Contestaţie la executare. Decizia nr. 2139/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2139/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 2139/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2139/2015
Ședința publică de la data de 04 Decembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte - V. F. - judecător
Judecător - D. O.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 2015 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului formulat de contestatorul L. T. AUTO C. împotriva sentinței civile nr. 9792 din 10.04.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I. L. G., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04 decembrie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată la această instanță la data de 02.02.2015, contestatoarea L. T. Auto, prin reprezentantul legal, a formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare, respectiv somația nr. 33/20.01.2015, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, raportul de expertiză extrajudiciară, emise în dosarul nr. 33/2015 de B.E.J. J. C., în contradictoriu cu intimatul I. L.-G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acestor înscrisuri și suspendarea executării până la soluționarea prezentei contestații .
În motivarea contestației, contestatorul L. T. Auto arată că, în data de 27.01.2015, a primit de la B.E.J. J. C., somația nr. 33/20.01.2015, privind executarea sentinței civile nr. 3363/2009, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2009, a sentinței civile nr. 2315/2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2013, sentința civilă nr. 139/2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a sentinței civile nr. 2862/2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în vederea achitării sumelor reprezentând diferențe salariale conform titlurilor executorii, dobânda legală și cheltuieli de executare, creditor fiind I. L. .
Contestatorul arată că, potrivit art. 1, alin. 1 și 2 din OG 22/2002, cu modificările ulterioare, creanțele stabilită prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora, sau după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate .
Prin urmare, neexistând sume prevăzute cu această destinație în bugetul ordonatorului de credite, orice tip de executare silită pornită împotriva Liceului T. Auto, în baza titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale restante nu se pot viza din conturile de cheltuieli și organizare și de personal, deși acest lucru este expres prohibit de dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 92/2011.
Hotărârea judecătorească reprezentată de sentința civilă nr. 3363/2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2009 având ca obiect acordarea drepturilor de natură salarială stabilite a devenit executorie în februarie 2010, iar creditorul a obținut această hotărâre în calitate de angajat al Liceului T. Auto - instituție publică, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a opera suspendarea procedurii de executare. În aceste condiții, actul de executare reprezentat de somație dispus de către executorul judecătoresc încalcă prevederile OUG 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, orice act de executare emis cu încălcarea acestui act normativ fiind lovit de nulitate .
Astfel, în perioada decembrie 2008 - noiembrie 2014, prin OP, privind plata drepturilor salariale și statele de plată i-a fost achitată creditorului I. L. G. suma brută de 7930 lei, reprezentând 63% din valoarea titlului executoriu, în condițiile în care, conform reglementărilor privind eșalonarea plăților pentru diferențele între sumele plătite și cele cuvenite conform Legii 221/2008, respectiv 5% în 2012, 10% în 2013, 25% în 2014, 25% în 2015 și 35% în 2016, până la 31.12.2014, unitatea ar fi avut obligația de a achita doar 40% din drepturile cuvenite și aceasta în condițiile în care alocațiile bugetare ar fi permis .
Hotărârea judecătorească, având ca obiect acordarea drepturilor de natură salarială stabilite în favoarea creditoarei din acest dosar a devenit executorie în martie 2013, iar creditoarea a obținut această hotărâre în calitate de angajat al Liceului T. Auto - instituție publică, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a opera suspendarea procedurii de executare. În aceste condiții, actul de executare reprezentat de somație dispus de către executorul judecătoresc încalcă prevederile OUG 92/2012, orice act de executare emis cu încălcarea acestui act normativ fiind lovit de nulitate.
Contestatorul învederează că a trecut de bunăvoie la executarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2315/2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2013, însă cu respectarea procedurii de executare și în cuantumul prevăzut de OUG 92/2012, respectiv cu respectarea Legii bugetului de stat pe anii 2013 și 2014 .
Astfel, în perioada iunie 2013- noiembrie 2014, i-a fost achitată creditorului I. L. G. suma de 913 lei, reprezentând 9,04% din valoarea titlului executoriu, în condițiile în care, conform reglementărilor privind eșalonarea plăților pentru diferențele între sumele plătite și cele cuvenite conform Legii 330/2009, respectiv 5% în 2014, 10% în 2015, 25% în 2016, 25% în 2017 și 35% în 2018, până la data de 31.12.2014, unitatea ar fi avut obligația de a achita doar 5% din drepturile cuvenite și aceasta în condițiile în care alocațiile bugetare ar fi permis.
Astfel, L. T. Auto C. și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau pentru a deveni incidente dispozițiile OG 22/2002, coroborate cu dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 și O.U.G. nr. 92/2012, acte normative incidente tuturor creanțelor din sistemul bugetar în ceea ce privește eșalonarea executării obligațiilor cuprinse în titluri executorii .
În drept, au fost invocate prevederile art.711-715 Cod procedură civilă .
În dovedirea contestației, în procedura de regularizare, sunt depuse la dosar: înștiințarea emisă în dosarul 33/20.01.2015, somația nr.33/20.01.2015, emise de B. J. C., copia încheierii nr.33/20.01.2015, emisă de B. J. C., încheierea nr.33/14.01.2015, emisă de B. J. C., copia sentinței civile nr.3363/2009/03.11.2009 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._/63/2009, copia sentinței civile nr. 2315/11.03.2013 a Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pronunțată în dosarul nr._/63/2012, copia sentinței civile nr.2862/08.05.2014 a Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pronunțată în dosarul nr._, copia sentinței civile nr.139/20.01.2014 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil U. M. D., extrase state de plată, fișe calcul diferențe drepturi salariale, împuternicirea avocațială nr._/01.07.2015, concluzii scrise .
În susținerea contestației, în procedura de regularizare, contestatoarea L. T. Auto, prin apărător, solicită proba cu înscrisurile depuse .
Intimatului I. L. G., deși i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, cu mențiunea ca în termen de 25 de zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții aveau obligația de a depune întâmpinare la dosar, existând dovada comunicărilor efectuate către intimat, în procedura de regularizare a cererii, aceasta nu a depus întâmpinare, instanța reținând la acest termen de judecată incidența în cauză a dispozițiilor art.254 alin. 4 din Noul Cod procedură civilă, fiind astfel decăzut din dreptul de a mai propune probe .
Întrucât intimatul I. L. G., deși legal citat nu a depus întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile menționate mai sus, instanța a fixat prin rezoluție primul termen de judecată, potrivit art.201 alin.3 din Noul Cod procedură civilă, dispunând citarea părților .
La termenul din data de 15.05.2015, instanța a dispus a se emite adresă către B. J. C., pentru a înainta copii certificate de pe dosarul de executare nr.33/2015, în temeiul art.716 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, fiind depuse la dosar relațiile solicitate .
La termenul din data de 15.05.2015, intimatul I. L. G. a depus la dosar: împuternicirea avocațială nr._/11.05.2015, întâmpinare în dublu exemplar, un exemplar fiind comunicat contestatoarei, la care nu se atașează înscrisuri .
În apărare, intimatul I. L. G. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației la executare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată .
Prin sentința civilă nr.9792/10.04.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatoarea L. T. AUTO, împotriva tuturor actelor de executare, respectiv somația nr.33/20.01.2015, în contradictoriu cu intimatul I. L. G., ca neîntemeiată .
S-a luat act, că intimatul nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.711 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la
executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii .
Prin sentința nr. 3363/03.11.2009 a Tribunalului D.- Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pronunțată în dosarul nr._/63/2009, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul local C. și Primăria C.-Instituția Primarului, s-a respins acțiunea față de acești pârâți, iar pe fond s-a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET C., pentru A. C., B. A., B. E., B. M., B. I., B. C., B. F. GheorghițaBistrceanu C., B. I., B. I., C. V., C. D., C. C., C. V., C. C., C. O., C. C., C. M., D. E., D. I., D. E., D. sIlvia, D. I., G. M., G. I., G. P., Gregulescu A., G. R., G. R., I. M., I. M., I. L., L. S., Macsut C., M. C., Matescu I., M. M., N. A., O. M. Percin G., P. M., P. I., P. F., P. E., P. M., R. I. Nușa, R. A., S. C., S. M., S. G., S. C., S. M., Tiza M., Totescu A.,
Z. N., T. T.,T. R., T. M., V. G., V. I., B. A., B. M., S. S., J. F., B. I., în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar T. D. C., Consiliul Local C., Primarul Localității C.-Instituția Primarului.
A fost obligat pârâtul Grupul Scolar T. D. C., să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea legii nr.221/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile legii nr. 221/2008, pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008,, începând cu data de 01.10.2008 și până la data de 03.11.2009, diferențe ce vor fi actualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective, sentință rămasă definitivă și executorie.
Prin sentința nr.2315/11.03.2013 a Tribunalului D.- Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pronunțată în dosarul nr._/63/2012, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local C., Primarul Localității C.-Instituția Primarului și, în consecință respinge cererea față de aceștia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă .
A fost admisă în parte cererea precizată de reclamantul Sindicatul Învățământului S. Haret D., pentru membrii de sindicat C. C., B. E., I. L. G., A. C., D. I., în contradictoriu cu pârâtul L. T. Auto(G. Școlar T. D.) .
A fost obligată pârâta unitatea de învățământ să reîncadreze, să calculeze și să plătească fiecărui reclamant membru de sindicat, diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008 și cele efectiv plătite, începând cu 01.01.2010 și până la data de 13.05.2011, proporțional cu activitatea desfășurată de către fiecare reclamant în cadrul unității pârâte, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective, sentință rămasă definitivă și executorie .
Prin sentința civilă nr. 139/20.01.2014 a Tribunalului D.- Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a autorităților administrative pârâte chemate în judecată, Consiliul Local C. și Primarul Localității C.-Instituția Primarului, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D., pentru membrii de sindicat P. G., G. P., I. L. G., M. M. A., C. M., împotriva pârâtului L. T. AUTO C..
A fost obligat pârâtul L. T. AUTO C., să plătească reclamanților dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentinței civile nr.3363/03.11.2009, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2009, de la data formulării prezentei cereri și până la data plății efective, sentință executorie .
Prin sentința civilă nr. 2862/08.05.2014 a Tribunalului D.- Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pronunțată în dosarul nr.683 /63/2014, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului S. Haret C., pentru membrii de sindicat B. E., I. L. G., A. C., D. I., M. D. V., în contradictoriu cu pârâta L. T. Auto C..
A fost obligat pârâtul să plătească fiecărui reclamant, membru de sindicat, dobânda legală aferentă creanței stabilită prin sentința nr.2351/11.03.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, începând cu data de 23.01.2014 și până la data plății efective ., sentință executorie .
Prin încheierea nr. 33/14.01.2015 a B.E.J. J. C. s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită formulată de creditorul I. L. G., împotriva debitorului L. T. Auto, fiind încuviințată executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlul executoriu constând în sentința nr. 3363/03.11.2009, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2009, sentința civilă nr. 2315/11.03.2013 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._/63/2012, sentința civilă nr. 139/20.01.2014 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._ și sentința nr. 2862/08.05.2014 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr. 683 /63/2014.
Potrivit dispozițiilor art. 371 indice 1 alin.1 Cod pr. civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, așa cum prevede alin. 2.
Practica în materia cheltuielilor de judecată, care include și cheltuielile de executare, inclusiv a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), a stabilit că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Cheltuielile suportate trebuie să fie echitabile și raționale, să asigure acoperirea unui onorariu just, iar nu exagerat, disproporționat față de previziunile firești ale părților în proces (opinio necessitatis), susceptibil de a fi o cauză de sărăcire a uneia dintre părți și de îmbogățire a alteia sau de pedeapsă civilă stabilită în folosul celui care triumfă în proces .
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheiere au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare, întrucât chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 alin. 1 Cod procedură civilă .
Potrivit art. 399 Cod pr.civilă, împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare .
Întrucât contestatoarea nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu, la cererea intimatei s-a pornit executarea silită, formându-se dosarul de executare nr.33/2015, în cadrul căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu menționat, s-a emis somația nr. 33/20.01.2015 către contestator, iar ulterior s-a emis procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, din aceiași dată 20.01.2015 .
Din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța constată că pe calea contestației la executare se pot invoca neregularități privind nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștințarea debitorului, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită precum și alte motive de nulitate a actelor de executare .
Din economia motivelor precizate de contestatoare, instanța constată că aceasta nu invocă cauze de natură să atragă anularea actelor de executare, ci vizează însăși executarea silită, pornită în condițiile în care contestatoarea nu a respectat dispozițiile legale menționate.
În acest context, instanța a reținut că actele de executare întocmite în dosar de executare nr. 33/2015 al B.E.J. J. C., au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite, având la bază debitul, provenind dintr-o hotărâre civilă definitivă și executorie și care nu a fost executată de bunăvoie de către contestatoare .
Având în vedere considerentele menționate mai sus, instanța a respins r contestația la executare formulată de către contestatoarea L. T. Auto, împotriva tuturor actelor de executare, respectiv somația nr.33/20.01.2015, în contradictoriu cu intimatul I. L. G., ca neîntemeiată, nefiind încălcate dispozițiile prevăzute de art.371 ind. 7 alin 2 Cod pr. civilă .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul L. T. Auto, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Motivarea hotărârii judecătorești presupune stabilirea/prezentarea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate.
Deși a fost investită cu judecarea unei contestații la executare prin cererea înregistrată la data de ]2.02.2015 în temeiul prevederilor art. 711 - 715 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de fond a analizat și motivat în drept hotărârea pronunțată din perspectiva dispozițiilor din vechiul Iod de procedură civilă, respectiv, „art. 371 indice 1 alin. 1 Cod pr. Civilă" și „ art 399 Cod pr. Civilă".
Contestatorul arată că în motivarea soluției date, nu au fost reținute și analizate toate argumentele părților, nu se regăsește raționamentul logico-juridic care au condus la înlăturarea susținerilor și a format convingerea instanței că nu au fost invocate cauze de natură sa atragă anularea actelor de executare, că actele de executare ... au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite având la bază debitul, provenind dintr-o hotărâre civilă definitivă și executorie și care nu a fost executată de bunăvoie de către contestatoare, în condițiile în care la data emiterii încheierii cu nr. 33/14.01.2015 de către B., L. T. Auto recunoscuse obligațiile stabilite în sarcina sa și executa voluntar plata sumelor prevăzute prin hotărârile judecătorești, eșalonat, conform graficelor statuate de legiuitor prin dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 și O.U.G nr. 92/2012, conform înscrisurilor depuse la dosar - filele 32 – 75.
Conform dispozițiilor alin. (2) al art. 622 din N.C.P.C., numai „în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită"
La data emiterii încheierii de către B., L. T. Auto recunoscuse obligațiile de plată stabilite în sarcina sa și era în curs executarea de bună voie prin plată eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărârea judecătorească, inclusiv a diferențelor rezultate prin actualizarea sumelor achitate cu indicii de inflație raportat la intervalul de când s-a născut obligația de plată și dată efectivă a plății, rezultând astfel că cererea de executare silită a fost formulată cu rea credință pentru că, până la momentul investirii B., intimatului i-au fost plătite parțial drepturile salariale cuvenite conform eșalonării statuate de legiuitor.
Executarea silită în dosarul 33/2015 al B.E.J. J. C. încalcă atât dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, ale O.U.G nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, cât și normele de procedură incidente - alin. (2) al art. 622 din NCPC.
La data de 20.01.2015 când B. a încuviințat executarea silită, creanța cuprinsă în titlu nu era certă, lichidă și exigibilă. Pentru ca o creanță să poată fi pusă în executare, aceasta trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
O creanță creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. O creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Cea de-a treia condiție vizează exigibilitatea creanței, respectiv dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Astfel, executarea silită nu poate fi demarată dacă acea creanță invocată de creditor nu este scadentă. Ori, așa cum am menționat anterior, obligația de plată stabilită prin titlul executor nu poate fi apreciată ca scadentă decât prin raportare la termenul de executare integrală avut în vedere de autoritatea statală prin dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 și O.U.G. nr. 92/2012.
Altfel spus, dobânda legală aferentă creanțelor stabilite prin Sentințele nr. 3363/2009 și nr. 2315/2013 nu poate fi calculată decât după achitarea integrală a acestora potrivit graficului de eșalonare avut în vedere de legiuitor pentru alocarea sumelor aferente.
Toate cele 3 condiții mai sus enumerate apar ca premise ale declanșării executării silite, fiind apreciate ca și cerințe de fond chiar și pentru admisibilitatea unei cereri de încuviințare a executării, condiții ce în prezenta cauză nu apar ca îndeplinite și mai mult, regăsim ca incidente dispozițiile art. 662 alin. (5) din N.C.P.C. din perspectiva cărora creanța din prezenta cauză nu poate fi pusă în executare.
De asemenea, solicită ca instanța să constate că următoarele inadvertențe regăsite în derularea executării silite atrag și susțin critica privind reaua credință a creditorului,suspiciunea privind valoarea probantă și obiectivitatea Raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul U. M. D. precum și nelegala modalitate de înregistrare și emitere a actelor în dosarul de executare nr. 33/2015 al B.E.J. J. C.:
Prin cererea de executare și înregistrată de B. J. C. la data de 14.01.2015 (fila 122 dosar), creditorul I. L. G. a solicitat:„ ... Să calculeze și să plătească drepturile salariale în sumă de 16.969 Iei conform sentinței 3363/03.11.2009 + 14.349 lei conform sentinței 2315/11.03.2013 + 754 lei conform sentinței 139/20.01.2014 + 444 lei conform sentinței 2862/08.05.2014, sume ce urmează a fi actualizate până la data efectivă a plății + cheltuieli de executare silită.
Sumele de mai sus au fost calculate conform raportului de expertiză întocmit de expert contabil U. M. D. pe care îl atașăm la dosarul de executare"
Însă, potrivit mențiunilor din Raportul de expertiză contabilă aflat la filele 123 - 124, mai precis la fila 124 dosar, pagina 2 a lucrării, „Lucrările expertizei s-au efectuat în perioada 19.12._15" și„Redactarea prezentului raport de expertiză contabilă a fost făcută la data de 20.01.2015"
Cu toate acestea, la data de 14.01.2015, creditorul a formulat cererea de executare înainte de redactarea Raportului de expertiză contabilă extrajudiciară prin care s-a concluzionat cu privire la sumele apreciate ca datorate de unitatea contestatoare și B. a încuviințat „executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlu executoriu constând în ... ", fără nici o mențiune cu privire la suma certă, lichidă și exigibilă susceptibilă de executare silită pe care avea să o cunoască ulterior.
Cererea de actualizare a creanței (fila 113 dosar), formulată de creditorul I. L. G. „deoarece debitorul a făcut mai multe părți parțiale" constituie o probă ce profită unității noastre, reprezentând recunoașterea acestuia cu privire la executarea de bunăvoie a obligațiilor de plată stabilite prin titlurile executorii în legătură cu care a fost solicitată executarea silită.
În condițiile în care legiuitorul a statuat cu privire la modalitatea de executare de bunăvoie a obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor și autorităților publice prin dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 22/2002 și în mod expres (prin dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009 și art. XI alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2012) că orice procedură de executare silită se suspendă de drept în cursul termenelor de restituire eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, analiza contestației trebuie efectuată din perspectiva prevederilor legale speciale din perspectiva și în considerarea următoarelor repere:Verificarea dacă, anterior formulării cererii de executare silită, unitatea de învățământ debitoare a procedat la executarea de bunăvoie a obligațiilor de plată având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea creditorului I. L. G.; să verifice legalitatea și temeinicia tuturor actelor de executare silită și prin raportare la dispozițiile art. 1 alin (2) din O.U.G. nr. 71/2009 și art. XI alin. (2) din O.U.G nr. 92/2012, să rețină că executarea silită este suspendată ope legis.
Dacă am considera altfel, prin menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, s-ar menține în sarcina instituției publice o obligație de plată imposibil de îndeplinit, stabilită prin actele emise de B., ce apare ca inadmisibilă, fiind în contradicție cu procedura de executare prin care s-a statuat cu privire la plata eșalonată a sumelor conform art. 1 alin (1) din O.U.G. nr. 71/2009 și art. XI alin. 1) din O.U.G nr. 92/2012.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 480 N.C.P.C.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației la executare.
Intimatul I. L. G. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Arată că sumele aferente titlurilor executorii respective au fost calculate conform lui de expertiză întocmit de expert contabil U. M.-D., pe care l-a atașat la dosarul de executare.
Calculele efectuate de expertul contabil au fost efectuate în mod corect, aduse de contestatoare fiind neîntemeiate, după cum urmează:
La determinarea diferențelor salariale calculate conform prevederilor 221/2008 și 330/2009, în cadrul expertizei nu s-au luat în considerare i reprezentând al 13-lea salariu (din statele de plată puse la dispoziție e L. T. Auto s-a constatat că în luna ianuarie 2009 au fost te și alte drepturi - al 13-lea salariu) sume ce nu apar în calculul expertizei, deoarece erau aferente anului 2008, an în care aplicabilitatea Legii început de la data de 01.10.2008; dar al 13-lea salariu acordat în luna 110 a fost aferent anului 2009, drepturile salariale rezultate în urma aplicării acestei legi fiind te în instanță de către cele 3 cadre didactice. Ca atare, susținerea aspect în contestație de către L. T. Auto nu este justificată.
În urma studierii statelor de plată a salariilor, nu a fost constatată în ia octombrie 2008 -mai 2011 pentru cei trei creditori, plata unor sume din alte hotărâri judecătorești, ca atare susținerea debitoarei căreia s-au stabilit diferențe (conform Legii 221/2008 și Legii pentru sumele reprezentând plata unor sume conform altor hotărâri judecătorești este nefondată.
Sumele acordate de către L. T. Auto subsemnatului au fost determinate incorect de către reprezentanții acestei unități de învățământ, întrucât procentul acordat fiecărei persoane a fost aplicat unei baze stabilite diferențele salariale stabilite conform Legii 221/2008 au fost calculate pentru luna octombrie 2008 și multiplicate cu numărul de luni la care au ferire sentințele judecătorești).
Intimatul precizează că nu s-a ținut cont, astfel, de faptul că atât salariul de încadrare a suferit modificări, în anumite luni, datorită modificării fie a vechimii, funcției sau I didactic, cât și faptul că salariații au beneficiat și de alte drepturi al căror cuantum era stabilit în funcție de salariul de încadrare. De altfel, hotărârile judecătorești specifică: rea diferenței dintre drepturile salariale plătite și cele recalculate Legilor 221/2008 și 330/2009", și nu doar stabilirea diferenței dintre de încadrare din cele două situații. Procentele acordate subsemnatului, chiar dacă au depășit cuantumul de O.U.G. nr. 92/2012, au fost acordate în același mod tuturor salariaților i de învățământ, și nu preferențial intimatului, așa cum intenționează să sugereze contestatoarea în cuprinsul contestației la executare care face obiectul prezentei cauze.
Sumele regăsite în coloana "diminuări" în luna ianuarie 2009 reprezintă rile din salariu efectuate de unitatea de învățământ pentru faptul că în decembrie 2008 a fost acordat salariul conform Legii 221/2008, iar în luna ianuarie a fost sesizată această eroare și s-a urmărit rectificarea sa. În prezenta cauză, contestatoarea nu că în mod concret sumele care ar fi trebuit să ne fie achitate și nici ele care ne-ar fi fost achitate în mod nejustificat, ci face aprecieri de n general cu privire la expertiza contabilă extrajudiciară întocmită în executării silite.
Nu mai pot fi aduse critici cu privire la titlurile puse în executare silită conform art. 712 alin. 1 N.C.P.C., contestatorul apelant putând critica cel mult actele de executare silită propriu-zise. Dintre acestea, contestatorul critică inclusiv cuantumul sumei stabilite prin raportul de expertiză contabilă U., criticile sale de rea-credință și abuzive sunt demontate de argumentele expuse, nefiind vorba despre o incertitudine a creanței ce face obiectul executării, atâta timp cât debitoarea nu ne-a achitat până în prezent sumele ce: obiectul acestei executări.
Anterior demarării procedurii de executare silită, cadrele didactice cu calitatea de creditori ai Liceului T. Auto s-au adresat cu mai multe cereri și notificări către conducerea debitoarei pentru a se pune în executare silită cele 4 titluri, însă răspunsul debitoarei fie a lipsit, fie a fost lipsit de suport real și temei legal. Motivat de este împrejurări și, în spiritul art. 2 din OG nr. 22/2002, menționăm că debitoarea este obligată ca în termen de 6 luni de la data primirii somației prin B.E.J. J. C. - respectiv până la finalul lunii iunie 2015 să își îndeplinească integral obligația de plată a sumelor stabilite prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert D. U..
Cu privire la susținerile conform cărora intimatului i s-ar fi acordat sentinței nr. 3363/2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2009 în perioada decembrie 2008 - noiembrie 2014 suma de 7930 lei, reprezentând un așa-zis procent de 63% din valoarea titlul executoriu, solicită că aceasta este neîntemeiată.
Contestatorul nu indică în mod expres defalcat pe fiecare tranșă concretă care i s-a achitat și conform cărei sentințe judecătorești, existând patru sentințe care ar fi trebuit să fie puse în executare, executorul se rezumă la a face o afirmație care nu are niciun suport probatoriu, prin însăși expertiza întocmită în cadrul executării silite stabilindu-efectuarea calculelor, nu s-au avut în vedere reperele corecte, adică salariul lunar.
În al doilea rând, a criticat exact faptul că executarea sentinței nu s-a conformitate cu graficul statuat de legiuitor prin dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009.
Cu privire la solicitarea de suspendare a executării silite, solicită a fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece în cadrul executării silite, intimatul nu a recuperat până în prezent absolut nicio sumă de bani
Dispozițiile legale conform cărora se suspendă de drept orice executare silită fac referire la orice executare silită care ar încerca să verifice o creanță mai mare decât procentele prevăzute de lege, nicidecum nu se circumscrie situației prezente, în care contestatorul nu acordat apelantului nici măcar procentele prevăzute de lege, calculul fiind întocmit în mod inexact.
Mai mult decât atât, contestatoarea nici măcar nu a solicitat prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei efectuarea unei expertize contabile, ci s-a rezumat la a face critici generale cu privire la expertiza dispusă în cadrul executării silite.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 din noul C.p.civ., are în vedere stabilirea în considerentele actului jurisdicțional a următoarelor aspecte: situația de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument supus judecății și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția pronunțată.
Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii actului de justiție, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.
În cauză, motivarea sentinței nu răspunde întrutotul acestor exigențe legale, pentru că nu sunt examinate efectiv motivele și susținerile din contestația la executare cu care a fost învestită prima instanță.
De aceea, în mod temeinic, apelantul apreciază că sentința nu corespunde exigențelor legale prevăzute de art. 425 alin. 1 lit. b) din noul C.p.civ., normă juridică imperativă, care reglementează obligativitatea motivării în fapt și în drept a unei hotărâri judecătorești.
Astfel, lecturând considerentele sentinței, se observă că prima instanță a făcut doar un scurt istoric al procesului și a evocat mai multe temeiuri legale referitoare la contestația la executare.
Procedând în acest fel, este evident că această instanță nu a analizat efectiv susținerile părților și nu a expus propriile raționamente logico-juridice care au stat la baza adoptării soluției de respingere a cererii având ca obiect revendicare imobiliară, ceea ce face ca hotărârea să fie lovită de nulitate pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 425 alin. 1 lit. b) din noul C.p.civ.
Cu alte cuvinte, concluzia finală a instanței nu este precedată de o examinare reală a chestiunilor de fapt și de drept ridicate de către contestator, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului acestuia la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 din CEDO.
Totodată, prin încălcarea acestei obligații de către prima instanță, instanța de control judiciar se află în imposibilitate de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, care, așa cum s-a arătat deja, nu corespunde cerințelor legale referitoare la obligația esențială a judecătorului de a arăta motivele de fapt și de drept care au contribuit la formarea convingerii sale intime.
În consecință, văzând că prima instanță nu a intrat efectiv în cercetarea fondului, ca urmare a încălcării obligației legale de a motiva hotărârea, tribunalul urmează ca, în baza art. 480 alin. 3 C.p.civ., să admită apelul, să anuleze sentința și să rețină cauza spre rejudecare, pentru evocarea fondului, observând că părțile nu au solicitat în mod expres, prin cererea de apel sau prin întâmpinare, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-contestator L. T. Auto C., reprezentat prin director, profesor G. O., și convențional prin avocat R. M., cu sediul în mun. C., ., județul D., C.U.I._, împotriva sentinței civile nr. 9792 din 10.04.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. L.-G., CNP -_, domiciliat în mun. C., ., nr. 2, ., ., județul D. și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Societății Profesionale de Avocați "Săuleanu & Asociații", din mun. C., .. 47, parter, județul D..
Anulează sentința civilă apelată și reține cauza spre rejudecare pentru evocarea fondului.
Stabilește termen de judecată la data de 22.01.2016.
Se citează părțile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 04 Decembrie 2015, la sediul Tribunalului D. - Secția I Civilă.
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud. D.O.
Tehnored.F.M./4 ex.
Data redactării: 14.12.2015
Jud.fond.C.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2138/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 5508/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
