Anulare act. Sentința nr. 26/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 349/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 349/2015
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant R. C., împotriva sentinței civile nr._/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. M. și I. B. I., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, potrivit referatului întocmit de grefă, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol și constatarea perimării, dosarul fiind suspendat în baza art. 242, C.pr.civ., la termenul din 16 ianuarie 2014 ;
Instanța din oficiu, invocă excepția de perimare și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.12.2012, reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâții A. M. și I. B. I. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut garantat prin ipotecă încheiat între cei doi pârâți și autentificat sub nr. 136 din data de 22.01.2009 de BNP M. M. D..
Motivând în fapt acțiunea, a arătat că la data de 19.12.2007 a împrumutat cu suma de 110.000 euro, pe numiții A. I. A. și A. M., aceștia fiind fiul, respectiv nora, pârâtei A. M., cu obligația să îi restituie această sumă până la sfârșitul lunii ianuarie 2008, acest împrumut fiind concretizat printr-un act autentic.
Împrumutații i-au restituit numai suma de 25.000 de euro, și pentru a crea o stare de insolvabilitate, complotând vădit împotriva intereselor sale, au înstrăinat apartamentul proprietatea lor situat în C., cartier Brazda lui N., ., . de vânzare-cumpărare nr. 2848 din data de 08.07.2008, autentificat de BNP D. E., către D. C. V., acesta din urmă fiind cumpărător numai din acte, neintrând niciodată în posesia apartamentului.
După un interval de timp de numai 3 luni de zile, D. C. V. a vândut același apartament către pârâta A. M. prin contractul autentificat sub nr. 4753 din data de 07.10.2008 de către BNPCernobai E..
În anul 2008, reclamantul arată că a promovat o acțiune în pretenții pe rolul Judecătoriei C., iar în anul 2011 Curtea de Apel C. printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă i-a obligat pe pârâții A. I. A. și A. M. la plata sumei de_ euro plus cheltuieli de judecată către reclamant.
În anul 2009, a promovat o acțiune la Judecătoria C. ce a format obiectul dosarului nr._ având ca obiect nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare deoarece, atât debitorii săi A. I. A. și soția sa, cât și celelalte persoane implicate în această succesiune de acte nu au făcut altceva decât să comploteze vădit împotriva sa și să creeze o stare de insolvabilitate, actele încheiate fiind lovite astfel de nulitate absolută, practic întocmindu-se cu încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 4, respectiv 966 C.civ.
Curtea de Apel C., în mod definitiv și irevocabil, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a acestor acte.
Este evident că pârâta A. M. în prezenta cauză și I. B. I. prin încheierea contractului de împrumut cu ipotecă ce formează obiectul prezentului dosar s-a făcut în același scop și cu încălcarea obligațiilor legale mai sus amintite. A. M. avea cunoștință de actul încheiat între reclamant și fiul ei, iar I. B. este creditor numai în acte și nu au făcut altceva decât să îi prejudicieze interesele prin încheierea acestui act. Solicită să se aibă în vedere și faptul că acest contract de împrumut a fost încheiat când procesele erau deja pe rolul instanțelor de judecată (acțiune în pretenții și acțiunea privind nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare) și că suma de 20.000 euro a fost împrumutată pe o durată extrem de mare, respectiv 5 ani de zile.
Cum prin decizia Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._ s-a constatat nulitatea absolută a contractului nr. 4753 din data de 07.10.2008 autentificat de BNPCernobai E. C., prin care A. M. a devenit proprietar al apartamentului în litigiu, consideră că actul ce formează obiectul prezentului litigiu trebuie să urmeze aceeași cale, și anume solicită să se constate că acest act este lovit de nulitate absolută fiind întocmit cu nerespectarea art. 948 pct. 4 și 966 C.civil.
Dovada înțelege să o facă cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
S-au depus: contract de împrumut garantat prin ipotecă autentificat sub nr. 136 din data de 22.01.2009, decizia nr. 72 din data de 16.02.2012, decizia civilă nr. 539 din data de 14.04.2010, decizia civilă nr._/15.11.2012, extras de carte funciară a imobilului ipotecat, extras ecris privind dosarul nr._/215/2008, extras ecris privind dosarul nr._ al Judecătoriei C., declarația martorului I. R. M. audiat în dosarul nr._/215/2008.
Pârâtul I. B. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamant privind constatarea nulității absolute a contractului de împrumut garantat prin ipotecă, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a încheiat cu pârâta contractul de împrumut garantat prin ipotecă nr. 136 din data de 22.01.2009 la BNP M. M. D..
Reclamantul este terț față de acest contract și nu cunoaște detaliile încheierii contractului. Consideră că este nul absolut pentru că pârâta A. M. mai are datorii - cum sunt cele către reclamant, arătate de acesta în acțiune.
Arată că i-a dat doamnei A. M. suma de 20.000 de euro cu titlu de împrumut și i-a solicitat acesteia o garanție pentru că suma împrumutată este foarte mare, acesta fiind mai mult plecat din România deoarece lucrează în străinătate și vrea să poată să își recupereze banii chiar dacă d-na A. ar avea vreo problemă.
Contractul de împrumut cu pârâta l-a încheiat la notar pentru a nu avea probleme legale și consideră că acesta a fost încheiat cu respectarea legii și nu sunt motive pentru a fi declarat nul.
Consideră că îl privesc toate aspectele menționate de reclamant în cererea sa introductivă de instanță, nu este interesat dacă reclamantul a avut probleme de natură financiară cu pârâta și cu alte persoane - rude ale acesteia.
Dacă pârâta nu ar fi garantat împrumutul pe care i l-a acordat, nu i-ar fi dat suma împrumutată.
Pentru că a aflat că pârâta A. M. are probleme mari financiare, solicită să fie decăzută din beneficiul termenului stabilit prin contractul de împrumut - în temeiul art. 1411 și următoarele C.civil, deoarece intenționează șă solicite apoi restituirea împrumutului fără a aștepta împlinirea termenului din contractul de împrumut, respectiv 22.01.2014. Ulterior, pârâtul a revenit asupra acestei cereri, arătând că nu mai solicită decăderea împrumutatului din beneficiul termenului de plată.
Reclamantul R. C. a depus precizare la acțiune prin care a învederat că evaluează obiectul acțiunii la suma de_ lei, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 20.000 euro, sumă care a format obiectul contractului de împrumut garantat prin ipotecă încheiat cu pârâții A. M. și I. B. I., contract a cărui nulitate a invocat-o prin acțiunea formulată.
Având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, respectiv decizia nr._/15.11.2012 a Curții de Apel prin care a devenit definitivă și irevocabilă sentința civilă nr. 7124/15.04.2011 a Judecătoriei C., sentință prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu, înțelege să completeze temeiul de drept al acțiunii cu principiul de drept privind anularea actului subsecvent urmare a anulării actului inițial (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis) principiu de drept consacrat de dispozițiile art. 1254 alin. 2 Cod civil.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către BNP M. M. D. pentru a comunica actele în temeiul cărora a fost încheiat contractul de împrumut garantat prin ipotecă încheiat între pârâții A. M. și I. B. I. și autentificat sub nr. 136 din data de 22.01.2009, relațiile fiind comunicate cu adresa nr. 149 din data de 14.05.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 30.05.2013, instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisuri, probei cu interogatoriul pârâților, pentru reclamant, iar pentru pârâtul I. B. I. a încuviințat proba cu înscrisuri.
Pârâții, deși legal citați cu mențiunea personal la interogatoriu, nu s-au prezentat în instanță, în vederea administrării acestei probe.
Prin sentința civilă nr._/26.9.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul R. C., în contradictoriu cu pârâții A. M. și I. B. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în cursul lunii decembrie 2007, între soții A. I. A. și M., pe de o parte, si reclamantul R. C., pe de altă parte, a intervenit un contract de împrumut pentru suma de aproximativ 105.000 – 110.000 EURO, din care împrumutații au restituit doar suma de 35.000 EURO, rămânând un rest de 65.000 EURO, cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin sentința civila nr. 4002/2009 a Judecătoriei C..
Ulterior, la data de 05.08.2008 reclamantul R. C. a promovat cerere de instituire sechestru judiciar asupra apartamentului in litigiu, apartament aflat in proprietatea împrumutaților A. I. A. și M. la acea data, in vederea indisponibilizării acestui apartament pentru asigurarea recuperării de către creditor a sumei împrumutate.
În acest context, la data de 07.08.2008 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2848/07.08.2008, prin care soții A. au înstrăinat către numitul D. C. V. apartamentul proprietate . imobil pe care aceștia îl dețineau in proprietate.
La data de 26.08.2008 reclamantul R. C. a promovat față de soții A. acțiunea in pretenții finalizata prin sentința civila nr. 4002/2009 a Judecătoriei C..
La data de 07.10.2008, dobânditorul D. C. V. înstrăinează același imobil către mama împrumutatului A. I. A., pârâta A. M., potrivit contractului autentificat sub nr. 4753/07.10.2008.
Toate considerentele reținute mai sus sunt intrate în puterea lucrului judecat prin sentința civilă nr. 7124/15.04.2011 a Judecătoriei C., așa cum aceasta a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr._/15.11.2012 a Curții de Apel C., prin care s-a constatat nulitatea absolută a ambelor contracte de vânzare-cumpărare mai sus-menționate.
În acest context al raporturilor juridice existente între părți, s-a încheiat între pârâții A. M. și I. B. I., la data de 22 ianuarie 2009, contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. 136/22.01.2009, a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată în prezenta cauză.
Astfel, în raport de cronologia faptelor și de considerentele deja expuse, instanța va analiza motivele de nulitate absolută invocate de reclamantul R. C. începând cu ultimul dintre acestea, respectiv principiul de drept privind anularea actului subsecvent urmare a anulării actului inițial (resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis) principiu de drept consacrat de dispozițiile art. 1254 alin. 2 Cod civil.
Înainte de alte considerații, în condițiile art. 102 alin. 1 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 (Noul Cod Civil), potrivit căruia contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, instanța a constatat că actului juridic a cărui nulitate absolută se invocă, încheiat între pârâții în cauză, îi sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil (1864), nefiind prin urmare incidente prevederile art. 1254 alin. 2 Noul Cod civil.
Oricum, și în situația principiului general de drept - resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis - reține instanța că acesta nu este aplicabil în speță câtă vreme contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. 136/22.01.2009 nu este un act subsecvent celor două contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2848/07.08.2008, respectiv nr. 4753/07.10.2008, a căror nulitate absolută a fost constatată în mod irevocabil.
Astfel, acest act juridic are, față de natura sa specifică, o existență de sine stătătoare, fără a depinde de soarta juridică a celor două contracte de vânzare-cumpărare desființate.
În ceea ce privește celălalt motiv de nulitate invocat de reclamant, instanța a reținut că, potrivit art. 968 C.civ., cauza, definită prin scopul, obiectivul urmărit de părți la încheierea actului juridic, este ilicită atunci când este prohibită de legi sau când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice, atragând nulitatea absolută a înscrisului astfel întocmit.
Potrivit art. 967 alin. 1 și 2 C.civ., cauza valabilă este prezumată până la dovada contrarie, iar partea care invocă trebuie să facă dovada nevalabilității acesteia.
În acest sens, instanța a reținut că în speță nu s-a făcut o astfel de dovadă, în condițiile art. 1169 C.civ., contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. 136/22.01.2009 fiind încheiat având în vedere prefigurarea mentală, de către partea împrumutată (contractul fiind unilateral), a prestației obținute (causa proxima), nefiind demonstrat în cauză nici că destinația concretă urmărită (causa remota) a sumei obținute ca împrumut – 20.000 Euro - ar contraveni legii.
În plus, instanța a reținut că reclamantul este terț în raport de contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. 136/22.01.2009, iar potrivit regimului juridic al nulității absolute, cu exceția părților contractante, numai o persoană interesată poate invoca nevalabilitatea actului încheiat cu încălcarea cerințelor de ordine publică.
În speță, reclamantul R. C. nu este persoană interesată în mod direct de valabilitatea sau nevalabilitatea contractului de împrumut încheiat între pârâți, deoarece soarta juridică a acestuia nu influențează în mod determinant interesele sale legitime privind realizarea dreptului său de creanță recunoscut prin hotărâre judecătorească.
Așa cum a rezultat și din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamantul este strict interesat exclusiv de soarta juridică a garanței reale imobiliare accesorii, respectiv a ipotecii constituite de împrumutat în favoarea împrumutătorului I. B.-I. asupra apartamentului în litigiu, și care a făcut anterior obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare desființate.
În acest sens, instanța a reținut că, la data promovării prezentei cereri de chemare în judecată, 27.12.2012, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4753/07.10.2008 care reprezenta titlul de proprietate al împrumutatei A. M. și în temeiul căruia a fost constituită ipoteca, era deja irevocabil desființat prin sentința civilă nr. 7124/15.04.2011 a Judecătoriei C., așa cum aceasta a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr._/15.11.2012 a Curții de Apel C..
Astfel, în interpretarea dispozițiilor art 1800 alin. 1 C.civ. (1864), stingerea dreptului de ipotecă reprezintă o consecință firească ce intervine numai în cazul în care s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească desființarea (rezoluțiunea/nulitatea) contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a dobândit dreptul de proprietate de către debitorul ipotecar.
În speță debitorul ipotecar A. M. a pierdut proprietatea imobilului adus garanție prin constatarea nulității absolute a titlului său - contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4753/07.10.2008 – prin sentința civilă nr. 7124/15.04.2011 a Judecătoriei C., așa cum aceasta a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr._/15.11.2012 a Curții de Apel C., ducând astfel la stingerea ipotecii pe cale principală.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, prin decizia nr. 2201 din 18 iunie 2008, reținând că, constituitorul ipotecii a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului, dat în garanție, ceea ce echivalează cu o stingere a ipotecii constituită asupra acestuia pe cale principală și nu se confundă cu situația încetării obligației principale derivată în cauza de față din contractul de împrumut față de care contractul de ipotecă este accesoriu, situație în care ar opera o stingere a ipotecii, pe cale accesorie.
În concluzie, cum la data promovării prezentei cereri, garanția reală imobiliară accesorie contractului de împrumut autentificat sub nr. 136/22.01.2009 era deja stinsă pe cale principală, partea reclamantă trebuia să se adreseze eventual în vederea obținerii radierii acestei înscrieri, cu o cerere în justiție întemeiată pe dispozițiile legii speciale nr. 7/1996R privind cadastrul și publicitatea imobiliară coroborate cu dispozițiile art. 80 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009.
Pentru toate considerentele expuse, nefiind incident niciunul dintre motivele de nulitate invocate, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată promovată de reclamant, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. 136/22.01.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. C..
Prin încheierea de ședință de la 16 ianuarie 2014, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., constatând lipsa nejustificată a părților.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării.
Potrivit art.248 C.pr.civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an „.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părții.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp, nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de recurentul reclamant R. C., împotriva sentinței civile nr._/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. M. și I. B. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2015
Președinte, L. A. | Judecător, D. F. S. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.C.M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5/2015. Tribunalul DOLJ | Grăniţuire. Sentința nr. 435/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
