Partaj judiciar. Sentința nr. 668/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 668/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 668/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 668/2015
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. G.
Grefier F. C. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamanții A. I. și A. C. D., prin reprezentant legal A. I., în contradictoriu cu pârâții A. M. L., A. A. R. și A. G. C., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 23.11.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 01.04.2015 reclamanții A. I. și A. C. D., asistat de reprezentantul legal A. I., în contradictoriu cu pârâții A. M. L., A. A. R. și A. G. C. au solicitat stabilirea – constatarea calității părților de moștenitori după defunctul A. L., cu ultimul domiciliul în ., ., Jud. D., decedat în spital la Timișoara în data de 25.09.2014, potrivit actului de deces . nr._, urmând ca în baza înscrisurilor depuse să se stabilească doar calitatea părților de moștenitori ai defunctului.
În fapt a arătat că reclamanta A. I. a fost căsătorită cu defunctul din această căsătorie rezultând cei trei pârâți și minorul reclamant care sunt descendenții ei și ai defunctului.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 963, 964, 970, 971,972 și 975 din Codul Civil.
Prin sentința civilă nr. 8491/19.06.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215, a fost admisă excepția necompetenței materiale.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanții A. I. și A. C. D., asistat de reprezentantul legal A. I., în contradictoriu cu pârâții A. M. L., A. A. R. și A. G. C., în favoarea Tribunalului D. – Secția I Civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art. 129 alin. 2 pct. 2 C. "Necompetența este ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei alte instanțe de alt grad".
Art. 130 alin. 2 C. arată că "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".
Dispozițiile art. 94 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă prevăd că judecătoriile judecă orice alte cereri date prin lege în competența lor, în timp ce art. 95 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, prevede că tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
În acest sens s-a constatat că în ceea ce privește competența materială a instanțelor judecătorești Noul Cod de procedură civilă a statuat o nouă regulă în ceea privește plenitudinea de competență a tribunalelor județene în ceea ce privește soluționarea conflictelor civile, în sensul că tribunalul a devenit instanță de drept comun, soluționând în primă instanță toate cererile care nu sunt date în mod expres în competența de soluționare a judecătoriilor.
Referitor la cererea formulată de reclamanți, având ca obiect constatarea calității de moștenitor, se constată faptul că dispozițiile art. 94 pct.1 lit. j stipulează faptul că – judecătoriile judecă: cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare, iar dispozițiile art. 118 din Noul Cod de procedură civilă, arată faptul că - în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: cerere privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii l-ar avea unul împotriva altuia și cererile legatarilor sau ale creditorului defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.
Instanța a observat faptul că aceste dispoziții legale ce reglementează competența în ceea ce privește cererile privitoare la moștenire privesc doar competența teritorială în sensul că până la ieșirea din indiviziune competența exclusivă aparține instanței celui din urmă domiciliu al defunctului.
Prin urmare, se aplică regula privind competența materială a instanțelor judecătorești unde se stipulează faptul că judecătoriile judecă în primă instanță doar cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare.
Cum în cauză cererea formulată de reclamanți are ca obiect constatarea calității de moștenitor și nefiind vorba de o ieșire din indiviziune, competența de soluționare a acesteia aparține Tribunalului D. în raza de competență a căruia se află cel din urmă domiciliu al defunctului.
În consecință instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția I Civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D.-Secția I Civilă sub nr._, cu prim termen de judecată la data de 05.10.2015, dispunându-se citarea părților.
La termenul de judecata din data de 05.10.2015 s-a invocat de catre aparatorul reclamantilor exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului D., apreciindu-se ca actiunea dedusa judecatii este in competenta de solutionare a Judecatoriei C..
Analizand exceptia invocata prin prisma prevederilor legale incidente, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin actiunea dedusa judecatii s-a solicitat stabilirea calitatii de mostenitor a partilor cauzei de pe urma defunctului A. L..
Distincția între competența de drept comun a tribunalului, ca primă instanță, și competența specializată a judecătoriei se face în raport de prevederile art. 94 și 95 Cod procedură civilă.
Art. 94 pct.1 lit. k) Cod procedură civilă stabileste în competența judecătoriei cererile evaluabile în bani, în valoare de până la 200 000 lei.
Cererea de față este una cu un obiect evaluabil patrimonial.
Astfel, potrivit art. 125 Cod procedură civilă, in cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se stabilește după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.
Solicitând să se constate calitatea părților de moștenitori ai unui autor comun, reclamanta a formulat o acțiune în constatarea existenței dreptului său succesoral, care este, fără îndoială, un drept cu conținut patrimonial, iar în condițiile art. 125 Cod procedură civilă regulile de competență se analizează ca și în cazul acțiunii în realizarea dreptului.
De asemenea, prin considerentele Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.830 din 10.12.2008, decizie pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit de instanta suprema ca acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, si că procesul va putea fi evaluabil în bani ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță, fiind considerate acțiuni evaluabile în bani și acțiunile în constatare. Deși decizia privea interpretarea art. 282 ind. 1 din codul de procedură civilă în vigoare anterior datei de 14 februarie 2013, dezlegările date asupra regulilor de competență sunt valabile și în ce privește actualul Cod de procedură civilă.
În speță, prin acțiunea în justiție se tinde la recunoașterea unui drept patrimonial al părților, rezultat din calitatea lor pretinsă de moștenitori ai unui autor comun, evaluarea obiectului litigiului fiind posibilă și necesară.
Cât privește criteriile de evaluare, art. 194 lit. c) Cod procedură civilă instituie obligația reclamantului de a preciza obiectul cererii și valoarea lui, potrivit prețuirii sale.
Ca urmare acțiunea promovată de reclamanti este evaluabilă în bani.
In speta, valoarea bunurilor succesorale se situează sub limita de 200.000 lei, prev de art. 94 pct.1 lit k) C.pr.civ., conform conținutului sesizarii pentru deschiderea procedurii succesorale emise de secretarul comunei Salcuta, fisei contribuabilului A. L. în care figurează înscrise bunurile aparținând autorului și evaluarii realizate de reclamanti cu privire la acestea. Ca urmare, si conform criteriului general prevazut de 94 pct.1 lit. k) Cod procedură civilă actiunea dedusa judecatii este de competenta judecatoriei in prima instanta.
Avand in vedere, insa, prevederile art.125 C.p.c, potrivit cu care competenta de solutionare a cererilor in constatare se determina dupa regulile aplicabile cererilor in realizare, avand in vedere ca actiunea in realizare in speta este actiunea de imparteala judiciara, care este data in competenta judecatoriei indiferent de valoarea obiectului, si, pe cale de consecinta, si actiunea in constatarea calitatii de mostenitor se va solutiona in prima instanta de judecatorie, indiferent de valoarea obiectului, instanta va admite excepția de necompetență materială invocata si va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Avand in vedere prevederile art.132 -135 C.p.c. se va constata ivit conflict negativ de competență, se va suspenda din oficiu judecata cauzei și se va înainta dosarul la Curtea de Apel C. în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A. I., CNP_ și A. C. D., CNP_, prin reprezentant legal A. I., în contradictoriu cu pârâții A. M. L., CNP_, A. A. R., CNP_ și A. G. C., CNP_, toți domiciliați în ., ., Județul D., în favoarea Judecătoriei C..
Constată ivit conflict negativ de competență.
Suspendă din oficiu judecata cauzei și înaintează dosarul la Curtea de Apel C. în vederea soluționării.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.11.2015.
Președinte, A. E. G. | ||
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.A.E.G.
Tehnored.F.M./7 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2443/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 2077/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
