Fond funciar. Hotărâre din 01-04-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1610/230/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 264/2015
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Judecător D. G.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți V. I., D. F. și D. I., împotriva sentinței civile nr. 167 din 21.02.2011, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți: P. Filiași - Comisia de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, P. D. - Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, D. T. M., V. I. și I. V., având ca obiect fond funciar - revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: avocat P. E. și procurator D. T. pentru intimatul pârât D. M. lipsind recurenții reclamanți: V. I., D. F., D. I. și intimații pârâți: P. Filiași - Comisia de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, P. D. - Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, V. I. și I. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că potrivit referatului întocmit de C. Arhivă, s-a dispus din oficiu repunerea cauzei pe rol pentru constatarea perimării, dosarul fiind suspendat în baza art. 244 alin.1, pct.1 C. pr. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Filiași.
Instanța pune în discuție, excepția perimării recursului și acordă cuvântul .
Avocat P. E., având cuvântul solicită admiterea excepției, constatarea ca perimat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea având ca obiect „revizuire”, înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 27.12.2010 sub nr._ revizuienții V. I., D. F. și D. I. au solicitat în contradictoriu cu intimații Comisia locală de fond funciar Filiași, Comisia județeană de fond funciar D., D. T. M., V. I., I. V., revizuirea sentinței civile nr. 82/29.01.2008 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în temeiul disp. art. 322 pct. 4 C.pr.civ. și art. 184 C.pr.civ.
In motivarea în fapt a cererii, revizuenta a arătat că la pronunțarea hotărârii atacate s-a avut în vedere în mod determinant adeverința de proprietate nr. 60/18.10.1991 emisă de Comisia locală Filiași pe numele pârâților. Au arătat revizuenții că, deoarece adeverința sus arătate cuprinde date false, anume faptul că este menționată suprafața intravilană de 0,864 mp ca aparținând pârâților, deși Hotărârea Comisiei județene de validare nr. 18F-299 a fost emisă ulterior emiterii adeverinței de proprietate, la data de 6.12.1991, au formulat plângere penală pentru fals la P. de pe lângă Judecătoria Filiași, iar prin rezoluția nr. 256/24.10.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale reținându-se că autorul falsului a decedat și, în consecință, cercetarea falsului nu mai poate fi făcută decât pe cale civilă, conf. art. 184 C.pr.civ. De asemenea, au arătat revizuenții că împotriva rezoluției au formulat plângere care, prin ordonanța din 2.12.2010 a fost respinsă cu aceeași motivare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 322 pct. 4 C.p.c. și art. 184 C.pr.civ.
În susținerea cererii, revizuenți au depus la dosar, în fotocopie,următoarele înscrisuri: cerere formulată de revizuenta D. I. către P. Filiași, înregistrată sub nr._/10.11.2010, adeverința nr. 60/18.10.1991, emisă de P. Filiași, adresa nr._/22.11.2010 reprezentând răspuns la cererea inregistrată sub același număr, Hotărârea nr. 18F-299/6.12.1991 emisă de Comisia județeană D., Ordonanța din 2.12.2010 dată de P. de pe lângă Judecătoria Filiași în dosar nr. 525/II/2/2010, s.civ. nr. 82/29.01.2008 pronunțată de Judecătoria Filiași.
La data de 24.01.2011, revizuenții au depus la dosar precizare la cerere prin care au arătat că adeverința de proprietate arătată cuprinde date false, anume faptul că este menționată suprafața intravilană de 0,864 mp ca aparținând intimaților, deși,la data emiterii acestei adeverințe, propunerea nu fusese validată încă de Comisia județeană și, deci, intimații încă nu erau proprietari ai suprafeței respective astfel, cum, în mod fals s-a menționat în adeverința nr. 60/18.10.1991. De asemenea, au arătat că hotărârea Comisiei județene nr. 18 F- 299 a fost emisă ulterior emiterii adeverinței nr.60/18.10.1991.
La data de 07.02.2011 intimatul D. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, având în vedere că prin cererea precizată se solicită revizuirea s.civ. nr. 1028/15.12.2009, pronunțată în dosar nr._ și se invocă rezoluția nr. 256/24.10.2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penală față de autorul falsului și, în consecință, cercetarea falsului nu mai poate fi făcută decât pe cale civilă. A arătat intimatul că, potrivit art. 324 al. 1 pct. 3 C.pr.civ., termenul este de o lună și curge în lipsa unei hotărâri de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acesteia. În speță, față de rezoluția nr. 256/24.10.2007 la baza căreia a stat plângerea revizuenților este evidență tardivitatea cererii de revizuire.
Pe fondul cererii de revizuire, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere că adeverința invocată a fost atacată pe cale civilă- fond funciar, solicitându-se nulitatea absolută pentru care s-a respins acțiunea.
La data de 14.02.2011, revizuenții au depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul D. M. prin care au solicitat respingerea excepției tardivității,arătând că intimatul este în eroare cu privire la rezoluția Parchetului, întrucât revizuenții au formulat plângere împotriva rezoluției nr. 256/24.10.2007 a Parchetului Filiași care a fost soluționată în anul 2010, prin Ordonanța din data de 2.12.2010 și, în consecință, termenul de 1 lună începe să curgă de la data comunicării acestei din urmă ordonanțe, anume 8.12.2010. În ceea ce privește termenul de 3 ani, acesta nu începe să curgă de la data comiterii infracțiunii ci începe să curgă de la data la care s-a emis Ordonanța P. Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, anume 2.02.2010, spre deosebire de termenul de 1 lună care începe de la data luării la cunoștință, adică la data comunicării ordonanței, anume 8.12.2010.
Pe fondul cererii, revizuenții au arătat că cercetarea judecătorească trebuie să fie identică cu cea care s-a făcut de instanța penală, respectiv trebuie să urmărească atât dacă terenul în cauză, acela de 864 mp figurează într-adevăr în anexele HCJ, dar și dacă terenul respectiv a fost menționat în fals și în anexe, în baza aceleiași rezoluții infracționale. Aceasta deoarece anexele trimise spre validare Comisiei Județene au fost întocmite de către Comisia locală, iar dacă în aceste anexe a fost trecută în fals,suprafața de 864 mp ca aparținând intimatului D. M., este evident că falsul se extinde și asupra adeverinței nr. 60/18.10.1991 emisă ulterior în baza anexelor validate. În continuare, în ipoteza că terenul ar fi fost inclus în anexele HCJ, pentru a stabili dacă terenul de 864 mp a fost înscris în fals în aceste anexe ce urmau a fi trimise spre validare, se impune a se cerceta dacă a existat vreun titlu în baza căruia funcționarii primăriei să fi înscris, în mod justificat, terenul în anexe și apoi în adeverința nr. 60/18.10.1991.
În susținere, revizuenții au depus la dosar, în fotocopie: plic poștal, interogatoriu luat lui V. I. și Putuleanu F. in dosar nr._/1991 al Judecătoriei C., încheiere din 27.11.1991 pronunțată în dosar nr._/1991 al Judecătoriei C., adeverința nr. 18F/60 din 18.10.1991 emisă de Comisia Orășenească Filiași, Rezoluția din 24.10.2007 dată de P. de pe lângă Judecătoria Filiași în dosar nr. 256/P/2007.
A fost atașat dosarul nr._ /230/2009 în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită și Rezoluția din 24.10.2007 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Filiași în dosar nr. 256/P/2007.
Prin sentința civilă nr. 167 din 21.02.2011, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, a fost respinsă excepția tardivității ridicată de intimați.
A fost respins cererea de revizuire formulată de revizuenții V. I., D. F. și D. I., în contradictoriu cu intimații Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Filiași, Comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar D., D. T. M., V. I. și I. V., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.324 al.1 pct.3 C.proc.civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.
În speță, nu există dovada comunicării rezoluției din 24.10.2007 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Filiași în dosar nr. 256/P/2007, împrejurările pentru care constatarea falsului nu se mai poate face printr-o hotărâre penală fiindu-le comunicată părților prin Ordonanța din 02.12.2010 pronunțată în dosar nr.525/II/2/2010. Până la darea acestei ordonanțe, părțile aveau încă posibilitatea de a ataca soluția procurorului pe cale prevăzută de art.278 indice 1 C.proc.pen.
Instanța a reținut că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 27.12.2010, în termenul de o lună prevăzut de art.324 al.1 pct.3 C.proc.civ., motiv pentru care va respinge excepția tardivității.
Pe fondul cererii, analizând în condițiile art.326 al.3 C.proc.civ. admisibilitatea revizuirii, instanța a reținut următoarele:
Admisibilitatea revizuirii se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată este cel puțin definitivă, prin hotărâre s-a cercetat fondul cauzei, criticile formulate se încadrează în motivele limitativ prevăzute în art.322 C.proc.civ.
Analizând datele din dosarul nr._ în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 82/29 ianuarie 2008 a Judecătoriei Filiași, a cărei revizuire se cere, instanța a reținut că aceasta este definitivă, contrar celor susținute de reprezentantul intimaților.
Prin sentința civilă nr. 82/29 ianuarie 2008 a Judecătoriei Filiași a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâtul D. T.M. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a T.P.nr.3875/2004 formulată de reclamantele D. F. și D. I., a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul V. I., a fost admisă în parte plângerea formulată de petentele D. F. și D. I. în dosarul nr._ și împotriva HCJ nr.538/2007, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentelor asupra suprafeței de 154 m.p. găsită liberă de expertul I. I. și identificată pe schița anexă de la fila 122 dosar între punctele 10-11-4- 15-10, sens în care dispune anularea parțială a hotărârii comisiei județene amintite, a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de D. M. în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de petentul V. I. împotriva HCJ nr.538/23.03.2007, a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de D. M. în dosarul nr._ . Soluția a fost supusă verificării în căile de atac, fiind respins recursul declarat prin Decizia civilă nr. 1252/19 iunie 2008 a Tribunalului D..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că familia D. a cumpărat în anul 1956 prin act autentic de vânzare-cumpărare o suprafață de 1000 m.p. pe care o au în posesie și cărora li s-a și emis titlu de proprietate, după cum recunosc în acțiunea introductivă.
De asemenea instanța a constatat că familia D. a mai luat în posesie, prin înscrisuri sub semnătură privată și o altă suprafață de 1250 m.p. învecinată cu prima, de la numitele D. P. și respectiv N. Gheorhge și Ț. A., această suprafață de 1250 m.p. fiind anterior proprietatea numitului T. I., împroprietărit în baza legii reformei agrare din 1945 /fila 8 din dosarul nr.894/2006).
S-a mai reținut că familia D. a încheiat cu persoanele amintite antecontract de vânzare-cumpărare pentru suprafață de 1250 m.p. ce a fost lotul numitului T. I., rezultă din înscrisurile de la filele 9-11 din dosarul 894/2006, coroborate cu declarațiile martorilor propuși de reclamante, că prin decizia nr.686/5.10.2004 s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantelor pentru suprafața de 898 m.p. din această suprafață de 1250 m.p. situate în T.11, p.30 și 31.
Verificând dacă titlul de proprietate a cărui anulare parțială s-a solicitat a fost emis cu respectarea legii, instanța a reținut că reclamantele D. au în posesie și în proprietate în prezent suprafața de 1898 m.p., cât s-a constatat prin expertiza întocmită în cauză de expertul I. I.. S-a apreciat că este evident că au cumpărat, chiar dacă nu cu respectarea legislației în vigoare o suprafață mai mare de 1000 m.p. + 1200 m.p = 2200 m.p., iar diferența este posibil să se regăsească în titlul de proprietate a cărui anulare se solicită sau, așa cum își exprimă concluzii expertul I. I., prin raportul de expertiză de la fila 191 dosar, să se fi pierdut odată cu amenajarea hidrotehnică a locului din apropiere. Instanța a reținut că dacă terenul s-ar afla în titlul de proprietate nr.3875/2004, se observă că eliberarea acestuia a avut la bază decizia nr.860/21.04.2003 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr.1093/2003 (filele 155-157 din dosarul nr.565/2007) unde s-a indicat inclusiv amplasamentul, deci o hotărâre judecătorească și, având în vedere prezumția de legalitate și adevăr de care se bucură, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților s-a făcut corect. A constatat că aceștia au dovedit că au avut terenul în proprietate și posesie înainte de apariția legilor fondului funciar, făcând schimb pe acest teren cu familia V. și deși nu s-a respectat forma prevăzută de lege, cum această formă nu a fost respectată nici de familia D., pentru cumpărarea suprafeței de 1200 m.p., apreciind că pentru egalitate de tratament juridic, nu se poate reține că acest schimb nu a fost dovedit.
Starea de fapt reținută de instanță a rezultat în mod concludent din probatoriul administrat în cauză, dar mai ales din raportul de expertiză întocmit de expertul I. I. și suplimentul la acest raport, din care se observă că expertul a avut în vedere toate înscrisurile, actele, chitanțele, hotărârile judecătorești pe care instanța le-a reținut, astfel încât lucrarea de expertiză este temeinic efectuată.
Mai mult, s-a reținut că prin raportul de expertiză extrajudiciară, nu se înlătură concluziile acestui expert, deoarece experții au puncte de vedere diferite asupra situației de a nu se găsi diferența de 302 m.p. cât ar fi trebuit să aibă familia D., dacă a fost ocupat de pârâți sau de lacul din apropiere, dar instanța arată încă odată că acest aspect nu are relevanță juridică.
Privitor la plângerile formulate de reclamante și intervenient împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar, instanța a constatat din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expertul I. I. (fila 191 din dosar), că în plus, față de actele de proprietate reclamantele petente D. F. și D. I. mai posedă suprafața de 152 m.p., motiv pentru care dat fiind că au dovedit că au "cumpărat" mai mult decât 1898 m.p., cât au acum în proprietate, instanța va admite în parte plângerea lor, împotriva hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar nr.538/2007, urmând să o desființeze în parte și să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață așa cum a fost individualizată în raportul de expertiză.
În cazul prevăzut de art.322 pct.4 C.proc.civ., înscrisul trebuie să fie determinant în pronunțarea hotărârii, în sensul că, în lipsa lui, soluția ar fi fost alta.
Instanța a reținut că în toată motivarea sentinței civile nr. 82/29 ianuarie 2008 a Judecătoriei Filiași nu se face nicio referire la adeverința de proprietate nr.60/18.10.1991, înscrisul nefiind determinant în pronunțarea soluției.
Revizuirea, ca și cale de atac extraordinară de retractare, comună și nesuspensivă de executare poate fi exercitată numai în condițiile expres prevăzute de lege, iar părțile și instanța nu pot adăuga la lege, creând alte cazuri de revizuire, fie ele și similare celor legale. Specificitatea și efectele căilor extraordinare de atac implică stabilirea unor condiții mai riguroase pentru admisibilitatea acestora decât pentru exercitarea unor căi de atac.
O altă soluție ar încălca și principiul securității juridice, unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului care presupune ca o soluție dată definitiv de către tribunalele unui litigiu să nu fie pusă în discuție. O atare interpretare este conformă, așadar, cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului ratificată de România, conf. art. 11 și 20 din Constituția României.
In consecință, ca urmare a argumentelor expuse mai sus, instanța a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții V. I., D. F. și D. I., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanți V. I., D. F. și D. I..
Prin încheierea de ședință de la 20.04.2011, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art.1551 C.pr.civ., constatând că nu s-au depus exemplarele motivelor de apel pentru comunicare și nu se poate fi epuizată etapa comunicării înscrisurilor.
Prin încheierea de ședință de la 04 Aprilie 2012, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei conform dispozițiilor art.244 alin. 1 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea litigiilor ce fac obiectul dosarului_, aflat pe rolul Judecătoriei Filiași.
Prin încheierea de ședință de la 22.05.2013, instanța a menținut suspendarea judecării cauzei.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării.
Potrivit art.248 C.pr.civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an „.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părții.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp, nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurenții reclamanți V. I., D. F. și D. I., împotriva sentinței civile nr. 167 din 21.02.2011, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți: P. Filiași - Comisia de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, P. D. - Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, D. T. M., V. I. și I. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | Judecător, D. G. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.A.I.B.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1311/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 137/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
