apreciat că este neîntemeiată, urmând a o respinge pentru următoarele motive:
S-au reținut a fi incidente în cauză prevederile art. 714 din C.pr. civ.., în vigoare la momentul formulării contestației la executare. Astfel, potrivit textului de lege amintit, „contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile, de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care il contesta.
Potrivit procesului verbal de înmânare din dosarul de executare nr. 911/E/2013 al B. L. N., comunicarea somației, încheierii de încuviințare, a titlul executoriu și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare s-a realizat la data de 13.02.2014.
Cum acțiunea de față a fost înregistrară pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.02.2014, instanța a reținut că actele de executare au fost contestate în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 714 din C.pr. civ., excepția tardivității introducerii contestației la executare, urmând a fi în consecință respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a reținut ca la data de 03.10.2013, . SRL, în calitate de creditor cesionar a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/31.10.2008 pentru suma de 10.591 lei, fiind format dosarul de executare nr. 311/E/2013 al B. L. N..
Prin încheierea nr._/11.10.2013 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2013 s-a admis cererea formulată de B. L. N. fiind încuviințată executarea silită a contractul de credit nr._/31.10.2008 pentru suma de 10.591 lei la care se adaugă cheltuieli de executare
La data de 11.02.2014, s-a emis somație mobiliara către debitorul I. A. T., comunicată acestuia la data de 13.02.2014, împreună cu încheierea nr. 911 /10.02.2014 privind cheltuielile de executare pentru suma de 1569,4 lei și titlul executoriu.
Susținerile contestatorului privind nedovedirea calității de creditor a intimatului EOS KSI ROMÂNIA SRL sunt neîntemeiate, deoarece prin contractul de cesiune nr. 01/04.02.2010, BRD – Groupe Societe Generale a cesionat către EOS KSI ROMÂNIA SRL creanța împotriva debitorului contestator I. A. T., cesiune fiind înregistrata in Arhiva Electonică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2010-_-WZT.
Analizând motivele contestației la executare cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța a reținut ca potrivit art. 405 C.p.c.,, Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive ".
În prezenta cauză, instanța a reținut că dreptul intimatei creditoare nu s-a născut la data întocmirii situației contului din data de 17.11.2009, (fila 4 din dosarul de executare), așa cum susține contestatorul, astfel încât prescripția dreptului de a cere executarea silita să intervină la data de 17.11.2012.
Instanța a reținut ca debitorul-contestator si-a asumat obligația de restituire a creditului în transe lunare, pe o perioada de 48 luni, începând cu data de 31.10.2008 si pana la data de 31.10.2012, conform art. 6 din contractul de credit nr._/03.10.2008.
În consecință, instanța a reținut că potrivit art. 405 din C. proc. civ., dreptul intimatei creditoare de a cere executarea silita s-a născut la data de 31.10.2012, motiv pentru care dreptului de a cere executarea silita nu s-a prescris.
Potrivit art. 622 C.p.c., ,, (1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
În speță, instanța a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 622 C.p.c., creanța fiind certă, lichidă și exigibilă. Astfel, prin încheierea nr._/11.10.2013 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2013 s-a admis cererea formulată de B. L. N. fiind încuviințată executarea silită a contractul de credit nr._/31.10.2008 pentru suma de 10.591 lei reprezentând credit restant, dobânzi restante, comisioane restante, prima de asigurare, sumă la care se adaugă cheltuieli de executare în suma de 1569,4 lei, ce au fost stabilite prin încheierea nr. 911 /10.02.2014 de B. L. N., în dosarul de executare nr. 311/E/2013.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că cererea privind anularea actelor de executare este neîntemeiată și a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul I. A. T., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Un motiv de apel se referă la lipsa motivării și încălcarea prevederilor art. 419 C.p.c. din anul 2010.
Instanța de fond nu arată motivele pentru care susținerile mele au fost înlăturate în totalitate și nu analizează sub nicio formă probele administrate și invocate în sprijinul contestației formulate, însă reproduce exclusiv și aproape ad litteram, apărările intimatei.
Instanța omite cu desăvârșire să analizeze o primă apărare esențială pe care a invocat-o - scadența anticipată a creditului supus executării silite. De asemenea, instanța nu se pronunță nici asupra mijloacelor de probă existente ia dosarul cauzei și invocate în sprijinul apărărilor apelantului.
Nu există nicăieri în considerentele sentinței nici măcar vreo mențiune asupra declarării ca și "credit restant" a întregului credit în sumă de 7081,15 tei, deși această precizare există în înscrisul depus la dosarul cauzei, respectiv - situația contului de credit ia data de 17.11.2009 și este în concordanță cu prevederile pct. 7.4 din contractul de credit nr._/31.10.2008, înscris care de asemenea se regăsește la dosarul cauzei. Apărarea este esențială pentru că odată cu declararea întregului creditului restant a început să curgă și termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Fundamentul esențial al invocării prescrierii dreptului de a cere executarea silită este aceea că la data de 17.11.2009 se produsese deja declararea întregului credit în cuantum de 7081,16 ca scadent. Acesta apărare esențială a fost dezvoltata argumentat atât in contestație cât și in răspunsul ia întâmpinare. în dovedirea acestui fapt au fost depuse ia dosar înscrisurile mai sus menționate.
Așa cum aprecia și Î.C.C.J. prin Decizia nr. 3338/2011, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă. în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc și de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, și de altfel ea se circumscrie și noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Motivarea nu poate privi numai împrejurări de drept, ea trebuie să se refere atât la cele de drept cât și la cele de fapt deopotrivă. Motivarea hotărârii nu poate fi implicită, ci trebuie să se refere la criticile în concret formulate de parte și la argumentele de fapt și de drept pentru care acestea nu au putut fi primite. De asemenea o hotărâre judecătorească nu se poate întemeia pe afirmațiile unei părți sau pe presupuneri, ci doar pe probe.
Sentința nr._/2014 pronunțată de Judecătoria nu respecta cerințele impuse de art. 425 C. din anul 2010 privind motivarea hotărârii. Cauza nu este analizată prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de ia dosar. întrucât motivarea este un element esențial al hotărârii judecătorești, iar lipsa acesteia echivalează cu necercetarea fondului invocăm nulitatea sentinței apelate.
Apelantul arată că instanța de fond a apreciat greșit momentul de la care a început să curgă prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Soluția instanței de a aprecia că obligația de restituire a creditului este una în tranșe lunare pe o perioada de 48 de luni începând cu luna 31.10.2010 și până la data de 31.10.2012 si că dreptul intimatei creditoare s-a născut la data de 31.10.2012 când se împlinea ultima rată a graficului de rambursare ar fi fost validă dacă creditul - în întregul său, respectiv în cuantumul total de 7081 lei nu ar fi fost declarat restant de către BRD GSG. Deoarece creditul, în integralitate, era deja declarat restant la data de 17.11.2009, soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală.
Este de neînțeles cum a putut instanța aprecia că operează restituirea creditului în tranșe lunare:eșalonat până la data de 31.10.2012, în condițiile în care, conform situației contului de credit, emisă în mod sugestiv de Direcția Recuperare Creanțe a băncii, întregul credit figura înregistrat la data de 17.11.2008 ca și credit restant cu un total al creanței restante de 8.395, 8 lei.
Apelantul precizează că declararea creditului scadent așa cum figura în evidențele BRD - GSG la data de 17.11.2009 a avut drept consecință directă și imediată nașterea dreptuluide a cere executarea silită a întregului credit declarat restant și a totalului creanței declarate restante în cuantum de 8395,3 lei. De altfel contractul prevede,, de îndată rambursarea integrală a creditului" și „recuperarea creanțelor sale prin orice mijloace prevăzute de lege."
Apelantul arată că nemotivată este și aprecierea instanței cu privire la caracterul cert și lichid al creanței urmărite silit în dosarul de executare nr. 911/E/2013 al executorului judecătoresc L. N..
Simpla reproducere a art. 622 din C. în lipsa oricărei analize a cauzei deduse judecății și simpla menține că există o încuviințare a executării silite nu poate ține loc de motivare și nu poate justifica respingerea contestației la executare. Un astfel de raționament conduce, ab initio, la respingerea oricărei contestații la executare și la lipsirea de conținut a art. 711 alin.3 care prevede chiar posibilitatea anulării încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Se încalcă inclusiv prevederile art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Instanța nu face nici pe acest temei al contestației o analiză chiar și minimală a apărărilor apelantului și nu precizează motivele pentru care le-a înlăturat. Prin contestația ia executare arătam că, sub aspectul condiției caracterului cert și lichid al creanței, acesta ar putea fi îndeplinită cel mult "până la suma indicată în situația contului de credit respectiv 8.395,8 lei, însă nu pentru suma 10.591, 35 lei indicată ca debit de executorul judecătoresc. Nu se indică de executorul judecătoresc care este creditul restant și care sunt dobânzile aplicate acestuia, situație în care se ajunge la calcularea de dobândă la dobândă, ceea ce este ilegal.
Nefiind indicat cuantumul dobânzilor creditului restant nu este posibilă verificarea legalității cuantumului pretins pentru acestea.
Pentru toate aceste motive creanța solicitată de executorul judecătoresc în sumă de 10.591,35 lei reprezentând debit nu este nici certă și nici lichidă, fiind încălcate dispozițiile art. 662 NCPC, sancțiunea fiind cea a nulității executării silite conform art. 703 NCPC.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 425, art. 625 al. 1, art. 662, art. 703, art. 705, art. 706 alin. 2, art. 711 al. 1, 3, art. 717 și art. 719 al.1 NCPC
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare.
Intimata . SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
Consideră că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită reținând in acest sens ca este neîntemeiata întrucât debitorul contestator și-a asumat obligația de restituire a creditului în transe lunare, pe o perioada de 48 de luni, începând cu data de 31.10.2008 și pana Ia data de 31.10.2012 conform art. 6 din contractul de credit.
Instanța a reținut în mod corect ca potrivit art. 705 din C. proc. Civ. dreptul intimatei creditoare de a cere executarea silită este întemeiat s-a născut la data de 31.10.2012, motiv pentru care dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris. In ceea ce privește un alt motiv de apel invocat apreciază de asemenea că în mod corect Judecătoria C. a reținut ca . SRL are calitatea de creditor al contestatoarei întrucât, prin contractul de cesiune nr. 01/04.02.2010, BRD - Group Societe Generale a cesionat către . SRL creanța împotriva debitorului contestator I. A. T., cesiunea fiind înregistrată în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2010-_-WZT.
Legat de motivul de apel invocat apreciem ca așa cum a constatat și instanța au fost îndeplinite condițiile pentru începerea executării silite deoarece creanța invocata are caracter cert, neexistând dovezi privind achitarea în totalitate a creditului acordat iar titlul conține elemente pentru determinarea sa, potrivit art. 662 alin. 1-3 NCPC. Pe cale de excepție solicită respingerea apelului ca netimbrat în situația în care la dosarul cauzei nu se afla depusa taxa judiciara aferenta.
De asemenea invocă excepția tardivității apelului, acesta fiind introdus la instanța de judecata cu nerespectarea termenului de 10 zile de la data când a fost comunicată hotărârea către apelant.
Apelantul I. A. T. a formulat răspuns la întâmpinare, arătând următoarele:
Intimata apreciază că, față de asumarea de către mine a obligației de restituire a creditului în tranșe lunare, pe o perioada de 48 de luni, de la data de 31.10.2008 până la data de 31.10.2012, nu a intervenit prescripția deoarece dreptul de executarea silită a creditului s-a născut la data de 31.10.2012 și în consecință nu s-a prescris.
Ipoteza de la care pleacă intimata în calculul termenului de prescripție și pe care și-a însușit-o ad litteram instanța de fond este eronată, deoarece creditul, în integralitate, era deja declarat restant la data de 17.11.2009.
Starea de fapt, redată în mod clar de situația contului din data de 17.11.2009 este cu totul alta. Întregul credit, inclusiv ratele nescadente conform graficului invocat de intimate, a fost declarat restant, întreaga sumă de 7081,16 lei devenind contractului de credit restant, adică scadent anticipat.
În consecință nu se poate afirma că scadența creditului a fost menținută conform graficului de rambursare, cu ultima rată scadentă la data de 31.10.2012.
Instanța de fond ar fi trebuit să observe că nu este posibil să se rețină că de restituire este în continuare în tranșe lunare până la data de 31.10.2012, în conformitate cu situația contului de credit din data de 17.11.2009.
Deși prin întâmpinarea depusă intimata afirmă caracterul cert și lichid al creanței din creditul acordat, în mod nelegal executorul judecătoresc, urmărește o sumă de 10.591,35 lei fără a preciza cât din aceasta reprezintă credit neachitat, fără indica cuantumul și natura dobânzilor pretinse.
Nefiind indicat cuantumul dobânzilor creditului restant, natura și modalitatea de determinare nu este posibilă verificarea legalității cuantumului pretins pentru acestea.
Cu privire la excepția tardivității si netimbrării cererii de apel solicită să se observe că față de data comunicării aplicată pe ștampila poștală, respectiv 31.10.2014, depus la data de 07.11.2014 este formulat în termen, iar cu privire la timbraj depusă la dosarul cauzei chitanța prin care a achitat taxa de timbru în cuantumul solicitat de instanță.
Apelul a fost legal timbrat.
Analizind apelul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 478-480 C. din anul 2010, Tribunalul retine urmatoarele:
Prima critica invederata de catre apelant privnd nemotivarea solutiei asupra exceptiei prescriptiei dreptului de a cere executarea silita din prisma motivelor invocate de catre contestator in aparare este intemeiata.
Astfel, contestatorul apelant a aratat ca la data de 17.11.2009, intregul debit ce il datora a fost declarat scadent, asa cum rezulta din situației contului de credit, emisă în mod sugestiv de Direcția Recuperare Creanțe a băncii creditoare - întregul credit figura înregistrat la data de 17.11.2008 ,ca și credit restant cu un total al creanței restante de 8.395, 8 lei.
Din analiza sentintei atacate rezulta ca instanta de fond nu a cercetat aceasta aparare, limitindu-se in analiza prescriptiei dreptului de a cere executarea silita numai la dispozitiile contractului de credit care stabilesc datele scadente ale ratelor de restituire ale creditului contractat.
In consecinta, pentru respectarea dispozitiilor art. 419 C.p.c. din anul 2010, Tribunalul urmeaza sa cerceteze apararea contestatorului invocata in fonul cauzei.
Contestarul impreuna cu cedentul a incheiat un contract de credit nr._/03.10.2008 prin care si-a asumat obligatia de restituire a creditului în transe lunare, pe o perioada de 48 luni, începând cu data de 31.10.2008 si pana la data de 31.10.2012, conform art. 6 din contractul de credit.
Clauza avuta in vedere de catre instanta de fond este o clauza care stabileste scadenta fiecarei rate de restituire a creditului contractat. In ipoteza in care se analizeaza prescriptia dreptului de executare silita in raport de o astfel de calua fiecare data scadenta constituie data de la care curge cite un termen de presciptie pentru fiecare rata.
Insa, in situatia neachitarii mai multor rate, creditoare cedenta a inteles in temeiul aceluiasi contract de credit la data de 17.11.2009 a declarat scadent anticipat intregul credit datorat de catre debitor. In consecinta, dreptul de a cere executarea silita incepe sa curga de la aceasta data.
Astfel, fata de data la care s-a solicitat de catre . SRL, în calitate de creditor cesionar, 3.10.2013, executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/31.10.2008 pentru suma de 10.591 lei, a intervenit prescriptia dreptului de a cere executarea silita.
F. de cele aratate in temeiul art 405 C. din anul 1865, se constata intervenita prescriptia dreptului de a cere executarea silita.
In consecinta, actele de executare silita in totalitate sunt lovite de nulitate in raport de dispozitiile art 405 C. din anul 1865.
Cum s-a retinut intervenita prescriptia, celelalte motive de apel nu mai necesita sa fie analizate.
In temeiul art 480 al. 2 C. din anul 2010, urmeaza sa admita apelul sa schimbe sentința în parte in sensul admiterii contestației la executare, anularii actelor de executare întocmite în dosarul nr. 911/E/2013 al B. L. N. precum și încheierea de încuviințare a executării, cu menținerea celorlalt dispoziții ale sentinței referitoare la soluționarea excepției netimbrării și a tardivității contestației, invocate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de contestatorul I. A. T., CNP_, cu domiciliul în C., ., .. 1, ., împotriva sentinței nr._/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata E. K. ROMANIA SRL, cu sediul în București, .. 10 A, Connect Business Park, .-7, sector 2 și cu sediul procesual ales în C., . A, județul D.
Schimbă sentința în parte.
Admite contestația la executare.
Anulează actele de executare întocmite în dosarul nr. 911/E/2013 al B. L. N. precum și încheierea de încuviințare a executării.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la soluționarea excepției netimbrării și a tardivității contestației, invocate de intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, A. B. | |
Grefier, G. D. |
Red.R.L.Z.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond.R.M.T.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-03-2015, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6859/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
