Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 5181/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5181/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 33956/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 249/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător M. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâtul P. A., împotriva sentinței civile nr. 5181 din 08 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant asistat de av. T. V., martorul C. C. propus de către apelantul reclamant, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus interogatoriu pentru intimatul pârât, după care;
Instanța identifica martorul conform art 318 C. și, sub prestare de jurământ, în temeiul art. 319 alin. 1 C.p.civ., procedează la audierea martorului C. C. a cărui depoziție scrisă a fost consemnată și atașată la dosar, conform art 320 C..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe apel.
Av. T. V. pentru apelantul reclamant solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile și rejudecând cauza să se admită acțiunea așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.10.2013 sub nr._, reclamantul D. D. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, in contradictoriu cu pârâtul P. A., să se constate valabilitatea convenției încheiate la data de 25.08.2010 prin care pârâtul i-a vândut un teren in suprafața de 0,10 ha din titlul de proprietate nr._/17.02.2010 situat in T 69 P 32, teren situat pe raza comunei Dobresti, jud. D., urmând ca instanța să pronunțe o hotărâre care să tină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În fapt, reclamantul a învederat instanței că printr-un înscris sub semnătura privata intitulat ,,contract de vânzare cumpărare” pârâtul i-a vândut la data de 25.08.2010 imobilul mai sus menționat, pentru un preț de 400 lei, achitat integral, terenul fiind individualizat in titlul de proprietate nr._/17.02.2010. Terenul a fost dobândit de parat conform certificatului de moștenitor nr.197 din 10.10.2013 si actului de partaj autentificat sub nr. 1245/10.10.2013.
A mai arătat reclamantul că paratul s-a obligat să facă demersurile pentru încheierea contractului insa acesta nu s-a conformat refuzând in continuarea sa meargă la notar, desi a fost notificat prin avocat, iar de la încheierea contractului, reclamantul a intrat in posesia terenului si il folosește fără a fi tulburat de nimeni.
In drept, cererea a fost motivata pe dispozițiile art 1294-1295 cod civil din 1864, art. 1073, art. 5 alin. 2 din L 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 5181/08.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. D., în contradictoriu cu pârâtul P. A., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 25.08.2010 s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare între reclamantul D. D., pe de o parte, în calitate de promitent-cumpărător si pârâtul P. A., în calitate de promitent-vânzător, prin care pârâtul s-a obligat să înstrăineze reclamantului un teren in suprafața de 0,10 ha din titlul de proprietate nr._/17.02.2010 situat in T 69 P 32, teren situat pe raza comunei Dobresti, jud. D..S-a mai reținut că dreptul de proprietate al pârâtului P. A. asupra terenului a fost dovedit prin titlul de proprietate nr._/17.02.2010 si actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1245 din 10.10.2013 de notar public D. C..
Instanța a reținut că antecontractul încheiat în cauză la data de 25.08.2010 reprezintă o promisiune bilaterală, prin care părțile s-au angajat să constituie în viitor un drept real asupra terenului menționat in actul de vânzare cumpărare, deci, acest antecontract, nu transmite dreptul de proprietate asupra imobilului de la promitentul vânzător la promitentul beneficiar, ci dă naștere numai la obligații de a face în sarcina părților, respectiv de a vinde pentru promitentul vânzător și de a cumpăra pentru beneficiarul cumpărător.
S-a mai reținut de către instanța de fond ca, dacă lucrul se mai găsește în patrimoniul vânzătorului la data pronunțării hotărârii, instanța poate să pronunțe în baza prevederilor art. 1279 raportat la art. 1669 din Codul civil, o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Instanța a făcut aplicarea disp art. 1669 Cod civil, potrivit caruia „când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite” și art. 1279 alin. 1 Cod civil care reglementează faptul că „promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea.”, iar potrivit alin. 3 „dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite.
Întrucât odată cu . Noului Cod Civil dispozițiile art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005 au fost abrogate si luând in considerare prevederile art. 5 alin. 2 din Legea de punere in aplicare a Noului Cod Civil, Legea nr. 71/2011, potrivit cărora „dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil.”, instanța a apreciat că temeiul legal in baza căruia se poate pronunța o hotărâre care să tină loc de act autentic îl reprezintă dispozițiile Codului civil mai sus enunțate.
Prima instanță a apreciat că, pentru a se pronunța o hotărâre care să tină loc de act autentic, reclamantul are obligația de dovedi îndeplinirea următoarelor condiții: dreptul de proprietate exclusivă a pârâtului-vânzător asupra bunului înstrăinat, acesta trebuind să fie în continuare în patrimoniul vânzătorului la data pronunțării hotărârii, plata prețului de către cumpărător, posesia neîntreruptă și netulburată a reclamantului de la data încheierii convenției, refuzul nejustificat al pârâtului de a încheia actele în formă autentică precum si demersurile făcute de reclamant în acest sens, achitarea taxelor si impozitelor pentru terenuri conform certificatului de atestare fiscală precum si lipsa oricăror sarcini asupra terenului conform certificatului de sarcini eliberat de OCPI O.-BCPI C..
Analizând îndeplinirea acestei condiții în cauza de față, instanța a reținut că reclamantul nu a reușit să facă dovada în cauză a refuzului nejustificat al pârâtului de a se prezenta la notariat în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Astfel, instanța a apreciat că cei doi martori audiați in cauza nu au cunoscut motivele pentru care nu s-a încheiat actul in forma ceruta de lege si nici daca reclamantul a făcut demersuri in vederea prezentării la notar și că, deși reclamantul a susținut ca pârâtul a fost notificat in vederea prezentării la notariat, nu a făcut dovada prin depunerea unui înscris in acest sens.
Mai mult decât atât, s-a mai reținut că pârâtul si-a îndeplinit una din obligații respectiv aceea de a dezbate succesiunea de pe urma autoarei sale, astfel încât terenul vândut i-a revenit acestuia in lot.
Instanța a apreciat că părțile nu au posibilitatea de a opta între încheierea contractului de vânzare-cumpărare la notar sau la instanță, legea reglementând posibilitatea unei părți de se adresa instanței de judecată doar in situația in care exista un refuz nejustificat al celeilalte părți de a se prezenta în vederea încheierii contractului, refuz ce trebuie a fi dovedit de reclamant, iar reclamantul, prin probele administrate, nu a făcut dovada refuzului nejustificat al paratului de a încheia contractul de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, apelantul reclamant arată că prima instanță în mod greșit a reținut că nu a făcut dovada refuzului nejustificat al pârâtului de a se prezenta în vederea încheierii contractului în formă autentică, apreciind că din probele administrate rezultă cu certitudine că a întreprins nenumărate demersuri în vederea prezentării pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Susține că aceste demersuri le-a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, prin declarația martorei T. Drina, dar și prin interogatoriul pârâtului precum și din procedura efectuată de reclamant pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă prin mediere.
Reclamantul precizează că în mod greșit prima instanță nu a coroborat declarațiile martorilor cu interogatoriul pârâtului și că această probă a fost înlăturată și că, în mod greșit s-a apreciat că dacă pârâtul a dezbătut succesiunea și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa și s-a reținut în mod eronat că nu a depus un înscris prin care notifica pârâtul în vederea prezentării la notariat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466-482 C.pr.civ.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat in instanță pentru a formula apărări.
In apel, s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimoniala.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a actelor cauzei, Tribunalul constată că apelul este nefondat, iar prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente la starea de fapt dedusă judecății.
Astfel, apelantul a criticat, in esență, faptul că in mod greșit instanța de fond a reținut ca nu a făcut dovada refuzului pârâtului de a se prezenta la notar deoarece a făcut aceasta dovada prin înscrisuri și prin declarațiile martorilor.
Instanța nu poate primi susținerile apelantului deoarece, în ceea ce privește înscrisurile depuse la dosar atât la fond cat si in apel, Tribunalul reține că, la fond, nu au fost depuse înscrisuri care să dovedească refuzul pârâtului de a se prezenta la notar, iar înscrisurile depuse in apel, respectiv adresa de invitare la mediere din 12 09 2013, comunicata pârâtului in data de 17 09 2013, nu face dovada acestui refuz. In ceea ce privește notificarea depusa in apel prin care pârâtul a fost invitat la biroul NP Bazgu, instanța constata ca aceasta notificare a fost comunicata in data de 11 06 2014, după pronunțarea sentinței civile apelate.
În ceea ce privește depozițiile martorilor, Tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut in mod corect ca aceștia nu au arătat că pârâtul a refuzat încheierea actului in forma autentică.
Astfel, martorul că Turturica I. a arătat ca nu cunoaște dacă s-au făcut demersuri in vederea încheierii actelor in forma autentica, iar martora Turturica Drina a arătat ca ambele părți au mers la notar, dar nu cunoaște cauzele pentru care nu s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare.
Tot in acest sens, martorul audiat in apel a declarat ca nu știe daca apelantul i-a solicitat intimatului pârât să meargă la notar și ca a fost cu apelantul la notar in anul 2014, dar aceasta data este după promovarea acțiunii in instanță de către reclamant(16 10 2013).
Prin urmare, Tribunalul constată ca nu s-a făcut dovada refuzului pârâtului de a se prezenta la notar și că neprezentarea acestuia in instanță nu este de natura sa duca la aceasta concluzie. Așa cum corect a reținut si instanța de fond, părțile nu au posibilitatea de a opta între încheierea contractului de vânzare-cumpărare la notar sau la instanță, legea dând posibilitatea unei părți de se adresa instantei de judecată doar in situația in care exista un refuz nejustificat al celeilalte părți de a se prezenta în vederea încheierii contractului la notar, refuz ce trebuie dovedit deoarece instanță nu trebuie să reprezinte o alternativa a Notarului Public la care părțile sa apeleze pentru a eluda cerințele legale privind cadastru sau taxele de timbru.
În concluzie, in temeiul art 480 alin 1 C., Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul D. D., CNP_ cu domiciliul în ., ., județul dol în contradictoriu cu pârâtul P. A., CNP_ cu domiciliul în ., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 5181 din 08 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, M. N. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.V.F.
Tehn. FV și F.M.
4 ex./ 18 02 2015
Jud.fond.C.G.B.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1805/2015. Tribunalul DOLJ | Partaj judiciar. Sentința nr. 8710/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
