Fond funciar. Sentința nr. 103/2015. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 103/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 6079/63/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 182/2015

Ședința publică de la 02 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V. P.

Judecător D. G.

Grefier E. D. C.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul reclamant V. A., împotriva sentinței civile nr. 103/10.02.2014, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE APLICAREA LEGII NR. 247/2005 și C. L. DE FOND FUNCIAR FILIAȘI, având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 26.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 02.02.2015 când instanța a hotărât:

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față;

Prin acțiunea civilă înaintată la data de 13 martie 2013 la Judecătoria Filiași, judetul D. și înregistrată sub nr._, reclamantul V. A., așa cu m a fost precizată la termenul de judecată din 03 iunie 2013, a solicitat în contradictoriu cu intimatele: C. L. de Fond Funciar Filiași și C. Județeană de Fond Funciar D., ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: anularea Hotărârii nr. 513 din 23.03.2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 247/2005, obligarea Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar Filiași la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 13,685 ha, teren agricol în extravilanul orașului Filiași, la întocmirea și înaintarea documentației necesare în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 13,685 ha și obligarea Comisiei Județene de aplicare a Legilor Fondului Funciar D. la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 13,685 ha teren agricol în extravilanul orașului Filiași..

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, în anul 2005, prin cererile cu nr. 934, 935 și 937 în calitate de moștenitor după autorii V. N. și V. A., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 13,865 ha, teren în extravilanul localității Filiași.

C. L. de aplicare a Legilor Fondului Funciar Filiași, nu a luat în considerare toate înscrisurile depuse prin care a dovedit că autorii au avut în proprietate următoarele suprafețe de teren în extravilanul orașului Filiași:

1. V. N. (tatăl) – suprafața de 1,38 ha compusă din următoarele parcele conform adeverinței nr. 1701/04.02.1991 emisă de C.A.P. Filiași: 0,25 ha la V.; 0,75 ha la M.; 0,38 ha conform Anexei 11 poz. 71 reprezentând cota de reducere de 15%..

2. V. A. ( bunicul) – suprafața de 12,485 ha conform adeverinței nr. 1781/04.02.1992 emisă de C.A.p.Filiași, compusă din următoarele parcele: 2,75 ha în primirea Intovărășirea 6 Martie Filiași; 0,13 ha la racheta ( poziția corectă este locația V.), 0, 38 ha, conform procesului verbal nr. 86/31.01.1938 al judecătoriei Filiași; suprafața de 0,25 ha la Răchita, conform procesului verbal nr. 302/20.03.1936 al judecătoriei Filiași; suprafața de 8,00 ha teren extravilan cu care a fost împroprietărit autorul (bunicul său) V. A. conform: Titlului Definitiv de proprietate din anul 1928 dată în numele Regelui M. suprafața de 4 ha în lotul nr. 282 din M. Filiași, fosta proprietate a statului și a domnului A. Eschenarsy; Titltul definitiv de Proprietate dat în numele Regelui F. I, suprafața de 4 ha pe lotul nr. 325 din M. Filiași, fosta proprietate a domnului A. Eschenarsy și a statului; 0,38 ha conform anexei 22, poziția 71.

A mai arătat reclamantul că intimata C. Județeană de aplicare a Legii nr. 1/2000, completată și modificată prin legea nr. 247/2005, prin Hotărârea nr. 513/2007 a respins contestația formulată, susținând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de Legea nr. 247/2005 și HG nr. 890/2005, fără a motiva concret prevederile legale incidente în cauză.

Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.

In probatiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și alte probe care vor reieși din cercetarea judecătorească și a anexat în fotocopie la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr. 1856/12.02.2013 a Primăriei Filiași; două adeverințe înregistrate sub același număr 1781/04.02.1992 ; fila registrului agricol în care figurează proprietatea funciară a autorilor V. A. și V. N.; acte de vânzare-cumpărare ale terenurilor agricole, contestația nr. 34/16.02.2006; cerere formulată către Președintele Comisiei Județene din data de 29.11.2005; titlurile definitive de proprietate emise de regele F. I și de regele M. ; brevet "C. comemorativă a războiului 1916 – 1918 cu baretele Jiul" nr. 2753 din înaltul ordin al Regelui F. I din 28 septembrie 1922 și Brevet " Medalia V. a marelui război pentru civilizație 1916 - 1921" din înaltul ordin al regelui F. I din 10 mai 1923.

In cadrul procedurii prealabile prin rezoluția din 13 martie 2013, instanța constatând că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 104, art. 194 lit. c) și e) și art. 197, toate din codul de procedură civilă republicat, a dispus comunicarea lipsurilor către reclamant, cu mențiunea că, sub sancțiunea anulării cererii, trebuie să facă, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, următoarele completări: să depună înscrisurile doveditoare care au fost anexate la cererea de chemare în judecată în suficiente exemplare pentru a fi comunicate părții adverse ( respectiv în două exemplare), potrivit dispozițiilor art. 149 din C. proc. civ., precum și un exemplar al cererii de chemare în judecată.

Reclamantul V. A. a complinit lipsurile cererii de chemare în judecată la data de 20 martie 2013 ( filele 28 – 51 dosar), iar prin rezoluția din 21 martie 2013, s-a dispus comunicarea către pârâtele C. Județeană de Fond Funciar D. a cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate, punându-i-se în vedere că are obligația să depună întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea cererii, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, prevăzută de art. 208 alin. 2 din C.proc.civ. republicat.

Văzând prevederile art. 201 și art. 203 alin.1) din C.proc.civ. republicat, instanța a fixat primul termen de judecată, la data de 20 mai 2013 și s-a dispus citarea părților.

La termenul de judecată din 03 iunie 2013, reclamantul a formulat cerere prin care a precizat cadrul procesual al acțiunii atât sub aspectul pârâtelor, în sensul că solicită să se judece în contradictoriu și cu pârâta C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Filiași, cât și sub aspectul temeiului de drept, în sensul că își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 5, art. 12, art. 16 și următoarele din Legea nr. 165/2013, anexând în fotocopie următoarele înscrisuri: act de schimb legalizat prin procesul – verbal nr. 648/27.08.1935; act de vânzare întocmit la data de 20 martie 1936 la Filiași, jud. D.; act de vânzare întocmit la 31 ianuarie 1938 la Filiași; act de vânzare făcut la 30 noiembrie 1938 la Filaiși.

Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri solicitată de către reclamant.

La termenul de judecată din 16 septembrie 2013 instanța a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate după autorul V. N. pentru suprafața de 0,38 ha reprezentând cota de reducere de 15% ce a fost propusă pentru reconstituire în anexa nr. 22 poz. 71 și totodată a dispus efectuarea unei adrese către C. Județeană de Fond Funciar D., cu solicitarea de a înainta în xerocopie actele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 513 din data de 23.03.2007 .

Răspunsul a fost înaintat și atașat la dosar ( filele 44 – 72 ).

La termenul de judecată dec la 21 octombrie 2013, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat cele scrise în cererea de chemare în judecată, arătând în plus că la data prezentei sunt aplicabile și prevederile Legii nr. 165/2013.

Reclamantul a invocat în cuprinsul concluziilor scrise prevederile art. 11 alin. 1, potrivit cărora, Comisiile Locale și Județene de Fond Funciar, au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate, precum și prevederile art. 6 alin. 1 și 2 din aceeași lege, potrivit cărora C. L. Filiași pentru inventarierea terenurilor, în termen de 180 de zile de la constituire, are obligația de a întocmi situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului, după caz al unității administrativ – teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ – teritorială.

A mai susținut reclamantul că, în calitate de moștenitor după autorul V. N., a dovedit cu registrul agricol, că acesta a avut în proprietate suprafața de 3,10 ha, iar conform adeverinței nr. 1781/04.12.1992 emisă de C.A.P. Filiași, suprafața de 2,75 ha însă C. locală i-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,38 ha.

A arătat că după autorul V. A., a dovedit cu registrul agricol că acesta a avut suprafața de 4,10 ha cu adeverința nr. 1781/04.02.1992 emisă de C.A.P. Filiași, că autorul a deținut suprafața de 3,71 ha, iar cu titlurile definitive de proprietate din anii 1924 și 1928, că autorul a fost împroprietărit cu suprafața totală de 8,00 ha.

Cu procesul-verbal nr. 86/31.01.1938, a dovedit că autorul V. A. a cumpărat suprafața de de 3750 m.p., iar cu procesul-verbal nr. 302/20.03.1936 că a cumpărat suprafața de 2500 m.p. situată în punctul Rachita.

Cauza a rămas în pronunțare la termenul de judecată de la 21 octombrie 2013, iar la data de 4 noiembrie 2013 a fost repusă pe rol pentru completarea probatoriului.

La termenul de judecată din 13 ianuarie 2014 reclamantul V. A. a formulat cerere prin care a precizat că înțelege să reducă petitul cu privire la suprafața de teren de la 13,685 ha la 11,32 ha, după cum urmează:

- După autorul V. A., solicită să fie obligate C. locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană de aplicare a Legilor Fondului Funciar, să îl pună în posesie cu suprafața totală de 9,32 ha, compusă din: 4,00 ha conform Titlului Definitiv de Proprietate emis de Regele F. I în anul 1924; 4,00 ha conform Titlului Definitiv de Proprietate emis de Regele M. în anul 1928; 0,51 ha conform adeverinței emisă de CAP pentru terenurile din Bizdini de 0,38 ha și V. de 0,13 ha; 0,81 ha suprafața deținută de C. L. reprezentând 15%.

- După autorul V. N., solicită să fie obligate C. L. de aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană de aplicare a Legilor Fondului Funciar, să îl pună în posesie cu suprafața totală de 2,00 ha, compusă din: 0,75 ha pentru terenul din M.; 0,25 ha pentru terenul din V.; 0,13 ha pentru terenul vie, 0,12 ha pentru terenul bălți; 0,37 ha pentru terenul neproductiv conform adeverinței CAP și copie Registru agricol din anii 1951 – 1955; 0,38 ha suprafață reținută de C. L. reprezentând 15%.

A solicitat reclamantul să fie obligată C. L. de aplicare a Legilor Fondului Funciar să întocmească documentația de punere în posesie pentru suprafața de 11,32 ha și să o înainteze Comisiei Județene de aplicare a Legilor Fondului Funciar pentru întocmirea titlului de proprietate.

Instanța a dispus efectuarea unei adrese către C. L. de aplicare a Legilor Fondului Funciar Filiași, judetul D., cu solicitarea de a comunica lămuriri suplimentare în ceea ce privește circuitul și situația actuală a următoarelor terenuri solicitate prin actele de proprietate depuse la dosar, respectiv prin cererea în baza Lg. 247/2005 formulată de către reclamantul V. A. la data de 29.11.2005:

- teren în suprafață de 9,32 ha, după autorul V. A., compusă din 4 ha conform Titlului de proprietate emis de Regele F. I în anul 1924; 4 ha conform Titlului definitiv de proprietate emis de regele M. în anul 1928; 0,51 ha conform adeverinței emisă de C.A.P. pentru terenurile din Bizdini de 0,38 ha și V. de 0,13 ha; 0,81 ha suprafață deținută de C. L. reprezentând 15% ;- teren în suprafață de 2,00 ha, după autorul V. N., compusă din: 0,75 ha pentru terenul din M.; 0,25 ha pentru terenul din V.; 0,13 ha pentru terenul vie; 0,12 ha pentru terenul bălți; 0,37 ha pentru terenul neproductiv conform adeverinței C.A.P. și copiei Registrului agricol din anii 1951 – 1955; 0,38 ha suprafață reținută de C. L. reprezentând 15%.

Primăria orașului Filiași, judetul D. a înaintat răspunsul la adresă la data de 03 februarie 2014.

Prin sentința civilă nr.103/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea formulată de către reclamantul V. A., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Filiași și C. Județeană de Fond Funciar D..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea nr. 937/29.11.2005 petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,11 ha, teren cuvenit în calitate de moștenitor al defunctului V. A. ; prin cererea nr. 936/29.11.2005 același petent a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,43 ha, teren cuvenit în calitate de moștenitor al defunctului V. St I., iar prin cererea nr. 934/29.11.2005 a fost solicitată suprafața de 2 ha , în calitate de moștenitor al defunctului, V. N. .

Conform mențiunilor făcute de către petent pe aceste cereri ,dovada dreptului pretins a înțeles să o facă cu mențiunile din registrul agricol.

Cele trei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către petent au fost reunite astfel că prin HCJ nr. 513/23.03.2007 a fost respinsă contestația formulată de către petent pe considerentul că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de Legea nr 247/2005 și HG nr 890/2005.

Prin cererea introductivă, petentul a solicitat anularea HCJ contestată și obligarea celor două pârâte la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 13,865 ha, iar la termenul din data de 13 ianuarie 2014 același petent a micșorat câtimea obiectului cererii învederând că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 11,32 ha: ( după autorul V. A., solicită să fie obligate C. locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană de aplicare a Legilor Fondului Funciar, să îl pună în posesie cu suprafața totală de 9,32 ha, iar după autorul V. N., solicită să fie obligate C. L. de aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană de aplicare a Legilor Fondului Funciar, să îl pună în posesie cu suprafața totală de 2,00 ha, ).

Potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991 republicată, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face, la cerere, în favoarea membrilor cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorilor acestora.

De asemenea, potrivit art. 11 alin. 1 din lege „Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”, iar potrivit art. II din Legea nr. 169/1997 „Dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.”

Reiese că, pentru ca un moștenitor să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate în baza actelor normative care au modificat și completat Legea nr. 18/1991 – între care se numără și Legea nr. 247/2005 – este necesar ca el să facă dovada dreptului de proprietate al autorului lui, a vocației lui succesorale după acest autor precum și a faptului că terenul solicitat nu a fost atribuit în mod legal altui succesor, chiar în grad mai îndepărtat, deoarece art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 dispune că moștenitorii sunt considerați că au acceptat moștenirea prin însăși cererea pe care o fac comisiei.

În cauză cererea petentului de retrocedare a suprafeței de 11,32 ha, nu este admisibilă nu pentru că Titlurile definitive de proprietate nr_,respectiv nr_, și Brevetele "Medalia V. respectiv " C. Comemorativă a războiului 1916-1918 ( filele 21-24 ) ar fi prea vechi ( fiind emise în perioada anilor 1922-1923 ), ci pentru că din alte înscrisuri ale dosarului reiese că antecesorul petentului, a încetat ulterior să mai dețină calitatea de proprietar.

Astfel terenul nu apare înscris în rolul agricol al antecesorului, întrucât la nivelul anilor 1956-1958 ,V. A. apare ca fiind proprietar pe suprafața de 4,1 ha așa cum de altfel a consemnat și petentul pe cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

Și în ceea ce privește cererea formulată în considerarea calității de moștenitor a defunctului V. N. instanța are aceeași opinie întrucât așa cum rezultă din mențiunile registrului agricol la nivelul anilor 1956-1958, acest autor figura înscris cu suprafața de 3,1 ha .

Așa cum au susținut pârâtele și au dovedit, petentul a beneficiat în calitate de moștenitor al celor doi autori de reconstituirea dreptului de proprietate astfel prin TDP nr 1931-_/29.10.1997 pentru suprafața de 2,72 ha iar prin TDP nr 4157/21.04.2006, pentru suprafața de 3,5 ha .

Practic, petentul ar mai fi îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar la suprafața rezultată din diferența rezultată din mențiunile înscrise în registrele agricole ale celor doi autori și suprafețele deja reconstituite.

Astfel, după autorul V. A., petentului i-ar reveni suprafața de 0,60 ha iar după autorul, V. N., suprafața de 0,38 ha.

Or,așa cum rezultă din înscrierile realizate în cadrul Anexei nr 22 ,la pozițiile nr 69 și 71, petentul figurează ca fiind validat cu aceste suprafețe.

Pentru diferența de teren solicitată conform precizării făcute în cauză, petentul cere să i se mai reconstituie dreptul de proprietate pentru o suprafață de aproximativ 8,5 ha teren, care nu ar fi fost menționată în registrul agricol din anii 1959-1961.

Nici reclamantul și nici autorii săi nu au formulat însă cereri de reconstituire pentru această suprafață suplimentară de 8,5 ha teren, care să fie adresate Comisiei Locale, după momentul în care au luat la cunoștință de modul de soluționare a cererii de reconstituire în limitele suprafeței menționate în registrul agricol din perioada 1959-1961.

Or, conform actelor normative invocate mai sus ( art 8 din Legea nr 18/1991 ), cererea trebuie depusă la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate și nu în fața instanței de judecată.

După analizarea cererii de reconstituire de către C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar, solicitantul are dreptul de formula plângere împotriva modului de soluționare a cererii sale, adresată Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului Funciar, hotărârea Comisiei Județene putând fi contestată prin plângere adresată Judecătoriei, conform procedurii prevăzute de art 51-58 din Legea 18/1991.

Potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 18/1991, "stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire sau constituirea acestuia se face de comisia locală iar contestațiile împotriva măsurilor statuate de această comisie se pot introduce la comisia județeană competentă". În conformitate cu alin. 6 al aceluiași text de lege "împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria pe raza căreia este situat terenul în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană".

Instanța nu poate reconstitui sau constitui dreptul de proprietate la cerere directă a persoanei interesate, fără ca aceasta să se fi adresat în prealabil celor două comisii, deoarece altfel ar însemna o substituire în atribuțiile acestora, instanța fiind competentă să verifice doar modul de soluționare al cererilor adresate comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate, pe calea plângerii formulate împotriva hotărârii județene, eventual să oblige comisiile să soluționeze cererile sau să soluționeze direct cererea, doar în cazul în care comisiile nu au răspuns cererilor ce le-au fost adresate pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Reclamantul s-a adresat însă direct instanței pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren ce nu a făcut obiectul examinării de către comisiile de fond funciar.

Prin urmare, în lumina celor expuse, HCJ contestată apare ca fiind legală, pârâtele soluționând cererile de reconstituire în limitele investirii, astfel că pentru considerentele expuse, plângerea a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul V. A., care arată, în esență, că instanța de fond s-a pronunțat pe altceva decât s-a cerut, obiectul cererii fiind plângere.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu s-a adresat direct instanței de judecată pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren ce nu a făcut obiectul examinării de către comisiile locale de fond funciar. Instanța, în mod greșit a apreciat că hotărârea Comisiei județene este legală și că pârâtele au soluționat cererile de reconstituire în limitele învestirii, nemotivând în fapt și în drept și să se pronunțe cu privire la ceea ce a solicitat reclamantul.

Apelantul susține că, deși temeiul acțiunii a fost cel prevăzut de Legea nr.247/2005 și prevederile art.5, 12, 16 și următ. din Legea nr.165/2013, instanța nu le-a analizat, rezumându-se la a face trimitere doar la art.8, art.11 alin.1 din Legea nr.18/1991, și că afirmația potrivit căreia ar fi făcut dovada dreptului pretins doar cu mențiunile din registrul agricol este falsă, întrucât reclamantul-apelant a anexat la dosar mai multe înscrisuri care nu au fost luate în considerare.

De asemenea, nu s-a menționat pentru a se putea verifica modalitatea încetării calității de proprietar, cum eronat a reținut instanța de fond, respectiv că în cauză cererea petentului de retrocedare a suprafeței de 11,32 ha nu este admisibilă, pentru că din alte înscrisuri ale dosarului reiese că antecesorul petentului a încetat ulterior să mai dețină calitatea de proprietar. S-a reținut că reclamantul ar mai fi fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața rezultată din diferența ce a reieșit din mențiunile înscrise în registrele agricole ale celor doi autori și suprafețele deja reconstituite, fără să aibă în vedere dispozițiile legale invocate de reclamant.

Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat. Astfel, nu se poate reține că, prin sentința apelată, instanța de fond s-a pronunțat pe altceva decât s-a cerut.

Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamantul V. A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 513 din 23.03.2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 247/2005 D., obligarea Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar Filiași la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 13,685 ha, teren agricol în extravilanul orașului Filiași, la întocmirea și înaintarea documentației necesare în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 13,685 ha și obligarea Comisiei Județene de aplicare a Legilor Fondului Funciar D. la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 13,685 ha teren agricol în extravilanul orașului Filiași..

Reclamantul a arătat că, în anul 2005, prin cererile cu nr. 934, 935 și 937 în calitate de moștenitor după autorii V. N. și V. A., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 13,865 ha, teren în extravilanul localității Filiași.

Potrivit art. 406 alin. 1 N.c.p.c., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.

Tribunalul constată că, la termenul de judecată din 16 septembrie 2013, instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate după autorul V. N. pentru suprafața de 0,38 ha reprezentând cota de reducere de 15% ce a fost propusă pentru reconstituire în anexa nr. 22 poz. 71.

La termenul de judecată din 13 ianuarie 2014 reclamantul V. A. a formulat însă o cerere prin care a precizat că înțelege să reducă petitul cu privire la suprafața de teren de la 13,685 ha la 11,32 ha, după cum urmează:

Renunțarea la judecată este un act de dispoziție care provine de la reclamant și care este expresie a principiului disponibilității, potrivit căruia, având în vedere că reclamantul este cel care declanșează procesul, acestuia i se recunoaște și dreptul de a renunța la judecată, neavând relevanță motivele care îl determină să își manifeste astfel voința.

Renunțarea la judecată, așa cum reiese din dispozițiile art. 406 alin. 1 N.C.P.C., poate fi totală sau parțială, iar în speță, reclamantul și-a manifestat voința în sensul renunțării parțiale, respectiv la judecata cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate după autorul V. N. pentru suprafața de 0,38 ha reprezentând cota de reducere de 15% ce a fost propusă pentru reconstituire în anexa nr. 22 poz. 71.

În aceste condiții, reclamantul nu putea ulterior să solicite să fie obligate C. L. de aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană de aplicare a Legilor Fondului Funciar, să îl pună în posesie cu suprafața totală de 2,00 ha, provenind de la autorul V. N., din care 0,38 ha reprezenta suprafața reținută de C. L. reprezentând 15%, având în vedere că renunțarea la judecată este un act de dispoziție unilateral și deci irevocabil.

Prin urmare, din moment ce reclamantul și-a manifestat voința în sensul renunțării la judecata acestui capăt de cerere, acesta nu mai putea fi analizat de instanță.

În privința celorlalte petite, se rețin următoarele:

Conform mențiunilor făcute de către petent pe aceste cereri ,dovada dreptului pretins a înțeles să o facă cu mențiunile din registrul agricol.

În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că autorii V. A. și V. N. figurau în registrul agricol la nivelul anilor 1956-1958 cu suprafețele de 4,1 ha și respectiv 3,1, iar reclamantul a beneficiat în calitate de moștenitor al celor doi autori de reconstituirea dreptului de proprietate, astfel prin TDP nr 4157/21.04.2006, pentru suprafața de 3,5 ha, iar prin TDP nr. 4179/03.04.2007, pentru suprafața de 2,72 ha.

De asemenea, în mod corect s-a reținut că reclamantul ar mai fi fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața rezultată din diferența rezultată din mențiunile înscrise în registrele agricole ale celor doi autori și suprafețele deja reconstituite (după autorul V. A., petentului i-ar reveni suprafața de 0,60 ha iar după autorul, V. N., suprafața de 0,38 ha).

Reclamantul a fost validat însă în Anexa nr 22 ,la pozițiile nr 69 și 71, cu aceste suprafețe.

Mai mult, pentru suprafața la care ar fi îndreptățit de pe urma autorului V. N., așa cum s-a arătat anterior, reclamantul a renunțat la judecata cererii.

Pentru diferența de teren solicitată conform precizării depuse la data de 13 ianuarie 2014, în mod corect de asemenea s-a reținut de către prima instanță că nu a fost formulată o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Tribunalul reține că și art. 11 din HG nr. 890/2005 prevede că ,,Potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulata de fiecare persoana îndreptățita, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face si în comun, fiind semnata de fiecare dintre ei".

Rezulta că, pentru imobilele terenuri ce cad sub incidenta prevederilor Legii nr. 18/1991 cu modificările si completările ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, cerere formulata după caz, în nume propriu sau în calitate de moștenitor al proprietarului decedat, iar, după depunerea cererii, analizarea temeiniciei acesteia se face de comisia locala în a cărei raza teritoriala este situat terenul.

De asemenea, potrivit art. 79 si următoarele din HG nr. 890/2005 ,,în toate cazurile prevăzute de Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, comisiile comunale, orășenești sau municipale si cele județene vor verifica existenta cererilor si actele doveditoare prevăzute la art. 9 alin. 5 din legea nr. 18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte.

Așadar, se constata ca nu exista nicio derogare expresa, in aceasta materie, de la regula potrivit căreia reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate, in temeiul legilor fondului funciar, se face doar la cerere, in lipsa unei atare solicitări, comisiile de fond funciar neputând proceda la stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Prin urmare, adresarea reclamantului direct instanței de judecată pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren, în lipsa formulării unei cereri de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate adresată comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar este inadmisibilă, deoarece cererea acestora este de competența comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar ca organ cu activitate strict administrativă.

Controlul judecătoresc nu privește aplicarea normelor dispozitive ale legii, deci constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, ci privește rezultatul aplicării acestor norme de către comisiile de fond funciar, intenția legiuitorului nefiind de a se constitui dreptul de proprietate doar prin voința instanțelor judecătorești și împotriva voinței comisiilor pentru aplicarea legii fondului funciar.

Procedura instituită prin legea nr. 18/1991 are un caracter special derogator de la dreptul comun, iar persoanele interesate nu pot opta pentru procedura prevăzuta de acest act normativ care este obligatorie și o acțiune în justiție pe calea dreptului comun, pentru obținerea acelorași efecte.

Referitor la cererea nr. 936/29.11.2005, se constată că prin aceasta reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,43 ha, de pe urma defunctului V. St I., iar în prezenta cauză nu s-a solicitat reconstituirea de pe urma acestui defunct.

Instanța de judecată nu poate reconstitui sau constitui dreptul de proprietate la cererea directă a reclamantului, pentru suprafețe ce depășesc pe cele solicitate prin cererile invocate chiar de către acesta (astfel, așa cum s-a arătat anterior, prin cererea nr. 937/29.11.2005 (în realitate nr. 936, așa cum reiese din răspunsurile depuse de C. locală la adresele efectuate de instanța de apel), petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,11 ha de pe urma defunctului V. A.; prin cererea nr. 934/29.11.2005 a fost solicitată suprafața de 2 ha , în calitate de moștenitor al defunctului, V. N.).

În situația în care instanța ar dispune reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului, fără ca acesta să se fi adresat, în prealabil, comisiei de fond funciar competentă, aceasta ar însemna o substituire în atribuțiile acestei comisii de fond funciar și o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, prin imixtiunea în atribuțiile instituțiilor cu activitate administrativ-jurisdicțională.

Legea nr. 18/1991 stabilește o procedură administrativ-jurisdicțională cu caracter obligatoriu, astfel încât persoanele îndreptățite la reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate care, în temeiul legilor fondului funciar, nu au urmat această procedură, nu pot pretinde, direct, instanțelor judecătorești emiterea unei hotărâri de reconstituire sau constituire a dreptului lor de proprietate.

Numai după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de lege, persoana nemulțumită se poate adresa cu plângere la instanța de judecată.

Pentru a beneficia de constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile legii nr. 18/1991 este necesară formularea unei cereri, conform prevederilor imperative ale art. 8 din legea nr. 18/1991, excluzându-se de legiuitor dobândirea unui drept, din oficiu.

De esența instituției juridice a dreptului de constituire sau reconstituire este faptul că exercitarea acestui drept are loc, exclusiv, prin exprimarea manifestării de voința a persoanei interesate, concretizata in formularea unei cereri de stabilire a dreptului de proprietate.

Disponibilitatea celor îndreptățiți de a beneficia de prevederile legii fondului funciar guvernează aceasta instituție juridică a stabilirii dreptului de proprietate - prin constituire sau reconstituire.

În conținutul prevederilor art. 8 si art. 11 din legea nr. 18/1991 este cuprinsă o regulă de principiu, potrivit căreia, in patrimoniul celor îndreptățiții la reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, nu se naște ope legis, deci, în mod direct, un drept de proprietate, ci, pentru a dobândi acest drept, se naște dreptul la reconstituire sau constituire, după caz.

Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar au competența exclusivă și imperativă de a analiza condițiile legale pentru ca o persoana să dobândească dreptul de proprietate, însă aceasta analiză va interveni numai dacă ele sunt sesizate cu o cerere neîndoielnică de stabilire a dreptului de proprietate formulata de persoana interesata.

În cauză, reclamantul nu a putut dovedi că a solicitat în termen legal și alte suprafețe de teren decât cele ce au format obiectul cererilor avute în vedere în Hotărârea nr. 513/23.03.2007, nici în fața primei instanțe și nici a celei de apel, care de altfel a efectuat demersuri în acest sens din oficiu, în baza dispozițiilor art. 22 N.C.P.C.

Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că pârâtele au soluționat cererile de reconstituire în limitele investirii, iar Hotărârea nr. 513/23.03.2007 este legală.

Nu are relevanță în cauză faptul că hotărârea atacată i-a fost comunicată reclamantului în februarie 2013, nefiind invocată tardivitatea formulării contestației.

În privința criticii privind neanalizarea temeiului juridic invocat de către reclamant, tribunalul constată că în cererea de chemare în judecată inițială nu a fost indicat nici un astfel de temei, iar prin precizarea depusă la data de 03.06.2013, reclamantul a arătat că își întemeiază contestația pe prevederile art. 5,12,16 și urm. din Legea nr. 165/2013.

Instanța nu este ținută însă de temeiul juridic invocat de reclamant, ci ea trebuie să aplice acel text legal care corespunde situației de fapt calificate juridic de către parte, calificarea juridică a situației de fapt și aplicarea textului de lege fiind două operațiuni distincte.

Or, în cauză reclamantul a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 513 din 23.03.2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 247/2005 D., solicitând și obligarea Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar Filiași la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 13,685 ha, teren agricol în extravilanul orașului Filiași, la întocmirea și înaintarea documentației necesare în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 13,685 ha și obligarea Comisiei Județene de aplicare a Legilor Fondului Funciar D. la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 13,685 ha teren agricol în extravilanul orașului Filiași, ulterior reducându-și petitul cu privire la suprafața de teren de la 13,685 ha la 11,32 ha.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale care reglementează căile de atac ce pot fi exercitate împotriva măsurilor comisiilor de aplicare a legilor fondului, respectiv prevederile art. 11 din Legea nr. 18/1991, care au aplicabilitate generală în privința contestării hotărârilor comisiilor.

De altfel, se reține că prevederile invocate de recalamant nu erau incidente în cauză, Curtea Constitutionala, prin decizia nr 88/27.02.2014 stabilind că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare.

Or, cererea de chemare în judecată a fost formulată în prezenta cauză anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

De asemenea, nu se poate reține că hotărârea este nemotivată sau că prima instanță se contrazice.

Dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b din Noul Cod procedură civilă stabilesc că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Prin urmare, orice hotărâre judecătorească trebuie motivată în fapt și în drept, ceea ce presupune că judecătorii sunt obligați să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care le-au format convingerea, să enunțe direct cele constatate și dovezile care au determinat această convingere.

Sub acest aspect, prevederile legale menționate au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage anularea hotărârii, în practică apreciindu-se că se impune o astfel de soluție, întrucât, fără arătarea motivelor și a dovezilor care au dus la adoptarea soluției, hotărârea nu poate forma obiectul controlului judecătoresc al instanței de recurs, aspect care reiese și din practica CEDO.

Astfel, în cauzele B.a împotriva împotriva României și D. împotriva României Curtea a reținut că dreptul reclamanților la un proces echitabil, a fost încălcat, prin aceea că instanțele române nu au analizat efectiv cererile acestora, cât timp între garanțiile unui proces echitabil, în sensul art. 6, alin. 1 din Convenție se înscrie, între altele și obligația "tribunalelor" de a-și motiva deciziile lor.

În cauza D. împotriva României, Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat ”reținute”, adică analizate corespunzător de către instanța sesizată.

Nemotivarea hotărârii are conotații care vizează nelegalitatea acesteia, aflându-ne în situația încălcării unei obligații legale a judecătorului, situație ce echivalează cu nepronunțarea și face imposibilă analiza în cadrul căii de atac a legalității sentinței în raport de soluția pronunțată prin aceasta.

În cauză însă, așa cum s-a arătat anterior, hotărârea apelată respectă exigențele art. 425 alin. 1 lit. b din Noul Cod procedură civilă, motivarea fiind clară, precisă și necontradictorie, instanța răspunzând cererilor și apărărilor formulate în cauză și analizând probele administrate în cauză.

Tribunalul mai reține că, având în vedere că reclamantul a solicitat în prezenta cauză reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea solicitată prin cererile adresate Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar Filiași, nu are relevanță în prezenta cauză dacă autorii au mai avut sau nu calitatea de proprietari ai suprafețelor ce exced celor solicitate în mod legal. Faptul că prima instanță a analizat și acest aspect nu afectează legalitatea soluției, întrucât aceasta s-a aplecat și asupra admisibilității solicitării directe, prin cerere adresată instanței de judecată, fără o adresare prealabilă comisiilor de fond funciar abilitate.

De asemenea, se constată că apelantul-reclamant este în eroare, atunci când afirmă că instanța a reținut că acesta nu are vocație succesorală după autor, din analiza considerentelor hotărârii apelate nereieșind acest aspect.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 N.C.P.C., tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.

În baza art. 453 alin. 1 N.C.P.C., va fi respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de către apelantul-reclamant, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul reclamant V. A., domiciliat în orașul Filiași, ., judetul D., împotriva sentinței civile nr. 103/10.02.2014, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE APLICAREA LEGII nr. 247/2005 D., cu sediul în C., . și C. L. DE FOND FUNCIAR F..

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015.

Președinte,

V. P.

Judecător,

D. G.

Grefier,

E. D. C.

Red.jud.D.Drigorașcu

Tehn.S.V./5 ex. – 07.04.2015,Jud. fond – S.M. O.

← Fond funciar. Sentința nr. 8440/2015. Tribunalul DOLJ		Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... →

Fond funciar. Sentința nr. 103/2015. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Sentința nr. 103/2015. Tribunalul DOLJ