Fond funciar. Decizia nr. 475/2015. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 970/230/2011*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 475/2015

Ședința publică de la 24 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. N.

Judecător L. C. C.

Judecător D. G.

Grefier F. C. C.

Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR CERNĂTEȘTI și P. comunei Cernătești, pe de o parte și recurenta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR D. împotriva sentinței civile nr. 472/23.06.2014, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. E., B. T. A. și U. C.-A. și intimații-pârâți C. A. și AGENȚIA D. STATULUI, având ca obiect fond funciar RJ.

La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care, față de lipsa părților, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Constatând că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța apreciază cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor civile de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 08.07.2011 sub nr._, reclamanții B. E., B. T. A. și U. C. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Cernătești și C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar D., ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtele să fie obligate la plata daunelor interese în cuantum de 30.000 lei ca urmare a nerespectării sentinței civile nr. 842/24.11.2010 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosar nr._ .

In motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 842/24.11.2010, Judecătoria Filiași a admis în parte acțiunea precizată, prin care a obligat pe cele două pârâte să efectueze toate demersurile legale și să dispună punerea acestora în posesie cu suprafața de 29,50 ha teren arabil extravilan, așa cum au fost validați în Anexa nr. 28, pozițiile 3 și 4, pa raza județului D..

Au mai arătat reclamanții că prin Anexa nr. 28 s-a validat în baza Legii nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența dintre suprafața atribuită, în limita a 10 ha de teren și suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție, atribuindu-se, după autorul acestora Ș. C., o suprafață de teren de 11,75 ha, acesta având ca moștenitori reclamanții din cauză, iar după autoarea B. A. o suprafață de 17,75 ha ce a avut ca moștenitori pe U. E. și U. C..

De asemenea, au arătat reclamanții că până în prezent au efectuat multiple demersuri, în vederea intrării în posesie, toate aceste demersuri rămânând fără rezultat, pârâtele motivând că nu pot fi puși în posesie cu suprafața validată de 29,50 ha deoarece nu există teren disponibil lăsat la dispoziția Comisiei Locale pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Cernătești. În urma unei adrese către A.D.S. a reieșit că în anul 2010 exista teren retrocedabil, cu categorie de folosință arabil în suprafață de 2302,625 ha pe raza județului D., iar potrivit art. 3 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se va face din suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform art. 49 din legea nr. 18/1991 Republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat. În situația în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora li se va oferi un alt amplasament.

Totodată, reclamanții au arătat că, datorită relei credințe a celor două pârâte, pentru faptul că nici după obținerea unei hotărâri judecătorești și în urma adreselor comunicate către acestea de a da curs respectivei sentințe civile, acestea nu s-au conformat unor dispoziții legale, motiv pentru care solicită obligarea pârâtelor să plătească contravaloarea prejudiciului creat de-a lungul anilor. Au arătat că, dacă suprafața de 29,50 ha pe care au deținut-o pe raza comunei Cernătești, dacă ar fi avut-o în posesie și ar fi fost cultivată cu grâu și porumb ar fi avut un profit destul de mare. Au arătat reclamanții că au încercat de nenumărate ori soluționarea litigiului pe cale amiabilă.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1073 și 1077 Cod Civil.

La data de 13.10.2011, reclamanții au depus la dosar o precizare la acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtelor la plata unei amenzi civile, în baza art. 580 pct. 3 din Codul de procedură civilă, până la îndeplinirea obligației.

La data de 26.04.2012, reclamanții au depus la dosar o completare a precizării acțiune prin care au arătat să înțeleg să se judece în contradictoriu cu P. comunei Cernătești – C. A., în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond funciar Cernătești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat la plata daunelor cominatorii conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din legea 18/1991.

Din oficiu, s-a solicitat Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cernătești să comunice care au fost demersurile realizate în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 842/24.11.2010 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosar nr._, aceasta răspunzând prin adresa nr. 1855/07.12.2011 (filele 42-52 dosar) și adresa nr. 100/18.01.2012 (filele 60-64 dosar). De asemenea, la solicitarea instanței, C. județeană de fond funciar D. a depus la dosar adresa nr._/18.01.2012 la care a atașat cererile adresate către A.D.S. – Filiala D. prin care s-a solicitat efectuarea unor oferte de teren necesar pentru punerea în posesie (filele 71-76 dosar).

Pe parcursul judecății, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, indicate mai sus și proba cu expertiza tehnică în specialitatea agricultură, raportul de expertiză fiind efectuat de expert A. G. T. (filele 34-38 dosar)

Prin sentința civilă nr 537/26.06.2012, Judecătoria Filiași a admis în parte cererea reclamanților dispunând obligarea pârâtelor comisia L. de Fond funciar Cernătești, C. Județeană D. și P. comunei Cernătești la plata sumei de_,285 lei cu titlu de despăgubiri .

A fost obligat totodată P. C. Cernătești să pună în posesie reclamanții cu suprafața de 29,5 ha teren extravilan sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere.

Urmare a exercitării căii de atac prevăzute de lege, prin decizia civilă nr 2074/13.11.2013 a dispus casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare reținându-se că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea primarului comunei Cernătești la plata despăgubirilor către reclamanți întrucât respectiva persoană nu a fost citată și cu privire la această modificare de cerere ci doar cea a obligării la plata daunelor cominatorii, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

În rejudecare, reclamanții, după mai multe termene de judecată și-au precizat acțiunea în sensul că solicită ca judecarea cauzei să aibă loc în contradictoriu cu P. comunei Cernătești.

Pârâții, C. A. și C. L. de fond Funciar Cernătești au formulat întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Argumentele aduse în sprijinul solicitării au fost oarecum asemănătoare fiind grevate pe imposibilitatea obligării acestora la plata daunelor cominatorii, o atare sancțiune fiind aplicabilă numai după parcurgerea procedurii reglementate de art 580 ind 3 C. de la 1865 .

În plus, primul pârât a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Ulterior, la data de 20.12.2013, reclamanții au formulat o nouă precizare prin care au solicitat ca judecata să se desfășoare în contradictoriu cu P. comunei Cernătești- C. A. în calitate de Președinte al Comisiei Locale de fond funciar Cernătești, atâț în ceea ce privește petitul privind plata despăgubirilor cât și cel referitor la plata daunelor cominatorii.

Printr-o nouă precizare, reclamanta, B. E. a învederat instanței că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții: C. L. de fond funciar Cernătești, C. Județeană D. și Agenția D. Statului .

Prin întâmpinarea depusă la data de 14.04.2014, C. A. și C. D. au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată reiterând apărările privind neparcurgerea procedurii reglementate de art . 580 ind. 3 C. .

La data de 16.04.2014, pârâta, Agenția D. Statului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive dar și a inadmisibilității acțiunii întrucât nu a fost parte în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr 842/24.11.2010 ,- cauză care constituie mobilul promovării prezentei acțiuni, inexistența oricărui raport obligațional

Prin sentința civilă nr. 472/23.06.2014, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei de interes invocate de către pârâta, C. Județeană D..

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agentiei D. Statului.

A fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții B. E., cu domiciliul procesual ales la SCA T. și Asociații, B. T. A. și U. C. -A., în contradictoriu cu pârâtele, C. L. Cernătești, C. Județeană D. și P. . de președinte al comisiei de fond funciar.

A fost obligată pârâții la plata daunelor interese în comun de_,285 lei.

A fost obligată pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1211 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:

Raportat la excepțiile invocate pe parcursul derulării cauzei, în baza art 137 cod procedură civilă din 1865, instanța s-a pronunțat prioritar.

Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenția D. Statului, instanța a reținut că, potrivit art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a ADS, aprobat prin Ordin MAPDR nr.171/2007, Agenția D. Statului este organizată și funcționează ca instituție de interes public cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Potrivit dispozițiilor art. 5 lit. i din HG 890/2005 atribuțiile de punere în posesie a persoanelor îndreptățite și de înmânare a titlurilor de proprietate revin, comisiilor locale, acestora revenindu-le de altfel și obligația de a completa, în urma verificărilor efectuate, anexele cu persoanele fizice și juridice îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.

Totodată, prin dispozițiile art. 3 alin. 3 din Legea 268/2001 " Terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor județene, comisiilor locale, iar potrivit dispozițiilor art. 9 din HG 890/2005 terenurile cu destinație agricolă ce se solicită a fi retrocedate în conformitate cu prevederile legii fondului funciar se transmit de către ADS comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene

În concluzie, niciuna dintre legile fondului funciar și nici hotărârile de guvern care au fost emise pentru aplicarea acestor legi, nu stabilesc, din punct de vedere administrativ și jurisdicțional, vreo obligație în sarcina ADS pentru a pune în posesie, concret vreo persoană validată în baza vreunei asemenea legi.

În consecință lipsa oricărui raport obligațional existent între reclamanți pe o parte și chemata în judecată ADS, conduce la admiterea excepției invocate, respectiv a constatării lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului

Și în ceea ce privește lipsa calității procesuale a chematului în judecată C. A. instanța va aprecia că această apărare este întemeiată urmând a fi admisă pentru cele ce urmează.

Numitul C. A. a ocupat funcția de primar la nivelul localității Cernătești. Prin acțiunea introductivă și precizată în repetate rânduri, reclamanții au solicitat ca și acest pârât să fie obligat la plata despăgubirilor cuvenite urmare a neemiterii titlului de proprietate.

Este adevărat că potrivit art 64 din Legea nr 18/1991, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă., însă legiuitorul a inserat această obligație în sarcina primarului ca și instituție și nu în sarcina persoanei fizice care deține o atare funcție

Reținând că între persoana fizică, C. A. și reclamanți nu există nici un raport juridic, instanța a admis excepția invocată, constatând astfel lipsa calității procesuale pasive .

Raportat la excepția lipsei de interes invocate de către pârâta C. județeană D., instanța a respins-o întrucât:

Instanța trebuie sa explice mai întâi faptul ca interesul în sens procesual este, spre deosebire de interesul în sens material o cerința de promovabilitate a acțiunii care se traduce prin mai multe cerințe. Interesul procesual se definește în doctrina ca folosul practic, imediat, pe care partea îl are la momentul punerii în mișcare a acțiunii civile.

Cerințele de existenta a interesului sunt în general limitate la un număr de trei. Prima cerința este aceea ca interesul sa fie legitim, adică sa corespunda cerințelor legii materiale si procesuale, sa urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv sau măcar a unui interes ocrotit de lege. Cu alte cuvinte, lipsa caracterului legitim al interesului ar însemna un abuz de drept.

În cauza de fata, interesul cererii reclamanților are aparenta legitimității, în condițiile în care este posesoarea unei recunoașteri a dreptului printr-o hotărâre judecătorească.

A doua cerința a interesului procesual este aceea ca interesul sa fie personal si direct, adică efectele admiterii cererii sa se producă nemijlocit în patrimoniul celui care o promovează. Si aceasta condiție a interesului poate fi considerata îndeplinita în cauza de fata,.

A treia si poate cea mai importanta cerința a interesului este ca acesta sa fie născut și actual. Un interes trecut, ca si unul eventual, nu pot fi considerate valabile. Interesul trebuie sa fie actual, chiar daca dreptul însuși nu este actual. În cauza de față, situația reclamanților se verifică . Cu alte cuvinte, dreptul lor este unul actual, mai ales daca este privit prin prisma definiției data de CEDO noțiunii de „bun”.

Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 842/24.11.2010 a Judecătoriei Filiași, pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă la data de 03.01._, prin nerecurare a fost admisă în parte acțiunea promovată de reclamanți și au fost obligate pârâtele C. Locala pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar Cernătești și C. Județeană pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar D. să efectueze demersurile legale, să întocmească actele premergătoare și să pună în posesie reclamanții cu suprafața de 29,50 ha teren arabil extravilan, astfel cum au fost validați în Anexa nr. 28, poziția nr. 3 și poziția nr. 4, pe raza județului D..

Instanța constată din considerentele hotărârii amintite că reclamanții au fost validați în temeiul dispozițiilor Legii 1/2000 prin anexa 28 cu suprafața totală de 29,5 ha, după autorii lor Ș. C. și B. M. .

Pârâtele C. L. de Fond Funciar și C. Județeană de Fond Funciar se apără de maniera că nu mai există teren pe raza comunei Cernătești și că au efectuat demersuri pentru a obține terenul de la Agenția D. Statului pe raza altei localități.

Potrivit legii, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, produce doua efecte: unul general si unul special

Efectul general al cererii, consta în investirea comisiei locale competente si obligarea acestora de a soluționa cererea . Obligarea comisiilor de a soluționa cererea, se încheie, în opinia instanței, în momentul emiterii titlului de proprietate si nu se oprește la emiterea hotărârii de validare fiind necesara parcurgerea în întregime a procedurii administrative prevăzuta de lege .

Ori, deși petenților li s-a reconstituit dreptul de proprietate ,ba mai mult au obținut o hotărâre prin care cele două comisii erau obligate la punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate, dreptul acestora nefiind contestat de nici una dintre pârâte sau de vreun tert,, totuși comisia județeană se prevalează în inacțiunea sa de emitere a actului, de existența unor dispoziții legale, respectiv, dispozițiile art 580 ind 3 C. potrivit cărora " " dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile " .

O atare apărare nu se verifică în cauză dat fiind că urmare a verificării sistemului Ecris, s-a constatat că prin sentința civilă nr .175/06.03.2014 pronunțată în dosarul nr_/215/2013, judecătoria Filiași a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauză și care a avut ca obiect executarea întocmai a sentinței civile nr. 842/24.11.2010 a Judecătoriei Filiași prin procedura reglementată de prevederile art 580 ind 3 C.

În aceste condiții, desi reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate înca din anul 2006( cum rezultă din considerentele sentinței civile nr 842/24.11.2010 ), nu si-l pot valorifica nici după 8 ani.

Așadar, fata de dispozițiile legale si în raport de actele si lucrările dosarului precum si de susținerile reclamanților, a rezultat ca pârâtele nu au finalizat procedura declanșata de către reclamanți, în sensul ca nu au emis titlul de proprietate – actul final al procedurii administrative, deși dreptul acestora a fost recunoscut .

Din perspectiva legislației funciare interne în materie, se poate observa ca, deși are un drept de proprietate recunoscut si necontestat, reclamanții nu poate uza de prerogativele acestuia, fiind împiedicați de o situație de fapt ( lipsa disponibilului de teren la nivelul localității Cernătești, fiind tocmai rezultatul unei analize total eronate din partea comisiei locale de fond funciar care a avut la îndemână la momentul soluționării cererii de reconstituire și o altă modalitate de reparație ) generată tocmai de culpa acestor pârâte.

Din perspectiva reglementarilor internationale :Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, „orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si în condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional”

De asemenea, art. 20 alin 2 din Constituția României prevede ca: „2) Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constitutia sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.Astfel, în ceea ce privește Convenția europeana privind apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, ca principiu general, dispozițiile acesteia au forța constituționala si supralegislativă .

Este de observat ca, normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate directa în dreptul intern – self exuecuting – obligația interpretării si aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci si în conformitate cu dispozițiile Convenției, se impun tuturor autorităților publice române deoarece prevederile Constituției au aplicabilitate directa .

Pentru aceste considerente se poate aprecia ca, normele cuprinse în Convenție si protocoalele adiționale alcătuiesc, împreuna cu jurisprudenta organelor sale, un .>

Plecând de la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, instanța a constatat ca reclamanții beneficiază de un drept de proprietate recunoscut si necontestat de către pârâte, însa sunt lipsiți de aceasta proprietate,

Raportându-ne strict la prezenta speța, putem observa ca reclamanții nu se afla doar în prezenta unei speranțe legitime ci chiar a unui drept de proprietate, drept de proprietate, recunoscut si necontestat de către pârâte, astfel ca determinat de situație de fapt creată de însăși pârâte, reclamanții nu pot beneficia de atributele acestui drept de proprietate .

În aceste condiții, făcând aplicarea directa a reglementarilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, este necesar a fi obligate cele 2 comisii de fond funciar pârâte ( așa cum a fost precizat ultima oară cadrul procesual doar de către reclamanta, B. E. ) dar și primarul localității Cernătești ( cum au solicitat ceilalți reclamanți ), la repararea prejudiciului produs în dauna reclamanților prin neîndeplinirea obligațiilor impuse de sentința civilă nr 842/24.11.2010 a Judecătoriei Filiași

Faptul că cele 2 comisii locale și primarul localității au constatat după validarea retrocedării în natură a celor 29,5 ha că nu au acest teren, din punct de vedere fizic, nu constituie decât o greșeală a acestora în maniera de a înțelege reconstituirea dreptului de proprietate, de vreme ce tot aceste instituții aveau obligația să verifice și să constate dacă terenul poate fi retrocedat fizic, în caz contrar, aveau obligația să despăgubească prin echivalent persoanele îndreptățite.

De vreme ce la momentul validării au considerat că terenul există fizic, este lipsit de relevanță juridică că după 12 ani de la apariția Legii 1/2000 constați că nu mai există acest teren iar responsabilitatea acestei situații nu revine decât celor care au greșit, în speță cele două comisii și primarul localității ce trebuie să răspundă în solidar.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cernătești, P. comunei Cernătești și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În recursul declarat de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. se arata ca in mod nelegal și netemeinic instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Agenției D. Statului cât și a Primarului comunei Cernătești. In mod nelegal și netemeinic, și fără a ține seama de înscrisurile existente la dosar, instanța de fond a reținut culpa Comisiei Județene D. de Aplicare a Legilor fondului funciar privind nepunerea în posesie a reclamanților cu suprafața de teren de 29,50 ha, conform s.c 842/2010 și implicit lipsa de folosință a acestui teren, întrucât C. județeană D. a făcut demersurile legale pentru punerea în executare a s.c.842/2010 a Judecătoria Filiași.

Astfel, din adresa P. C. Cernătești nr. 2525/14.11.2008 către ADS D. reiese că nu poate să o pună în posesie pe reclamanta B. E. pentru că suprafețele de teren pe care le deține comisia, sunt parcelate în mai multe suprafețe cuprinse între 0,10-0,15 ha, situate pe pante mari, de unde putem trage concluzia că pe raza comunei exista teren la data validării, posibil să existe și în prezent, însă reclamanții îl refuză, situație în care instanța de fond este în eroare susținând față de C. județeană D. că a săvârșit o greșeală.

Conform datelor din această adresă și implicit recunoașterea de către comisia locală a existenței unei suprafețe de teren necesară punerii în posesie a reclamanților instanța de fond avea posibilitatea să aprecieze cu privire la C. Județeană D. că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 din vechiul Cod civil, pentru obligarea în solidar a acesteia cu respectiva comisie locală, la plata sumei de 32.925,285 lei cu titlu de despăgubiri.

Mai mult decât atât, refuzul reclamanților pentru despăgubiri cât și refuzul suprafețelor de teren deținute de comisia locală la data validării, nu poate să conducă la o greșeală imputabilă Comisiei județene D. așa cum greșit reține instanța de fond în considerente.

Conform H.G. nr. 890/ 2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor art. 41, alin. (2) prevede pentru persoanele fizice cărora li s-a validat dreptul de proprietate, pentru care nu există suprafețe de teren agricol, reconstituirea li se face în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, iar în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, se vor acorda despăgubiri și se vor înscrie în anexa nr. 23, conform art. 3 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, însă reclamanți au refuzat înscrierea în anexa de despăgubiri.

Considerăă că nu există nicio legătură de cauzalitate între prejudiciu constatat de către instanța de judecată și neîndeplinirea obligațiilor de către C. județeană D., deoarece această comisie, conform competențelor a făcut toate demersurile necesare către Agenția D. Statului pentru punerea în executare a S.C. nr. 842/2010. Astfel, așa cum reiese din adresa nr. 1347/2011 2011 C. județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat cerere la ADS pentru a pune la dispoziția Comisiei locale Cernătești suprafețele de teren necesare punerii în posesie a reclamanților. Prin adresa nr. 2706/21 12.2011 C. județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a revenit la adresa nr. 1347/2011 făcând o nouă cerere către ADS-D. solicitând teren în baza art. 10 din H.G. 890/2005. pentru punerea în executare a S.C. nr. 842/2010, deoarece pe raza comunei comunei Cernătești nu mai există rezervă de teren.

La dosarul cauzei, prin adresa nr. 1855/07.12.2011, C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Cernătești a depus înscrisuri din care rezultă în mod cert demersurile obiective și totodată legale făcute pentru punerea în executare a s.c. nr. 842/2010, în ceea ce privește punerea în posesie cu suprafața de teren de 29,50 ha a reclamanților. Aceste demersuri se regăsesc în adresa nr. 1347/2011 a Comisiei județene Poli, adresele nr. 1281/2011 și 1611/2011 ale Comisiei locale Cernătești către ADS, rămase fără răspuns, adresa nr. 1854/2001 de revenire.

Pentru formarea convingerii intime a membrilor completului de judecată al instanței de control judiciar în ceea ce privește greșita răspundere solidară a Comisiei Județene D. alături de C. L. Cernătești, reținută de către instanța de fond învederăm următoarele:

Cu toate că, există dovezi clare că există rezervă de teren la dispoziția comisiei locale, conform adresei P. C. Cernătești nr. 2525/14.11.2008 către ADS D., însă că nu poate fi pusă în posesie reclamanta B. E. pentru că suprafețele de teren pe care le deține comisia, sunt parcelate în mai multe suprafețe cuprinse între 0,10-0,15 ha, situate pe pante mari, nimic nu a împedicat-o pe C. Județeană D. să vină în sprijinul Comisiei Locale și să solicite teren pentru reclamanți, evitând normele prevăzute de art. 10, alin. (4) din HG 890/2005 care prevedeau că doar atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, se vor solicita terenuri de la alte entități deținătoare.

Astfel, C. județeană D. la solicitarea Comisiei locale Cernătești, făcută conform dispozițiilor H.G. 890/2005, art. 10, alin. (4) care prevăd că atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor și autorităților publice care administrează teren proprietate a statului s-a adresat Agenției D. Statului solicitând terenul necesar pentru reclamante ( dovada în acest sens fiind făcută cu adresele nr. 2706/21 12.2011 și 1347/2011 ale comisiei județene). Cu toate acestea, deși ADS-ul avea obligația conform alin. (5), care prevede că toate instituțiile și autoritățile publice care au în administrare terenuri proprietate publică a statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de comisiile de fond funciar și să comunice acestora suprafețele de teren care pot fi disponibilizate, în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii, nu a dat curs solicitării Comisiei județene D..

In speță, se poate observa că, în exercițiul competențelor sale, potrivit art. 10 din Regulament, având în vedere deficitul de teren din localitățile din județul D., inclusiv . D. a efectuat numeroase demersuri și s-a adresat în nenumărate rânduri cu adrese la instituțiile și autorităților statului în vederea punerii la dispoziție de terenuri disponibile pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, adrese la care entitățile prevăzute în acest articol nu au răspuns nici până în prezent.

In consecința, nu se poate retine în sarcina comisiei județene vreo culpă privind dreptul reclamanților, C. Județeană D. îndeplinindu-și in mod corespunzător atribuțiunile prevăzute de legislația în vigoare, fără a crea un prejudiciu reclamanților, caz în care, nu poate fi obligată la plata de despăgubiri.

Motivarea instanței în fapt, că cele două comisii de fond funciar au săvârșit o greșeală imputabilă, constatând după validarea retrocedării în natură a celor

29,5 ha că nu mai există rezervă de teren, în sensul că cele două comisii aveau obligația să verifice și să constate dacă terenul poate fi retrocedat fizic, în caz contrar, având obligația să despăgubească prin echivalent pe reclamanți este greșită.

Recurenta arată că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că petenta U. E., în prezent decedată, în nume personal dar și pentru B. T. A. și U. C., la data de 09.02.2006 a comunicat P. Cernătești că nu este de acord cu acordarea de despăgubiri solicitând punerea în posesie cu suprafața de teren 29,5 ha.

Conform cerințelor dispozitivului s.c. 842/2010, care prevăd că cele două comisii au obligația să efectueze demersurile legale, să întocmească actele premergătoare și să pună în posesie pe reclamanți cu suprafața de teren de 29,50 ha teren arabil extravilan, C. județeană D. și-a îndeplinit obligația și a făcut demersurile la ADS pentru obținerea de suprafețe de teren, celelalte obligații sub aspectul punerii în posesie și întocmirea actelor premergătoare, revin în mod exclusiv comisiei locale.

Ținând seama de existenta rezervei de teren la nivelul Comisiei Locale Cernătești, considerăm că prejudicierea reclamanților poate fi reținută comisiei locale, deoarece în speță, sunt mai de grabă aplicabile dispozițiile art. 64*, alin 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, care prevăd cu totul altfel, în sensul că dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat, după caz, la punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță. Este evident că aceste dispoziții îndepărtează cu mult mai mult culpa comisiei județene. ., consideră că instanța de recurs, făcând un control judiciar, se poate sesiza cu privire la această problemă de drept, care poate diferenția abuzurile, erorile, greșelile, privind punerile în posesie, care nu reprezintă un atribut al comisiilor județene.

Astfel, dispozițiile art.5 lit. c,d,f,h,i din H.G. 890/2005 modificată și completată prin H.G. 1832/2005, prevăd: comisia locală are in competenta exclusiva punerea in posesie si obligațiile de a stabili mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, a completa, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite, a întocmi situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, tot comisiile locale pentru persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, întocmesc situații cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit, înaintând spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară și pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, a completa fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute .

Totodată instanța avea posibilitatea să constate, din probele existente la dosar că întocmirea titlului de proprietate pentru reclamanți, nu putea fi realizată la nivelul OCPI D. și C. județeană D., odată ce C. locală Cernătești nu au făcut punerea în posesie, fie pe terenuri existente, fie pe terenuri cerute de la alte entități, caz în care, și sub acest aspect, instanța de fond nu poate reține un prejudiciu creat de C. Județeană D. reclamanților ( a se observa dispozitivul s.c. 842/2010), din lipsa legăturii de cauzalitate.

Din acest punct de vedere, este evidentă critica în ceea ce privește încălcarea dreptului de proprietate, reținut de către instanță Comisiei județene D., cât și critica motivării sentinței în drept, pe art. 480, art. 998-999 din vechiul Cod civil, C. județeană neprejudiciind sub aspectele arătate în sentință pe reclamanți.

Ținând seama de faptul că dispozițiile Codului civil art. 998 se referă la faptul că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara iar conform art. 999, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa, subliniem că respectiva Comisie Județeană D. nu a realizat o astfel de faptă care să creeze un prejudiciu petenților și nu poate fi responsabilă pentru o așa zisă bănuială în neglijență, susținută de petenți și însușită de către instanța de fond.

Conform art. 1073 creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, însă în speță petenții nu pot justifica și proba că au fost prejudiciați de către C. județeană D. care a emis hotărâri cu caracter obligatoriu pentru C. locală Cernătești pentru reconstituirea dreptului de proprietate și pentru punerea în posesie a acestora, a făcut demersurile cuvenite pentru cererea de teren de la ADS, cu toate că petenți au refuzat amplasamentele oferite de către C. locală Cernătești, refuzând și acordarea de despăgubiri.

De asemenea, C. județeană D. nu se află în situația prevăzută de dispozițiile art. 1075 care se referă la faptul că orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului, și art. 1082 care prevede că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată deoarece C. județeană conform atributelor reieșite din lege și-a îndeplinit obligațiile față de petentă, solicitând suprafețe de teren de la ADS, pe care această entitate refuză să le predea comisiei locale, în lege nefiind stabilite sancțiuni pe care comisiile județene să le aplice ADS, pentru refuz nejustificat.

De altfel, C. județeană nu este de acord nici cu sumele reținute a fi plătite de către C. județeană pentru lipsa de folosință reținută în mod greșit de către instanță.

Cele două comisii au respectat procedurile stabilite prin H.G. nr.890/2005, modificată prin H.G. nr. 1832/2005, art. 10 alin. (4) - (7) și art. 27 alin. 71 și de Normele A.D.S. București, Capitolul VII, conformându-se întocmai prevederilor arătate.

Conform alin. (6) comisiile de fond funciar vor putea solicita teren pentru compensarea cu teren echivalent de la stațiunile și institutele de cercetare doar dacă nu mai există teren disponibil administrat de alte instituții și autorități publice în județul respectiv sau în județele învecinate.

In acest sens, C. județeană D. s-a conformat dispozițiilor legale, situație dovedită cu înscrisurile ce le vom arăta în continuare, solicitând suprafețe de teren atât de la comisiile județene din județele învecinate cât și din țară precum și de la toate autoritățile și instituțiile care dețin terenuri proprietate de stat, pe raza județului D. pe baza următoarelor texte de lege:

H.G 890/2005, modificată și completată prin HG 1832/2005, art. 10 alin. (2) prevede că în situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile.

Aceste demersuri au fost făcute conform următoarelor dispoziții ale art. 10 din H.G 890/2005.

In contextul celor mai sus arătate, precizează realizarea de către C. județeană D. a procedurii prevăzute de alin. (4) care prevede că atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor și autorităților publice care administrează teren proprietate a statului, iar conform alin. (5) toate instituțiile și autoritățile publice care au în administrare terenuri proprietate publică a statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de comisiile de fond funciar și să comunice acestora suprafețele de teren care pot fi disponibilizate, în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii, cereri în acest sens au fost făcute către instituții, autorități, comisii județene, stațiuni ADS etc.

Răspunsul comisiilor județene, atât din județele vecine, cât și din restul țării a fost acela că nu au rezervă de teren, având și acestea la rândul lor deficit de teren în ceea ce privește aplicarea Legii nr. 247/2005.

De asemenea, la solicitările de teren făcute de către C. județeană D. pentru necesarul comisiilor locale din județul D., de la instituții publice și autoritățile din județul D., tot în baza prevederilor art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 890/2005 și H.G. nr. 1832/2005, care dețin teren în administrare, ( ex. Ministerul Justiției, Ministerul Apărării, Ministerul Administrației și Internelor, ADS D.) nu s-a răspuns

În recursul declarat de pârâții C. L. de Fond Funciar Cernătești și P. C. Cernătești, se arata ca, urmare a exercitării căii de atac prevăzute de lege, prin decizia civilă nr 2074/13.11.2013, Tribunalul D. a dispus casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare reținându-se că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea Primarului C. Cernătești la plata despăgubirilor către reclamanți întrucât respectiva persoană nu a fost citată și cu privire la această modificare de cerere ci doar cea a obligării la plata daunelor cominatorii, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

În rejudecare, reclamanții, după mai multe termene de judecată și-au precizat acțiunea în sensul că solicită ca judecarea cauzei să aibă loc în contradictoriu cu P. C. Cernătești - C. A..

Pârâții, C. A. și C. L. de fond Funciar Cernătești au formulat întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâții arată că au insistat pentru stabilirea carului procesual de către reclamant deoarece în funcție de obiectul cererii, de părțile introduse în cauză și calitatea în care sunt introduse precum și de temeiul juridic invocat, instanța poate da o soluție corectă. Instanța poate interveni eventual, numai în ceea ce privește temeiul juridic, asta numai dacă părțile nu insistă să fie judecate pe un anumit text de lege.

La data de 20.12.2013, reclamanții au formulat o nouă precizare prin care au solicitat ca judecata să se desfășoare în contradictoriu cu P. C. Cernătești - C. A. în calitate de Președinte al Comisiei Locale de fond funciar Cernătești, atâț în ceea ce privește petitul privind plata despăgubirilor cât și cel referitor la plata daunelor cominatorii.

Au solicitat de asemenea să se judece și cu P. C. Cernătești -C. D.. în niciuna dintre precizări nu au arătat că doresc să se judece cu P. C. Cernătești - ca instituție, fără să indice și persoana care ocupă funcția, respectivă și nici faptul că doresc să se judece cu P. C. Cernătești în calitate de Președinte al Comisiei Locale de fond Funciar Cernătești.

Pârâții au insistat pe aceste aspecte, iar pentru neprecizarea cadrului procesual, instanța a suspendat judecata cauzei.

Printr-o nouă precizare, reclamanta, B. E. a învederat instanței că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții: C. L. de Fond Funciar Cernătești, C. Județeană D. și Agenția D. Statului.

Deși au arătat că nu au stabilit cadrul procesual, instanța a apreciat că reclamanții și-au îndeplinit obligata impusă de instanță și a repus cauza pe rol.

Au invocat din nou excepția lipsei calității procesuale pasive.

La data de 19.05.2014, deși niciuna dintre părți nu a fost prezentă la strigarea cauzei și niciuna dintre părți nu a făcut cerere de judecare în lipsă, instanța, în loc să facă aplicarea imperativă a prevederilor art. 242, alin. 1, pct. 2 și să suspende cauza, pronunță o soluție de neînțeles: "Amână judecata cauzei pentru a se putea pune concluzii cu privire la fondul acesteia in fata judecătorului investit inițial cu soluționarea sa. Repetă procedura de citare a reclamanților B. E., B. T. A. și U. C. - A.. Repetă procedura de citare a pârâtei, C. Județeană de Fond Funciar D.. Acordă termen în cunoștință pârâtei A. D.S. București. "

Apreciază că, pentru nesuspendarea cauzei în data de 19.05.2014, deși niciuna dintre părți nu a fost prezentă la strigarea cauzei și niciuna dintre părți nu a făcut cerere de judecare în lipsă, sentința pronunțată în cauză este una lovită de nulitate.

Prin întâmpinarea depusă de P. C. Cernătești - C. D., a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, excepție pe care instanța de fond nu a pus-o în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra acesteia. Și acesta este un motiv care lovește sentința instanței de fond de nulitate. Arata ca nu a fost parte în dosarul nr._ iar prin dispozitivul sentinței civile nr. 842 din 24.11 2010 a Judecătoriei Filiași pronunțată în această cauză, Primarului C. Cernătești nu i-a fost impusă vreo obligație.

Acea sentință civilă nr. 842/24.11.2010, pronunțată de către Judecătoria Filiași în dosarul nr._ este opozabilă doar părților aflate în acel proces, ori P. comunei Cernătești nu a fost parte în acea cauză, nu s-a putut apăra și nu îi este opozabilă acea sentință. Mai mult, așa cum au mai arătat, nici în această cauză nu a fost introdus de către părți în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Cernătești, instanța suplinind voința părților, și introducând în proces P. C. Cernătești în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond FunciarCernătești și îl obligă să execute sancțiuni pentru neexecutarea unor obligații impuse printr-o sentință, pronunțată într-un dosar în care nu fusese parte.

Pentru aceste considerente, apreciază că s-ar impune casarea cu trimitere însă, având în vedere prevederile art. 312, alin. 6A1 din C.p.civ. și faptul că această cauză a mai fost casată și trimisă spre rejudecare, solicităm casarea cauzei și rejudecarea în fond cauzei, potrivit art. 312, alin. 4 C.p.civ. de către instanța de recurs.

A arătat că atât anterior dar și în perioada care s-a scurs de la suspendarea cauzei până la repunerea pe rol a acesteia, C. L. de Aplicare a Legilor de Fond Funciar, s-a preocupat activ pentru rezolvarea situației reclamantelor. Astfel, la data de 16.07 2013, a expediat prin reprezentant, o adresă către ADS, titlul executoriu reprezentat de . Judecătoriei Filiași, solicitând să facă toate demersurile posibile pentru punerea în aplicare a acestei sentințe.

La data de 18.07 2013, a făcut o nouă adresă, respectiv 1118/18.07 2013, către C. Județeană prin care a solicitat sprijin în soluționarea litigiului.

La 30.07 2013, prin adresa nr. 290, Ministerul Agriculturii - ADS D., le-a facut o propunere de acordare a suprafeței de teren de 29,5 ha teren arabil la . Piscul S., pe teritoriul administrativ al localității Sadova, s-a comunicat reclamanților această propunere, solicitându-le să-și exprime acordul sau dezacordul., aceștia refuzând această propunere.

La data de 20.09 2013, prin adresa nr. 1633, s-a înaintat către ADS, refuzul reclamanților, solicitând teren pe raza comunei Dobrești Agroservice tarlaua nr. 29.

La data de 11.10 2013, prin adresa nr. 381, ADS a facut o propunere pe raza comunei Dobrești, iar această propunere este acceptată pe data de 22.10 2013 conform adresei expediată de reprezentantul legal al reclamanților, avocat D. D..

La data de 29.10 2013 am reiterat cererea de sprijin către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor D. prin adresa nr. 3112, pentru rezolvarea problemei reclamanților, aceasta emițând Hotărârea nr. 588/22.11 2013. Astfel au fost invalidate pozițiile 3 și 4 din anexa 28 și a fost validată anexa 30 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru diferența de dintre suprafața primită și cea avută în proprietate, pentru reclamanți.

Apreciază că nu au nicio culpă deoarece au făcut toate demersurile legale pe care le-am avut la dispoziție. Și pentru aceste considerente am solicitat instanței de fond să respingă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 312, prin raportare la art. 304, alin.1, pct. 5 și 9, art. 304¹ C.pr.civ.

Recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Este justă dezlegarea dată de instanta de fond excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului, în raport de dispozitiile art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a ADS, aprobat prin Ordin MAPDR nr.171/2007, Agenția D. Statului, pe de o parte, si, pe de altă parte de dispozițiile art. 5 lit. i din HG 890/2005, care stabilesc atribuțiile de punere în posesie a persoanelor îndreptățite și de înmânare a titlurilor de proprietate în sarcina comisiilor locale, acestora revenindu-le și obligația de a completa, în urma verificărilor efectuate, anexele cu persoanele fizice și juridice îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate. Este, de asemenea corecta retinerea potrivit careia legile fondului funciar și hotărârile de guvern care au fost emise pentru aplicarea acestor legi, nu stabilesc, din punct de vedere administrativ și jurisdicțional, vreo obligație în sarcina ADS pentru a pune în posesie, concret vreo persoană validată în baza unei asemenea legi, situatie in care nu exista un raport obligational între reclamanți și persoana chemata în judecată in calitate de parata, ADS.

Neîntemeiata este si critica referitoare la gresita retinere a lipsei calității procesuale pasive a numitului C. A., persoană care detinut anterior funcția de primar al localității Cernătești, dat fiind ca institutia primarului este cea în sarcina căreia legea stabileste atributii în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, iar între persoana fizică, care a detinut la un moment dat functia de primar, și reclamanți, nu există nici un raport juridic.

C. procesual a fost corect stabilit de prima instanta, din precizarile de actiune depuse de reclamanti deducându-se intentia acestora de a se judecata in contradictoriu cu primarul, în considerarea calitătii acestuia de presedinte al comisiei locale, de functionar public însarcinat cu atributii referitoare la punerea in posesie si reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar.

Referitor la critica neaplicării măsurii suspendarii cauzei la data de 19.05.2014, când niciuna dintre părți nu a fost prezentă la strigarea cauzei și nici nu a făcut cerere de judecare în lipsă, tribunalul constata ca nu este fondata, pentru urmatoarele argumente.

Suspendarea consta în oprirea temporara a cursului judecătii din motive voite de parti sau independente de vointa lor si intervine numai in conditiile determinate de lege. Ea constituie un incident procedural, un obstacol temporar in normala desfasurare a activitatii judiciare.

Este adevarat că la termenul de judecată de la 19.05.2014 judecătorul fondului, altul decât cel initial investit cu solutionarea cauzei, nu a aplicat prezumtia desistarii voluntare a partilor de continuare a procesului, ci a amânat judecata cauzei, însa se observă ca se impunea amânarea cauzei, dat fiind ca judecătorul din planificarea de permanentă, care luase locul judecatorului titular, la acest termen de judecata, se abținuse anterior de la solutionarea pricinii, abtinere ce a fost admisa prin încheierea din camera de consiliu de la 28 ianuarie 2013, retinandu-se incidenta dispozițiilor art. 24 din C proc civă. Prin urmare, data fiind starea de incompatibilitate, judecatorul care a participat la sedinta de judecata de la data de 19.05.2014, nu putea dispune nicio masura procedurala in cauza, putand cel mult acorda un nou termen de judecata, asa cum de altfel a si dispus.

În ce priveste fondul cauzei, tribunalul retine că solicitarea adresată de către reclamanți instanței, a cărei solutionare este supusă controlului judiciar, prin intermediul recursurilor de fată, are ca obiect obligarea pârâților C. județeană de aplicare a legilor fondului funciar D., C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Cernătești și P. comunei Cernătești, în solidar, la plata sumei de 30.000 lei. Reclamantii au invocat nerespectarea de către pârâți a sentinței civile nr. 842/2010 a Judecătoriei Filiași. Prin aceasta sentința civilă, Judecătoria Filiași a obligat pârâtele C. județeană de aplicare a legilor fondului funciar D. și C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Cernătești să efectueze demersurile legale, să întocmească actele premergătoare și să îi pună în posesie reclamanții cu suprafața de teren de 29,50 ha teren arabil extravilan, în baza validării acestora în Anexa 28, pe raza județului D.. Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca aceasta hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila nu a fost executata, reclamantii nu au fost pusi in posesie cu suprafata de teren validata in temeiul legilor fondului funciar. Instanta de fond a constatat ca a avut loc o încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților, iar în temeiul dispozițiilor art. 1 din protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene al Dreptului Omului și art. 480 din Codul civil în vigoare la data nașterii litigiului, a obligat pârâții în solidar, la plata sumei de 32.925,285 lei cu titlu de despăgubiri, constatând că sunt incidente și condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 din vechiul Cod civil, iar prejudiciul cauzat reclamanților a fost stabilit prin raportul de expertiză agricolă întocmit în cauză de către expertul G. T. la suma amintită, fiind astfel un prejudiciu cert.

Prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, iar criticile din motivele de recurs nu pot fi primite ca intemeiate.

In primul rand, se retine, sub aspectul calitatii procesuale pasive, ca primarul, in calitatea sa de presedinte al comisiei locale de fond funciar, are atributii legale legate de punerea in posesie a persoanelor în favoarea carora s-a stabilit acest drept, precum si de aducere la îndeplinire a hotărârilor judecătoresti referitoare la punerea în posesie a acestor a beneficiarilor reconstituirii. Prin urmare, chiar daca primarul nu a figurat, ca si pârât, în dispozitivul hotărârii judecatoresti prin care s-a dispus obligarea celor doua comisii sa ii puna pe reclamanti in posesie, îi revin, în virtutea legii, atributii legate de aducerea la indeplinire a hotararii judecatoresti, în considerarea calitatii sale de presedinte al comisiei locale, parte căreia îi incumba obligatia stabilita în cuprinsul dispozitivului sentintei mentionate.

In al doilea rand, tribunalul constata corecta statuarea judecatorului fondului potrivit careia reclamantilor le-a fost incalcat dreptul la respectarea bunurilor lor, avandu-se in acest sens in vedere jurisprudenta CEDO in cauzele S. P. impotriva Romaniei, Abaluta impotriva Romaniei, C. impotriva Romaniei.

Astfel, potrivit art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie:"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."

Intimatii -reclamanti au un "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, intrucat hotararea comisiei judetene de validare a acestora, si hotararea judecatoreasca relativa la punerea acestora in posesie a dat nastere în beneficiul acestora unei creante suficient stabilite pentru a fi exigibila (a se vedea hotarârile Rafinariile grecesti Stran si Stratis Andreadis împotriva Greciei din 9 decembrie 1994; Burdov împotriva Rusiei; Jasiuniene împotrivaLituaniei).

Hotararea comisiei judetene de validare a reclamantilor cu suprafata de 29,50 ha teren arabil extravilan, emisa la propunerea si pe baza hotararii comisiei locale de fond funciar impunea autoritatilor obligatia de a le atribui reclamantilor, aceasta suprafata. Cum aceasta hotarare nu a fost desfiintata, ci dimpotriva, efectele ei au fost recunoscute prin hotararea judecatoreasca irevocabila de punere in posesie, a dat nastere în beneficiul reclamantilor unui "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.

Cu toate acestea, hotararea judecatoreasca anterior mentionata nu a fost executata conform dispozitivului sau, iar neexecutarea sa este imputabila exclusiv autoritatilor administrative competente, respectiv celor doua comisii si primarului. Rezulta ca imposibilitatea pentru reclamanti de a obtine executarea completa a acestei hotarari constituie o ingerinta în dreptul lor la respectarea bunurilor, asa cum este prevazut de prima fraza a primului alineat al art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Prin refuzul lor de a executa hotararea judecatoreasca din anul 2010, conform dispozitivului său, autoritatile administrative competente i-au privat pe reclamanti de dreptul lor de proprietate asupra suprafetei de teren în litigiu, fără a le acorda vreo despagubire.

Sumele solicitate cu titlu de prejudiciu material sunt legate de privarea de proprietate suferita de reclamanti datorita neexecutarii hotararii judecatoresti a Judecatoriei F., precum si de imposibilitatea în care s-au aflat de a se bucura de bunul lor.

Nu poate fi ignorata nici împrejurarea ca aceasta stare de fapt a fost generata de procedura defectuoasa de reconstituire a dreptului de proprietate, în urma căreia s-a dispus validarea reclamantilor, îndeplinita în exclusivitate de catre cele doua comisii si primar. Apararile acestora, in sensul ca au constatat, după validarea retrocedării în natură a celor 29,5 ha, că nu au la dispozitie terenul necesar, din punct de vedere fizic, pentru punerea efectiva in posesie, echivaleaza cu invocarea propriei culpe, dat fiind ca le revenea atributia de a inventaria terenul aflat in rezerva, de a propune si decide cu privire la atribuirea in natura sau in echivalent, in functie de existenta sau inexistenta suprafetelor aflate la dispozitie.

Prin urmare, în mod corect a retinut prima instanta ca imprejurarea la care s-a ajuns, aceea ca reclamantii sa nu poata uza de dreptul care, privit dupa lege, le-a fost recunoscut, nu este decât rezultatul manierei gresite în care s-a derulat procedura reconstituirii dreptului de proprietate, iar recurentii sunt autoritatile administrative care aveau întreaga responsabilitate a acestei proceduri, dat fiind ca aveau obligația să verifice și să constate dacă terenul poate fi retrocedat fizic, în caz contrar, avand obligația să despăgubească prin echivalent persoanele îndreptățite.

Prin urmare, intimatii au suferit, în mod incontestabil, un prejudiciu material, în legatura directa cu încalcarea art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, iar recurentii sunt autoritatile ce aveau obligația de a executa hotararea judecatoreasca, prin punerea reclamantilor in posesia terenului din prezenta cauza, insa sentința civila nr. 842/2010 a Judecătoriei Filiași nu a fost executata si nici au nu au fost efectuate in timp util demersurile necesare pentru executarea acesteia printr-o masura echivalenta rezonabila, acceptata de catre reclamanti, împrejurare de natura să le produca in patrimoniul acestora un prejudiciu evaluat prin raportul de expertiza efectuat în cauză.

In ce priveste neparcurgerea procedurii reglementate de dispozitiile art 580 indice 3 din C proc civ, tribunalul are in vedere ca, in cauza S. impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din “proces“, în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție; dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți.Si în cauza de față, cu toate că reclamantii au obținut o hotărâre judecătorească definitivă prin care autoritățile administrative au fost obligate la o acțiune specifică, aceasta nu a fost executată. Or, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi(Hornsby,împotrivaGreciei).

Curtea nu a impartasit teza Guvernului conform căreia reclamanta ar fi trebuit să recurgă la executarea silită a hotararii judecatoresti. Ea a amintit că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Cauza Metaxas împotriva Greciei, 27 mai 2004).

În concluzie, in mod corect instanța de fond a constatat încălcarea dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanților, prin nepunerea în posesie cu cele 29,5 ha, iar în temeiul dispozițiilor art. 1 din protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene al Dreptului Omului și art. 480 din Codul civil în vigoare la data nașterii litigiului, a obligat pârâții în solidar, la plata sumei de 32.925,285 lei cu titlu de despăgubiri, constatând incidenta in cauza și a condițiilor răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998-999 din vechiul Cod civil.

D. urmare, in temeiul dispozitiilor art 312 C proc civ, recursurile se vor respinge, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR CERNĂTEȘTI și P. comunei Cernătești, pe de o parte și recurenta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR D. împotriva sentinței civile nr. 472/23.06.2014, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. E., B. T. A. și U. C.-A. și intimații-pârâți C. A. și AGENȚIA D. STATULUI, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2015.

Președinte,

M. N.

Judecător,

L. C. C.

Judecător,

D. G.

Grefier,

F. C. C.

Red.jud. M.N.

05.07.2015

Tehn.F.M./2 ex.

Jud.fond. S.M.O.

← Pretenţii. Decizia nr. 410/2015. Tribunalul DOLJ		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 455/2015. Tribunalul DOLJ →

Fond funciar. Decizia nr. 475/2015. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 475/2015. Tribunalul DOLJ