Grăniţuire. Sentința nr. 435/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 435/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 823/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 823/2015
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. Ș.
Judecător L. C. C.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă M. D. împotriva sentinței civile nr. 435/20.02.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. I., B. E. și S. F., având ca obiect revendicare imobiliară.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă M. D., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- s-a prorogat discutarea obiecțiunilor formulate de apelanta-reclamantă M. D..
Apelanta-reclamantă M. D. solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a discuta cu apărătorul.
Față de lipsa intimaților, instanța dispună lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă M. D., personal și asistat de reprezentant convențional, avocat S. I., lipsă fiind celelalte părți.
Instanța invocă tardivitatea obiecțiunilor formulate vizavi de faptul că raportul de expertiză a fost depus pe 8 decembrie 2014 și potrivit dispozițiilor art. 337 și 338 Noul Cod de procedură civilă termenul pentru formularea obiecțiunilor era la termenul imediat următor celui acordat pentru observarea raportului respectiv la 2 februarie 2015 și o pune în discuție.
Avocat S. I., pentru apelanta-reclamantă M. D., solicită admiterea utilității probei, apreciind că trebuie dat prioritate principiului aflării adevărului și arată că nu se întârzie cu nimic soluționarea acestei cauze, iar obiecțiunile sunt consistente, pertinente și încearcă să determine, în amalgamul de probe administrate în cauză adevărul.
Instanța da eficiență tardivității formulării obiecțiunilor în raport de dispozițiile art. 337-338 Noul Cod de procedură civilă, considerând că obiecțiunile trebuiau depuse la termenul la care s-au formulat primele obiecțiuni și la care s-a răspuns, astfel că respinge efectuarea unei noi adrese la expert pentru a răspunde la obiecțiunile ulterior formulate în ședința din 30 martie.
Avocat S. I., pentru apelanta-reclamantă M. D., învederează că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat S. I., pentru apelanta-reclamantă M. D., solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii și admiterea acțiunii. Arată că expertul ce a realizat lucrarea a ajuns la anumite concluzii în urma unor măsurători pe care le consideră imbatabile, măsurători ce pornesc de la niște repere, însă aceste repere trebuie să fie cele mai vechi de data pornirii conflictului judiciar și să se mențină în funcțiune până la data când ele sunt marcate ca fiind un pilon al măsurătorii respective. Arată că țevile metalice de susținere a gardului despărțitor au aparținut altor proprietari înaintea familiei B. și din acest punct trebuiau făcute măsurătorile. Arată că nu se poate demonstra nici că ei, nici că ceilalți ar avea dreptate, singurul lucru posibil este de a da curs și valoare juridică faptului că dreptul lor de proprietate este singurul drept înscris în cartea funciară și . și pe lățimea ei trebuia să le revină. Arată că acțiunea și apelul sunt întemeiate și solicită a se da valoare acestor diferende și diferențe de drepturi reale. Precizează că de-a lungul hotarului rectiliniu partea adversă a montat un trotuar mai înalt decât solul, trotuar care face ca pe 27 mp apa să se scurgă în interiorul hotarului respectiv spre casa pe care o stăpânesc soții M., acest lucru este unul abuziv. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 576/16.04.2014, reprezentând onorariu de avocat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Reclamanta M. D. a chemat în judecată pe pârâții B. I., B. E. și S. F., solicitând să fie obligați pârâții B. I. și B. E. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 11,24 m.p. teren pe care a ocupat-o fără drept și să se stabilească linia d hotar dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâților B. pe de o parte, iar pe de altă parte între proprietatea reclamantei și proprietatea pârâtului S. F..
În fapt s-a susținut că, reclamanta este proprietara casei de locuit și terenului aferent în suprafață de 400 m.p. rezultați din acte și 396 m.p. rezultat din măsurători, situat în Calafat, ..
După ce a devenit proprietara casei și a întocmit documentația cadastrală, vecinii la de N- pârâții B. au dat jos gardul sin sârmă care delimita proprietatea, au început construcția unei clădiri cu care au intrat în proprietatea reclamantei, aproximativ 25 cm, apoi la limita construcției au continuat pe proprietatea reclamantei, paralel cu linia de hotar un gard, cu care au ajuns până la jumătate din lungimea curții. În cealaltă jumătate a curții, anume spre . toată suprafața de teren proprietatea reclamantei, din spatele casei sale și anume 75 cm pe o lungime de 18 m. și i-au interzis acesteia montarea unui gard.
Pârâții B. i-au interzis reclamantei să intre în spatele casei pentru a o izola și nu i-au permis să facă o scurgere a apelor fluviale.
Profitând de faptul că reclamanta nu mai avea acces în spatele casei, pârâții au ridicat cu bordură, terenul dinspre casa lor, astfel că toate apele se scurg la baza casei reclamantei, infiltrându-se apa în pivniță.
Între proprietatea reclamantei și cea a pârâtului S. F. nu există linie de hotar, marcată prin semne exterioare, astfel încât se impune stabilirea liniei de hotar.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 560 și 563 cod civil.
S-a depus la dosar contractul de donație autentificat sub nr. 14 din 4.01.2002, titlul de proprietate 3985-_, certificatul de moștenitor nr. 322/1998, certificat de atestare fiscală, documentație topografică, certificat de informare cu privire la avantajele medierii,
La 12.07.2013, pârâții B. I. și B. E. au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea capătului de cerere în revendicare și admiterea capătului de cerere privind stabilirea liniei de hotar între proprietăți, pe amplasamentul actual.
În fapt, s-a susținut că, pârâții sunt proprietarii imobilului situat în Calafat, ., proprietate care se învecinează cu proprietatea reclamantei.
Cele două proprietăți erau delimitate încă de pe vremea vechilor proprietari de la care fiecare dintre părți au dobândit imobilele.
După dobândirea imobilului, pârâții, pe porțiunea marcată cu stâlpi de lemn, au montat un gard, fără să modifice linia de hotar. Până în prezent reclamanta nu a contestat linia de hotar.
Între părți au apărut discuții determinate de faptul că apa de pe acoperișul casei reclamantei se scurge aproape de zidul casei sale, dar aceasta se datorează culpei reclamantei care nu și-a făcut scurgeri corespunzătoare.
Nu este adevărat că pârâții i-au interzis accesul în spatele casei reclamantei și nici faptul că apa de pe acoperișul casei pârâților se scurge lângă zidul casei reclamantei, deoarece casa pârâților este la o distanță de 5 m de casa reclamantei.
Pârâții mai susțin că au efectuat construcții cu autorizații eliberate de primărie.
Autorul reclamantei avea în proprietate o suprafață de 300 m.p. așa cum rezultă din contractul de donație, iar restul la-a obținut prin extinderi abuzive.
În drept. S-au invocat dispoz. art. 205 cod pr.civilă.
S-a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 630 din 15.02.2002, memoriu tehnic, plan de amplasament, autorizare de construire, certificat de urbanism,
În cauză s-au audiat martorii V. E., Târă V., R. N., M. I. și s-a efectuat o expertiză ale cărei obiective au fost să stabilească care este hotarul despărțitor dintre proprietățile părților, dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantei, și în caz afirmativ ce suprafață de teren.
Prin sentința civilă nr.435/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respins petitul în revendicare formulat de reclamanta M. D. din Calafat, împotriva pârâților B. I., B. E. din Calafat.
A fost admis petitul privind stabilirea liniei de hotar formulat de reclamanta împotriva pârâților B. I., B. E. din Calafat, ., jud. D. și S. F. din Calafat, . jud. D. și în consecință stabilește linia de hotar dintre proprietățile reclamantei și pârâților conform variantei întâi din raportul de expertiză astfel: hotarul dintre reclamantă și pârâtul S. F. este determinat de punctele 12,33, 52, tipul limitei fiind - limită convențională între punctele 12,33 pe o distanță de 35,01 m; construcție anexa C 4 ( M. D.) între punctele 33 și 52 pe o distanță de 4,28 m, conform Anexei nr. 3 a rap. de expertiză.
Hotarul dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâților B. I. și E. va fi dat de aliniamentul punctelor 71,38,32 și 53, tipul aliniamentului fiind - limita convențională între punctele 71 și 38 pe o distanță de 21,17 m, gard de fier existent între punctele 38 și 32 pe o distanță de 7,94 m, zid construcție C 2 ( B. I.) între punctele 32 și 53 pe o distanță de 10,23m, conform Anexei nr. 3 la rap. de expertiză.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și obligă pe pârâții B. I. și B. E. la 680 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta M. D. este proprietara imobilului casă situat în Calafat, ., și suprafața de 400 m.p. teren aferent construcției, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 322 din 19.08.1998 aflat la fila 7 din dosar și contractul de donație autentificat sub nr. 14 din 4.01.2002 aflat la fila 5 din dosar.
În partea de nord, proprietatea reclamantei se învecinează cu proprietatea pârâților B. I. și B. E., iar în partea de sud cu proprietatea pârâtului S. F..
Cu ocazia întocmirii documentației cadastrale necesare înstrăinării imobilului, s-a constatat că terenul aferent casei de locuit a reclamantei este de 396 m.p. Pârâții B. I. și B. E. au dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 630 din 15.02.2002, imobilul situat în Calafat, ., compus din casă cu 3 camere, antreu și pivniță, suprafața de 400 m.p. rezultată din acte și 397,36 m.p. rezultată din măsurători, teren aferent construcției.
Martora V. E., susține că ea a înstrăinat casa pârâților B. și la acea dată, între casa pe care a înstrăinat-o și casa proprietatea reclamantei exista un spațiu de 1,3 m pe care fiecare îl folosea pentru a face reparații la case.
Între case nu a existat un gard, ci doar de la terminarea caselor până în spatele curților, gard amplasat la o distanță de 70 cm de colțul casei reclamantei.
Aceiași martor susține că reclamanta are nevoie să pătrundă în spatele casei sale pentru a face lucrări de izolație, însă pârâții nu îi permit.
În spatele curții, pârâții B. au ridicat o construcție și de la acea construcție până la casa reclamantei au montat un gard. Martora nu cunoaște dacă gardul a fost montat pe vechiul amplasament.
Casa cumpărată de pârâți de la martora V. a fost demolată. Martorii M. I. și Târă V. au susținut fiecare că între casa cumpărată de pârâți B. și casa reclamantei nu exista gard despărțitor al proprietăților, însă exista un spațiu de aproximativ 1 m.
Din raportul de expertiză a rezultat că pârâtul S. F. are în proprietate suprafața de 400 m.p. și efectiv deține suprafața de 382 m.p. teren în Calafat, . în baza titlului de proprietate.
În prezent, M. D. deține suprafața de teren de 387 m.p., iar pârâții B. suprafața de 389 m.p.
Suprafața totală a celor trei imobile este de 1158 m.p. rezultând o diferență în minus de 42 m.p. față de actele de proprietate.
Expertul a mai constatat că limitele materiale existente în teren ale celor două imobile cu numerele cadastrale 606, aparținând lui B. și 568 aparținând lui M., nu respectă în totalitate limitele stabilite prin documentațiile cadastrale, cele două imobile prezintă o suprapunere cadastrală de 17 m.p.
Față de această constatare, expertul a susținut că hotarul dintre cele două proprietăți nu poate fi stabilit pe baza documentațiilor cadastrale.
Pentru stabilirea linei de hotar dintre reclamanta M. D. și pârâții B. I. și B. E., s-au propus două variante de lotizare, iar în cea de-a doua variantă s-a propus ca pârâții B. să-și modifice construcția montată în anexa 4 cu C 2 în sensul retragerii colțului de sud-vest al acesteia cu 0,11 m și a colțului de sud-est cu 0,28 m.
Hotarul dintre reclamantă și S. F. rămâne nemodificat între anumite puncte.
Expertul a mai susținut că pârâții nu au ocupat tern din proprietatea reclamantei.
Articolul 560 din codul civil prevede că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire, prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare și să suporte în mod egal cheltuielile ocazionate de această operațiune materială.
Grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiți.
Acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine prin semne exterioare întinderea celor două fonduri învecinate.
Ea își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
În raport de starea de fapt reținută,m având în vedere prevederile legale, instanța a admis acțiunea pentru stabilirea liniei de hotar și să stabilească linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și a pârâților, conform variantei I a raportului de expertiză, în care nu este nevoie ca vreuna din părți să-și demoleze construcțiile și care respectă dreptul de proprietate ale fiecăreia dintre părți.
S-a respins capătul de cererea privind acțiunea în revendicare întrucât din probele administrate nu s-a dovedit că pârâții B. ocupă vreun teren din proprietatea reclamantei.
Instanța a compensat parțial cheltuielile de judecată și a obligat pe pârâții B. la 1/ 2 din onorariul de expert.
Împotriva sentinței civile nr.435/20.02.2014 a formulat apel reclamanta M. D., prin care a solicitat în principal, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii în grănițuire, apelanta a arătat că prima instanță nu a analizat punctual situația concretă prin raportare la cele două laturi pentru care a solicitat grănițuirea și nu i-a permis administrarea unor probatorii solicitate, ceea ce echivalează cu o veritabilă necercetare pe fond a cauzei. În mod nelegal prima instanță s-a raportat la mențiunile conținute de documentațiile cadastrale fără nicio trimitere la mențiunile din actele de proprietate ale părților și la delimitarea terenurilor părților de-a lungul timpului. Fiind sesizată și cu un capăt de cerere în revendicare, instanța era obligată să analizeze titlurile de proprietate ale părților sau autorilor părților, iar în măsura existenței unei suprapuneri între titluri să acorde relevanță titlului de proprietate mai bine caracterizat.
În continuare, apelanta a arătat că stabilirea delimitării dintre proprietățile părților s-a făcut fără a se asigura respectarea întinderii dreptului de proprietate cuvenit. Nu s-a motivat diminuarea suprafeței de teren constatată prin raportul de expertiză.
Cu privire la capătul de cerere în revendicare, apelanta a arătat că soluția primei instanțe este nemotivată și lipsită de temeinicie cât timp instanța nu s-a raportat la titlurile de proprietate ale părților ci la analiza datelor din documentațiile cadastrale întocmite de acestea. În măsura în care există suprapunere cadastrală pe 17 mp., se impunea a se stabili dacă această suprapunere există și între titlurile de proprietate ale părților.
Apelanta a solicitat suplimentarea probatoriului cu înscrisuri și expertiză în specialitatea topografie.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466 C.proc.civ.
Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 30 lei achitată prin chitanța nr._/06.05.2014.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Prin încheierea din 23.06.2014 instanța a încuviințat atât proba cu înscrisuri, cât și proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, stabilinddrept obiective pentru proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie următoarele: identificarea terenurilor părților prin raportare la elementele de identificare existente în titlurile de proprietate opuse de părți; identificarea unor eventuale semne vechi de hotar, prin hotarul despărțitor față de intimații B.; identificarea și justificarea eventualelor diminuări ale suprafețelor stăpânite de părți; să se precizeze dacă în raport de mențiunile existente în actele de proprietate intimații B. ocupă din terenul proprietatea apelantei-reclamante; să se stabilească hotarul despărțitor către proprietatea fam. B. având în vedere și eventualele semne vechi de hotar; să se stabilească hotarul despărțitor față de intimatul S. F., astfel încât să se asigure respectarea dreptului de proprietate pentru fiecare dintre părți; expertul să aibă în vedere atât actele de proprietate, cât și documentațiile cadastrale și să ia în considerare inclusiv încheierea nr._/22.05.2014 care a vizat rectificarea cărții funciare a apelantei-reclamante M. D..
Raportul de expertiză a fost depus la dosar pentru termenul din 08.12.2014, filele 60-68.
Prin încheierea din 02.02.2015 instanța a încuviințat obiecțiunea formulată de apelanta-reclamantă la raportul de expertiză în specialitatea topografie și dispune revenirea cu adresa către expert D. D. pentru a răspunde la obiecțiune în sensul refacerii calculului suprafeței față de această împrejurare pusă în atenție de apelanta-reclamantă cu privire la conformația neregulată a liniei despărțitoare între cele 2 proprietăți, respectiv cea a apelantei-reclamante și cea a intimaților-pârâți B. I. și B. E..
Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la dosar pentru termenul din 30.03.2015.
Deliberând asupra apelului, Tribunalului reține următoarele:
Cu privire la soluția primei instanțe asupra cererii de grănițuire, criticile apelantei-reclamante vizează în mod esențial, împrejurarea că în analiza întinderii drepturilor cuvenite părților, s-au avut în vedere mențiunile din documentația cadastrală și nu cele din actele de proprietate ale părților. Se menționează că instanța era obligată să analizeze titlurile de proprietate ale părților iar în măsura existenței unei suprapuneri între titluri, să se dea relevanță titlului de proprietate mai bine caracterizat.
În considerarea acestor critici, în faza procesuală a apelului s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize topografice prin care să se stabilească hotarele despărțitoare și dacă intimații-pârâți B. ocupă vreo suprafață din terenul apelantei-reclamante în raport de elementele de identificare existente în titlurile de proprietate exhibate de părți.
În expertiza efectuată de expert D. D. (f 61), concluziile sunt similare cu cele ale expertizei efectuate la prima instanță, nerezultând o suprapunere între titlurile de proprietate ale părților, ci doar o suprapunere a documentației cadastrale ale reclamantei și pârâților B..
Este de necontestat că în situația în care există o dispută cu privire la semnele de hotar, grănițuirea se impune a se stabili în varianta în care se respectă drepturile de proprietate ale părților, rezultate din actele de proprietate invocate.
În cauză, propunerea expertului D. D. este în concordanță cu întinderea dreptului de proprietate al fiecărei părți, fiind stabilite două variante în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar dintre reclamantă și intimații-pârâți B.. Adoptarea variantei a II-a însă ar presupune ca hotarul să fie deplasat cu distanța medie de 50 cm dar în acest fel ar trece prin construcția C2 – anexă a intimaților B. și s-ar suprapunere cu cadastrul acestora. Rezultă implicit că singura variantă viabilă ar fi prima, pe aliniamentul punctelor 4-23-60-57 care are în vedere și semnele de hotar identificate, respectiv, țeavă metalică la .), țeavă metalică la distanța de 21,17 m de la stradă (pct.23), gard metalic (pct. 23-60) și limită-anexă (pct.60-57), fără riscul ca hotarul să treacă prin vreo construcție.
În ceea ce privește hotarul despărțitor față de intimatul S. F., s-a identificat o variantă unică de grănițuire pornind însă de la aceeași premisă a respectării dreptului de proprietate pentru fiecare dintre părți în măsura posibilității, suprafața din măsurători fiind mai mică decât suprafața din acte, și a semnelor vechi de hotar – stâlp beton la .-8), țeavă metalică (pct.15) și anexa edificată de reclamantă (C4).
Așadar, Tribunalul apreciază că solicitarea de a se dispune grănițuirea este întemeiată astfel încât stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea apelantei-reclamate M. D. și proprietatea intimaților-pârâți B. I. și E. se va face conform variantei I din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 4 - 23 - 60 – 57, materializat în teren prin țeavă metalică (pct. 4), țeavă metalică (pct. 23), gard metalic (pct. 23 – 60), limită anexă (pct. 60-57), conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar cea dintre proprietatea apelantei-reclamantei M. D. și a proprietății intimatului-pârât S. F. conform variantei unice din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 8 – 15 – 59 – 54, materializat în teren prin marginea de sud a stâlpului de beton (pct. 8), țeavă metalică (pct. 15), limită anexă C4 (pct. 59 – 54) conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește critica privind soluția asupra capătului de cerere în revendicare, Tribunalul reține că prin obiect și cauză, acțiunea în revendicare imobiliară are în vedere un imobil cu individualitate distinctă și independentă, deținut nelegitim de către o persoană, alta decât adevăratul proprietar care, neavând posesia bunului, cere recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului.
Individualitatea bunului circumscrie totalitatea particularităților care îl identifică distinct și particular, între care și limitele în spațiu, astfel cum se presupune că au fost dintotdeauna și rezultă din titlul proprietății.
În cauză, la individualizarea proprietăților s-a ținut seama de mențiunile existente în actele de proprietate și având în vedere că la măsurători au rezultat suprafețe mai mici decât în acte, dar foarte apropiate ca valoare, expertul a concluzionat în același sens ca la prima instanță, respectiv asupra faptului că părțile nu ocupă vreuna din terenul celeilalte.
Așadar, față de lipsa situației-premise a acțiunii în revendicare care presupune stăpânirea terenului de către posesorul-neproprietar, rezultă că în speță nu este îndeplinită această condiție, astfel încât în mod corect s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind revendicarea, astfel încât se impune menținerea soluției cu privire la acest petit.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, Tribunalul în baza art.480 NCPC, va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va admite petitul privind stabilirea liniei de hotar și va stabili linia de hotar dintre proprietatea apelantei-reclamante M. D. și proprietatea intimaților-pârâți B. I. și B. E. conform variantei I din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 4 - 23 - 60 – 57, materializat în teren prin țeavă metalică (pct. 4), țeavă metalică (pct. 23), gard metalic (pct. 23 – 60), limită anexă (pct. 60-57), conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre iar linia de hotar dintre proprietatea apelantei-reclamante M. D. și proprietatea intimatului-pârât S. F. va fi stabilită conform variantei unice din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 8 – 15 – 59 – 54, materializat în teren prin marginea de sud a stâlpului de beton (pct. 8), țeavă metalică (pct. 15), limită anexă C4 (pct. 59 – 54) conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre ; se va menține soluția privind respingerea capătului de cerere având ca obiect revendicare; se va menține restul dispozițiilor sentinței privind compensarea cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, față de împrejurarea că din probele administrate în apel nu rezultă o situație de fapt distinctă de cea reținută de prima instanță, se va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă M. D., CNP_, domiciliată în Calafat, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 435/20.02.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. I., B. E., ambii cu domiciliul în Calafat, ., județul D. și S. F., cu domiciliul în Calafat, ., județul D..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite petitul privind stabilirea liniei de hotar, astfel:
Stabilește linia de hotar dintre proprietatea apelantei-reclamante M. D. și proprietatea intimaților-pârâți B. I. și B. E. conform variantei I din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 4 - 23 - 60 – 57, materializat în teren prin țeavă metalică (pct. 4), țeavă metalică (pct. 23), gard metalic (pct. 23 – 60), limită anexă (pct. 60-57), conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Stabilește linia de hotar dintre proprietatea apelantei-reclamante M. D. și proprietatea intimatului-pârât S. F. conform variantei unice din raportul de expertiză efectuat în apel de expert D. D., respectiv pe aliniamentul pct. 8 – 15 – 59 – 54, materializat în teren prin marginea de sud a stâlpului de beton (pct. 8), țeavă metalică (pct. 15), limită anexă C4 (pct. 59 – 54) conform anexei 2 din raportul de expertiză care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Menține soluția privind respingerea capătului de cerere având ca obiect revendicare.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind compensarea cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea formulată de apelanta-reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2015.
Președinte, I. G. Ș. | Judecător, L. C. C. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.I.G.Ș.
22.05.2015
Tehn.S.V./6 ex.
Jud.fond-D.S.
| ← Anulare act. Sentința nr. 26/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Hotărâre din 19-01-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
