Pretenţii. Decizia nr. 675/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 675/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 675/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 675/2015
Ședința publică de la data de 25 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte - D. O. - judecător
Judecător - D. G.
Judecător - V. P.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul P. V., privind decizia civilă nr. 175 din 04 martie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2012* în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR. 9 LĂPUȘ ARGEȘ, având ca obiect pretenții - dosar nr._/215/2012*.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. O. C. pentru intimată, lipsind contestatorul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. C. O. pentru intimată arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și constatând dosarul în stare de judecată instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Av. C. O. pentru intimată, având cuvântul, solicită, în principal, admiterea excepției inadmisibilității contestației în anulare, întrucât a mai existat o contestație în anulare pe rolul Tribunalului D..
În subsidiar, solicită respingerea contestației în anulare, conform motivelor din întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 8 septembrie 2015, contestatorul P. V. a înaintat prin poștă contestația în anulare împotriva deciziei civile 175 din 04 martie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2012*, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei și rejudecarea recursului.
Arată că instanța de recurs susține că în baza art. 1169 cod civil de la 1864, dovedirea culpei altor persoane pentru plata penalităților aparține recurentului iar acesta nu a probat nici în fața instanței de fond nici în fața instanței de recurs.
Această interpretare este greșită întrucât articolele menționate coroborate cu art. 112 C.p.c.. pct. 4 și 5, reclamantul trebuie sa dovedească în fapt și în drept cererea și să depună la dosar dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, în niciun caz recurentul pârât care nu deține aceste probe, iar acest lucru nu l-a făcut reclamanta intimată, nu a depus la dosarul cauzei extrase de cont, registrul de casă, dovada plății penalităților către terți nu s-a făcut mei până în prezent etc.
Pe cale de consecință, respingerea recursului bazat pe aceasta susținere este o greșeală de interpretare a actelor și probelor existente la dosar, este o greșeală materială care trebuie îndreptată in sensul celor arătate la alineatul precedent.
In altă ordine de idei, respingerea recursului este urmarea unor omisiuni de necercetare de către instanța de recurs a unor motive după cum urmează:
La cinci dintre susținerile noastre depuse prin notele de ședință din 24.02.2015, după depunerea extraselor de cont de către Asociația de P., instanța de recurs nici nu a făcut referire, ba mai mult, nici nu le-a analizat.
Instanța de recurs nu a răspuns la susținerea intimatei că din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei nu rezultă că intimata nu a avut bani pentru plata terților și de asemenea nu se poate verifica si dovedi datele când a fost plătită fiecare factura în parte și nici nu există ordine de plată pentru fiecare factura în parte, și pe cale de consecința, nefăcând aceste dovezi, înseamnă ca intimata este în culpa pentru neplata în termen a facturilor, iar faptul ca nu dovedește plata efectivă a penalităților către terți, nu poate să se îndrepte împotriva recurentului parat nesuferind efectiv o daună și ca urmare trebuie să se facă aplicarea art. 24 lit. b, din H.G. nr. 1488/2007.
De asemenea, instanța de recurs nu a răspuns la susținerea contestatorului ca pe fiecare factură în parte emisă de terți sunt calculate și penalități de întârziere si, deși modul de calcul și lunile la care se aplica penalități sunt arătate in anexa fiecărei facturi, în parte (conform mențiunii făcute de fiecare furnizor pe factura), aceste anexe nu sunt depuse la dosarul cauzei și nu se poate stabili care este cuantumul penalităților aferente fiecărei luni în parte pentru perioada dedusă judecății. Neexistând aceste anexe ale facturilor, nu există dovada că penalitățile aferente lunilor depuse judecații.
Referitor onorariul de avocat, contestatorul a susținut ca acesta trebuie redus, întrucât speța nu este una care sa ridice probleme de drept care sa necesite un efort mare al avocatului privind pregătirea teoretica și practica a procesului, studierea legislației, doctrinei judiciare, practicii judiciare, iar instanța de recurs nu a analizat aceste susțineri motivând că durata procesului a fost de peste un an, iar avocatul a fost prezent la toate termenele. Acest aspect este greșit, procesul a durat peste un an tocmai datorită greșelilor avocatului intimatei care nu a depus la dosarul cauzei toate actele necesare dovedirii acțiuni, greșita conducere a procesului de către aceasta, în cauză existând o casare cu trimitere spre rejudecare și numai cu depunerea extraselor de cont solicitate de contestator și admise de instanța de recurs s-au pierdut circa patru luni.
În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile art. 318 și urm. C.p.c.
Intimata Asociația de P. nr. 9 Lăpuș Argeș a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
Invocă inadmisibilitatea contestație în anulare raportat la art. 321 C.p.c. întrucât Tribunalul D. a mai soluționat o contestație în anulare formulata de către contestator in dosarul nr._, contestație care s-a soluționat la termenul din 02.09.2015 și care nu a fost comunicată până în prezent în care au fost invocate aceleași motive ca și în prezenta cerere.
Apreciază că în mod corect instanța de control judiciar a respins recursul și că a răspuns punctual tuturor motivelor de recurs formulate.
Asociația a depus la dosarul cauzei toate înscrisurile existente în evidentele acesteia și nu numai, înscrisuri pe care le-a considerat relevante în soluționarea cauzei.
Repartizarea penalităților de către asociație, penalități percepute de furnizorii de servicii, nu este condiționata de achitarea acestora înainte de a fi repartizate. Este evident faptul că asociația pentru a putea achita către furnizorii de utilități penalitățile, trebuie mai înainte să le încaseze de la proprietarii rău platnici, ori in condițiile în care contestatorul și alții ca el nu își achita nici cel puțin cheltuielile de întreținere, nu se pot achita penalitățile către furnizori înainte de a se încasa. În aceste condiții apreciază că nu are de ce sa facă dovada achitării penalităților, atâta timp cât acestea nu au fost achitate de către contestator.
În contestația în anulare se aduc de către contestator motive care nu țin de calculele efectuate de către asociație, în condițiile în care se contesta modul în care sunt întocmite facturile emise de furnizorii de servicii.
În mod corect instanța de recurs a respins ca nefondată critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată, întrucât cuantumul acestora a fost proporțional atât cu natura obiectului dedus judecății, cu activitatea avocatului pe toată durata desfășurării procesului, cât și cu durata acestuia.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată prin întâmpinare de către intimată, potrivit art. 137 alin. 1 C.p.civ., tribunalul reține că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Potrivit art. 321 C.p.civ., nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
Textul legal are în vedere ipoteza în care a doua contestație în anulare cuprinde motive care au existat la data formulării primei contestații în anulare și nu au fost invocate sau valorificate.
Contestația în anulare din prezenta cauză este întemeiată pe aceleași motive care au fost formulate și în dosarul nr._ al Tribunalului D., în care a fost soluționată o primă contestație în anulare formulată împotriva aceleiași decizii civile nr. 175/04.03.2015, cerere anulată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a numitului T. I..
În aceste condiții, este admisibilă a doua contestație în anulare formulată în prezenta cauză în termenul legal prevăzut de art. 319 alin. 2 teza finală C.p.civ. (termenul de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea contestată a început să curgă la data de 01.09.2015, care este data formulării și depunerii motivelor primei contestații în anulare în dosarul nr._, iar contestația din prezenta cauză a fost introdusă la data de 08.09.2015, data poștei), deoarece prima contestație nu a fost analizată prin prisma motivelor invocate, ci a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant convențional.
În ceea ce privește motivele contestației în anulare, se observă că P. V. și-a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 318 C.p.civ., care reglementează două cazuri de contestație în anulare specială, respectiv cel în care hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și acela în care instanța de control judiciar, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Se observă că, prin motivele formulate, se contestă decizia pronunțată în recurs, în primul rând pentru considerentul că soluția este o greșeală de interpretare a actelor și probelor existente la dosar, însă acest lucru este inadmisibil, întrucât, într-o astfel de cale extraordinară de atac, nu poate fi repus în discuție ceea ce s-a judecat în mod irevocabil, nu pot fi reevaluate probele sau argumentele ce privesc fondul raportului juridic litigios, deoarece s-ar încălca puterea de lucru judecat.
Este evident că aceasta nu poate fi o greșeală materială în sensul dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 318 teza I C.p.civ., ci, eventual, o eroare de judecată, care nu poate fi îndreptată prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, așa cum s-a arătat în paragraful precedent.
Referitor la faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a 5 susțineri formulate prin notele de ședință din data de 24.02.2015, este evident că instanța de control judiciar nu avea această obligație, deoarece este ținută să se pronunțe doar cu privire la motivele și criticile formulate prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, depuse în termenul legal prevăzut de art. 303 alin. 1 și 2 C.p.civ.
Deci, nu era obligatoriu ca motivele sau criticile formulate prin notele de ședință să fie analizate, deoarece acestea au fost depuse cu încălcarea termenului legal de decădere.
Contrar susținerii eronate a contestatorului, se observă că instanța de recurs a analizat motivul invocat prin cererea de recurs, referitor la onorariul de avocat (a se vedea paragraful al doilea de pe pagina 6 a deciziei civile).
În consecință, văzând că motivele invocate de către contestator nu constituie niciunul din cazurile prevăzute de art. 318 C.p.civ., tribunalul urmează să respingă contestația în anulare, ca fiind neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.civ., fiind în culpă procesuală, va fi obligat contestatorul către intimată la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, achitat potrivit chitanței . CRI, nr. 667/24.09.2015, emisă de Cabinet de Avocat O. N. C., aflată la fila 22 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității, ca fiind neîntemeiată.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P. V. privind decizia civilă nr. 175 din 04 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2012*, în contradictoriu cu intimata Asociația de P. nr. 9 Lăpuș Argeș, ca neîntemeiată.
Obligă contestatorul către intimată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată (c/val. onorariu de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 25 Noiembrie 2015.
Președinte, D. O. | Judecător, D. G. | Judecător, V. P. |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D. O.
Tehnored. F.M./2 ex.
Data redactării: 26.11.2015
Jud. recurs R.L. Z., G.C. F. și M.E. N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2077/2015. Tribunalul DOLJ | Servitute. Decizia nr. 2078/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
