Obligaţie de a face. Sentința nr. 666/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 666/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 666/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 666/2015
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul P. D. N. în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSARE IMOBILE, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost comunicate întâmpinările formulate de pârâți către reclamantul P. D. N..
Instanța, față de solicitarea reclamantului de judecare a cauzei în lipsă, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin întâmpinarea depusă la 06.11.2015 și invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Instanța reține cauza în pronunțare pe cele două excepții.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
La data de 21.09.2015, reclamantul P. D., a chemat în judecată pe pârâții Instituția Prefectului Județului D., Primarul Mun. C. C. C. pentru Compensare Imobile, C. C. pentru Stabilire Despăgubiri și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței obligarea Primarului mun. C. și Prefectul jud. D. să înainteze secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor documentația aferentă acordării despăgubirilor pentru terenul intravilan, în suprafață de 1150 mp situat în mun. C., obligarea CNCI să emită decizia pentru despăgubiri precum și obligarea pârâtei ANRP să emită titlul de plată pentru despăgubiri.
Prin încheierea de ședință din Camera de consiliu de la 25 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul D.-Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal..
A fost declinată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. D., în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului D., Primarul Mun. C., C. C. pentru Compensare Imobile, C. C. pentru Stabilire Despăgubiri și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Secției I Civile a Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit disp. art. 35 alin. 1 – 3 din Legea nr. 165/2013, ,,1)Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2)În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
(3)În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi".
Potrivit art. 2 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ,,în cadrul curților de apel și al tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cauze privind societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale".
Față de aceste considerente, instanța a constatat, astfel, că excepția de necompetență funcțională a Secției contencios administrativ și fiscal este întemeiată, urmând a fi admisă în baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 200 alin. 11 Cod procedură civilă și art. 35 din Legea nr. 165/2013, dispunând declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul P. D. în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului D..
Prin încheierea de ședință de la 6 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ *, au fost disjunse capetele de cerere având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlu de despăgubiri și obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită titlu de plată de capătul de cerere principal având ca obiect obligarea Primului Municipiului C. și Instituției Prefectului Județului D. să înainteze către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor/Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, documentația aferentă acordării despăgubirilor pentru terenul intravilan, în suprafață de 1150 mp, situat în C., ..
A fost acordat termen de judecată, în acest nou dosar ce se va forma, la 20.11.2015, pentru a pune în discuția părților excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta ANRP prin întâmpinare, pentru când se vor cita părțile.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Analizând conform art. art. 248 alin. 1 N.C.proc.civ., excepția de necompetență materială a Tribunalului, invocată de pârâta ANRP prin întâmpinare, se constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce succed:
În speță, pentru stabilirea competenței materiale trebuie pornit de la obiectul cererii de chemare în judecată, precum și de la faptul că acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței judecătorești după . Legii nr. 165/2013.
Stabilirea naturii juridice a unui litigiu are în vedere normele juridice aplicabile raporturilor dintre părți, în funcție de izvorul dreptului dedus judecății.
În prezent, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, potrivit art. 1 alin. 2 din această lege, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 și măsura compensării prin puncte.
Cererea reclamantului de obligare a pârâtei ANRP la îndeplinirea obligațiilor legale ce îi revin în procedura acordării de măsuri reparatorii, trebuie analizată în contextul întregii proceduri prevăzută de Legea nr. 165/2013 și de Legea nr. 10/2001, care instituie competența instanței civile pentru litigiile în materia restituirii proprietăților.
Tribunalul constată că, în raport de obiectul acțiunii și de prevederile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2013, raporturile juridice dintre părți nu sunt de natură administrativă.
Demersul juridic urmărit de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată are ca scop obținerea de măsurii reparatorii prin compensarea cu bunuri oferite în echivalent.
Obiectul litigiului constă în obligarea unei autorități de a îndeplini o operațiune cuprinsă în procedura de acordare a despăgubirilor, nefiind aplicabile speței dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În cauză se deduce judecății un litigiu calificat de legiuitor ca fiind de natură civilă, jurisdicția de contencios administrativ și fiscal nefiind competentă în soluționarea acestuia raportat la prevederile legale citate.
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D., excepție invocată, din oficiu, de către instanță și care are prioritate cu privire la soluționare, în raport de fondul cauzei, în temeiul disp. art. 248 alin. 1 N.c.p.c., tribunalul constată următoarele:
Întreaga procedură de soluționare a dosarelor în despăgubire constituite în temeiul legii 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii 165/2013, care, în cuprinsul art. 35 alin.1 stabilește competența de soluționare a litigiilor generate de aplicarea acestui act normativ în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.
Art. 35 alin. 1 din actul normativ menționat anterior statuează că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării", iar, la alin. 2 din aceeași lege, se prevede că "în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
Din conținutul articolelor de lege anterior menționate se desprinde concluzia ca legea nr. 165/2013 se refera la doua proceduri distincte: una care vizează cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentelor reglementari și cu privire la care trebuie a se emite decizie de admitere sau de respingere (art. 33) de către entitatea notificata, caz in care competenta teritoriala aparține tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul entității respective (art. 35 alin. 1) si una care are ca ipoteză existenta unei decizii a entității notificate în sensul acordării de despăgubiri persoanei îndreptățite și înregistrarea, în acest sens, a dosarului la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 34), caz in care competenta teritoriala aparține tribunalului în circumscripția căruia se află sediul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 35 alin. 1).
In speța de fata, față de obiectul cererii de chemare în judecată este incidenta ipoteza art. 34 din legea nr. 165/2013, deoarece reclamantul, în contradictoriu cu C. Națională Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și ANRP a solicitat emiterea și comunicarea titlului de despăgubire pentru imobilul solicitat, ceea ce înseamnă ca procedura la entitatea notificata a fost finalizată.
Prin urmare, instanța in circumscripția căreia se afla entitatea notificata nu mai are nicio competenta de a se pronunța în etapa în care se află în prezent procedura de acordare a despăgubirilor.
Textele legale citate anterior au caracter imperativ și nu sunt susceptibile de o altă interpretare decât aceea a existenței unor norme de competență teritorială exclusivă, incidente în acele categorii de litigii avute în vedere de legiuitor.
Competența teritorială exclusivă aparține, în mod neechivoc, instanței în a cărei circumscripție se află sediul entității cu atribuții în aplicarea legii, în speță, cele două pârâte avându-și sediul în Municipiul București, aspect pentru care tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor este Tribunalul București.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge excepția de necompetență materială și va admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. și va declina competența de soluționare a cauzei formulată de reclamant în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului.
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D., invocată din oficiu, de către instanță.
Declină competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamantul P. D.-N., cu domiciliul în mun. C., . nr. 14, jud. D. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, toți cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, în favoarea Tribunalului București Secția Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20.11.2015.
Președinte, G. C. F. | ||
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.G.C.F.
Tehnred.F.M./5 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 240/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
