Anulare act. Decizia nr. 171/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 3559/201/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 171/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. Ș.
Judecător L. C. C.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelantul-reclamant C. I., pe de o parte și apelantul-pârât G. C., pe de altă parte, împotriva sentinței civile nr. 1477/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. I. M., B. I., P. S. DE CÎMP, P. D.-S.P.C.R.P.C.I.V. C. și E. D. E. Nicușor, având ca obiect anulare act.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-reclamant C. I., personal și asistat de reprezentant convențional, avocat L. I., în baza delegației de substituire nr. 7/02.02.2015, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- s-a primit răspuns la adresa efectuată către Inspectoratul Teritorial de Muncă D.;
- s-a prorogat discutarea cererilor de probatorii după soluționarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar.
Avocat L. I., pentru apelantul-reclamant C. I., învederează că a observat modul de soluționare a cererii de acordare ajutor public judiciar. Solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-reclamant C. I., personal și asistat de reprezentant convențional, avocat L. I., în baza delegației de substituire nr. 7/02.02.2015, pentru apelantul-pârât G. C., reprezentant convențional, avocat O. I. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._/13.08.2014, emisă de Baroul D., lipsă fiind celelalte părți.
Avocat O. I. G., pentru apelantul-pârât G. C., solicită încuviințarea probei testimoniale cu un martor, nominalizat în cererea de apel, pentru a face dovada că apelantul a fost cumpărător de bună credință.
Avocat L. I., pentru apelantul-reclamant C. I., învederează că nu au fost respectate prevederile art. 208 Cod procedură civilă, întâmpinare nu a fost depusă în termen, ceea ce atrage decăderea acestuia din dreptul de a mai propune probe noi.
Având cuvântul în replică, avocat O. I. G., pentru apelantul-pârât G. C., învederează că nici reclamantul prin cererea de chemare în judecată nu a solicitat vreun probatoriu.
În deliberare, instanța respinge proba solicitată, însă nu pe argumente legate de procedura civilă, cererea de probatorii fiind formulată în termen util împreună cu cererea de apel, a fost indicată teza probatorie, numele martorului, adresa, ci proba este respinsă pe considerente de inutilitate a acesteia în raport de probele administrate până în prezent.
La interpelarea instanței părțile, prin apărători, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Avocat L. I., pentru apelantul-reclamant C. I., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii capătului de cerere ce vizează prejudiciul nerealizat prin lipsa de folosință a remorcii din 15.06._13, conform motivele depuse în scris. Cu cheltuieli de judecată, precizând că până la sfârșitul ședinței va depune chitanța privind onorariu de avocat.
Avocat O. I. G., pentru apelantul-pârât G. C., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat conform motivelor expuse în scris, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței Judecătoriei Calafat și trimiterea cauzei la rejudecare, arătând că nu s-a cercetat fondul, în teză subsidiară solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și respingerea obligației apelantului la plata cheltuielilor de judecată și totodată restituirea bunului, întrucât acesta a fost cumpărător de bună credință. Cu cheltuieli de judecată, depunând chitanța nr. 139/29.09.2014, reprezentând onorariu de avocat. În ceea ce privește apelul declarat de reclamant solicită respingerea acestuia ca nefondat, precizând că nu s-a făcut dovada acestui prejudiciu nerealizat.
Avocat L. I., pentru apelantul-reclamant C. I., solicită respingerea apelului declarat de pârât, ca nefondat. Depune chitanța nr. 17/02.02.2015, reprezentând onorariu de avocat.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Calafat reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâții M. I. M., B. I., P. S. DE CÎMP, P. D. - S.P.C.R.P.C.I.V. C., E. D. E. Nicușor, G. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a declarației pentru scoaterea din evidență a remorcii înmatriculată sub nr._ marca BUELTMANN, B – KL – 200, . W09040240SAB48548, precum și a tuturor actelor subsecvente care au condus la radierea remorcii, precum și a contractului de vânzare cumpărare, încheiat între pârâții E. Danm, E. Nicușor și Gehorghișan C., conform art. 1247 alin. 2 Cod civil, art. 1249, art. 1250, art. 1254 alin. 2 Cod civil; să fie obligat pârâtul G. C. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, remorca proprietatea sa, marca BUELTMANN, B – KL – 200, . W09040240SAB48548, conform art. 563 alin. 2 și 2 Cod civil; să fie obligați pârâții M. I. M., E. D. E. Nicușor și G. C. în solidar la plata contravalorii lipsei de folosință a remorcii pe ultimii trei ani, începând cu data de 26.09._13, în cuantum de 40.000 lei, sumă ce va fi reactualizată începând cu data de 15.06.2010 până la data plății efective plus dobânda legală capitalizată, practicată de Banca Națională a României, începând cu data de 26.09.2010 și până la data de 26.09.2013, în cuantum de 8360 lei; art. 548 alin. 4, art. 550 alin. 3 Cod civil; obligarea Primăriei comunei S. de Cîmp județul D. și Instituția Prefectului județul D. – S.P.C.R.P.C.I.V. C. să întocmească toate documentele necesare și să suporte toate costurile ocazionate de radierea remorcii înscrise ilegal pe numele G. C., în vederea înscrierii acesteia pe numele proprietarului de drept conform competențelor ce le revin; obligarea pârâților B. I., M. I. M. și E. D. E. Nicușor la plata sumei de 10.000 lei reprezentând prejudiciu moral cauzat, conform art. 1530, art. 1531, art. 1641 teza II Cod civil, art. 72 alin. 1 și 2 Cod civil, cu obligarea pârâților, persoane fizice, în solidar la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În fapt a motivat că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 11.03.2009, a achiziționat din Republica Germania o remorcă (platformă) marca BUELTMANN, Tip B-KL-200 având . șasiu W09040240SAB48548.
După ce a ajuns cu acest mijloc de transport în țară, în data de 27.04.2009 a întocmit toate documentele pentru omologare, în acest sens fiind emis de către Registrul Auto Român, Certificatul de Autenticitate . nr._/27.04.2009.
Ulterior, după ce a tradus toate actele de proprietate și de proveniență a remorcii, în data de 06.05.2009 s-a adresat cu cerere pentru înmatricularea acestui mijloc de transport pârâtei S.P.C.R.P.C.I.V. C., remorca fiind înmatriculată sub nr._, proprietatea sa.
În anul 2009 a împrumutat de la pârâtul M. M. I. o sumă de bani ca urmare a unei înțelegeri verbale cu acesta, pentru a pleca în Spania la muncă, lăsându-i spre folosință mijlocul de transport proprietatea sa. După ce a plecat în Spania i-a returnat pârâtului suma de bani împrumutată, însă remorca proprietatea sa a rămas tot la pârâtul M., care s-a folosit de aceasta peste un an și jumătate.
În anul 2011, la întoarcerea sa în țară a mers la pârâtul M. pentru a-i restitui bunul proprietatea sa, care îl lăsase în folosință în anul 2009, însă pârâtul M. i-a relatat că acesta fusese înstrăinat de către pârâtul G. C.. Același lucru l-a aflat șu de la pârâtul B. I., din satul său, acesta fiind și funcționar la P. S. de Cîmp, județul D..
După ce a aflat cele de mai sus de la pârâții M. și B., s-a adresat imediat cu plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Calafat, aceasta fiind înregistrată sub nr. 551/P/2001. cercetările au fost finalizate în 15.03.2013, prin Ordonanța cu nr. 551/P/2011.
Prin această ordonanță P. de pe lângă Judecătoria Calafat a constatat că B. I. a falsificat declarația de radiere a remorcii, comițând și infracțiunea de abuz în serviciu.
Față de cele de mai sus a arătat că în daună s-a produs un prejudiciu care nu poate fi reparat decât prin anularea acestor acte, încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare.
Potrivit art. 563 cod civil " proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea dreptul la despăgubiri dacă este cazul…"
P. de pe lângă Judecătoria Calafat, în dosarul penal nr. 551/P/2011 a procedat la compararea celor două acte de proprietate ale remorcii, în speță contractul de vânzare cumpărare încheiat în data de 11.03.2009 prin care a dobândit din Germania proprietatea asupra mijlocului de transport și cel încheiat între pârâții E. și G., cu încălcarea prevederilor legale, urmând ca bunul proprietatea sa și aflat în posesia lui G. să fie restituit.
În susținerea acestei cereri a amintit și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului care statuează faptul că: "Orice persoană fizică ori juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit e proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile dreptului internațional".
De asemenea, potrivit art . 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului "orice persoană are dreptul la proprietatea sa și nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa".
A mai arătat că mijlocul de transport, platformă, achiziționat de el din Germania era folosit în scopul de a transporta alte autovehicule de capacitate mai mică spre a fi înmatriculate în republica Bulgaria sau în țară. La fiecare transport. Pârâții au încasat sume de bani de la diferite persoane cuprinse între 500 lei – 600 lei / transport. Săptămânal aceștia transportau cel puțin o singură dată autovehicule spre a fi înmatriculate, atât în țară cât și în afara granițelor, s-au folosit de platformă fără ai-i plăti vreo sumă de bani, ba mai mult prin mijloace frauduloase au radiat-o și ulterior au înscris-o pe numele pârâtului G..
A solicitat obligarea pârâtelor P. comunei S. de Cîmp și Instituția Prefectului Județului D. – S.P.C.R.P.C.I.V. C., să întocmească toate documentele necesare și să suporte toate costurile ocazionate de radierea remorcii înscrise ilegal pe numele G. C., în vederea înscrierii acesteia pe numele său, proprietarul de drept.
În consecință, ca urmare a întocmirii acestor documente false de către pârâtul B., în dauna sa a fost produsă o pagubă care nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nulității absolute a acestor acte.
În ceea ce privește obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei reprezentând prejudiciu moral, a arătat că de fiecare dată a atras disprețul public cu diferite ocazii, a avut multe discuții în familie, cu vecinii și prietenii care îi reproșau tot timpul că a fost păcălit de pârâți, la diferite întâlniri pe care le avea cu prietenii, discuția preponderentă se rezuma de fiecare dată la acest mijloc de transport, fiindu-i rușine să mai iese din casă.
În drept a invocat prevederile art. 1247 alin. 2 Cod civil, art. 1249, art. 1250 Cod civil, art. 1254 alin. 2 Cod civil, art. 563 alin. 1 și 2 Cod civil, art. 548 alin. 4 Cod civil, art. 550 alin. 3 Cod civil, art. 1530, art. 1531, art. 1641 teza II Cod civil, art. 72 alin. 1 și 2 Cod civil.
În scop probator a depus: adresa nr._/08.05.2013 eliberată de MAI Instituția Prefectului – Județul D. S.RC.R.P.C.Î.V.D., certificat de înmatriculare și inspecția tehnică a remorcii, chitanța nr._/1/06.05.2009 eliberată de CEC Bank SA București, chitanța nr. 222/06.05.2009 eliberată de Consiliul Local Comunal S. de Cîmp, certificat de autentificare . nr._, cerere în vederea aprobării înmatriculării autovehiculului din 06.05.2009, contract de vânzare cumpărare GTV – comerț cu autovehicule avariate, încheiere de legalizare a semnăturii traducătorului nr. 1284/06.05.2009 încheiată la BNP I. V. F. C., carte de identitate, certificatul autovehiculului, actele de înmatriculare ale autovehiculului, ordonanța nr. 193/II/2/2013/17.05.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat.
La data de 27.09.2013 reclamantul a formulat cerere prin care a solicitat acordarea ajutorului public judiciar pentru acoperirea cheltuielilor privind scutirea la plata taxelor judiciare.
A atașat contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 959/22.06.2012 la BNP Asociați T. F. și G. L. C., declarația autentificată sub nr. 2209/25.09.2013 la BNp S. F. Calafat, adeverința nr. 531/25.09.2013 eliberată de Colegiul Tehnic "Ș. M." Calafat, copii acte de identitate, certificat de căsătorie .. 8 nr._, certificat de naștere . nr._, adeverința nr. 1476/25.09.2013 eliberată de primăria comunei S. de Cîmp, adeverințe de venit pe anul 2013 eliberate de ANAF – Serviciul Orășenesc Calafat.
Prin încheierea de la 08 noiembrie 2013 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul C. I. și a dispus scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3236 lei.
Instanța, examinând cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, având în vedere dispozițiile art. 201 alin 1 din Codul de procedură civilă, a dispus comunicarea cererii de chemare în judecata către pârâți, punându-li-se în vedere că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecata sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâților la data de 08.11.2013, termenul de depunere a întâmpinării fiind stabilit la 09.12.2013.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, iar instanța prin rezoluția din 10.12.2013, în baza art. 201 alin 4, 5 din Codul de procedură civilă, a fixat primul termen de judecată la data de 22.01.2014, dispunând citarea părților pentru acest termen.
Instanța a dispus atașarea dosarului penal nr. 551/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat.
În cauză a fost audiați martorul A. I..
Prin încheierea de ședință din data de 05.03.2014 s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea autovehicule, desemnându-se expert, G. L. D., care a depus raportul de expertiză la data de 24.03.2014.
Având în vedere că la data de 14.06.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Calafat dosarul nr._ având același obiect și aceleași părți cu cele din cauza de față, iar prin sentința civilă nr. 1656/29.02.2013 pronunțată în dosarul_, completul C2 din cadrul Judecătoriei Calafat a dispus anularea acțiunii civile ca netimbrată, în conformitate cu prevederile ROI instanța a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea dosarului la completul inițial investit – C2.
Prin sentința civilă nr.1477/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat a fost admisă excepția puterii de lucru judecat și dispune înlăturarea capătului de cerere cu privire la desființarea declarației pentru scoaterea din evidență a mijlocului de transport.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. I., împotriva pârâților M. I. M., B. I., P. D. - S.P.C.R.P.C.I.V. C., E. D. E. Nicușor și G. C..
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 21.04.2010.
A fost obligat pârâtul G. C. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, reclamantului remorca BUELTMANN B-KL-200, . W09040240SAB_.
Au fost obligați pârâții P. comunei S. de Cîmp și Instituția Prefectului Jud. D. – S.P.C.R.P.C.I.V. C. să întocmească documentele necesare în vederea radierii remorcii înscrise ilegal pe numele pârâtului G. C..
Au fost obligați pârâții M. I. M., B. I., E. D. E. Nicușor și G. C. la 2500 lei cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 11.03.2009, reclamantul C. I. a achiziționat din Republica Germania o remorcă (platformă) marca BUELTMANN tip B – KL – 200, având . W09040240SAB41548.
La data de 27.04.2009, după ce reclamantul a adus mijlocul de transport în țară, a întocmit toate documentele pentru omologare, Registrul Auto Român emițând certificatul de autenticitate . nr._ din 27.04.2009.
Ulterior, după traducerea actelor de proprietate și de proveniență a remorcii, la data de 06.05.2009 reclamantul s-a adresat pârâtei SPCRPCIV C. pentru înmatricularea mijlocului de transport, care a fost înmatriculat sub nr._ .
Din cercetările efectuate în dosarul penal mai sus menționat a rezultat că tot în anul 2009, între reclamant și pârâtul M. M. I. a avut loc o convenție verbală, conform căreia, reclamantul a lăsat în schimbul unei sume de bani împrumutate de la pârât, spre folosință această remorcă pe durata împrumutului.
În anul 2011, la întoarcerea reclamantului în țară, a mers la pârâtul M. pentru a-i restitui remorca și cu această ocazie a aflat de la pârât că aceasta fusese înstrăinată pârâtului G. C., iar contractul de vânzare cumpărare încheiat la o societate de specialitate din C. a fost prezentat de inculpatul G. C. la P. S. de Cîmp, acesta solicitând înregistrarea în evidențe a remorcii, pe numele său. Inculpatul B. I. a radiat-o din evidențele Primăriei S. de Cîmp, după care a trimis documentația la P. Poiana M. pentru a fi luată în evidență.
În aceste condiții, reclamantul s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecători Calafat cu plângere penală, iar în urma administrării probatoriului în acest dosar, cu numărul mai sus menționat, în care s-a efectuat inclusiv o expertiză grafologică, prin Ordonanța nr. 551/P/2011/15.03.2013, P. de pe lângă Judecătoria Calafat a constatat că pârâtul B. I. a falsificat declarația de radiere a remorcii comițând și infracțiunea de abuz în serviciu, însă latura civilă a acțiunii penale a rămas nesoluționată, așa cum rezultă din Ordonanța nr. 193/II/2/2013/17.05.2013 emisă de P. Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat.
Prin sentința civilă nr. 1398/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, întrucât înscrisul "Declarație pentru scoaterea din evidență a mijloacelor de transport" nr. 980/29.04.2010 întocmită de pârâtul B. I. a fost declarat fals, acest înscris a fost desființat în totalitate, în aceste condiții, urmând a fi înlăturat capătul de cerere cu privire la desființarea declarației pentru scoaterea din evidență a mijloacelor de transport a acestui înscris.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța apreciază, comparând cele două contracte de vânzare cumpărare, respectiv contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 11.03.2009, prin care reclamantul a dobândit din Germania proprietatea asupra mijlocului de transport și cel încheiat între pârâții E. și G., că cel deținut de reclamant este mult mai bine caracterizat, așa încât, bunul proprietatea acestuia, urmează a fi restituit de către pârâtul G., cu atât mai mult cu cât prin Ordonanța nr. 551/P/2011/15.03.2013, P. de pe lângă Judecătoria Calafat a constata falsă declarația de radiere a remorcii de pe numele reclamantului, această declarație fiind desființată total prin sentința civilă nr. 1398/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ .
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, respectiv stabilirea prejudiciului rezultat din lipsa de folosință a remorcii, pentru care s-a dispus și efectuarea unei expertize, se apreciază că nu se poate stabili în nici un fel valoarea lipsei de folosință, întrucât reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada că este administratorul unei societăți comerciale care să aibă în obiectul de activitate servicii de transport cu o remorcă închiriată sau să prezinte comenzi ferme sau convenții și contracte în perioada 26.09.2010 – 26.09.2013, încheiate cu un beneficiar în vederea prestării unor astfel de servicii. Simplul act depus de reclamant - Ofertă tractări auto non stop – eliberată de . (fila 114 din dosar) nu reprezintă comandă fermă și nici dovada că reclamantul ar fi efectuat astfel de servicii vreunei societăți comerciale.
Susținerea reclamantului, că ar fi putut efectua un transport pe lună în Italia cu remorca pentru a transporta autoturisme în vedere vânzării acestora în România, urmează a fi înlăturată, acesta nefăcând nici un fel proba în acest sens, neprezentând nici un document de transport sau de închiriere. Mai mult, se apreciază că această activitate să fie una ilicită, în condițiile în care de asemenea reclamantul nu a făcut dovada unor astfel de venituri care să fie supuse impozitării și plății taxelor legale.
La efectuarea expertizei, expertul a avut în vedere numai susținerile reclamantului, însăși expertul reținând că în baza declarației acestuia s-ar fi efectuat unul sau două drumuri în Italia - aproximativ 2500 km pe lună, mai mult expertul calculează cheltuieli cu autoutilitara cu un alt tip de autoutilitară, Peugeot Boxer și nu cu autoutilitara marca BUELTMANN B-KL-200.
În concluzie, contravaloarea lipsei de folosință a remorcii pe perioada celor 3 ani în valoare de_ lei nu are relevanță în condițiile în care reclamantul nu a beneficiat de serviciile unei firme de tractări auto, nu a făcut dovada că deține societate comercială cu astfel de activitate, nu a depus documente de transport sau de închiriere.
În aceste condiții, instanța a respins acest capăt de cerere.
Referitor la cel de-al patrulea capăt de cerere, urmează ca instanța să-l admită în totalitate, pârâții P. comunei S. de Cîmp și Instituția Prefectului Județului D. - S.P.C.R.P.C.I.V. C., fiind obligate să întocmească documentele necesare în vederea radierii remorcii înscrise ilegal pe numele pârâtului G. C., întrucât pentru ca reclamantul să reînscrise bunul pe numele său sunt necesare alte costuri constând în verificare RAR, omologare, taxă timbru mediu, iar prin declarația de radiere,, anulată în totalitate ca fiind falsă, aceste instituții au emis actele de radiere ale remorcii, emițând totodată și adrese de înscriere a acesteia pe numele pârâtului G.. De asemenea, fără aceste documente nu s-ar fi putut încheia nici actul de vânzare cumpărare între pârâții E. și G..
În raport de considerentele de mai sus, de dispozițiile art. 480 Vechiul Cod civil (raportul juridic obligatoriu a luat naștere sub imperiul Codului civil de la 1864), instanța a admis în parte acțiunea.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 21.04.2010.
A obligat pe pârâtul G. C. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului remorca BUELTMANN B-KL-200, . W09040240SAB_.
Au fost obligați pârâții P. comunei S. de Cîmp și Instituția Prefectului județului D. – .P.C.R.P.C.I.V. C. să întocmească documentele necesare în vederea radierii remorcii înscrise ilegal pe numele pârâtului G. C..
Fiind în clupă procesuală, în temeiul art. 274 C., pârâții au fost obligați în solidar la 2500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței civile nr.1477/17.06.2014 au formulat apel, atât pârâtul G. C., cât și reclamantul C. I..
Apelantul-pârât G. C. a solicitat anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, anularea parțială a sentinței în ceea ce privește obligarea sa în solidar cu ceilalți intimați-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, apelantul a arătat că instanța a administrat un probatoriu încuviințat unilateral și că nu se impunea să îl decadă din probatoriu în considerarea respectării principiului "egalității armelor", cu atât mai mult cu cât a fost cumpărător de bună-credință. Prima instanță nu a cercetat în fond cauza, pentru proba interogatoriului, părțile nefiind citate cu această mențiune.
Apelantul a contestat obligarea sa în solidar cu ceilalți pârâți la plata cheltuielilor de judecată, deoarece a fost cumpărător de bună-credință.
Apelantul a solicitat proba testimonială.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.480 alin.3, art.480 alin.2 C.proc.civ.
Apelantul-reclamant C. I. a solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii capătului de cerere privind prejudiciul nerealizat în cuantum de 47.448 lei și obligarea pârâților la achitarea acestuia.
În esență, a arătat că remorca era folosită de către pârâți în scopul de a efectua transporturi de autovehicule rutiere și stupi de albine, fără ca acești să-i fi plătit vreo redevență.
Instanța trebuia să aplice dispozițiile art.548 alin.4 și art.550 alin.3 NCC iar prejudiciul produs ca urmare a anulării contractului nu trebuia probat cu veniturile pe care le realiza sau cu existența unui contract de transport încheiat cu vreo societate comercială cu astfel de domeniu de activitate.
Apelantul a arătat că prin audierea martorului propus în cauză și raportul de expertiză s-a confirmat existența unui prejudiciu susceptibil de reparare care îndeplinește condițiile cerute de lege: cert, direct, neacoperit însă; prejudiciul cauzat de către pârât a fost apreciat în mod corect prin mijloace legale la suma de 47.448 lei.
Apelanții au fost scutiți de plata taxelor judiciare de timbru ca urmare a admiterii cererilor de ajutor public judiciar prin încheierile din data de 23.09.2014 și 28.01.2015.
Apelantul-intimat G. C. a formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamant, arătând în esență că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada că este administratorul vreunei societăți comerciale care să aibă în domeniul de activitate servicii de transport cu o remorcă. Mai mult, remorca, la data înstrăinării, era înmatriculată pe persoană fizică și nicidecum pe persoană juridică, iar reclamantul-pârât nu a făcut dovada că avea în derulare vreun contract de închiriere a remorcii pe care o deținea.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.480 alin.1 NCPC.
Apelantul-reclamant C. I. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu au fost înscrise elemente noi față de apelul exercitat, acestea fiind deja cunoscute de către instanță din cuprinsul cererii principale de apel.
Deliberând asupra apelului, Tribunalul reține următoarele:
Referitor la apelul declarat de apelantul-pârât G. C.:
Termenul de procedură reprezintă intervalul de timp înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit sau după caz, oprit să se săvârșească un anumit act de procedură.
Nerespectarea unui termen procedural este sancționată cu decăderea.
Potrivit art.201 NCPC pârâtul are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.
Potrivit art.208 alin.2 NCPC nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a încuviința excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
În speță, apelantului-pârât i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată dar acesta nu a depus întâmpinare în termenul procedural - 09.12.203 (f 78), astfel încât întâmpinarea fiind obligatorie și având în vedere reglementările prin NCPC și sancțiunea decăderii în caz de nerespectare, în mod legal, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor imperative ale legii, sancționând apelantul pârât cu decăderea din dreptul de a mai putea propune probe.
Așadar, susținerile apelantului privind decăderea din acest drept sunt nefondate, neputând să-și invoce propria culpă în nerespectarea unui termen reglementat de o normă imperativă.
În ceea ce privește necitarea părților la interogatoriu, se impune a se avea în vedere că apelantul invocă pentru prima dată în apel această neregularitate, deși ar fi avut posibilitatea să conteste încuviințarea probei la termenul la care s-a administrat proba cu interogatoriul. Oricum, necitarea părților la interogatoriu nu e de natură a atrage vătămarea sa procesuală, de vreme ce interogatoriul reprezintă un mijloc de probă ce poate fi administrat și din oficiu, la inițiativa instanței fără o citare prealabilă. În ceea ce privește respingerea cererii de citare la interogatoriu a pârâtului E. D. E., aceasta se înscrie în aceeași sancțiune aplicabilă apelantului ca urmare a intervenirii decăderii din dreptul de a propune probe prin nedepunerea în termenul legal a întâmpinării.
Referitor la critica din apel privind obligarea la cheltuieli de judecată, Tribunalul reține că aceasta este de asemenea, nefondată, pe de o parte pentru că din punct de vedere procedural, căzând în pretenții, se cuvenea în aplicarea art.453 alin.1 NCPC să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată alături de ceilalți pârâți către reclamant iar pe de altă parte, nici nu s-ar putea reține o bună-credință totală a apelantului în ceea ce privește derularea operațiunii de vânzare-cumpărare a remorcii în litigiu, de vreme ce însuși la interogatoriu a recunoscut că la data dobândirii, pârâtul E. D. E. nu i-a prezentat vreo procură specială din care să rezulte împuternicirea din partea reclamantului C. I. sau pârâtului M. M. pentru vânzarea remorcii.
Referitor la apelul declarat de apelantul-reclamant C. I.:
În esență, apelul său se referă la respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților în solidar la plata contravalorii lipsei de folosință a remorcii pe ultimii 3 ani, considerând că dovada prejudiciului a fost făcută prin audierea martorilor și raportul de expertiză.
Raportul de expertiză efectuat în cauză, din perspectiva susținută de apelantul-reclamant nu prezintă relevanță întrucât se calculează un cuantum al contravalorii lipsei de folosință a remorcii pe perioada celor 3 ani în condițiile unei situații ipotetice – aceea dacă reclamantul C. I. ar fi beneficiat de serviciile unei firme de tractări auto; de altfel chiar expertul menționează în finalul concluziilor că nu poate stabili cu certitudine valoarea lipsei de folosință a remorcii în lipsa documentației de transport și de închiriere a unei platforme similare.
Concluziile expertului în ceea ce privește cuantumul se bazează pe calcule teoretice întrucât reclamantul nu a produs dovezi referitoare la facturi de transport de la o firmă specializată și nici la rulajul efectuat de remorcă, expertul având în vedere doar declarația reclamantului care a afirmat că efectua ½ drumuri pe lună în Italia și nici curse în județ.
Așadar, instanța nu a fost legată de concluziile expertizei care nu s-au coroborat cu nicio altă probă, nici chiar cu declarațiile martorului propus de reclamant – A. I. (f 108) pentru a demonstra caracterul constant al unei activități de prestare a serviciilor de transport cu remorca în litigiu, deși prima instanță a respectat toate normele de procedură care guvernează desfășurarea judecății, reclamantul avea posibilitatea de a face dovada susținerilor sale în procedura judiciară.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, în baza art.480 NCPC, Tribunalul va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelantul-reclamant C. I., cu domiciliul în ., . D. pe de o parte și apelantul-pârât G. C., pe de altă parte, CNP_, cu domiciliul în . D., împotriva sentinței civile nr. 1477/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. I. M., cu domiciliul în . D., B. I., cu domiciliul în . județul D., P. S. DE CÎMP, județul D., P. D.-S.P.C.R.P.C.I.V. C., cu sediul în Municipiul C. .-95 județul D. și E. D. E. Nicușor, cu domiciliul în . . D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015.
Președinte, I. G. Ș. | Judecător, L. C. C. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.I.G.Ș
16.02.2015
Tehn.S.V./
Jud.fond-E.M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
