Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 8898/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 457/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător G. C. F.
Grefier E. D. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-reclamant O. D. împotriva sentinței civile nr._/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât P. C.- DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE A MUN. C., intimat B. - S. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant O. D. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen
- s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru
- au fost comunicate motivele de apel.
- nu s-a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul-reclamant O. D., având cuvântul, solicită admiterea apelului. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost respinsă contestația la executare precizată, formulată de contestatorul O. D. în contradictoriu cu intimata P. C. – Direcția Impozite și Taxe și terțul poprit B. – S. C..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 24 decembrie 2013 reclamantul O. D., în contradictoriu cu pârâta P. C. - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE A MUN. C. a formulat plângere împotriva dosarului de poprire nr._/07.11.2013, întocmit de către Direcția Impozite și Taxe C. a Primăriei C., solicitând anularea actului de poprire a pensiei reclamantului pentru suma de 643 de lei, reprezentând impozit restant, care ar fi fost neachitat din anul 1999, la care se adaugă dobânzi și penalități; restituirea sumei de 180 de lei poprită deja la B. C. pe data de 14.12.2013, când acesta a ridicat pensia, în valoarea de 530 de lei și anularea popririi pe durata procesului.
În fapt, în data de 14.12.2013, la B.R.D. C., unde reclamantul încasează pensia, a constatat că are o poprire de 643 de lei pentru un impozit neachitat, așa zis, din anul 1999, în baza dosarului nr._/15.11.2012, întocmit de Direcția Impozite și Taxe C..
A fost informat că această poprire s-a făcut în baza unui titlu de executare silită nr._-FT562/15.11.2011 pentru impozit pe terne din . .. 100), în zona veteranilor de război pe care l-a dobândit de la tatăl său, decedat în anul 1998 și scutit de impozit ca veteran de război. Arată că titlul executoriu nu i-a fost comunicat niciodată și chiar dacă i s-ar fi comunicat, acesta este nul, având în vedere că impozitul a fost achitat cu chitanța seria AA_/05.12.2003, în sumă de 2.419.266 lei vechi, la care s-a eliberat certificatul nr. 3958/05.12.2003, cu precizarea că nu sunt datorii, iar dobânda și penalitățile au fost calculate la zi.
La data de 23.12.2013 a cerut la Direcția de Impozite și Taxe, în scris, restituirea sumei poprite ilegal, dat fiind că impozitul a fost achitat, iar aceasta a motivat că totuși trebuie plătit acest impozit, care nu s-a explicat de unde provine, dar că, "calculatorul nu greșește".
Arată că Titlul de Executare silită nr._-FT 572/15.11.2011, anexat la dosarul de poprire a fost emis în afara termenului legal de prescripție de 5 ani prevăzut de OG nr. 92/2003.
În drept, invocă art. 24, 44, 45, 47, 91, 93, 117 din OG nr. 92/2003.
A anexat în copie act de vânzare, chitanță de plată a impozitului, certificat fiscal, cupon pensie pe luna decembrie a.c., cerere anulare impozit către Direcția Impozite și Taxe C..
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr. 976 din 05 martie 2014 pronunțată de Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul O. D., în contradictoriu cu pârâta P. C. - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE A MUN. C., în favoarea Judecătoriei C..
Dosarul a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.03.2014, sub nr._ și constituie prezenta cauză.
La data de 09.04.2014, contestatorul O. D. a depus precizări la contestația formulată prin care solicită, așa cum a specificat și în cererea principală, anularea Deciziei privind Dosarul de poprire nr._/07.11.2013, restituirea sumelor reținute și a dobânzii aferente calculate până la data restituirii efective, plata daunelor morale în sumă de 1.000 lei, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru in cuantum de 50 lei.
Prin prezenta, petentul arată că întrucât nu i s-a comunicat întâmpinarea formulată de intimată, consideră documentele anexate plângerii ca fiind recunoscute fără echivoc de către intimată, pentru că impozitul a fost achitat de el, integral, din anul 2003, fiind astfel abuzivă solicitarea intimatei de a mia fi plătit încă o dată.
În motivarea în fapt arată că în afara prejudiciului material, patrimonial, provocat prin reținerea nelegală în lunile decembrie 2013 și ianuarie 2014 a unui impozit nedatorat i s-au produs și grave prejudicii morale, tulburări psihice și de sănătate, lezarea onoarei și personalității.
Menționează că a suferit un șoc în momentul în care a constatat la Bancă că pensia, ca urmare a popririi, i-a fost diminuată cu 180 lei.
De asemenea, arată că pentru această situație nu i s-a oferit nicio explicație, funcționarii publici din cadrul Serviciului Impozite și Taxe al Primăriei C. având o atitudine necorespunzătoare și jignitoare față de acesta.
Menționează că traumele psihice pe care i le-a provocat această situație, din cauza lipsei banilor, au fost cu atât mai mari cu cât în ajunul sărbătorilor de iarnă nu a avut bani să cumpere un minim necesar, medicamente.
De asemenea, învederează că i-a fost lezată onoarea și personalitatea sa față de prieteni și familie.
Petentul arată că reparația prejudiciului produs este clar prevăzută de art. 8 alin. 1 art. 10, art. 18, art. 19 din Legea nr. 554/2004, art. 998 și art. 999 din C.civil și art. 1357 alin. 1 C.civil.
Referitor la dovedirea unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arată că P. C.-Serviciul Impozite și Taxe, prin angajații săi, se face vinovată de fapta ilicită, îmbrăcând forma inacțiunii, intimata încălcând grav dispozițiile legale care o obligau să anuleze creanța deja achitată din anul 2003, lucru dovedit cu acte.
Privitor la existența vinovăției, arată că intimata se face vinovată întrucât aceasta a refuzat să considere Certificatul fiscal emis de ea privind achitarea integrală a impozitelor în anul 2003.
În susținerea pretențiilor sale, petentul invocă jurisprudența CEDO care consacră necesitatea protecției cetățeanului în raport de erorile sau abuzurile statului urmate în mod necesar de măsuri reparatorii adecvate, atât sub aspectul daunelor materiale, cât și al celor morale.
În drept a invocat prevederile art. 8, 10, 18, 19 din Legea nr. 554/2004, art. 1357 alin. 1, art. 1359, art. 1391 din Noul Cod Civil.
Anexat prezentei a depus talon de pensie și decizia de pensionare.
In baza rolului activ, instanța a dispus emiterea unei adrese către P. C. – Direcția Impozite și Taxe, pentru a se înainta dosarul de executare privind titlul executoriu nr._ – FT 575/15.11.2011, care a fost înaintat cu adresa nr._.
Prin încheierea de ședință din data de 18 iunie 2014, instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză a terțul poprit B. – S. C. și totodată emiterea unei adrese către acesta pentru a se comunica ce sumă a fost poprită până în prezent din pensia contestatorului.
Prin adresa nr._/18.07.2014, B. – CRSC Timișoara a comunicat instanței faptul că în data de 21.01.2014 poprirea a fost sistată ca urmare a recepționării unei adrese în acest sens, din data de 13.01.2014, emisă de Direcția Impozite și Taxe, din cadrul Primăriei Mun. C..
În scop probator, instanța a încuviințat contestatorului proba testimonială pentru dovedirea daunelor morale, în cauză fiind audiat martorul M. F..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a constatat si reținut că prin adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești și înștiințare poprire emise de P. Municipiului C.-Direcția de Impozite și Taxe, în dosarul de executare nr. 165366FT572/15.11.2011, în baza art. 149 alin. 5 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală Rep., contestatorul O. D. a fost înștiințat că s-a luat măsura indisponibilizării sumelor existente și a celor viitoare pentru suma de plată în cuantum de 643,41 lei, reprezentând: impozit teren construcții persoane fizice– 156,36 lei, majorări impozit teren construcții persoane fizice - 454,80 lei, impozit teren construcții persoane fizice – 32,25 lei, conform titlului executoriu, nr. 165366FT572/15.11.2011 pentru care s-a început executarea silită.
Conform titlului executoriu la dosar, nr. 165366FT572/15.11.2011, emis de P. Municipiului C. – Direcția de Impozite și Taxe, documentul prin care s-a evidențiat suma de plată îl reprezintă decizie de impunere.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 28 din OG 92/2003, răspunderea fiscală a contribuabililor se stabilește de către organul fiscal competent printr-o decizie, atât pentru obligația fiscală principală cât si pentru accesoriile acestora, decizii ce constituie titluri de creanță, care, în temeiul art. 141 alin. 2 din OG 92/2003, devin titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal.
În speță există acest titlu executoriu, menționat anterior, deocamdată la acest moment legal emis, iar actele de executare ( adresă de înființare a popririi) au fost realizate conform acestui titlu executoriu.
Instanța de fond a reținut că împotriva acestor titluri de creanță si a altor acte administrative fiscale se poate formula contestație la organul fiscal competent, potrivit art. 205 C.pr. fiscală, iar în temeiul art. 218 OG 92/2003, instanța competentă cu soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor organului fiscal este instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii.
Ca urmare, având în vedere că, în speță, actele de executare au fost realizate în baza titlului executoriu nr. 165366FT572/15.11.2011 reprezentat de decizie de impunere, asupra căreia instituția emitentă, respectiv P. Municipiului C. – Direcția Impozite și Taxe, nu a revenit, așadar, la acest moment decizia de impunere este în continuare emisă, instanța, potrivit art. 141 alin. 2 din OG 92/2003 coroborat cu art. 172 din OG 92/2003, a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, a respins cererea de acordare a daunelor morale ca nejustificată, având în vedere că s-a respins contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând casarea acesteia și admiterea contestației.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că în mod eronat s-a înființat poprire de către P. C.-Direcția de Taxe și Impozite pentru un impozit pretins a fi datorat, pentru un teren în C., .>
Terenul în speță, a fost înstrăinat la data de 05.12.2003, dată la care apelantul a achitat impozitul aferent, pentru care s-a eliberat Certificatul Fiscal nr. 3958/_.
Chitanța privind plata acestui impozit nu a fost înregistrată, fie din culpă, fie de rea intenție, conform documentele fiscale probante și a fost ținut dator cu suma de 643 lei din anul 1999.
Această lipsă de evidență clară și reală a obligațiilor fiscale i-a creat un prejudiciu în anul 2012 când i s-a refuzat emiterea unui certificat fiscal pentru obținerea unei locuințe sociale, pentru motivul că nu a avut un impozit plătit.
Abia în luna aprilie 2014 P. C. și-a recunoscut vinovăția și a restituit sumele reținute ilegal.
Instanța de fond a motivat că răspunderea fiscală a contribuabililor se stabilește printr-o decizie de impunere ce devine titlu executoriu con fart. 92/2003, iar actele de executare au fost întocmite conf acestei decizii de impunere.
Cele reținute de instanța de fond sunt greșite în condițiile în care decizia de impunere a fost anulată din moment ce au fost restituite sumele reținute.
În drept au fost invocate disp. art. 1359 și art. 1391 Cciv, art. 75, 76 alin. 1 și 2 Legea 188/1999 și art. 998, 999 Cciv și legea 554/2004.
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, Tribunalul reține următoarele:
Contestatorul O. D. împreună cu O. G. M. au înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/23.12.2003 la BNP Șteefănescu F. dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 398 mp teren intravilan situat în C., T 27/1 P 284.
Anterior, conform chitanței nr. AA_/05.12.2003 emisă de P. Municipiului C.-Serviciul de Impozite și Taxe Locale, vânzătorii terenului au achitat impozitul datorat, Diecția Economico-Financiară din C. primăriei Municipiului C. emitând Certificatul Fiscal nr. 3958/05.12.2003 care atestă că vânzătorii nu figurează înregistrați cu taxe și impozite neplătite.
La data de 15.11.2011 numiților O. D. și O. G. M. le-a fost emis titlul executoriu 165366FT572 prin care s-a stabilit în sarcina acestora obligația de achitare a sumei de 643,41 lei cu titlu de impozit teren construcții persoane fizice și penalități aferente perioadei 15.03._03.
În baza acestui titlu executoriu, la data de 07.11.2013 s-a dispus înființarea popririi asupra disponibilităților bănești ale debitorilor, contestatorului fiindu-i poprită, până la data de 21.01.2014 când poprirea a fost sistată în urma adresei de deblocare a conturilor bancare_/13.01.2014 a Direcției Taxe și Impozite, suma totală de 368 lei (conform adresei nr._/2014 emisă de terțul poprit B. ).
Prin decizia nr. 3045/01.04.2014 emisă de Direcția Taxe și Impozite s-a dispus restituirea către debitori a sumei de 368 lei .
Executarea silita este procedura prin mijlocirea careia creditorul, titularul dreptului recunoscut printr-un titlu executoriu constringe-cu concursul organelor statului-pe debitorul sau care nu-si executa de buna voie obligatiile ce decurg dintr-un asemenea titlu, de a le duce la indeplinire in mod silit.
Declanșarea executării silite presupune ca situație premisă inexistența unei executări benevole din parte debitorului.
În speță, Tribunalul constată că debitorii O. D. și O. G. M. și-au îndeplinit obligația de a achita impozitul pe teren aferent perioadei 2000-2003 la data de 05.12.2003, conform chitanței nr. AA_ emisă de P. Municipiului C.-Serviciul de Impozite și Taxe Locale.
Ca atare, rațiunea declanșării executării silite asupra acestora nu subzistă, motiv pentru care actele de executare apar ca nelegale.
Argumentul instanței de fond potrivit căruia titlul executoriu contestat a fost emis în baza unei decizii de impunere care este în ființă nu poate fi reținut.
Astfel, este adevărat că în cuprinsul titlului executoriu este menționat ca document prin care s-a stabilit sau individualizat plata o "decizie de impunere", al cărei număr sau dată de emitere nu au fost însă indicate.
Un astfel de titlu de creanță fiscală nu a fost înaintat la dosar, deși instanța de fond a solicitat înaintarea, în copie, a tuturor înscrisurilor din dosarul de executare.
Potrivit disp. art. 110 alin. 2 C.p.f., „colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.” Iar alin. 3 al aceluiași articol, definește titlul de creanță, ca fiind „actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.”
Intimata nu făcut dovada emiterii către contestator, a unei decizii de impunere, astfel cum s-a consemnat în titlul executoriu nr. 165366FT572, cu privire la obligațiile fiscale ale contestatorului, decizie care să producă efectul juridic de individualizare a unei creanțe fiscale iar în ipoteza neîndeplinirii obligațiilor fiscale, pe baza ei să se poată porni executarea silită.
Art. 141 din C.p.f., prevede expres și limitativ condițiile pentru începerea executării silite, arătând la alin. 1 că: „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.” Tot art. 141 C.p.f., la alin. 11, teza a doua, prevede, în mod imperativ, că „ Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.”
În acest context faptic și legislativ, prin neemiterea unei decizii de impunere, nu s-ar putea proceda la o verificare a legalității impozitelor, astfel cum au fost stabilite în sarcina contribuabilului contestator, organul de control administrativ sau judiciar, neputând verifica dacă pentru estimarea bazei de impunere, organul fiscal a avut în vedere toate datele si documentele care au relevanță pentru estimare.
Din analiza dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că intimata nu a respectat prevederile legale și a procedat la începerea executării silite a contestatorului, fără a exista în fapt un titlu de creanță, ce figurează în cuprinsul titlului executoriu atașat somației, respective o decizie de impunere, astfel încât titlul executoriu nr. 165366FT572 și formele de executare întocmite în baza acestuia, sunt lovite de nulitate.
Întemeiată apare a fi cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor morale.
Astfel, declanșarea împotriva contestatorului a unei executări silite nelegale cu consecința privării acestuia de sumele poprite, obligării acestuia la numeroase demersuri pentru a ale recupera se circumscrie unei fapte ilicite de natură a angaja răspunderea civilă delictuală a intimatei în calitate de comitent al funcționarilor care, cu neobservarea dispozițiilor legale, au întocmit actele de executare.
Această fapta ilicită i-a produs contestatorului un prejudiciu moral constând în atingerea adusă dreptului la propria imagine, obligându-l ca să prezinte celor din jur situația financiară precară la care a ajuns (potrivit martorului audiat nemijlocit).
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.
Contestatorul a solicitat repararea prejudiciului moral prin obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei.
Față de toate cele ce preced, statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), instanța apreciază că suma solicitată de contestator este disproporționat de mare și că prejudiciul moral suferit de aceasta poate fi reparat cu suma de 100 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. Art. 1373 Cpciv, va admite în parte cererea și va oblige intimata la plata sumei de 100 lei cu titlu de daune morale.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. Art. 480 Copciv, va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată în sensul celor anterior arătate.
În temeiul disp. Art. 453 Cpcvi, având în vedere soluția pronunțată asupra recursului, Tribunalul constată culpa procesuală a intimatei, urmând a o obliga la plata cheltuielilor avansate de apelant.
În ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli, potrivit disp art. 453 alin. 2 Cpciv, in cazul in care pretentiile partii au fost admise numai in parte, instanta va acorda acesteia numai cheltuielilor de judecata corespunzatoare pretentiilor admise. În speță, Tribunalul constată că apelantul a avansat suma de 170 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (din care a achitat în fața instanței de fond 50 lei aferentă contestației la executare-chitanța nr._/15.01.2014 depusă la f 17 dosar_/63/2013, 100 lei aferentă cererii de acordare a daunelor morale-chitanța_/04.08.2014 depusă la f 35 dosar de fond, iar în dosarul de apel 20 lei-chitanța_/16.01.2015).
Din această sumă i se datorează suma totală de 90 lei din care 50 lei reprezintă taxa de timbru achitată pentru soluționarea contestației la executare, iar 40 lei reprezintă taxa de timbru datorată pentru pretențiile admite (20 de lei pentru soluționarea fondului și 20 lei pentru apel).
Diferenta dintre cheltuielile solicitate si cele acordate va fi suportata de apelant, care, pentru ca a pretins mai mult decat i se datora este in culpa procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de apelntul O. D. CNP_, cu domiciliul procedural ales în C., ., .. 22, jud. D., în contradictoriu cu intimata P. C. – Direcția Impozite și Taxe, cu sediul în C., .. 51 C, jud. D. și terțul poprit B. – S. C., cu sediul în C., B.-dul. C. I, nr. 1, jud. D..
Schimbă sentința apelată în sensul că admite în parte contestația la executare.
Anulează titlul executoriu nr. 165366FT572/15.11.2011 și adresa de înființare poprire nr._/07.11.2013 emise de Direcția de Impozite și Taxe a Primăriei Mun. C.. Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 100 lei daune morale.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 90 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru la fond și în apel.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2015
Președinte, L. A. | Judecător, G. C. F. | |
Grefier, E. D. C. |
Red LA/5 ex/02.04.2015
E.C. 10 Martie 2015
J fond A G.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Sentința nr. 123/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
