Fond funciar. Sentința nr. 8440/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8440/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 25818/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 222/2015
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător L. A.
Grefier E. D. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul N. D. împotriva sentinței nr. 8440/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții C. L. BRABOVA DE FOND FUNCIAR, P. D. C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR D. PRIN PREFECT, A. D., A. BUCUREȘTI, C. L. C. DE FOND FUNCIAR, R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR –ROMSILVA DIRECȚIA SILVICĂ D., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 29.01.2015 ȘI 05.02.2015 când instanța a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8440/2014 pronunțată de Judecătoria craiova în dosarul_ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statuluiși excepția lipsei capacității de folosință a A. D..
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul N. D. în contradictoriu cu pârâtele menționate, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, respectiv fără capacitate de folosință.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamantul N. D. în contradictoriu cu pârâții C. L. BRABOVA DE FOND FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR D., C. L. C. DE FOND FUNCIAR, R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ D., pentru reconstituirea dreptului de proprietate, punere în posesie și emitere titlu de proprietate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 22.07.2013 reclamantul N. H. D. personal și prin procuratoarea N. M.-C., a chemat în judecată pârâtele C. L. de Fond Funciar Brabova prin Primar, C. L. de Fond Funciar Cernătești, P. D. – C. Județeană D. de Fond Funciar prin Prefect, Primăria mun. C. – C. L. de Fond Funciar C., A. D. prin director, A. București prin director, Ocolul Silvic C. prin director și Ocolul Silvic Amaradia prin director, solicitând obligarea pârâților să efectueze cele solicitate la punctele I – X.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin procesul-verbal de expropriere din 25.09.1945 eliberat sub nr. 2744/25.08.2005 de Filiala D. a Arhivelor Naționale, suprafața de 35 ha – teren arabil compusă dintr-un singur trup a fost expropriată din moșia autorului N. I., care avea o suprafață totală de 95 ha, situată în ., rămânând după expropriere, în proprietate suprafața de 60 ha, din care 9 ha plantație și 2 ha conac, restul de pământ fiind arabil.
Reclamantul a menționat că prin exproprierea din anul 1949 a fost expropriat tot terenul rămas.
Reclamantul solicită ca pârâtele C. L. Brabova și C. Județeană D. să îl pună în posesie, respectiv să emită documentația premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 50 ha – teren arabil extravilan, de pe urma autorului său și unchiului său N. I., întrucât din formularul de evaluare și inventariere a patrimoniului și procesului-verbal din 13.03.1949 rezultă că în . ani de la exproprierea din anul 1945, i-au expropriat și suprafața totală rămasă de 67,96 ha, care era constituită din: - 27 ha trupul C., aflat la o distanță de ½ km de reședință; - 40,96 ha – trupul Pasarica, aflat la o distanță de 3 km de reședință.
Aceste bunuri sunt cuprinse în procesul-verbal din 13.03.1949 eliberat sub nr. 2744/07.09.2005 și au fost descrise și solicitate de reclamant, în baza Legii 247/2005, însă în limita a 50 ha, astfel 27 ha în pct. C. și 23 ha în pct. Pasarica.
Categoriile de folosință sunt cuprinse în "situația exproprierilor făcute în baza Decretului 83/1949".
Solicită obligarea pârâtelor C. L. Brabova și P. D. prin Prefect să-i restituie în natură, sau dacă nu este posibil, atunci să-i acorde despăgubiri prin echivalent bănesc pentru imobilul preluat abuziv prin procesul-verbal din 1949, situat în ., compus din: 2 case – o casă cu 4 camere și o casă cu 2 camere, 1 grajd, 1 fânar, 1 magazie, 1 povernă, 1 hambar, 1 pătul, 1 closet, aceste bunuri fiind cuprinse în în procesul-verbal aut. sub nr. 2744//07.09.2005.
C. L. Brabova și P. D. să fie obligate să-i restituie în natură terenul intravilan, în suprafață de 2 ha. Pe care s-au aflat 2 case, un grajd, un fânar, o magazie, un pătul, un hambar, situate în comuna Brabova, . fost în vecinătatea morii țărănești de măcinat grâu și porumb, constituind anexele moii care au aparținut acestui autor, fapt care rezultă din procesul-verbal de expropriere din 25.09.1945 eliberat sub nr. 2744/25.08.2005.
C. Local Brabova și P. D. să fie obligate să-i restituie în natură terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 8,25 ha, preluat abuziv, situat în comuna Brabova, . aparținut acestui autor, conform documentului "situația exproprierilor făcute în baza decretului 83/1949" eliberat sub nr. 4022/16.01.2006 de Filiala D. a Arhivelor Naționale.
Reclamantul mai solicită ca pârâtele C. L. Brabova și P. D. și P. D. să fie obligate să-i restituie în natură în natură, sau dacă nu este de posibil, atunci să-i acorde despăgubii pin echivalent bănesc pentru moara țărănească de măcinat grâu și porumb, din comuna Brabova, ., incluzând nu numai construcția ci și utilajele cu care a fost dotată moara de autorul său cât și pentru anexe, respectiv casa cu 2 camere ce asigura cazarea personalului morii, magazia de depozitat uium, camera pentru depozitarea combustibilului, pătulul pentru depozitarea cerealelor necesare bunei funcționări a morii precum și terenul intravilan aferent morii și anexelor, în suprafață de 2 ha.
În cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, solicită despăgubiri prin echivalent bănesc la o valoare actuală și reală, nu numai pentru moară, anexe și teren aferent, ci și pentru utilajele morii și lipsa de folosință de care a fost privat de la preluarea abuzivă din anii 1948 – 1949.
Reclamantul precizează că în baza Legii nr. 247/2005 a solicitat și reconstituirea suprafeței de 10 ha cu vegetație forestieră – 8,25 ha păduri + 1,50 ha cu livezi de pomi, după acest autor, în ..
Tot în baza Legii nr. 247/2005 a solicitat prin notificarea nr. 408/N/19.09.2005 B. T.-N. și Terpovici, restituirea în natură a 2 case, un grajd, un fânar, o magazie, un pătul, un hambar, un closet și a terenului intravilan aferent acestora în suprafață de 2 ha, sau dacă restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de echivalent bănesc pentru imobilele enumerate și restituirea în natură a terenului intravilan în suprafață de 2 ha.
Prin notificarea nr. 410/N/19.09.2005 B. T.-N. și Terpovici, a solicitat restituirea în natură a morii țărănești de măcinat grâu și porumb din comuna Brabova, ., care a fost preluată abuziv de la defunctul său unchi – frate de tată, N. I., la data de 13.06.1948, restituirea în natură a anexelor morii, respectiv a casei cu 2 camere ce asigura cazarea personalului morii, a unei magazii de depozitat uium, a camerei pentru depozitarea combustibilului și a unui pătul pentru depozitarea cerealelor necesare bunei funcționări a morii precum și restituirea în natură a terenului intravilan aferent morii și anexelor, în suprafață de 1 ha.
Reclamantul mai menționează că nu a primit până în prezent vreo dispoziție motivată privind această notificare.
Reclamantul solicită Comisiei Locale de Fond Funciar Cernătești prin Primar și Comisiei Județene de Fond Funciar D. prin Prefect să îl pună în posesie, respectiv să emită documentația premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 28 ha, teren arabil extravilan, de pe urma autorului și unchiului său N. I., întrucât din Hotărârea de expropriere nr. 07/29.07.1945 rezultă că autorului său i-a fost preluată abuziv suprafața de 28 ha, teren arabil, situat pe raza comunei Cernătești, județul D.. Această suprafață de teren este cuprinsă în Hotărârea de expropriere nr.7/29.07.1945.
Solicită, de asemenea, obligarea pârâtelor C. L. C. prin Primar și C. Județeană D. prin Prefect de a-i plăti despăgubiri prin echivalent bănesc pentru imobilul situat în fosta ., compus din clădire care a ocupat suprafața de 537,65 mp și dependințe care au ocupat suprafața de 71,32 mp care a aparținut autorului și unchiului său N. I. (I.) și restituirea în natură a suprafeței care se poate restitui și acordarea de despăgubiri bănești pentru partea care nu se poate restitui în natură din terenul curți construcții intravilan, în suprafață de cca. 0,50 ha, aferent acestui imobil.
Acest imobil a fost folosit ca Școală Țărănească și ulterior a fost demolat pentru construirea blocurilor turn.
Reclamantul solicită să i se restituie în natură terenul solicitat după autorul N. I., pe vechile amplasamente sau dacă nu este posibil și nu mai există rezervă de teren pe raza comunelor Brabova și Cernătești, județul D., să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 50,00 ha teren arabil cu diferite categorii de folosință, atât cât se poate restitui conform prevederilor legilor fondului funciar, pe alte amplasamente de la A..
Comisiile Locale Brabova și Cernătești și P. D. să îl pună în posesie, respectiv să emită documentația premergătoare emiterii TDP și TDP pentru suprafața de 9,75 ha teren cu vegetație forestieră, expropriată de la acest autor, în baza decretului 83/1949.
Reclamantul solicită chemarea atât în calitate de pârâți cât și în garanție a pârâților mai sus menționați, pentru a suporta financiar lipsa de folosință a terenurilor în suprafață totală de 50,00 ha teren arabil + 9,75 ha teren cu vegetație forestieră, la care are dreptul să i se reconstituie în baza legilor fondului funciar în vigoare, suprafețe pe care pârâții refuză să i le restituie în natură și pentru a suporta financiar totalul subvențiilor acordate de stat și UE solicitând și lipsa de folosință a tuturor acestor bunuri precum și valoarea subvențiilor pe care ar fi trebuit să le primească, să fie suportate exclusiv de acești pârâți-garanți, în solidar.
Reclamantul solicită să fi obligați pârâții să îi plătească în solidar daune morale, materiale și interese, în sumă de 1.000.000 euro, până la îndeplinirea obligațiilor legale de punere a sa în posesie.
În drept, a invocat dispozițiile legilor fondului funciar, respectiv: 18/1991, 169/1997, 1/2000, 10/2001, 247/2005, Codul Civil, Codul de procedură civilă, Constituția României, Declarația CEDO la care România este parte.
La data de 15.10.2013, reclamantul a formulat o precizare la acțiune, prin care a arătat că obiectul prezentei acțiuni este revendicare în baza legilor fondului funciar și anume Legea nr.10/2001 și legea nr.247/2005.
În drept, își întemeiază cererea pe prevederile Legii nr.10/2001, nr.247/2005 și nr.165/2013, în sensul că solicită punerea în posesie pe alte amplasamente de pe teritoriul altor comune sau de la A., pentru suprafața de 50 ha, teren arabil, 2,50 ha teren intravilan și 9,75 ha teren cu vegetație forestieră și nu acceptă să primească despăgubiri bănești pentru terenul care a aparținut autorului său.
Reclamantul precizează că nu poate individualiza prin . de teren solicitate, deoarece nu are aceste informații.
Reclamantul a arătat că familia sa, la acea vreme era o familie înstărită, considerată familie de moșieri, iar în anul 1948 părinții săi au fost strămutați din . și li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în C., jud. D.. Deși era noapte, au fost luați din casa lor de drept și aruncați, pur și simplu, în stradă, în picioarele goale, fără a avea voie să își ia o pereche de șosete nicidecum încălțări.
La strămutare, nu li s-a permis să ia nimic din casă, bunuri sau valori, u care să poată trăi și duce o viață decentă ulterior.
Reclamantul a mai precizat cuantumul daunelor morale solicitate ca fiind în sumă de 945,000 euro și cuantumul daunelor materiale solicitate ca fiind în sumă de 55.000 euro.
Reclamantul menționează că nu mai cheamă în judecată în speță, C. locală de fond funciar Cernătești prin Primar, deoarece terenul situat pe raza acestei comune a fost expropriat în anul 1945, expropriere care nu face obiectul legilor fondului funciar.
La data de 29.11.2013 A. București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive civile a A. D., excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, precum și excepția inadmisibilității acțiunii față de A., solicitând în baza dispozițiilor art. 4 și 7 din Legea nr. 165/2013, suspendarea judecății cauzei.
La data de 04.12.2013 pârâta R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA Direcția Silvică D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii în principal ca prematur introdusă, iar în subsidiar ca netemeinică.
Pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii.
Pe fondul cauzei, arată că aceasta nu are competență în ceea ce privește punerea în posesie a suprafețelor de fond forestier.
În drept, a invocat dispozițiilor art. 205 și 201 din C.P.C., Legea 18/1991, Legea 1/2000, legea 247/2005 și Legea 165/2013.
C. locală a . funciar a depus la data de 07.03.2014 note cu caracter de întâmpinare, în care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că după autorul N. I. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 47,87 ha, în favoarea moștenitorilor C. R., P. Letiția, D. A. I., S. M., B. M., G. Mihaica, S. I., S. D., conform anexelor la Legea nr.1/2000, iar dacă s-ar reconstitui dreptul de proprietate și în favoarea reclamantului s-ar dubla suprafața restituită, depășind suprafața ce a aparținut autorului (fila 189). La solicitarea instanței, C. . documentația întocmită și notificările formulate de reclamant, în copie (filele 195-210) .
Prin încheierea din data de 12.02.2014, în temeiul art. 99 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a disjuns de prezenta cauză cererea reclamantului privind restituirea în natură sau plata de despăgubiri pentru imobilul expropriat în anul 1949, situat în satul Urdinița, ., precum și cererea privind obligarea pârâtelor C. L. Brabova și P. D. și P. D. de a-i restitui în natură în natură sau prin echivalent bănesc moara țărănească de măcinat grâu și porumb, din comuna Brabova, ., împreună cu anexele.
Cererile disjunse au fost înregistrate sub nr._ .
Față de precizările reclamantului, din data de 10.03.2014, privind solicitarea acordării de despăgubiri pentru fosta construcție din C., ., la termenul din 12.03.2014, instanța a disjuns, după punerea în discuția părților, petitul privind construcția menționată, acest petit făcând obiectul dosarului nou format, nr._/215/2014, care a fost conexat la dosarul nr._, iar prin sentința nr. 4883 din 02.04.2014, a fost declinată competența materială în favoarea Tribunalului D..
C. locală a mun. C. de fond funciar nu a formulat întâmpinare, dar a depus, la solicitarea instanței, documentația privind cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului din mun. C., . (filele 226 – 246).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
I. În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâta Agenția Domeniilor Statului, a lipsei calității procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului și excepția lipsei capacității de folosință a Agenției Domeniilor Statului -reprezentanța D., instanța de fond a constatat ca sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Cât privește capacitatea de folosință a A. D. (numită de A. excepția lipsei capacității procesuale civile), instanța de fond a reținut ca aceasta nu are personalitate juridică, potrivit art. 8 alin.2 din OUG nr. 70/2010, or, conform art. 32 Cod procedură civilă, printre condițiile de exercitare a acțiunii civile, respectiv de formulare a apărărilor (condiții pentru a sta în judecată) sunt: capacitatea procesuală și calitatea procesuală.
Art.40 C. stabilește sancțiunea încălcării condițiilor de exercitare a acțiunii civile în cazul lipsei calității procesuale sau a interesului, instanța va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz.
Pentru aceste motive, a admis excepția lipsei capacității de folosință a A. D. și în consecință, a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Referitor la calitatea procesuală a pârâtei A., instanța de fond a reținut ca în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, au atribuții în întocmirea documentației necesare, punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate comisiile comunale, orășenești sau municipale, respectiv comisiile județene, conform art. 12 din Legea nr.18/1991.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.7 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, Agenția Domeniilor Statului, împreună cu oficiul de cadastru agricol și organizarea teritoriului agricol, inventariază terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, și Legii nr. 1/2000 și le va preda pe bază de protocol comisiilor locale în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți.
Prin urmare, A. nu poate fi obligată în prezentul raport juridic dedus judecății, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei A. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta.
Având în vedere motivele arătate, instanța de fond a apreciat ca acestea justifică admiterea excepției analizate de instanță și nu așa-zisa excepție a inadmisibilității, invocată, de asemenea, de A., aceasta nefiind o veritabilă excepție, ci vizează efectul admiterii unei excepții. Pentru aceste motive, nu va mai fi analizată inadmisibilitatea acțiunii, mai ales ca acțiunea de față nu este inadmisibilă, urmând a fi analizată în continuare temeinicia ei.
II. Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că acțiunea nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În primul rând trebuie să se stabilească legea aplicabilă terenurilor solicitate de reclamant, avându-se în vedere situația acestora, modul în care au fost preluate de stat (dacă au fost preluate de stat), categoria din care face parte.
Reclamantul a invocat, atât în cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, numite ,,notificări”, cât și acțiunea de față pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 165/2013, urmând calea specială administrativă prevăzută de acest act normativ, iar nu dispozițiile speciale ale Legii nr. 18/1991.
Cu toate acestea, a chemat în judecată Comisiile de fond funciar, înființate prin Legea nr. 18/1991, solicitând ‚obligarea acestora la punerea în posesie și respectiv emiterea titlului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut unchiului reclamantului, N. I..
Instanța de fond a reținut că, deși ambele legi sunt legi speciale de reparație, privind dreptul de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv de stat, totuși cele două legi nu se confundă, între acestea existând deosebiri în ceea ce privește obiectul măsurilor de reparație și termenele instituite în procedura de reconstituire.
Astfel, dacă reconstituirea dreptul de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991 privește terenuri preluate de stat care s-au aflat în administrarea fostelor cooperative (întreprinderi) agricole de producție la data de 1 ianuarie 1990, (de regulă terenuri extravilane arabile, curți-construcții și alte categorii de folosință, inclusiv terenuri cu vegetație forestieră), înscrise în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau al registrului agricol, ,,corectate cu instrainarile legal facute de catre cooperative agricola pana la data intrarii in vigoare a legii” (art. 11, al. 3 din Legea 18/1991). Potrivit art. 11, alin. 1 din Legea 18/1991, coroborat cu art. 6, alin. 13 din Legea 1/2000, ,,suprafata adusa in cooperative agricola de productie este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, registrul agricol de la data intrarii in cooperative, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori”.
În schimb, Legea nr. 10/2001 are ca obiect imobile – teren și construcții, în special din intravilanul localităților - preluate abuziv de stat (cu sau fără titlu valabil) în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Obiectul acestui legi este reglementat de art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001: ,,Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.”
Prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 au fost excluse de la incidența acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar și celelalte acte normative în materie funciară.
În funcție de regimul și caracteristicile acestor terenuri, precum și modalitatea concretă de preluare, persoanele interesate pot obține măsuri reparatorii, în complinirea celor acordate în procedurile legilor funciare și în procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a urmat însă doar procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, iar nu pe cea reglementată de prevederile art. 8 alin. 3 - 5 (actual art. 9) din Legea nr.18/1991, aplicată terenurilor ce au aparținut autorului N. I., dar și celorlalți autori ai reclamantului, lege care instituie anumite termene în care poate fi solicitată reconstituirea dreptului de proprietate, termene prelungite succesiv prin legile de modificare, ultima fiind Legea nr. 247/2005, care a prelungit termenul de depunere a cererilor, însoțite de acte justificative, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. Însă și această lege de modificare a mai multor legi ale proprietății, a prevăzut posibilitatea persoanelor îndreptățite de a formula cereri de reconstituire pentru diferențele de terenuri nerestituite în baza Legii nr. 18/1991 sau a Legii nr. 1/2000, iar nu perosnaleor care nu au solicitat deloc până în anul 2005 reconstituirea dreptului de proprietate, astfel cum rezultă din prevederile art. III din TitlulVI din Legea nr. 247/2005, privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997: ,,Persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv."
O parte din terenul expropriat, situat pe raza . a fost restituit în baza Legii nr. 1/2000, la cerere, altor moștenitori ai autorului N. I., fiind emis titlu de proprietate comun pe numele acesora, cu nr. 1148 din 12.10.2002 (fila 208). Prin urmare, terenurile ce au aparținut autorului menționat, aflate pe raza satului Urdinița fac obiectul Legii nr. 18/1991 și al legilor modificatoare și nu al Legii nr.10/2001.
Legea nr.10/2001 are, din punct de vedere al domeniului de reglementare, caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv din fondul funciar, provin și terenuri din intravilanul localităților, care până la . acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral, însă, totodată, terenurile ce au aparținut aceluiași autor nu pot face în același timp obiectul a două legi speciale diferite.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 18/1991, ,,persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum și al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 (de 50 ha), de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localități sau de la autori diferiți, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9”.
Pentru diferența de teren nerestituită în baza Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005 a dat posibilitatea formulării unei noi cereri în termenul prevăzut, adresată Comisiei locale de fond funciar.
Prin urmare, sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora ,,(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
(3) Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
(4) Prin familie se înțelege soții și copiii necăsătoriți, dacă gospodăresc împreună cu părinții lor”.
Prin notificarea formulată abia la data de 19.08.2005, (fila 198), reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 50 ha teren (40 ha teren arabil și 10 ha pădure), pe vechiul amplasament, iar pentru diferența de 812 ha, aflat pe raza . despăgubiri.
Deși reclamantul nu a respectat termenele și procedura instituite de legea nr. 18/1991, prin procesul verbal întocmit la data de 15.12.2005 de C. locală a . funciar s-a respins cererea reclamantului formulată ca notificare în baza legii nr. 10/2001, cu motivarea că solicitantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra diferenței de 47 ha acordate deja altor succesori ai autorului N. I., respectiv cei pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 1148 din 12.10.2002.
Din precizările Comisiei locale și ale reclamantului, rezultă că acesta nu a depus odată cu cererea de reconstituire și extrasul eliberat de Arhivele naționale la data de 16.01.2006 (fila 12).
Potrivit art. 33 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 37 din Legea nr. 247/2005, ,,(1) Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat sau anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru și persoanele îndreptățite. Persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (...)”.
Reclamantul nu numai ca nu a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991 (până la data de 02.04.1991) și nici în baza Legii nr. 1/2000, dar nu a depus nici acte doveditoare, în termenul acordat de Legea nr. 247/2005, privind dreptul de proprietate asupra terenurilor ce s-au aflat în proprietatea autorului și care depășesc suprafața recunoscută și restituită deja altor moștenitori, dar și privind preluarea terenului în suprafață de 67,96 ha de către stat, astfel ca soluția adoptată de C. locală Brabova a fost temeinică.
Față de considerentele arătate, nu mai era necesară efectuarea unei expertize pentru identificarea diferenței de teren până la limita prevăzută de lege, de 50 ha, față de ceea ce s-a restituit altor moștenitori de pe urma autorului N. I..
Oricum, până la inventarierea terenurilor conform art. 7 din Legea nr. 165/2013, procedura administrativă de punere în posesie și emitere de titluri de proprietate este suspendată.
Întrucât reclamantul nu este îndreptățit la reconstituire, pentru motivele arătate mai sus, nu este întemeiată nici cererea privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință și daune morale.
În ceea ce privește terenul situat în mun. C., ., instanța de fond a reținut că are categoria intravilan și nu agricol, iar construcția edificată pe acest teren a fost demolată, caz în care pentru acest teren ar fi incidente prevederile Legii nr. 10/2001. dar, pentru că reclamantul a ales procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, deși a formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, anterior anului 1990, iar din precizarea reclamantului (fila 121 verso) coroborată cu declarația extrajudiciară depusă de reclamant în susținerea cererii de acordare de despăgubiri, dată de P. I. (fila 261), rezultă că imobilul din . a fost cumpărat de N. I. cu ,,chitanță de mână”, or, terenurile nu puteau fi înstrăinate nici în acea perioadă decât cu act în formă autentică, motiv pentru care imobilul nu a intrat în patrimoniul autorului N. I. și nu a fost expropriat de la acesta.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, după o expunere amplă a derulării litigiului în fața primei instanțe, recurentul a arătat că dispozitivul sentinței este în contradictoriu cu cele judecate de instanță și consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 09.04.2014.
În mod nejustificat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a A. .
Recurentul a criticat amplu neîndeplinirea în termen a obligațiilor instituite de legea 165/2013 în sarcina pârâtelor.
Pe fondul cauzei, recurentul a solicitat admiterea acțiunii, arătând că legile aplicabile terenurilor solicitate de acesta după autorul N. I. sunt legile fondului funciar, respectiv legile 18/1991, 169/2007, 1/2000, 10/2001, 247/2005, 165/2013 în sensul că solicită punerea în posesie pe alte amplasamente și sub nicio formă nu acceptă să primească despăgubiri bănești pentru terenul care a aparținut autorului său.
Recurentul a solicitat să se constate că autoritățile locale competente, respectiv Primăria C. și C. L. Brabova nu și-au îndeplinit obligațiile legale ce le reveneau potrivit legislației speciale reparatorii, obligații indicate expres de acesta.
Deși instanța de fond, în considerentele sentinței recurate, a reținut că, la solicitarea sa, C. L. Brabova a depus documentația întocmită și notificările formulate de recurent, în copie, cele depuse de autoritatea locală nu sunt cererile de reconstituire prin care a solicitat reconstituirea dreptului după autorul N. I., ba, mai mult, recurentul a constatat că aceasta a depus între aceste file și cererile de reconstituire ale numitei I. G..
Recurentul a arătat că la filele 200-201 din dosar există un proces verbal încheiat la data de 15.12.2005 care a fost depus de C. L. Brabova, din care rezultă că ar fi fost luate în discuție cererile sale de reconstituire formulate în temeiul legii 247/2005, proces verbal din cuprinsul căruia rezultă reaua credință a membrilor acesteia.
La fila 189 din dosar există o adresă nr. 762/2014 întocmită de C. L. Brabova. Din considerentele sentinței recurate rezultă că instanța a calificat adresa emisă sub nr. 762/2014, înregistrată sub nr._/2014, ca fiind note cu caracter de întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Față de conținutul acesteia drese, recurentul a solicitat ca în recurs să se constate că filele 195-200 din dosarul cauzei nu reprezintă „documentația întocmită și notificările formulate” de acesta, așa cum a constatat instanța de fond.
Pârâtele au încălcat și art. 27 alin. 6 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005 deoarece C. Județeană D., din documentele depuse la dosarul cauzei, rezultă că a analizat propunerile de acordare de teren ale Comisiei locale Brabova, fără respectarea dispozițiilor legale, în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate și prin necomunicarea către recurent a acestor propuneri și hotărâri, acesta fiind, astfel, lipsit de dreptul de a formula contestație împotriva modului de stabilire a dreptului de proprietate.
De asemenea, pârâtele au încălcat disp. Art. 10 alin. 1, 2 și 4 din Regulament, întrucât nu au oferit un alt amplasament, cu respectarea procedurii menționate.
Atașat cererii de recurs, în dovedirea criticilor formulate, recurentul a depus la dosar copii ale înscrisurilor doveditoare ale demersurilor făcute pentru.
Intimata RNP Romsilva a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului întrucât apelantul s-a limitat doar la prezentarea stării de fapt expuse inițial prin cererea de chemare în judecată, fără a prezenta critici concrete de nelegalitate a sentinței atacate.
Intimata A. a solicitat respingerea apelului întrucât, în mod corect, instanța de fond a apreciat că aceasta nu are personalitate juridică con fart. 8 alin. 2 OUG 70/2010.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare solicitând să-i fie recunoscut dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate.
În ședința publică din data de 28.11.2014, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, instanța a stabilit că în speță incidentă este calea de atac a apelului.
Totodată, ca urmare a decesului reclamantului N. D., instanța a luat act că apelul este însușit și continuat de moștenitorii acestuia Niocolescu M. C. și N. H. R..
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, Tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, aplicând în mod corect normele relevante la situația de fapt dedusă judecății.
Analizând prima dintre criticile formulate vizând pretinsa contradicție dintre dispozitivul sentinței apelate și încheierea de ședință din data de 09.04.2014, Tribunalul o apreciază a fi neîntemeiată.
Astfel, Tribunalul constată că, prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat judecarea acțiunii atât în contradictoriu cu A. D. cât și cu A..
În ședința publică din data de 09.04.2014, instanța de fond, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, a respins excepția lipsei capacității civile a Agenției Domeniilor Statului și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași pârâte.
Prin sentința de dezinvestire, judecătorul fondului a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a A. D. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasiveAgenției Domeniilor Statului .
Ca atare, excepția invocată, respectiv cea a lipsei capacității procesuale de folosință, a vizat două pârâte diferite și a fost soluționată distinct, în raport de fiecare dintre acestea.
Modalitatea de soluționate a excepției în raport de A. D. este temeinică și legală, această fiind o reprezentanță fără personalitate juridică a Agenției Domeniilor Statului, lipsa personalității juridice fiind reglementată expres de disp. Art. 8 alin. 2 OUG 70/2010.
Temeinică este și soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului.
Astfel, în raportul juridic concret dedus judecății de reclamant, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate și respectiv punerea în posesie asupra terenurilor individualizate de acesta, legitimarea procesuală pasivă revine comisiilor de fond funciar, iar nu Agenției Domeniilor Statului care, potrivit legii 268/2001 are exclusiv atribuții de inventariere și predare a terenurilor către comisiile locale în vederea eliberării titlurilor de proprietate.
Solicitarea apelanților, ca în etapa apelului A. să fie obligată să predea terenul către comisiile locale apare a fi inadmisibilă din perspectiva disp. Art. 478 alin. 3 Cpciv, potrivit cărora în apel nu se pot formula pretenții noi.
Tribunalul reține că în mod temeinic a apreciat prima instanță că reclamantul nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut autorului N. I..
Astfel, în cuprinsul cererii formulate la data de 15.08.2005, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha (40 ha teren arabil și 10 ha pădure), pe vechile amplasamente, iar pentru diferența de 812 ha acordarea de despăgubiri.
Dispozițiile art. 3 alin. 2 Titlul VI Legea 247/2005 de modificare a Legii 1/2000, instituie principiul restituirii în natură a terenurilor în limita a 50 de ha de proprietar deposedat. Astfel, indiferent de suprafața preluată de la persoana deposedată, în temeiul dispozițiilor legilor fondului funciar putea fi restituită o suprafață maximă de 50 ha.
În speță, analizând înscrisurile, atașate la dosar, Tribunalul constată că moștenitorii autorului N. I. au beneficiat, anterior intrării legii 247/2005 în vigoare de reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 49,87 ha.
Ca atare, reconstituirea unei suprafețe suplimentare de 862 ha, din care 50 în natură și 812 ha în echivalent solicitată de reclamant, apare a nu fi posibilă în temeiul legilor reparatorii.
Neîndeplinirea de către C. Județeană a obligațiilor de emite și comunica reclamantului hotărârea de validare sau invalidare a propunerilor formulate de C. L. Brabova nu este de natură a produce vreo vătămare drepturilor procesuale ale reclamantului căruia, în prezenta cauză, i-a fost verificată îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat.
Chiar dacă în urma adresei emise de instanță, C. L. Brabova a înaintat la dosar (f 195-200) doar cererile prin care reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 50 ha și acordarea de despăgubiri pentru diferența de 812 ha deținute de autorul N. I., iar nu poate toate cererile și notificările adresate acesteia, prin care reclamantul a solicitat restituirea imobilelor la care a apreciat că este îndreptățit, acestea au fost atașate în copie la dosar chiar de reclamant și avute în vedere de instanța de fond la soluționarea cauzei.
Întrucât validitatea TDP 1148/12.10.2002 prin care care s-a reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor autorului N. I. nu face obiectul prezentei cauze, nu se impune analizarea de către instanța de apel a înscrisurilor care au stat la baza emiterii acestuia.
Având în vedere considerentele anterior expuse care vizează neîndreptățirea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitate, criticile acestuia vizând neîndeplinirea de către autoritățile competente a dispozițiilor art. 27 și 10 din HG 890/2005 privind punerea în posesie precum și nerespectarea atribuțiilor și termenelor instituite de legea 165/2013 nu se impun a mai fi analizate.
Criticile apelanților vizând necompetența Judecătoriei C. în soluționarea petitului având ca obiect recunoașterea dreptului asupra imobilului din C. . nu pot fi primite.
Astfel, dispozițiile art. 130 alin. 2 Cpciv necompetența materală a instanței poate fi invocată doar la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
În speță, Tribunalul constată că pentru termenul din data de 22.01.2014 (care îndeplinește condițiile instituite de norma legală anterior menționată) reclamantul nu a invocat o astfel de excepție.
Solicitările în acest sens, formulate în cadrul înscrisului înregistrat sub nr._/13.03.2014, vizează petitele 1.2 și 1.5 din cererea introductivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 Cpciv, va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul N. D. continuat de moștenitorii săi N. M. C. CNP_ domicilită în C., .. 227, ., . H. D. CNP_ domiciliat în București, ..2, . împotriva sentinței nr. 8440/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții C. L. BRABOVA DE FOND FUNCIAR, P. D. C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR D. PRIN PREFECT, A. D. cu sediul în C., .-95 A. cu sediul în București, .. 43 C. L. C. DE FOND FUNCIAR, R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR –ROMSILVA DIRECȚIA SILVICĂ D. cu sediul în C., .. 19 având ca obiect fond funciar.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, L. A. | |
Grefier, E. D. C. |
Red LA/9 ex/
L.A. 21 Aprilie 2015
J fond L N.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 8710/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Sentința nr. 103/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
