Contestaţie la executare. Sentința nr. 5590/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5590/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 1971/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1971/2015
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător A. B.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de contestatorul P. A. împotriva sentinței civile nr. 5590/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. F. PUBLICE M AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA, DGFP C., AJFP D., C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul contestator asistat de avocat A. B., cu împuternicire avocațială în dosarul de fond, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, a fost depusă în copie, dovada achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit de instanță, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța pune în discuție o chestiune prealabilă, respectiv aplicarea în timp a legii mai favorabile, Lg. nr. 144/2012, cu consecința ca în cazul incidenței acestei legi nu se mai execută tariful de despăgubire.
Avocat A. B. pt. apelantul contestator este de acord cu aplicabilitatea Lg. nr. 144/2012.
Instanța rămâne în pronunțarea asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, la data de 20.11.2014 contestatorul P. A. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata M. Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., împotriva titlului executoriu nr._ din data de 29.10.2014 și a somației de plată nr._ din data de 29.10.2014, ambele acte contestate, întocmite în dosarul de executare nr. 16/_ /_, solicitând desființarea titlului executoriu și a somației emise la data de 29.10.2014.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că în fapt la 05.11.2014 a primit de la intimată titlul executoriu și somația din data de 29.10.2014, pentru suma de 450 lei pe care acesta ar datora-o Finanțelor publice.
A mai arătat că nu cunoaște ce reprezintă respectiva sumă care se presupune că ar datora-o Finanțelor Publice, deoarece nu a primit nici o înștiințare cu privire la presupusa datorie, contestatorul aflând pentru prima dată de existența acesteia la momentul la care a primit titlul executoriu și somația pe care le contestă, iar de la Financiar a aflat că este vorba de două amenzi contravenționale pentru lipsa taxei de drum la momentul la care s-a deplasat pe drumurile publice pentru folosirea cărora se percepe o astfel de taxă, mai exact rovinietă.
Contestatorul a invocat termenul de prescripție prevăzut de art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, arătând că a aflat de existența celor două procese-verbale de contravenție după ce a primit somația și titlul executoriu de la Administrația Financiară, trecând astfel mai bine de 2 ani pentru prima contravenție și un an și jumătate pentru cea de-a doua contravenție, prima amendă fiind aplicată la 21 iulie 2012, iar cea de-a doua la 03 ianuarie 2013, iar titlul executoriu a fost întocmit la data de 29 octombrie 2014, astfel că, cel puțin pentru prima contravenție, termenul s-a împlinit.
A mai invocat împlinirea termenului de prescripție, prevăzut de dispozițiile art. 14 alin 2 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de doi ani de la data aplicării.
În subsidiar, contestatorul a solicitat repunerea în termen pentru a putea formula contestație împotriva proceselor-verbale de contravenție, solicitând înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 92/2003, Decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/10.06.2013 privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001.
În dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosar în copie următoarele acte: titlul executoriu și somația emise la data de 29.10.2014, procesul-verbal de contravenție . nr._ din 20.08.2012 și procesul-verbal de contravenție . nr._ din 11.02.2013, împuternicire avocațială.
În apărare, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a formulat întâmpinare la data de 16.12.2014, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind netemeinică.
Intimata a arătat că prin acțiunea formulată contestatorul a susținut că a fost sancționat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri din România SA, prin două procese-verbale de contravenție pentru neplata taxei de drum cu amenda contravențională în cuantum de 250 lei, din care doar suma de 25 lei ca venit la bugetul de stat.
Având în vedere faptul că, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a înaintat în vederea executării silite procesele-verbale de contravenție nr._/20.08.2012 și respectiv nr._/11.02.2013, fără a comunica procesele-verbale mai sus menționate către petent.
Raportat la procesele-verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare a proceselor-verbale de contravenție . nr._/2013 afișat la 19.02.2013 și respectiv R12 nr._/2012 afișat la 31.08.2012, a solicitat instanței să aprecieze ca fiind legal demarată procedura de executare silită de Serviciul Colectare Executare Silită – Persoane Fizice.
În conformitate cu dispozițiile art. 145 OG nr. 92/2003, Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a emis somația de plată și titlul executoriu din data de 29.10.2014.
Somația de plată a fost emisă în baza dispozițiilor art. 145 OG nr. 92/2003, iar titlul executoriu a fost emis în baza dispozițiilor art. 141 alin. 1 și alin. 1 indice 1 OG nr. 92/2003.
Cu privire la invocarea prescripției prevăzută de art. 14 alin. 1 OG nr. 2/2001, a arătat că la data înaintării spre demararea procedurii de executare silită, le-a fost înaintată și dovada afișării respectivelor procese-verbale de contravenție.
În concluzie, pentru motivele invocate, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare ca legal întocmite la data emiterii lor de autoritatea fiscală.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele Cod Procedură Civilă.
La data de 18.12.2014 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a formulat cerere de chemare în garanție a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN, pentru ca în cazul în care se va admite contestația la executare formulată de contestatorul P. A., să se dispună prin aceeași hotărâre ca numita C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În fapt, prin acțiunea formulată, contestatorul susține că nu știa că a fost sancționat de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România pentru neplata taxei de drum cu amendă contravențională în cuantum de 450 lei.
Având în vedere executarea amenzii, organele prevăzute la art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001 vor comunica din oficiu procesul-verbal de contravenție, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 zile de la data expirării acestui termen.
În consecință, în considerarea celor expuse, a arătat că în speță sunt întrunite dispozițiile art. 72-74 Cod procedură civilă, în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate în cauza de față de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN, deoarece Serviciul de Executare Silită – Persoane Fizice a respectat întocmai dispozițiile legale precizate și a solicitat ca acesta, în cazul în care se va admite contestația formulată de P. A., să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces în situația în care acestea sunt solicitate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 72-74 Cod procedură civilă.
La data de 20.01.2015 C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, formulată de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., ca neîntemeiată.
În fapt, a menționat că CESTRIN constată contravenții, sancționează, întocmește și emite procese-verbale de contravenție, neavând în atribuții trimiterea spre executare a acestora.
Odată cu . OUG nr. 101/2013, trimiterea în debit spre executare a proceselor verbale de constatare a contravențiilor s-a realizat de către DRDP-ul din raza teritorială a domiciliului contravenientului prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice, în ceea ce privește 10% din cuantumul amenzii contravenționale aplicate (venit la bugetul de stat) și prin intermediul executorilor judecătorești în ceea ce privește cuantumul de 90 % din amenzile contravenționale (venituri extrabugetare)
În speță, Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. s-a ocupat de trimiterea în debit a proceselor-verbale . nr._/20.08.2012 și . nr._/11.02.2013.
În concluzie, a arătat că CESTRIN nu poate fi chemată în garanție, atâta timp cât amenda aplicată prin procesele-verbale este încasată de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În ceea ce privește procesele-verbale emise, a solicitat să se observe că aceasta și-a îndeplinit cu temeinicie și în termenul legal obligația de comunicare a proceselor-verbale de constatare a contravenției către contravenient.
Față de cele menționate anterior, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod de procedură Civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, art. III din OUG nr. 101/2013.
În dovedirea celor invocate a depus la dosar următoarele înscrisuri: proces verbal de îndeplinirea procedurilor de comunicare ale proceselor – verbale . nr._/20.08.2012 și . nr._/11.02.2013, certificat calificat și planșe fotografice și chitanțe privind dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La termenul de judecată din data de 10.03.2015, instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de către intimată și a introdus în cauză, în cauză, în calitate de chemat în garanție, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN SA.
De asemenea, a încuviințat proba cu înscrisuri, solicitată de către părți și a dispus emiterea unei adrese către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., pentru a comunica întreg dosarul de executare nr. 16/_ /_, în care au fost emise titlul executoriu nr._ din data de 29.10.2014 și somația de plată nr._ din data de 29.10.2014.
Relațiile solicitate au fost comunicate la data de 20.04.2015.
Prin sentința civilă nr.5590/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul P. A. în contradictoriu cu intimata M. Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și chematul în garanție C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de intimata M. Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin prezenta cerere contestatorul P. A. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata M. Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., împotriva titlului executoriu nr._ din data de 29.10.2014 și a somației de plată nr._ din data de 29.10.2014, acte întocmite în dosarul de executare nr. 16/_ /_, solicitând desființarea titlului executoriu și a somației emise la data de 29.10.2014.
În fapt, se constată că, la data de 11.02.2013 intimata creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A a solicitat începerea executării silite în temeiul titlurilor executorii: procesele - verbale de contravenție . nr._/20.08.2012 și . nr._/11.02.2013, prin care debitorul P. A. a fost obligat la plata sumei totale de 450 lei (câte 225 lei pentru fiecare proces-verbal), reprezentând amenzi contravenționale pentru lipsa rovinietei.
În acest sens a fost întocmit dosarul de executare nr. 16/_ /_, în baza căruia a fost emisă somația din data de 29.10.2014 către debitor.
Potrivit art. 31 din OG 2/2001, "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".
Analizând motivul de contestație la executare invocat de contestator, privitor la necomunicarea proceselor verbale de contravenție, instanța reține că potrivit prevederilor art. 26 alin 3 din O.G. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii procesului verbal, iar conform dispozițiilor art. 27 alin 1 din O.G. 2/2001 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de afișare consemnându-se într-un proces verbal semnat de un martor.
Articolul 14 alin. 1 OG nr. 2/2001 prevede că "Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii."
Cu privire la invocarea prescripției prevăzută de art. 14 alin. 1 OG nr. 2/2001 de către contestator, se constată că la data înaintării spre demararea procedurii de executare silită, contestatorului i-a fost înaintată și dovada afișării respectivelor procese-verbale de contravenție, situație în care termenul de prescripție prevăzut de actul normativ anterior menționat nu operează.
În speță, procesele verbale au fost comunicate contestatorului prin afișare, astfel cum rezultă din procesele-verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare aflate la dosar (filele 18, 20; 29, 31), semnate de un martor, din care se reține că procesele verbale de contravenție . nr._/2013 și . nr._/2012 au fost afișate la data de 19.02.2013, respectiv 31.08.2012.
Cum procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, rezultă că procesele - verbale . nr._/2013 și . nr._/2012 emise de CNDADNR România SA îndeplinesc calitatea de titlu executoriu, fiind legal comunicate contestatorului și necontestate de acesta prin plângere contravențională.
Este adevărat că se susține teza potrivit căreia procesele verbale trebuiau comunicate în conformitate cu prevederile Decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/10.06.2013 privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, însă acestă teză nu este aplicabilă în cauză, având în vedere data întocmirii actelor sancționatoare, respectiv procesele-verbale de contravenție, care constituie titlu executoriu.
Instanța reține că, contestatorul nu a făcut, prin actele depuse dovada achitării sumei de 450 lei reprezentând contravaloarea amenzii contravenționale pentru lipsa rovinietei la care a fost obligat către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., conform titlurilor executorii, respectiv procesele - verbale de contravenție . nr._/20.08.2012 și . nr._/11.02.2013
În conformitate cu dispozițiile art. 145 OG nr. 92/2003, Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a emis somația de plată, iar titlul executoriu a fost emis în baza dispozițiilor art. 141 alin. 1 și alin. 1 indice 1 OG nr. 92/2003.
Instanța retine că, contestatorul avea obligația să achite contravaloarea amenzilor contravenționale stabilite în procesele verbale sus menționate, în cuantum de 225 lei fiecare.
Din probatoriul administrat se reține că, contestatorul nu a achitat amenzile contravenționale către autoritățile publice locale, iar, întrucât acestea se constituie venit la dispoziția Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, în mod legal intimata a pornit executarea silita împotriva contestatorului, și a întocmit actele de executare in dosarul nr. 16/_ /_ în cadrul căruia a emisă somația nr._ din data de 29.10.2014 către debitor pentru suma totală de 450 lei.
În ceea ce privește al doilea motiv al contestație referitor la împlinirea termenului de prescripție în raport de dispozițiile art. 14 alin 2 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de doi ani de la data aplicării, instanța reține că dispozițiile legale invocate au fost abrogate, neputând fi așadar incidente în cauză.
În ceea ce privește cererea privind repunerea în termen de a formula contestație împotriva actelor sancționatoare, solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, instanța a reținut că această cerere ce presupune analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal putea fi formulată numai pe calea specială a plângerii contravenționale, potrivit art. 31 din OG 2/2001 care prevede că, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, pe calea contestației la executare nu se pot formula apărări cu privire la legalitatea sau temeinicia acestuia și pe care le-ar fi putut opune în calea de atac enunțată, respectiv pe calea plângerii contravenționale.
Pentru aceste considerente instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de intimata M. Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., instanța a respins-o având în vedere că intimata nu a căzut în pretenții, în condițiile în care, cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul P. A., arătând că a solicitat repunerea în termen pentru a formula plângere contravențională împotriva celor două procese-verbale de contravenție ce ar reprezenta în cazul de față titlul de creanță.
Procesele-verbale au fost comunicate apelantului cu depășirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art.14 alin.1 OG nr.2/2001, pentru comunicarea acestora.
De asemenea, s-a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea de repunere în termen, ci doar a precizat că nu se poate formula decât pe calea plângerii contravenționale.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Procesele verbale de contravenție . nr._/20.08.2012 și . nr._/11.02.2013 au fost comunicate apelantului prin afișare la domiciliu, conform proceselor verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare din datele de 31.08.2012, respectiv 19.02.2013.
În conformitate cu art. 37 din OG nr.2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției necontestat în termenul legal constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Tocmai pentru a da posibilitatea celui sancționat contravențional să conteste procesul verbal, art. 27 din OG nr.2/2001 stabilește modalitatea de comunicare a procesului verbal: prin poștă, cu aviz de primire, sauprin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Se observă astfel că legiuitorul a reglementat distinct două modalități de comunicare, fără a stabili nici explicit, nici implicit că modalitatea de comunicare prin afișare este subsidiară și/sau cumulativă cu modalitatea de comunicare cu aviz de primire. Însă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.10/2013 privind recursul în interesul legii s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În speță se constată că procesele verbale de contravenție au fost comunicate contestatorului prin afișare la domiciliul acestuia, fără a se face dovada că ele au fost comunicat anterior prin poștă.
Într-o atare situație se apreciază că modalitățile de comunicare ale procesului verbal nu sunt alternative, ci obligatorii, numai după comunicarea prin poștă, putându-se apela la procedura comunicării prin afișare.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu își găsește aplicare în cauza de față întrucât, fiind contestată modalitatea de comunicare a celor două procese verbale de contravenție, instanța trebuia să facă aplicarea acestei decizii care devenise deja obligatorie la momentul pronunțării hotărârii atacate, ceea ce înseamnă că de la acel moment, în soluționarea cauzelor în care se ridică problema de drept rezolvată prin decizia în interesul legii, instanțele vor trebui să țină seama de dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În lumina celor expuse mai sus se constată că nerespectarea ordinii modalității de comunicare a procesului verbal este similară cu necomunicarea acestuia, astfel că procesele verbale de contravenție nu au devenit titluri executorii, iar începerea executării silite în aceste condiții este nelegală.
În ceea ce privește executarea tarifului de despăgubire, se constată că în cauză își găsește aplicabilitatea Decizia nr. 112/06.03.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 309/25.04.2015 în considerentele căreia Curtea a arătat că "prin decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 12 alin. 2 din O.G. 2/2001 s-a reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei.
Contravenția, ca faptă antisocial trebuie privită sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii noi sancțiunile contravenționale nu se mai aplică iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi. sancțiunile nu se mai execută.
Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început."
În consecință, față de cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile arătate mai sus, se constată că executarea silită a tarifului de despăgubire nu mai este posibilă și că apelul este întemeiat urmând ca în baza art. 480 alin. 2 C.pr.civ. să fie admis, va fi schimbată hotărârea instanței de fond în sensul admiterii contestației la executare, dispunându-se anularea executării silite înseși.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatorul P. A., CNP_, cu domiciliul în municipiul C., .. 1, .. 2, ., împotriva sentinței civile nr. 5590/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. FINANȚELOR PUBLICE M AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA-DGFP C.-AJFP D., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D., C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în municipiul București, .. 401 A, sector 6.
Schimbă sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite contestația la executare.
Anulează executarea silită însăși.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2015.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, A. B. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.B.
Tehn.S.V./5 ex.
Jud.fond-R.M.D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9162/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 3081/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
