Acţiune în constatare. Sentința nr. 2443/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2443/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 1800/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1800/2015
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător D. O.
Grefier F. C. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât M. D. G. împotriva sentinței civile nr. 2443/02.10.2014, pronunțate de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. T., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât M. D. G., personal și asistat de reprezentant convențional, avocat U. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._/22.12.2014, emisă de Baroul D., intimata-reclamantă P. T., personal și asistată de reprezentant convențional, avocat C. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._/07.05.2015, emisă de Baroul D. și martorul S. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- la termenul anterior s-a reținut excepția invocată de apărătorul apelantului-pârât M. D. G. referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în raport de prevederile Legii nr. 17/2014;
- s-a prorogat soluționarea acestei excepții până ce poate și apărătoarea intimatei-reclamante să își facă apărările corespunzătoare în raport de aceasta;
- cauza se află la termenul de administrare a probei testimoniale.
La interpelarea instanței avocat C. F., pentru intimata-reclamantă P. T., învederează că vânzătorul refuză să facă aceste formalități.
Instanța ia act că în acest moment nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 17/2014, astfel încât apreciază că nu mai este necesară audierea martorului S. V., după care, pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii.
Avocat U. P., pentru apelantul-pârât M. D. G., învederează că circulația juridică a terenurilor arabile extravilane este reglementată de Legea nr. 17/2014, iar la art. 3, 4, 5 și 9 se arată care este obligativitatea promitentului cumpărător atunci când introduce acțiunea. Solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii.
Avocat C. F., pentru intimata-reclamantă P. T., solicită respingerea excepției invocate, având în vedere că promitentul-vânzător refuză să facă această formalitate prevăzută de lege, astfel că ei nu pot îndeplini aceste obligații. Arată că acțiunea a avut 2 capete de cerere, respectiv acela de a constata valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Arată că nu s-a restrâns cadrul procesual la momentul respectiv, însă în continuare, în eventualitatea admiterii excepției solicită admiterea apelului doar în parte, doar cu privire la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru că această chitanță nu a fost contestată. Arată că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocat U. P., pentru apelantul-pârât M. D. G., arată că solicită cheltuieli de judecată, atât cele efectuate în faza apelului, cât și cele din faza de fond. Depune la dosar chitanța nr. 05/05.01.2015, reprezentând onorariu de avocat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la 23.01.2014 reclamanta P. T. a chemat în judecată pe pârâtul M. D.G.,solicitând să se constate valabilitatea convenției de vânzare cumpărare încheiată la 3.08.2004 și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare,în legătură cu această convenție,încheiată între autorul său,în calitate de cumpărător și pârât,în calitate de vânzător, cu prețul de 700 lei,achitat integral,pentru suprafața totală de 3 ha și 2431 m.p.teren arabil extravilan situat pe raza .,din care:7800 m.p.în T 78,P 67,cu vecini la N-P. J.,E-Marea Ctin,S-T. M.,V-G., 4880 m.p.în T 78,P 142,cu vecini la N-
N. A.,E-G. E.,S-De 857,V-R.,5000 m.p.în T 78,P 3,cu vecini la N-M.
A..,E-G. Gh.,S-G. A.,V-M., 1 ha și 1721 m.p.în T 78,P 3, cu vecini la N-M. A..,E-G. Gh.,S-G. A.,V-P., 2000 m.p. în T 78,P 3/1,cu vecini la N-Laban S.,E-G. Gh.,S-M. Ctin,V-P. și 1.080 m.p în T 75,P 58,cu vecini la N-De 836/2,E-C. D-tru,S-Pirvan Gh,V-Pirvan,conform titlului de proprietate nr.1703-_ din 14.01.2002.
În motivarea acțiunii,a arătat că prin convenția de vânzare cumpărare încheiată la data de 3.08.2004 soțul său P. Ghe.V., în prezent decedat,a cumpărat de la pârât suprafețele de teren sus menționate,cu prețul de 700 lei achitat integral și a intrat în posesia acestora.
A susținut că la data încheierii convenției s-au înțeles să se prezinte la notar pentru încheierea actului autentic,însă ulterior pîrîtul a refuzat să se mai prezinte .
De asemenea,a susținut că terenul nu are carte funciară și nici nr.cadastral.
În drept a invocat dispozițiile art.1669 N.c.civ. și art.35 c.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.2443/02.10.2014, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._ , a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. T. împotriva pârâtului M. G..
S-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat între autorul reclamantei și pîrît la data de 3 august 2004 prin care pîrîtul s-a obligat să vândă reclamantului următoarele suprafețe de teren arabil extravilan situate pe raza . :7800 m.p.în T 78,P 67,cu vecini la N-P. J.,E-Marea Ctin,S-T. M.,V-G. D-tru,4880 m.p.în T 78,P 142,cu vecini la N-N. A.,E-G. E.,S-De 857,V-R. M.,5000 m.p.în T 90,P 17,cu vecini la N-De 1009,E-N. Gh.,S-De 1009/7,V-M. I, 1 ha și 1721 m.p.în T 78,P 3, cu vecini la N-M. A..,E-G. Gh.,S-G. A.,V-P., 2000 m.p. în T 78,P 3/1,cu vecini la N-Lăban S.,E-G. Gh.,S-M. Ctin,V-P. și 1.080 m.p în T 75,P 58,cu vecini la N-De 836/2,E-C. D-tru,S-Pirvan Gh,V-Pirvan Gh.,conform titlului de proprietate nr.1703-_ din 14.01.2002.
Hotărârea urmează a ține loc de contract.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Nici una din părți nu neagă încheierea unui antecontract între pârât și soțul decedat al reclamantei la 3 august 2004. Chitanța în care s-a consemnat înțelegerea a fost întocmită de către pârât, în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte. Este ușor de observat că chitanța depusă de reclamantă are unele adăugiri, pe care instanța nu le ia în seamă. Sub acest aspect, instanța va da relevanță conținutului chitanței depuse de pârât.
Astfel, potrivit acesteia, obiectul vânzării l-a constituit „suprafața de 3,24 ari”.
Prețul nu fost menționat în chitanță însă, așa cum o spune pârâtul, care a consemnat în chitanță numărarea banilor în prezența martorilor, acesta a fost de 7.000.000 lei (ROL). Prin urmare, asupra prețului nu există controversă și a fost achitat la data perfectării înțelegerii, așa cum a consemnat chiar pârâtul, chiar dacă la interogatoriu acesta a negat plata prețului.
În ceea ce privește sintagma „suprafața de 3,24 ari” aceasta înseamnă 324 mp, sau 0,0324 ha. Susținerea pârâtului din întâmpinare este inconsecventă, pretinzând că, de fapt, i-ar fi vândut cca. 1.000 mp, din care 324 mp vie, deci, mai mult decât ceea ce a consemnat el însuși în chitanță. Chiar și așa, susținerea pârâtului nu ar fi credibilă întrucât s-ar ajunge la concluzia că un hectar de teren ar fi valorat, pe piața vânzărilor imobiliare în anul 2004 la 70.000.000 câtă vreme de notorietate fiind prețul era de aprox. 2.000.000 (ROL) lei/ha. Așadar, este ușor de înțeles că cei 3,24 ari din chitanță reprezintă întreaga suprafață de 3,24 ha de teren extravilan din titlul de proprietate al pârâtului iar atitudinea acestuia este determinată de creșterea substanțială a prețului terenului în ultima perioadă. Consemnarea în chitanță de 3,24 ari în loc de hectare este explicabilă prin faptul că în mediul rural vechile unități de măsură ale terenurilor precum ar-ul ( 100 mp), litra (2.500 mp), pogonul (5.000 mp) sunt mai folosite decât hectarul.
De reținut că, dincolo și de confirmarea martorilor din chitanță cu privire la obiectul vânzării, că impozitul pe terenul în discuția a fost achitat de la data înțelegerii de către reclamantă și soțul acesteia, așa cum rezultă din adeverința 659/24 iunie 2014.
În contextul celor arătate este evident că la 3 august 2004 pârâtul a promis vânzarea terenului extravilan de 3,24 ha și a primit prețul cerut și cum prescripția dreptului la acțiune nu a operat ca urmare a posesiei exercitate de promitentul cumpărător asupra terenurilor iar cum refuzul pârâtului a fost dovedit, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1669 din codul civil cererea reclamantei este întemeiată și va fi admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond in sensul re acțiunii, cu cheltuielile de judecata efectuate in apel si la instanța de fond.
Arată că a fost chemat in judecata de reclamanta Pirvan T. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța sa constate valabilitatea convenției de vanzare-cumparare cu privire la suprafața totala de_ mp teren extravilan situata pe raza ., individualizata conf.TDP nr.1703-_/14.01.2002
Instanța de fond a admis acțiunea, a constatat valabilitatea convenției de vânzare cumpărare încheiata la data de 03.08.2004 cu soțul reclamantei (Pirvan V., decedată la data de 06.02.2012) cu privire la suprafața totala de teren de_ mp, iar hotărârea tine loc de contract.
Cu privire la excepțiile invocate, arată că reclamanta a depus acțiunea la instanța la data de 23.01.2014, iar la aceasta data era obligatorie convocarea in vederea desfășurării ședinței de informare cu privire la avantajele medierii așa cum arata in mod expres si obligatoriu art.60(l) din Legea 192/2006. Obiectul cererii de chemare in judecata este unul patrimonial, evaluabil in bani, litigiul fiind unul de natura civila si deci, reclamantei ii revenea obligația efectuării procedurii prealabile a convocării cu privire la avantajele medierii. Instanța trebuia sa constate ca acțiunea este inadmisibila, nefiind îndeplinite condițiile obligatorii prevăzute de Legea 192/2006. Eu am invocat aceasta excepție prin "întâmpinarea formulat, insa instanța nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.
A solicitat la instanța de fond ca reclamanta sa faca dovada acceptării succesiunii soțului său sau daca aceasta succesiune a fost dezbătută, insa nici aceasta solicitare nu a fost luata in considerare de instanța.
Instanța de fond nu retine corect starea de fapt si adaugă la hotărâre peste convenția incheiata de mine cu autorul Pirvan V. constatând dreptul de proprietate pentru o suprafața de teren mai mare decât cea pentru care a convenit sa vandă, respectiv pentru o suprafața de teren de 3.24 Ha in loc de 3.24 A. asa cum este menționata in convenția de vanzare-cumparare. Instanța de fond retine in considerentele hotărârii ca "chitanța" depusa la dosar de reclamanta are unele adăugiri pe care instanța nu le ia in seama si sub acest aspect nu va da relevanta juridica acestei chitanțe, ci va da relevanta juridica chitanței depuse de mine la dosar.
In aceasta chitanța depusa de mine la dosar am arătat ca am vândut o suprafața de teren de 3,24 ari si nu o suprafața de teren de 3,24 Ha. Prețul pentru cei 3,24 ari trebuia sa-rr fie achitat la notar cand incheia actul autentic de vanzare-cumparare.
Asa cum a arătat si in întâmpinare, pârâtul a plecat din C. cu numitul Patrana V. cu autoturismul acestuia în loc. Întorsura la casa părinților pârâtului. La barul din . cu Pirvan V. care i-a propus sa-i vandă o vie a pârâtului in suprafața de 3,24 ari si suprafața de teren ce este in continuarea viei. In TDP acest teren figurează la rubrica "vii" si este in suprafața de 1000 mp.
A stabilit sa-i dea suma de șapte milioane lei vechi in momentul in care vom face actul de vânzare-cumpărare la notar. Menționează faptul ca Pirvan Ghe.V. cat timp a trăit si soția sa, reclamanta Pirvan T. nu l-au chemat niciodată la notar pentru a perfecta actul de vânzare-cumpărare pentru cei 3,24 ari si nici prețul nu i l-au achitat.
Reclamanta solicita sa i se constate un drept de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren înscrise in Titlul de proprietate, suprafețe de teren pentru care nu a făcut nicio convenție cu numitul Pirvan V. si pe care nu le-a vândut.
Faptul ca nu l-au chemat niciodată la notar este recunoscut la interogatoriu de reclamanta Pirvan T.. iar cei doi martori audiați la propunerea reclamantei: G. P. si B. Vergil arata in depozițiile lor ca erau in trecere si nu au cunoscut detaliile convenției noastre. Martorii cunosc faptul ca reclamanta si soțul ei folosesc toata suprafața mea de teren de sase pogoane. Si folosința restului de teren am convenit-o cu autorul Pirvan Gh. V..
Instanța de fond încalcă principiul disponibilității si in considerentele hotărârii face vorbire despre aspecte pe care nu le susține nici reclamanta si nici din probe nu rezulta acestea.
Cu privire la concluzia ca un hectar de teren ar fi valorat pe piața vânzărilor imobiliare, i anul 2004, 70.000.000 lei vechi instanța pleacă de la concluzia ca un hectar de teren se vindea in anul 2004 cu suma de 2.000.000 lei vechi, iar cei 7.000.000 lei vechi care sunt trecuți in chitanța reclamantei (cu toate ca instanța nu i-a acordat nicio valoare juridica) ar fi c/valoarea întregii suprafețe de teren de 3,24 Ha. Acest lucru nu rezulta din nico proba de la dosar.
Instanța de fond nu are in vedere faptul ca suprafața de teren cultivata cu vita-de-vie se vindea cu alt preț decât prețul cu care se vindea terenul arabil.
O alta concluzie greșita pe care o trage instanța de fond este aceea ca in mediul rural sunt mai folosite vechile unități de măsura: ar-ul; litra; pogonul decât unitatea de măsura hectarul si de aici "este ușor de ințeles ca cei 3.24 ari din chitanța reprezintă întreaga suprafața de 3,24 ha". Este ușor de ințeles doar pentru instanța de fond.Daca ar fi asa atunci in chitanța trebuia sa treacă sase pogoane si o litra.
Mai retine instanța de fond ca daca reclamanta si soțul acesteia au achitat impozitul pe teren, atunci a avut loc cu siguranța vânzarea întregii suprafețe de teren din titlul de proprietate.
Plata impozitului s-a făcut la Primăria . si soțul sau au folosit acea chitanța pe care s-au făcut adăugiri si căreia instanța de fond nu i-a dat nicio relevanta juridica. Primăria . abuziv, a încasat impozitul pentru terenul meu. Eu am făcut numeroase demersuri la Primăria Intorsura pentru a achita impozitul pe teren (dețin si cereri in acest sens), insa in mod abuziv am fost refuzat întrucât se făcuse încasarea impozitului de la Pirvan V. pentru terenul al cărui proprietar sunt eu si pentru care am titlu de proprietate.
Instanța de fond retine greșit ca in cauza sunt incidente disp.art.1669 c.civil., întrucât fiind vorba de o convenție încheiata in anul 2004 aceasta este supusa dispozițiilor legale in vigoare la data respective conform art.102 din Legea 71/2011pentru punerea in aplicare a legii 287/2009 privind codul civil.
Chiar daca considerați ca in cauza se aplica art.1669 c.civil, pârâtul nu a refuzat niciodată sa se prezinte la notar (recunoaște si reclamanta la interogatoriu) si nu sunt îndeplinite nici celelalte condiții de validitate ale promisiunii de vânzare-cumpărare, respectiv plata prețului.
Instanța de fond nu face vorbire in considerentele hotărârii despre probele administrate de mine. In practicaua hotărârii, instanța de fond arata ca revine la audierea martorului propus de mine, Patrana V. in raport de declarațiile celorlalți martori si răspunsul la interogatoriu al reclamantei. Reclamanta a recunoscut ca eu nu am fost chemat la notar si ca nu a refuzat sa se prezinte, condiție esențiala pentru admiterea acțiunii in constatare. Acesta a fost motivu pentru care instanța de fond a considerat ca nu mai este nevoie de audierea martorului Patrana V.. Daca instant de fond a trecut peste condițiile esențiale de validitate ale promisiunii de vânzare-cumpărare, atunci ar fi trebuit audiat si martorul Patrana V..
In drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art.466 si urm. C.pr.civ.
Analizand apelul prin prisma dispozitiilor legale incidente, Tribunalul retine urmatoarele:
Instanta a fost investita cu cererea prin care reclamantul l-a chemat în judecată pe pârât, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate valabilă convenția intervenită între părți la data de 03.08.2004 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru mai multe suprafete de teren agricol situat in extravilan, asa cum rezulta din titlul de proprietate nr. 1703-_/14.01.2002 depus la dosarul de fond.
In ceea ce priveste aceasta categorie de terenuri, prin Legea nr. 17/07.03.2014, s-a stabilit ca instrainarea prin vanzare se face cu respectarea dreptului de preemptiune al coproprietarilor, arendasilor, proprietarilor vecini, precum si al statului roman prin Agentia Domeniilor Statului, in aceasta ordine, la pret si in conditii egale (art. 4).
De asemenea, in art.5 din aceeasi lege se stipuleaza ca in toate cazurile in care se solicita pronuntarea unei hotarari judecatoresti care tine loc de contract de vanzare-cumparare, actiunea este admisibila numai daca antecontractul este incheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009 republicata cu toate modificarile si completarile ulterioare si ale legislatiei in materie, precum si daca sunt intrunite conditiile prevazute la art. 3, 4 si 9, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este inscris la rolul fiscal si in cartea funciara.
Este adevarat ca promisiunea de vanzare-cumparare este mult anterioara datei la care legea la care se face referire a intrat in vigoare, insa acest lucru nu inseamna ca aplicand dispozitiile legii, se incalca principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 6 alin. 2 din C.civ, conform caruia actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.
In legatura cu aceasta, in paragraful 20 al Deciziei nr. 755/16.12.2014, Curtea Constitutionala a statuat ca beneficiarul unei promisiuni neexecutate de a vinde terenuri agricole situate in extravilan este titularul unui drept de creanta, corelativ obligatiei de a vinde asumata de promitent in temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate.
Transferul acestuia nu s-a realizat in momentul perfectarii antecontractului ci se va realiza in viitor, la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, respectiv al pronuntarii hotararii judecatoresti care se tina locul acordului de vointa nerealizat.
In acest sens, instanta de judecata trebuie sa verifice indeplinirea tuturor conditiilor de validitate la data pronuntarii hotararii care tine loc de contract de vanzare-cumparare.
Curtea a apreciat deci, ca indeplinirea conditiilor legale pentru incheierea contractului de vanzare, respectiv pentru pronuntarea hotararii judecatoresti care sa tina loc de contract, nu poate fi raportata la un moment anterior, reprezentat de acela al incheierii antecontractului, ci la momentul realizarii transferului dreptului de proprietate si care este supus legii in vigoare, potrivit principiului "tempus regit actum".
Prin urmare, Legea nr. 17/2014 trebuie interpretata in sensul ca pana la data investirii instantei cu actiune in validarea conventiei – antecontract de vanzare-cumparare, cerintele referitoare la procedura dreptului de preemptiune, avize si inscrierea dreptului in cartea funciara, trebuie sa fi fost deja indeplinite.
Toate conditiile art. 3, 4 si 9 din lege trebuie indeplinite cumulativ, iar obligatia de a demonstra indeplinirea acestora ii revine reclamantului, dupa principiul prev. de art. 249 N.C.pr.civ.
De asemenea, fiind obligatii legale, nu este necesar ca reclamantul sa fie informat in ceea ce preiveste demersurile de urmat in conformitate cu art. 3, 4 si 9. Cu prilejul dezbaterilor finale de la termenul din 02.11.2015, aparatoarea intimatei-reclamante a sustinut ca promitentul-vanzator refuza sa parcurga procedura prevazuta de Legea 17/2004.
Este adevarat ca promitentul vanzator initiaza procedura ofertei publice de vanzare a terenului agricol situat in extravilan in conformitate cu art. 6 din Legea nr. 17/2014, insa pasivitatea acestuia nu presupune ca norma continuta de art. 4 din aceeasi lege, isi pierde caracterul imperativ.
S-a mai solicitat de catre acelasi aparator, sa se dea relevanta primului capat de cerere, referitor la constatarea valabilitatii conventiei.
O asemenea cerere este neavenita, intrucat actiunea prin care se tinde la validarea unei conventii de vanzare-cumparare prin pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, este o actiune in realizare, unica, chiar daca este denumita impropriu de catre parti "actiune in constatare". De fapt, constatarea valabilitatii conventiei presupune analiza elementelor de fond ale acesteia, printr-o actiune in realizare si aceasta nu se poate transforma . constatare asa cum doreste intimatul.
Avand in vedere ca exceptia inadmisibilitatii actiunii opereaza in aceasta cauza, asa cum s-a aratat mai sus, ca este o exceptie absoluta care poate fi invocata de catre instanta din oficiu, instanta apreciaza ca nu se mai impune analizarea motivelor de apel cuprinse in cererea apelantului, motive care vizeza fondul cauzei.
F. de considerentele expuse si in baza art. 480 N.C.pr.civ, instanta va admite exceptia, va admite apelul si va schimba sentinta, in sensul ca va respinge actiunea ca inadmisibila.
In ceea ce priveste cererea apelantului parat de a-i fi acordate cheltuielile de judecata prilejuite de judecarea cauzei in prima instanta si in apel, aceasta este nefondata, triumful apelantului nedatorandu-se parcurgerii unui ciclu procesual la capatul caruia sa se fi constatat ca actiunea reclamantului este nefondata, ci unei imprejurari survenite intre momentul incheierii conventiei partilor si momentul solutionarii litigiului (. Legii nr. 17/2014), ceea ce a atras inadmisibilitatea actiunii.
In aceste imprejurari, nu se poate retine o culpa a reclamantului in pierderea procesului, ca sa ii fie imputabile cheltuielile de judecata ale partii adverse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Admite apelul declarat de apelantul-pârât M. D. G., cu domiciliul în mun.C.,..6,..1,apt.2,jud.D., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 2443/02.10.2014, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. T., CNP_, cu domiciliul în com. Întorsura,.,jud.D.
Schimbă sentința și dispune respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Respinge cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.11.2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, D. O. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.L.C.-C.
Tehnored.F.M./4 ex.21.11.2015
Jud.fond.M.P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1799/2015. Tribunalul DOLJ | Partaj judiciar. Sentința nr. 668/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
