Acţiune în constatare. Sentința nr. 1489/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1489/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 4628/201/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 540/2015
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător G. C. F.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanții –reclamanți N. P., N. E. împotriva sentinței civile nr. 1489/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți E. D. V., P. E., N. C., U. A. TERITORIALĂ POIANA M. PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 06.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 13.03.2015 și 20.03.2015 când instanța a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1489/2014 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul_ a fost respinsă actiunea civilă formulată de reclamanții N. P. și N. E. impotriva paratilor E. D. V., P. E., N. C. și U. A. TERITORIALĂ POIANA M. PRIN PRIMAR.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.12.2013, reclamanții N. P. și N. E. au chemat în judecată pe pârâții P. E., N. C. și UAT Poiana M. solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate existenței dreptului de proprietate asupra
imobilului compus din casa cu patru camere, pivniță și suprafața
de 600 mp teren intravilan, situat în tarlaua 73, parcelele 3 și 3/1
cu vecinătățile: N- B. Rafal, E- M. C., S- Drum comunal (. V- P. C., respectiv în .. 15., județul D..
In fapt au motivat că printr-o convenție de vânzare-cumpărăre, înscris sub semnătură privată, intitulată „chitanță", încheiată la data de 17 decembrie 1977, autorul M. G. P., de profesie învățător, bunicul matern al pârâtului E. D.-Vasiie i-a vândut fratelui său, pârâtul N. C., imobilul compus dintr-o casă de zid bătut cu trei camere, acoperită cu țiglă și terenul intravilan (vatra de . afla construcția, precum și terenul din fața casei cu ieșire la stradă în partea de Vest a proprietății vânzătorului, întregul imobil fiind situat în corn. Poiana M. și având vecinătățile: R.(E)- Ț. V. și restul proprietății vânzătorului, A (V)- P. G., M.Z (S)- .>- S. M..
Până la momentul vânzării, construcția menționată a avut destinația de anexă gospodărească (grajd), compusă din trei încăperi, din care o cameră pentru animale, o cameră pentru depozitarea furajelor și o cameră pentru îngrijitori iar terenul aferent precum și curtea din jurul construcției era împrejmuit și reprezenta curtea pentru păsări și animale, cu acces separat la drumul public (în prezent .>
Restul proprietății vânzătorului, la care se face referire în convenția de vânzaare -cumpărare încheiată la data de 17 decembrie 1977 era reprezentată ce un imobil-construcție cu șase încăperi, cuprinzând casa cu patru camere și sală pe mijloc, cu ieșire spre Sud și spre Nord, realizate din zid bătut precum fi bucătăria, de asemenea din zid bătut, alăturată casei în partea de Nord, aceasta din urmă, împreună cu încăperea din partea de Nord a casei, încăperi intre care exista o ușă de trecere, constituind bucătăria cu două camere, cu precizarea că din ultima încăpere a acestei bucătării, mai exista o ușă de acces spre curtea din spatele casei, cât și de terenul aferent, împreună cu acela reprezentând curtea, în suprafață totală de 600 mp, întregul imobil, construcție și teren învecinându-se la R-Ț. V., M.Z- Drumul comunal, M.N-N. C., A-P. G..
Pârâtul N. C. a exercitat o posesie utilă, continuă, netulburată și sub nume de proprietar asupra întregului imobil, pâna la data de 26 noiembrie 1980 când l-a vândut, numitei P. E., mama pârâtei P. E..
La rândul său, P. E. a exercitat aceeași posesie utilă, continuă, netulburată și sub nume de proprietar asupra întregului imobil până în luna martie 1983, când datorită vârstei si stării sănătății sale a fost luată spre îngrijire de fiica ei P. E., căsătorită cu P. C., respectiv cu fiul lui P. G., a căror proprietate era situată în imediata vecinătate, în partea de Vest a imobilului în cauză și care a făcut obiectul unor vânzări succesive.
In acele împrejurări P. E. i-a înstrăinat imobilul compus din casă și teren, descris mai sus cu amplasamentul și vecinătățile menționate, astfel cum a fost vândut inițial de autorul M. G. P., iar la sfârșitul lunii martie 1983 s-au mutat în această gospodărie, împrejurări în care au adăugat o cameră și o pivniță la construcția existentă.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2118/08 septembrie 1986 autorul M. G. P. i-a vândut numitului M. C. cota indiviză de 5/8 din casa de zid bătut cu trei camere și din bucătăria cu două camere, respectiv din imobilul construcție de zid bătut cu șase încăperi (sala și cinci camere din care două camere cu destinația de bucătărie), descris mai sus, care îi mai rămăsese în proprietate după înstrăinarea efectuată în anul 1977 către pârâtul N. C..
În temeiul Legii 18/1991 a fondului funciar, le-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 600 mp teren intravilan reprezentând terenul aferent, precum și curtea din jurul construcției, imobile vândute de autorul M. G. P. în anul 1977, teren situat în T73, parcelele 3 și 3/1 cu vecinătățile: N- B. Rafal, E-M. C., S-Drum Comunal (. V-P. G. C..
Totodată în temeiul Legi 18/1991 a fondului funciar, numitului M. C. i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 600 mp teren intravilan, reprezentând terenul aferent precum și curtea din jurul construcției, imobile cumpărate de la autorul M. G. P. prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în forma autentică la data de 08 septembrie 1986, teren situat în tarlaua 73, parcelele 4 și 4/1, cu vecinătățile: -N. P., E-Ț. V., S-Drum comunal (. V-N. P..
Din luna martie 1983 și până în prezent au exercitat o posesie o posesie propriu-zisă, utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra întregului imobil compus din construcția cu patru încăperi și suprafața de 600 mp teren intravilan, iar nu o detenție precară, fără a exista vreunul din viciile posesiei asupra acestora (ari. 1859 din vechiul C.civ.), îndeplinindu-se condițiile uzucapiunii de peste 30 de ani art. 1890 din vechiul Cod civil).
După 36 ani, la sfârșitul luni iulie a anului 2013, în condițiile în care nu este proprietar, pârâtul E. D.-V. a invocat un drept de proprietate asupra proprietății reclamanților, prevalându-se de sentința civilă nr. 120/21 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 221/2006 al Judecătoriei Calafat.
Astfel, prin hotărârea judecătorească menționată a fost soluționată pe calea tranzacției judiciare, acțiunea civilă având ca obiect ieșirea din indiviziune formulată de numitul M. C. cu privire la bunurile imobile „rămase la decesul autoarei M. S., reprezentând cota de 3/8 dintr-o casă din pământ bătut compusă din trei camere și bucătărie cu două încăperi acoperită cu țiglă și terenul aferent, precizând că el deține diferența de 5/8 din construcțiile menționate, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2118/08.09.1986, de notariatul de stat Băilești, iar pârâtul E. D. V. este singurul moștenitor al autoarei în calitate de fiu, descendent direct".
Prin aceeași hotărâre judecătorească, instanța a luat act de învoiala numitului M. C. cu pârâtul E. D. V. în sensul că „Din masa de bunuri aflate în indiviziune reclamantul primește cota de 5/8 care se compune din casa de pământ bătut cu trei camere, acoperită cu țiglă. Pârâtul E. D. V. primește cota de 3/8 care se compune dintr-o bucătărie cu două camere, acoperită cu țiglă și terenul aferent în suprafață de 6 ari.
Așadar imobilul construcție-teren înstrăinat prin chitanța din data de 17 decembrie 1977 de autorul M. G. P. nu a tăcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2118/08 septembrie 1986 și nici al sentinței civile nr. 120/21 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Calafat.
De asemenea imobilul construcție-teren înstrăinat la data de 17 decembrie 1977 a făcut obiectul unor vânzări succesive, până în luna martie 1983 când a fost cumpărat de pârâți, fiecare cumpărător, la vremea lui și ulterior reclamanții, exercitând o posesie propriu-zisă, utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra întregului imobil, iar nu o detenție precară, fără a exista vreunul din viciile posesiei asupra acestora (art. 1859 din vechiul C.civ.), cu precizarea că noi am exercitat această posesie pe o perioadă mai mare de 30 de ani, ca de altfel și in prezent, împlinindu-se condițiile uzucapiunii de 30 de ani (art. 1890 din vechiul Cod civil) pe care înțeleg să o invoce pe calea acestei acțiuni civile.
În ceea ce privește terenul trebuie precizat că adoptarea Legii nr. 58/1974 nu a determinat nici o întrerupere a prescripției achizitive, întrucât prin acest act normativ, în prezent abrogat, s-a interzis doar înstrăinarea terenurilor prin acte juridice, fără a fi scoase din circuitul civil, astfel că posesiunea exercitată a întrunit condițiile cerute de art. 1846 si 1847 din vechiul C.civ.
Conform Codului civil român, uzucapiunea constituie dovada absolută a dreptului de proprietate, în sensul că dovedindu-se faptul dobândirii în acest mod, a unui imobil, nu mai este necesară o altă dovadă suplimentară.
In același sens, titlu de proprietate este orice act sau fapt juridic pe care se poate fonda dreptul de proprietate, spre exemplu un contract de donație, o dispoziție a legii, uzucapiunea, moștenirea, etc.
In drept invocă prevederile art. 35 C.pr.civ.
Au depus la dosarul cauzei chitanța din 17.12.1977, contract de vânzare-cumpărare din 26.11.1980, TDP nr.1496-_, copii CI, adeverință din 25.11.2000, fișa rol, chitanțe plată taxe, cerere 01.08.2013, adresa nr.8313/19.08.2013, fișă registru agricol, plan de amplasament, bon de mișcare, certificat de moștenitor nr.1142/1997, contract de vânzare- cumpărare din 08.09.1986, TDP nr.1492-_, acte de stare civilă, contract de tranzacție, s.c.nr.120 din 21.02.2006, adresa nr.8142/13.08.2013, cerere către Primăria Poiana M., adresa nr.966/29.01.2014, declarație pentru stabilirea impozitului,chitanță, raport de expertiză contabilă extrajudiciară, certificat de sarcini.
Pârâții N. C. și P. E. au formulate fiecare întâmpinare prin care au fost de acord cu admiterea acțiunii formulate de către reclamanți.
În data de 03.03.2014 pârâtul E. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanți
În fapt a motivat că obiectul acțiunii este constatare drept de proprietate asupra imobilului compus din 600 m.p. teren si casa formata din 4 camere si pivnița invocându-se uzucapiunea de peste 30 de ani precum si joncțiunea posesiilor (deși este doar sugerata prin expunerea situației de fapt),
O prima precizare ; uzucapiunea de peste 30 de ani prin joncțiunea posesiilor poate fi invocata doar pentru teren. Pentru casa. poate fi invocata accesiunea imobiliara.
Temeiul legal invocat de reclamanți art.35 c.pr.civ. Acest text este abrogat si oricum nu poate servila soluționarea obiectului dedus judecații.
Daca reclamantul va susține ca temeiul legal este art.35 din noul c.pr.civ. atunci arată ca prezenta acțiune este o acțiune in realizarea dreptului de proprietate deoarece motivarea acțiunii s-a tăcut pe posesia de peste 30 ani si continuitatea acesteia, iar la probe acestea s-au solicitat pentru a se dovedi uzucapiunea, joncțiunea posesiilor si accesiunea imobiliara.
Pe pagina nr.4 din acțiune s-au invocat art 1890, 1846 si 1847 c.civ. care constituie temeiuri legale pentru constatarea uzucapiunii care este o acțiune în realizarea dreptului.
Proba cu 3 martori solicitata de reclamant probabil ca are ca justificare (ca teza probatorie) dovedirea posesiei si a joncțiunii posesiilor proba care se administrează tot in acțiunea in realizarea dreptului.
A doua precizare se pare ca terenul în suprafața de 600 m.p, pentru care reclamantul a depus titlul de proprietate nr. 1496 -_/1 LXI. 1996 emis de Comisii județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului D. se suprapune cu terenul care mi-a fost atribuit prin sentința civila nr. 120/21.02.2006 pronunțata de Judecătoria Calafat in dosar rar.221/2006. Judecătorul care a soluționat acest dosar este in prezent avocatul reclamantului. Daca a greșit atunci când a soluționat ca judecător apreciază ca trebuia sa găsească o cale de anulare sau modificare a sentinței nr. 120/2006 care este intrata in puterea lucrului judecat. Titlul său de proprietate este o hotarire judecătoreasca intrata in puterea de lucru judecat.
Titlul de proprietate prezentat de reclamant pentru teren nu este act autentic (iar la dosar s-a depus doar o schița cadastrala s nu si Încheierea de intabulare) si nu poate fi nici opozabil si nici preferat unei hotariri intrate in puterea lucrului judecat.
In ceea ce privește posesorii invocați de reclamant în justificarea joncțiunii posesiilor arată următoarele: S-a invocat chitanța din 17.XII.1977 prin care M. P., ar fi vândut către N. C., (fratele reclamantului) o suprafața de teren (făra a se preciza suprafața) si o casa compusa din 3 camere. S-a invocat o chitanța din 26.XI.1980 prin care N. C. ar fi vândut către P. E. o casa si 700 m.p. teren.
Potrivit L.58/1974 (ia vigoare la data întocmirii celor doua chitanțe) era interzisă vinzarea terenurilor prin acte între vii. Prin cele doua chitanțe s-a eludat L.58/1974 si " asa zisa vinzare de teren nu este valabila. Cele doua chitanțe menționate mai sus nu au mențiunea ca ar fi fost întocmite in dublu exemplar, nu au mențiunea "bun si aprobat de mine pentru sumă" si nu au nici data certa încălcându-se prevederile imperative ale dispozițiilor art.1179 si 1180 cod civil.
In privința continuității posesiei lipsește dovada transmiterii posesiei de către P. E. către reclamant. Lipsește si situația juridica si istoricii de rol fiscal pentru toata, perioada, adică din 17.12.1977 la zi. Aceasta proba este in sarcina reclamantului si urmează sa o administreze»
Acel extras din registrul agricol nu Înlocuiește nici situația juridica si nici istoricul, de rol si nu acoperă o perioada de minim 30 de ani.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au învederat următoarele:
Începând cu luna martie 1983, subsemnații reclamanți au exercitat o posesie propriu-zisă, utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietari asupra întregului imobil compus din construcția cu patru încăperi și suprafața de 600 mp teren intravilan.
Articolul 35 din N.C.p.c. este în vigoare.
Cererea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii imobiliare în sistemul codului civil din 1864 este o cerere în constatarea dreptului de proprietate.
Suprafața de 600 mp teren intravilan pe care se află construcția cu patru încăperi și pivniță este diferită de suprafața de teren care i-a fost atribuită pârâtului E. D. V. prin hotărârea de expedient nr. 120/21.02.2006.
Suprafața de 600 mp teren intravilan pentru care ne-a fost emis titlul de proprietate nu a făcut obiectul partajului judiciar soluționat în dosarul civil nr. 221/2006 al Judecătoriei Calafat, iar subsemnații nu am fost parte în acel proces civil.
Legea nr. 58/1974 a fost abrogată iar înscrisurile sub semnătură privată privind vânzarea-cumpărarea bunurilor imobile compuse din construcții și terenul aferent precum și curtea și grădina din jurul acestora, sunt considerate valabile conform art. 969 și 1295.
In ceea ce privește susținerile pârâtului în sensul că lipsesc mențiunile privind dublul exemplar și „bun și aprobat de mine pentru suma de", cât și data certă. Subliniază că înscrisurile poartă dată certă, mențiunea „bun și aprobat de mine pentru suma de" se aplică numai pe înscrisurile care constată convenții din care se nasc obligații unilaterale, iar formalitatea multiplului exemplar nu poate fi opusă de acela care a executat din parte-i convenția constatată prin act (art. 1179 alin. 3 C.civ.).
Referitor la situația juridică și istoricul de rol fiscal s-au efectuat demersurile
corespunzătoare.
În cauză au fost audiați martorii Ț. M. și M. A..
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru suprafața de teren pentru care s-a solicitat să se constate existența dreptului de proprietate, invocându-se uzucapiunea de 30 de ani, la data de 11.11.1996 Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a constituit dreptul de proprietate reclamantului N. P. pentru suprafața de teren de 600mp situată astfel: 360mp în T73,P3/1 cu vecinii: N-B. Rafal, E-M. C., S-Cl3, V-P. G.C. și 240mp în T73,P3 cu vecinii: N-A3/1, E-M. C., S-Dc, V-P. G.C..
Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege. Având în vedere că dreptul de proprietate asupra terenului în cauză este deja dobândit ca urmare a aplicării legilor fondului funciar, nu se mai poate cere să se constate dobândirea dreptului de proprietate și prin altă modalitate.
Prin urmare, reclamanții fiind titularii unui drept de proprietate constituit potrivit legilor fondului funciar nu mai pot solicita pe calea acțiunii în constatare constarea dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, adică instanța să constate încă o dată un drept care le-a fost recunoscut deja de o instituție abilitată legal.
Faptul că reclamanții invocă situația că pârâtul E. D. ar fi primit în urma unei tranzacții prin sentința civilă nr.120/21.02.2006 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr.221/2006, dosar în care reclamanții nu au fost părți, aceeași suprafață de 600mp, nu poate fi de natură să ducă la admiterea unei acțiuni în constatare, având în vedere existența titlului de proprietate.
Reclamanții titulari ai dreptului de proprietate, se află în posesia terenului care face obiectul cauzei, neexistând până în acest moment nici o acțiune prin care pârâtul E. D. să revendice sau să ocupe această suprafață de teren. Prin urmare, nici o acțiune în constatare întemeiată pe art.35 C.p.c. nu poate fi admisă, lipsind interesul, ca și condiție esențială de admisibilitate, impusă de textul de lege.
Cu privire la construcția casă cu patru camere și pivniță existente pe terenul în cauză, conform art.492 din codul civil anterior, aplicabil în speță, "orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala lui și că sunt ale lui, până ce se dovedește contra."
Accesiunea imobiliară, ca mod de dobândire a proprietății, face inutilă și acțiunea în constatarea dobândirii proprietății asupra construcțiilor prin uzucapiune, având în vedere că, titularul dreptului de proprietate asupra terenului nu poate fi evins cu privire la construcții decât prin pierderea proprietății asupra terenului, altfel, chiar dacă o terță persoană ar dovedi că a edificat construcțiile cu materialele sale, n-ar dobândi decât un drept de creanță cu privire la valoarea materialelor și prețul muncii efectuate, sau sporul de valoare dobândit de teren, după cum a fost de bună sau de rea credință.
Prin urmare, atâta timp cât există un titlu de proprietate asupra terenului, și nimeni nu a întreprins vreo acțiune prin care să încerce a se dovedi contrariul cu privire la proprietatea construcțiilor de pe teren, de asemenea lipsește interesul, ca și condiție esențială de admisibilitate, impusă de textul de art.35 C.p.c.
Față de motivele de mai sus, instanța de fond a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând anularea hotărârii atacate, rejudecarea fondului și admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții au arătat că hotărârea judecătorească este nelegală și netemeinică, întreaga motivare nu este susținută de probele de la dosar, probele nu sunt coroborate, motivele sunt contradictorii, situația de fapt nu concordă cu realitatea, iar legea a fost încălcată și greșit aplicată.
Apelanții au arătat că, întrucât dreptul lor de proprietate asupra bunului posedat a fost efectiv și în mod public contestat, interesul său este pe deplin justificat pentru promovarea acțiunii civile în cauză, așa cum arată art. 35 Cpciv.
În ceea ce privește lipsa interesului, la care se face referire în motivarea hotărârii, nu a fost pusă în discuție de instanța de judecată.
Referitor la accesiunea imobiliară artificială, înfăptuirea acesteia presupune intervenția omului și obligația proprietarului ce beneficiază de ea să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat.
În raport de situația de fapt reală, rezultă că în cauză nu-și găsește aplicabilitatea dobândirea dreptului de proprietate pe calea accesiunii imobiliare întemeiată pe art. 492 Cciv.
Apelanții a arătat că neavând titlu de proprietate asupra construcției, titlu care să susțină și dreptul de proprietate constituit asupra terenului, având în vedere și contestarea dreptului de proprietate la unitatea administrației publice de către intimatul E. D. V., contestare care a produs consecințe, singurul mod de dobândire a proprietății asupra imobilului rămâne prescripția achizitivă.
În drept au fost invocate disp. Art. 466 și urm Cpciv.
Intimații N. C. și P. E. au formulat întâmpinare solicitând admiterea apelului, reiterând, în esență, motivele invocate de apelanți în susținerea cererii de apel.
Intimatul E. D. V. a formulat întâmpinare solicitând în principal respingerea apelului, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apelanții au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul E. D. V..
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că reclamanții au investit instanța cu o acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului compus din casă cu 4 camere, pivniță și suprafața de 600 mp intravilan, situată în T 73, P 3 și 3/1, ca efect al prescripției achizitive.
În drept au fost invocate disp. Art. 35 Cpciv și art. 1846 și 1847 Cciv de la 1864.
Potrivit art. 1846 Cciv uzucapiunea este un mod originar de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale cu privire la un bun imobil, prin posesia neintrerupta asupra acestui lucru tot timpul fixat de lege.
Pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durata se cere doar posesia sa se exercite in conditiile prev de art. 1847 si 1890 cciv, deci trebuie sa fie o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, exercitata timp de 30 de ani.
Tribunalul retine ca obiectul cauzei il reprezinta dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune care reprezinta nu doar un mod originar de dobandire a unui drept real ci, indirect, si o sanctiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a facut ca timp indelungat bunul sa se afle in posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevarat proprietar.
Efectul uzucapiunii este acela ca posesorul devine titular al dreptului de proprietate asupra bunului, retroactiv, nu din momentul implinirii termenului ci chiar din ziua in care a inceput posesia.
Ca atare, acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripției achizitive, nu este o simplă acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în sensul art. 35 C. proc. civ., ci o acțiune cu caracter complex, reprezentând o veritabilă acțiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect constitutiv de drepturi, principalul efect al uzucapiunii, chiar dacă este retroactiv, fiind acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot timpul cerut de lege.
Hotărârea judecătorească pronunțată în soluționarea unei acțiuni având acest obiect este astfel o hotărâre mixtă, care întrunește elemente declarative și elemente constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând eficiență unei situații juridice anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Aplicând aceste principii de ordin teoretic la situația de fapt dedusă judecății, Tribunalul, în acord cu prima instanță, reține că reclamanții nu exercită o simplă posesie asupra bunului imobil pentru a avea deschisă calea unei acțiuni în dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia printr-un mod originar, respectiv prescripția achizitivă, ci sunt proprietari ai bunului, dobândind dreptul de proprietate asupra terenului ex lege (de asemenea un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate), prin constituirea acestuia în temeiul legii 18/1991 (conform TDP 1496-_/11.11.1996), în timp ce dreptul de proprietate asupra construcției l-au dobândit prin convenție.
Tulburarea produsă de intimatul E. D. V. nu constituie o situație de fapt aptă a justifica admiterea acțiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al posesiunii de 30 de ani în condițiile în care, astfel cum am arătat anterior reclamanții nu exercită o simplă posesie asupra imobilului ci un drept de proprietate.
Considerentele instanței de fond vizând lipsa de interes a reclamanților în promovarea unei acțiuni în constatare întemeiată pe art. 35 Cpciv sunt neavenite, în condițiile în care nu a fost investită cu o astfel de acțiune ci cu una în constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de lungă durată, acțiune, care astfel cum am arătat anterior, este una cu caracter complex.
Invocarea prevederilor art. 35 Cpciv nu justifică analizarea deopotrivă a condițiilor acțiunii în constatare provocatorii (care ar putea fi justificată de necesitatea consolidării dreptului reclamanților al cărui exercițiu este împiedicat de pârâtul E. D. V.) și pe cele ale uzucapiunii, în condițiile în care, prin motivarea în fapt a cererii și invocarea dispozițiilor art. 1846 și art. 1847 Cciv, reclamanții au urmărit dobândirea încă unui titlu de proprietate asupra bunului.
Concluzionând, Tribunalul reține că în condițiile în care reclamanții justifică un drept de proprietate asupra terenului (conform TDP 1496-_/11.11.1996 ), iar prin convențiile succesive le-a fost transmis dreptul de proprietate asupra construcției, în mod corect a apreciat prima instanță că nu se impune admiterea acțiunii în uzucapiune.
Ca atare, în temeiul disp. Art. 480 Cpciv va păstra în tot sentința apelată, urmând a respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de reclamanții N. P. și N. E., ambii cu domiciliul in com Poiana M. . 15 judetul D. cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat Ș. C. cu sediul in Calafat . 21 judetul D., impotriva paratilor E. D. V., domiciliat in loc. Vadul lui T., Calea Dobrogei nr 10 judetul Constanta, P. E., domiciliată in com Poiana M. . 13 judetul D., N. C., domiciliat in . D. și U. A. TERITORIALĂ POIANA M. PRIN PRIMAR.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2015
Președinte, L. A. | Judecător, G. C. F. | |
Grefier, E. D. C. |
Red LA/8 ex/25.05.2015
E.C. 20 Martie 2015
J fond AG B.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 4944/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
